Dacia, iulie-decembrie 1926 (Anul 13, nr. 141-288)

1926-12-08 / nr. 270

ANUL XIII No. 270 Director Proprietar L. M. MOSCU Redacția și Administrația Strada Traian No. 15 ABONAMENTUL e 12 luni . . . . < 600 Îs­0 ......................... 350 . Pentru autorități și instituțiuni bancare abonamentul îndoit. Manuscrisele nepublicate nu .« — Inapoisnă — TELEFON: No. 42/3 și 8511 ]J___ Apare zilnic la orele 12 Comunismul lor... Unul dintre cei mai de seamă fruntași ai partidului „școală tu să stau eu" care conduce astazi destinele pra­voslavnicului popor rus, Kra­­ssin, fostul ambasador sovi­etic la Londra, și-a dat de­­astăzi obștescul sfârșit, tre­când în neagra împărăție a Vespiciei pe care și-a câș­tigat-o el, ca și restul co­religionarilor săi politici, prin acțiunile săvârșite în viața pământească. Odată cu disparițiunea și a acestui animator al com­i­­rjismului' integra sov­etele pierd unul din puternici sprijin,­ii cau­zei lor, iar mas­o­poreețți iict^ion întrevăzut ții­d­e că ideologie po­purilor o schimb fericită a condițiunilor a viața ao da­ jă, au avut sa sufere o nouă înfrângere a crezului ce și-au asimila grei înd rapisul defunct „tovarășii p lăsat­u afară de bagajul sau politic ci o n^nsem­ință ave­­i pare m.­țel prignești se cifreaau la rotunda griță a trei i?r,de...; •Trei miliarde de ieH Nu, „tovarășul“ Krassin a "avut această­ formidabila stere moștenită de li ntbedc­ile sale, pentru că nu e un se­cret marele adevăr că de­functul mai înainte de a fi parvenit la demnitatea de ambasador al Rusiei la Lon­dra, era un modest vânză­tor ambulant de nasturi au­tomați și cremă de ghete, pe străzile unui târgușor din gubernia Krementciug. Când anume și grație că­ror întâmplări miraculoase „tovarașul Krassin“ a reu­șit sa agonisească această avere, — desigur la adă­­postul trăznetelor și fulge­­rilor cc­smului integral, ne explicai u de ghicit. Noi totu­și lăsăm și po­domi­i tovarăși întru leninism să-și explice singuri : nimeni, miste­rul miraculoasei pricopseli. Dar­­ j­u­ pare krassin singur,­ del al realității atâta dibăcie pe strâduese­i camufleze „co­­rcu a­tii' la Kremlin ?" Nu prea credem. Și de­sigur că nici „tovarășii - ai aiurea mat’ au timpul s'o creadă, pentru că sunt pre­ocupați de analiza teoriei cnuptată d­e Troitzcfe ?i­nvier­­ pțfe me sumă cam astfel meu. C „Ci i al tău e și-al­­ meu nu-i trea­ba ta!“... AI, emeiriad M­iji Í in­ Sosirea vaselor .­­Comanatui fiecărui vapor ce întră în barul zonei libere, este ținut să d ne în dublu exempl la biro ie zonei un manifest detailat as ra încărcământului precum și ca exactă a proviziilor de sd. După îndeplinii acestor calități începe descărcarea Re­cepționa­rea mărfurilor, cari­ții depozitate în magazinele o­­rale provizoriu, pe răspunsa exclusivă a administrației di. Destinatarul mărfurilor lui ce a schimbat la agenția unul cond­amentul său contra lui ordin de predare, prezintă și din urmă document păzu­lui magaziei în care se află la. Acest funcționar atestă de sta­­rea regulată și existența Mu­rilor solicitate, precum și șia înmagazinăriei. Destinatarul prezintă ap­r­­dinul de predare , secțiune ffr­­surilor și taxelor zonei ii", însoțit de o cerere în cuan­­dică destinația măriei, trais­­­găduit a trans la o mani­­redt din vapor, din vagonl­ar înainte de a­ fi depozite cu condițiunea ca normalități sens­­menționate să fie satisfăci Depozitările Lacă dfta­­rul solicită depozitarea unȘor sale în antrepozitele publicie zonei, sau la depozite Ite, i se livrează permisul iar, după plata facturei, facil și manipulației. In virtutea totui permis, destinatarul îș>ate plasa transporturile ace­nde dorește. Orice tren ce în incinta zonei libere, ti să fie însoțit de o declara ifp­­tuită la frontieră pe ba­­ri­­sonii de trăsi m­tortttățile var­ste. Pe ac­es­tei declarații, serviciul­e fe­rate de stat îndreaptă cele cuprinse, în­ acel act, că ac­­­țiunea serviciului ferovîar zo­­nei libere, după a predis cer­­cetare­a cuprinsului lor. Destinatarul prezintă ferea de trăsură agentului dej fe­rată și după achitarețelor respective, primește of de predare cu care se pil la administrația zonei, unfde­­plinește aceleași formula și pentru mărfi osite •­ale maritimă. I se acordăj Qa­tarului un termen de It pen­­tru descărcarea vagonul Reexport ? ?ni8. p«: ex­portarea mărfurilor, secțiunea ad­­hoc a zonei e baza ordinului de predare oțit de o obrere și un permis e încărcare, desti­natarul poate ridica marfa as din operațiunea reîn­­și un funcționar veghează în mod i­lul gratuit marfa, până ce-i s­­ărează complecta­­mente pe ho­l. Încărcătorul este obligat a remite administrației zonei, o cap, după cond­amen­tul de încărcare și expediere. Asigurarea Mărfurilor.Din ur­mă măsurilor luate de comisariat împotriva pe ocolului incendinor t’ grație ofertei sindicatului so­cietăților de sigurare din Salo­­nic, primele de asigurare a măr­irilor care­­ găsesc în incinta zonei libere a fost reduse dela 25 la­­ 5 d­­e la mie ad­ va­­lorem. la cazul unei eventuale distru­geri a mărfurilor cari se găsesc prin tranzp zonă, nici un fel d­­ impozit de import n­u va fi impus de t­isi­ul ellin, asupra a­­cestor materii­le. Administrația zonei a cedat unul dintre­renurile sale ora­șului Salonic care a construit pe el și-a instalat post de pompie­­rie, astfel ca,în caz de incendiu pompierii vor găsi imediat la fata locului, a sănă­tății H. S. Ur­gelui . Bol­­­nul oficial . m urma unui nou exa­men, mer leii au găsit necesitatea unei inter­­vențiun­i chirurgicale, ca­re au av­ut loc astăzi dimineață la ora 10 și a fost făcuții în cele mai bune condițiuni de pro­fesorul H­artmann. Starea lajestăței Sale este satr­scătoare“. București, 11 Decembrie 1926. Hartmann, Cri Regaut E­­uv­ra, Gero­ta, Ro­mait), Mamulea, Mercuri 8 Decembrie 1926 Reclame după tarif — Streinii sosiți din localitățile bântuite de ciumă nu vor putea intra în România, decât prin portul Constanta. Și ne mai plângem că nu ni se dă atentie !.iar Pentru astăzi Elita Constantei și-a dat rendez vous la luxusul și elegantul TEATRU de VARIETE JAZZ DANCING FAMILIAR „BRISTOL“ IlfLÉIÉ o­m­me| 1j jigjj j,| p_ 11 Solemnitatea reinstalărei bursei de cereale în loca­lul din port­ — Uîscursurile. — Festivalul de la „Casa de citire Ion Creangă".­­ Dejunul Intim Banchetul de la „Regnie” in vederea solemnității reinsta­lării bursei de cereale din locali­tate în localul său din port, a so­sit dri dimineață venind din Ca­pitală, d. Grigore­­ Trance­si și ministrul muncei, cooperației și ocrotirilor sociale. in gară ilustrul oaspe a fost salutat de d-m­i I. Bentoiu prima­­rul municipiului, Gr. Ștefu pre­fectul poliției, Dimitriu subprefec­tul județului, dr. Al. Pi­escu de­­pinde de Constanța, Mircea Sola­­colu Traian senator de Ilfov, Au­rel Buttu senator de Constanța, C. N. Sarrji președintele camerei de comperț și industrie, Traian Roșcuiej inspector general admi­nistrativ, Caligari inspectorul mun­cii, avocat Gr. Petrescu, etc. D, ministru însoțit de d. Lecca și omul, șef de cabinet, al ministerului muncii. La ora 11 a. m. s’a prelat la noul local al bursei, în­ prezența celor de ma i sus și a com­­eren­­­hților cerealiști, un serviciu reli­gios de către părintele ^oșculeț. " După oficierea serviciului divin primul și l-al cuvânt­ul d. Ilie Me­­­cu, inspectorul general al Săncei Katonaié și președintele bursei. (Din cauza­ lipsei de spațiu, dis­cursul d-sale îl vo­r publica în numărul viitor, după notele ste­­nografice). După d. Ilie Mecu, a luat cu­vântul d. Const. N. Larry, care a făcut un succint istoric val nea­junsurilor de care­­ suferă portul Constanța și al împrejurărilor cari au contribuit ca solemnitatea zilei să ia proporțiile unei adevărate festivități. „S’ar pare paradoxal, a spus d-sa, faptul că prin prilejul unei simple reinstalări a bursei în lo­calul ei propriu, am adunat atâta lume. Dar mă întreb ce poate fi mai paradoxal ca aci, pe malul mării care creiază ideia de infinit și dragostea de neatârnare, să simțim cum ne asfixiem? Căci e de ajuns să aruncați o scurtă pri­vire asupra acestui triunghi al morții pe care-l instalat portul Constanța, pentru a constata că într’adevăr ne asfixiem. Alte porturi în asfixia aceasta fatală oricăror încercări nenorocite ale războiului, s'au bucurat de grija, stăruința și personalitatea anumitor oameni cari se simțiau legați sufletește de ele și cari le-au alimentat la timp cu oxigenul tre­buitor. Constanța însă n’a avut parte de asemenea oameni. Astăzi, avem fericirea de a a­­vea în mijlocul nostru pe un ma­re doctor ce administrează cis­terne de oxigen altor porturi de cari sufletește este legat. Noi cons­­tănțenii vitregiți de soartă și de oameni, apelăm la acelaș doctor, rugându-I să ne trimită și nouă măcar un balonaș de oxigen. Enumărând bolile endemice și epidemice de care suferă portul Constanța, ne vom explica lămu­rit cauzele asfixiei sale. Printre bolile endemice, găsim mai principale penuria de utilaj, lipsa unor magazii de intrepozite, lipsa magaziilor uscătoare și a clădirilor necesare serviciilor pu­blice, la cari se adaugă lipsa unor legături practice de comunicație. Iar ca boli epidemice enumărăm o serie întreagă începând cu ta­rifele de transport, de pe urma cărora portul Constanța a fost re­dus la vagoanele ce sosesc din Dobrogea și foarte puține din ju­dețele limitrofe. Din această cauză odată cu sosirea iernei orice ac­tivitate stagnează aci, fapt ce con­­stitue o reală nenorocire pentru întreaga mișcare economică a țărei.“ D. Larry după ce a mai expus și celelalte lacune de care suferă portul și anume suprataxele ce se încasează la silozuri cât și vitre­gia manifestată de conducătorii țarei în toate ocaziunile față de orașul și portul Constanța, a ru­gat pe d. ministru să fie inter­pretul nevoilor generale pe lângă colegii d-sale din cabinet, D. Tulea Weissbuch, a ex­pus într’o frumoasă perorație, doleanțele comercianților cerea­­liști, exprimându-și speranța că d. ministru al muncii va avea în vedere și această clasă al cărei rol în economia țării e de o ne­tăgăduită importanță. Discursul d-lui Trancu'Iași „Ană ascultat cele trei dis­cursuri rostite și vă asigur că sămânța aruncată, a căzut pe pământ bun. Răspund aluziunilor făcute de oratori, pentru a risipi credința ce și-a făcut foc în cu­getele dvs., anume că ași pro­­tegui anumite sunt sufletește porturi de cam­ regat, în detri­mentul Constanței. Chemat la o înaltă și grea răspundere, nu pot uita că eu sunt ministrul României Mari și nici­decum numai al Galaților și Brăilei. Am aci un valoros martor ce am făcut pentru portul al celor Con­stanța, ca ministru al țării și a­­cest martor e vechiul și bunul meu prieten Mecu, concetățeanul dvș, O­ dovadă concretă a stăruin­țelor intgale pentru refacerea Con­stărilor distrusă de război, e „Fe­derața cooperativelor“ care a luat o desvoltare admirabilă. Mă gândesc astăzi, că pe lângă bursele de cereale și tar­­­turi, se impune cu un categoric imperativ înființarea de burse de efecte și vă asigur că în cel mai scurt timp voi prezenta un pro­­ect de lege pentru înființarea lor în centrele mai importante ale țării începând cu Constanța, Ga­lați și Brăila. Fiind o țară in plină evoluție economică și ținând seama de faptul că politica inexorabilă a unei țări este ridicarea propriei sale producțiuni și sprijinirea acesteia pe toate căile posibile, ținta noastră principală este cre­area zonelor libere, acolo unde se simte nevoia, îmi iau angaja­mentul de a face ca proectul de creare a zonelor libere a cărei realizare privește în prima or­dine portul Constanța să capete cât mai curând o formă concretă. Și ca o dovadă a interesului ce port portului Constanța, in­teres izvorât din însăși impor­tanța sa, mă voi face interpretul dvs de a obține să se aplice în timpul iernei pentru transportu­rile îndreptate cu calea ferată pe aci, tariful redus No. 2* „la Casa de citire" Solemnitatea fiind terminată, d. ministru însoțit de oficialități a vizitat casa de citire „Ion Crean­gă“ unde a fost salutat printr’o cuvântare ocazională de către d. Dumitriu-Codru. S'a desfășurat un program festiv compus din declamațiuni, muzică vocală și instrumentală și recitări, după care d. minis­tru a plecat la camera de co­merț unde a luat parte la deju­nul intim oferit în onoarea d-sai. După amiază, d. Trancu-lași a vizitat cooperativa librărie „Regele Caro­­l“, inspectoratul muncii unde s'a întreținut cu muncitorii și micii industriași, noul dormitor al ucenicilor și atelierele S. T. C. Banchetul In saloanele hotelului­ „Régnier“ seara la orele 8, a avut loc un dineu de gală, la care au parti­cipat peste 200 persoane. ■" D-nii­sile Mecu, dr. Pitescu, C. N. Larry, Tulea Weissbuch, Ro­mulus Cocea, Pincus Șapira, Ca­­pitan Nie. Ștefan, Z. Topor, Do­­brică Radu și alții au toastat pen­tru d. ministru rostind albcuțiuni entuziaste. D. I. Bentoiu, primarul muni­cipiului Constanța, într'o admira­bilă perorație și-a exprimat mul­țumirea că se află în mijlocul co­mercianților și aceasta din două motive: personale și sentimen­tale. „Fiind pornit dintr’o modestă familie de mici comercianți, sunt legat prin simțiri cu acest impor­­tant factor social care este negus­torul. De aceea sărbătoarea de astăzi are pentru mine ca primar al municipiului Constanța, o în­doită însemnătate, pentru că orice manifestațiune comercială nu poate decât să asigure noul pași de progres orașului al cărui prim ce­tățean sunt. Era un timp când locurile de frunte în conducerea țărei se dă­deau ținându-se seama de alte rațiuni decât meritul și speciali­tatea. Astăzi vedem că acele tim­puri au trecut. D.m­inistru Trancu­­l își întrupează pe cel mai ideal conducător, la postul cel mai principal în guvernul țarei. Competința d-sale se ia la între­cere cu talentul, iar talentul se ia la întrecere cu activitatea și pri­ceperea. Situația mea de primar al orașului Constanța datorindu-se faptului că sunt membru de drept ai consiliului municipal ca repre­zentant al ministerului muncii, a­­duc d-lui ministru Trancu-lași mulțumirile mele pentru tot ceea ce d-sa a făcut pentru Constanța“. d. Tuturor oratorilor le-a răspuns ministru Trancu-lași, patino splendidă cuvântare. *. Cu acceleratul d­e H.35 d. mi­nistru a părăsit orașul plecând la București. Aldeni. m im LOCALITATE ! Cunoscutul arhitect Gh. Pruncu și-a ră­pus viața cu un glonte «le revolver»— u­n scurt rezumat al cauzelor. — Scri­soarea sinucigașului. Pașnicii locuitori ai elegantului­­ cartier cuprins între Regina Elisabeta și str. bulevardul D. A. Sturdza, au fost Duminică dimi­neața tulburați de tragicul sfârșit al binecunoscutului arhitect Gh. Pruncu. In acea zi la orele 8 jumătate dimineața, în apartamentul ocupat în vila din bulevardul Regina E­­lisabeta No. 15, arhitectul și an­treprenorul de lucrări publice Gh. Pruncu și-a răpus viața trăgân­­­du-și un glonț de revolver „Ste­­yer“ în tâmplă. Proectilul străbă­tând creerii, a eșit prin partea o­­pusă a capului, provocând sinu­cigașului moartea fulgerătoare. La zgomotul detunăturei, au a­­lergat în camera ocupată de de­funct membrii familiei sale, cari l-au găsit într’un sac de sânge, cu creerii împrăștiați pe covor. Lângă sinucigaș era a cărui țeavă încă mai revolverul iar ceva mai departe, pe fumega, o mă­suță se găseau mai multe scrisori printre cari una adresată soției. După ce primele momente groază și consternare trecură, de d. deputat Al. Mavrodin, — ginerile sinucigașului — telefonă la poli­ție și câteva minute mai târziu sosi la fața locului de prim-prod­v. ror Em. Alexandrescu însoțit d­e d-nii comisar Tabacu­­ și su­­țcoi­misar I. Bobeș, cari au procedat­ la facerea cercetărilor preliminarii. Cauzale sinuci­­derei După cum se va vedea mai jos, din scrisoarea adresată de sinucigaș soției sale, cauzele care l-au hotărât să-și curme viața in­tri un mod atât de groaznic, sunt de ordin pecuniar. Arhitectul Pruncu, o fire sus­ceptibilă sub viziunea unui viitor negru ia o etate destul de înain­tată pe deoparte, iar pe de altă parte­ fiind un caracter blând și cinstit și deci neputând concepe un alt plan de salvare, într-un moment de disperare, a comis funestul act. Scrisoarea sinuci­gașului lată și textul scrisoarei adresată de sinucigaș soției sale, din care se constată că e victima rău­tății inginerului Gh. Popescu, fostul său tovarăș la lucrarea palatului episcopal. 10 Noembrie, Mercuri „Eliza dragă. Trebue să o isprăvesc odata căci această situațiune nu mai poate să dureze. Popescu amânase ultima dată că la mă si­­tuațiunea ultimă încasată îmi v­a da vre-o 40.000 lei pentru a mai putea face față greută­ților și restul la lichidare care va fi în curând. Absolut nici un ban nu a voit să-mi dea și după câteva ore cât a stat la, șantier a plecat cu primar ihnea. Dacă aș avea cel puțin mijloa­cele pentru nevoile zilnice,, m-aș lupta cu el și sunt sigur de reușită, așa însă nu pot, înglobai vn datorii și nu sunt văd scăpate pentru mine. Cel puțin să te scap pe tine și cred că cu ajutorul lui Mecu ' (N. R. d. deputat Al. Mavrodin) uefi putea reacționa așa cum trebue să se reacționeze față de o canalie. Te rog, iartă-mi gestul ce sunt nevoit, să fac, e desfid de dureros pentru mine, numai eu știu, ce e în sufletul meu in a­­ceste momente, dar trebue :sâ’I fac pentru a te salva. Te sărut din toată inima", Mercuri George Scăparea e un joc de* re­volver și în mare. 1 * ’ >­­­I IV După cum rezultă din, data scrisoarei nefericitul a premeditat actul cu douăzeci și trei zile mai înainte de a-l pune în aplicare. Arhitectul Gh. Pruncu era în vârstă de 62 ani. Odată cu el dispare una dintre figurile cele mai simpatice ale orașului nostru iar vestea tragicului său sfârșit a produs o profundă impresie în toate cercurile locale unde era stimat și iubit. Printre lucrările mai principale executate de către defunct în o­­rașul nostru, enumărăm casa fcxsta Manisat­an Frérres, actuaalme­nte devenită reședința Camerei de comerț, casa Damadian, palatul serviciului sanitar al portului, pa­latul episcopal ș. a. A­i­s­ î ♦ Azi dimineață la orele 9 a­i a­­vut loc ceremonia înmormântăr­ii defunctului, în mijlocul unei ma­ri afluențe de oameni și cunoscuții, cari au însoțit cortegiul funebr­u până la cimitir. Re­ i' Conferința d-lui C. ALIMANISTEANU A doua conferință a cercului de studii al P. N. L., a atras prin importanța subiectului un numeros auditoriu, la clubul din str. Marc Aureliu. La orele 6.30, d. C. Alimăniș­­teanu, după o scurtă introducere a președintelui cercului de pro­fesor Negulescu, și- a început desvoltarea subiectului conferinței d-sale tratând: „Despre nevoile agriculturii“. Conferențiarul a început prin­­tr-un scurt istoric al reformei a­­grare apoi trecând la subiect constată că o chestiune arzătoare la ordinea zilei în România, e chestiunea agricultura­, pentru că agricultura și în special agriculto­rul sunt cei mai în măsură fac­tor de a ridica țara din impasul economic în care au tărît-o eve­nimentele și condițiunile sociale postbelice. Abordând modalitatea distribuirii terenurilor rezultate din desființarea marii proprietăți, prin expropriere, conferențiarul crede că greșit s-a făcut împroprietărirea. Țăranii ar fi trebuit să fie împroprietăriți pe terenuri comasate. In județul Con­stanța, concomitent cu împroprie­tărirea trebuia să se facă și ca­dastrul , aceasta cu atât mai ușor se putea face cu cât lucrările e­­rau avantajate prin­ poziția geogra­fică a județului și prin semnele topografice încă existente ale pri­melor lucrări cadastrale de la 1881. Conferențiarul analizând cau­zele scăderii calității și cantității produselor agriculturei românești, demonstrează că lipsa mijloacelor și metodelor moderne sunt singu­rele cauze. Țăranii deveniți pro­prietari pe pământuri mari nu au a­­bandonat metodele învechite, re­duse la ultima expresie a simpli­tății, de cali uzau la cultura infi­melor petece de teren ce formau avutul lor antebelic. Ei far pe aceeași proprietate mereu aceeași cultură, fără rota­ția științifică a însămânțărilor, fără selecționarea semințelor și fără a adânci rațional ogoarele. O ur­mare a acestei stări de fapte este scăderea producției atât sub nive­lul calității cât și mai cu seamă sub acel al cantității, scădere ce privește în special grâul. O statistică recentă ce privește vechiul regat, demonstrează că grâul a suferit o scădere de 27 la sută, în timp ce orzul mar­chează un plus de 53 la sută și porumbul un plus plus de 57 la sută. In timp ce cultura grâu­lui a scăzut față de producția antebelică cu 83 la sută, orzul marchează o scădere de abia 12 la sută iar ovăzul de 0,8 la sută. Producția grâului în 1910 era de 300.000 vagoane, în 1914 de 244.000 vagoane, în 1924 de de abia 195.opo vagoane, iar consumul grâului da­torită creșterei populației este invers proporțional cu scăderea producției. Calitatea constant inferioară a produselor noastre agricole ne va­­ pune într’un viitor nu depărtat, în trista situație prea în­ca a nu se mai putea exporta. Față de o asemenea tristă e­­ventualitate, s’au emis două teorii de combatere : munca obligato­rie prin legi și îndrumarea teo­retică. Prima nu poate avea sorți de isbândă pentru că­ țăranul nu poate fi obligat să muncească în con­tra concepțiunilor sale ca un testimoniu sfânt, moștenite iar de-a doua așijderea nu poate cea a­­vea rezultate practice, pentru că majoritatea agricultorilor r­ișii fiind din nenorocire analfabeți, nu-și­ vor putea asimila îndrumă­rile teoretice. Pentru a ajunge la țelul urmă­rit conferențiarul preconizează e­­ducarea agricultorilor cărora tre­bue să li se desvolte gustul pen­tru o vi­ață mai bună, și în a­­ceastă direcție, soluțiunea cea mai nimerită ar fi înființarea în diferite centre ale județelor de ferme mo­del. In județul Constanța asemenea ferme model ar trebui înființate în regiunile Dorobanțu-Carol- Cobadin-Viișoara șî Hârșova. tie constată că locul culturei grâului a fost uzurpat de cultura furajelor. Trebue să li se demon­streze țăranilor greșeala enormă ce fac cultivând furajele care nu mai sânt cerute pe piețele străine întrucât înlocuirea tracțiunei ani­male cu tracțiunea mecanică, va conduce în mod fatal la o totală depreciere a furajelor (orz, ovăz, porumb). Conferențiarul enumără o serie de măsuri de propagandă și în­curajare ce ar trebui luate în ve­derea intensificării producției grâu­lui. Apoi după ce a examinat și auxiliarele agriculturei care ar a­­vea succes în pământul județului Constanța, ca: pomicultura, a­­piticultura, silviicultura și creșterea vitelor, a făcut o amp­ă expunere a proectului de standardizare, e­­vidențiind marile beneficii ce ar rezulta de pe urma instituirii sale. In special pentru portul Con­stanța utilat cu marile magazii cu silozuri și care are un vast hin­terland deja utilat sau cu ușurință a fi utilat conform prevederilor proectului, standardizarea ar fi cel mai fericit prilej de propășire. D. C. Alimăneșteanu a terminat interesanta­ d-sale conferință ex­­primându-și convingerea că nu e îndepărtat timpul când eșirea cea mai scurtă și practică la mare, canalul Cernavoda-Constanța prin valea Cara-Su, va deveni o rea­litate. Denial.

Next