Dilema Veche, 2011 (Anul 8, nr. 399-411)
2011-12-08 / nr. 408
ACTUALITĂȚI De Moș Nicolae Ca în fiecare an, pe vremea aceasta, Cărnii, care ține minte că noi uităm, ne scutură puțin memoria, pentru ca să nu ignorăm ce n-ar trebui. Despre gesturile care se cuvin făcute de Moș Nicolae. Iar eu spun, la rîndul meu, spre neuitare. In seara dinaintea sărbătorii, toți ne pregătim ghetele lingă ușă sau geam, iar dimineața, încă în pijamale, dăm fuga să căutăm cadourile. Jucîndu-ne astfel, fiecare sistem, în același timp, cel care aduce și cel care caută, părinte și copil, soț și soție, actor și spectator, într-o frumoasă legătură cu inocența, cea de toate zilele, în care e bine că mai vrem să credem. Așa că pregătim cadouri și, în același timp, le căutăm pe ale noastre. Tablete de ciocolată, ouă Kinder cu surprize, jucării, un model nou de telefon mobil, poate un nintendo, mai rar câte o carte și, dă, să nu uităm nici nuielușa argintată. Amestecăm lucrurile și încep să înțeleg că uităm, puțin cste puțin, sensul autentic al acestui moment, în încărcătura lui simbolică. Ii schimbăm ținta și pierdem, astfel, o bună ocazie de a face educație copiilor noștri. De Moș Nicolae nu e nevoie de altceva, în ghete, decît de o pungă cu bomboane și o nuielușă. Nu bomboane pentru copiii cuminți și nuielușa pentru cei răi, ci amîndouă pentru fiecare copil — bomboane drept mulțumire pentru faptele bune, nuielușa pentru corectarea greșelilor. Legate împreună, cu funda de hîrtie creponată, roșie, a ofertei părintești, simboluri ale ideii că orice, pe lumea asta, își are răsplata cuvenită, că gesturile bune se recompensează intr-un fel, iar cele rele sînt sancționate cum se cuvine. Și ca să le amintim astfel, cu toată dragostea, că tot ce fac ei produce consecințe, iar acestea trebuie asumate pînă la capăt, în chip natural și necesar. Ce fel de lume le pregătim, dacă viața lor va ignora răsplata, bună și rea, deopotrivă? Adică bucuria și teama. Chiar merităm numai binele? în ce mai stă, atunci, coerența noastră interioară și cum o transmitem copiilor? Punga cu bomboane și nuielușa nu trebuie să fie, în sine, daruri, e suficient dacă valorificăm simbolurile lor. Avem destule alte ocazii de a oferi cadouri. Parcă prea adesea uităm de nevoia de a face educație și confundăm dragostea cu datoria, câtă vreme ele au valoare numai împreună. Ar trebui să folosim, în beneficiul copiilor noștri, posibilitatea de a repeta, în fiecare an, firesc și obsesiv, gestul potrivit. O pungă cu bomboane și o nuielușă, pentru fiecare dintre ei. Și pentru fiecare dintre noi... Mihai IOUidumihai@yahoo. com DILEMATICI DIN TOATE ȚĂRILE, VĂ ASCULTĂM... Adevărul nu se confundă întotdeauna cu dreptatea. Unde ai citit asta ? în toate cărțile bune...“ (WILLIAM FAULKNER - „ DE în urmă cu două veri, am însoțit un echipaj de elevi la faza națională a unui concurs care are ca tematică democrația, drepturile omului și alte teme conexe; în cifre, lucrurile ar arăta cam așa: trei probe, trei elevi, șase zile, cam o mie de kilometri de parcurs dusîntors, o vacanță de vară — singurul „bun“ al profesorului din România — fragmentată (concursul are loc la sfîrșitul lui iulie), și toate astea pentru ce? Deși în seara dinaintea plecării mă simțeam ca bădița Vasile dus cu arcanul la oaste, facînd slalom printre alte destinații neaoșe! — de vacanță, atît eu, cit și elevii ne hotărîserăm s-o luăm ca pe o... „ieșire“! Amară mi-a fost, însă, dezamăgirea! Cazarea, intr-un cămin al unui liceu industrial, semăna, în ciuda eforturilor recente de modernizare - aveau termopane! — cu ceva gen Kosovo, sfidînd orice închipuire a vreunui inspector de la Sanepid sau OPC, care a văzut multe la viața lui! Ci despre restul... Poate dacă ar fi fost doar mirosul care domnea în camere... Poate dacă ar fi fost doar aspectul sordid al camerelor, cu urme de țînțari-afiș, cu perdele atîrnînd scărîmb, cu lenjerii de culori și proveniențe incerte... Poate dacă ar fi fost doar numărul celor patru paturi din camere... Dar baia, baia întrecea totul și... întregea, în chip amar, decorul acestui loc! Așadar, baia era o capodoperă! Trei toalete, cărora nu li se închideau ușile, pentru cincizeci de persoane, care, după o zi sau două, deveniseră nefuncționale, căci am prins și un sfîrșit de săptămînă, cînd, știm cu toții, personalul administrativ e liber. Dușurile erau și ele o lucrătură meșteșugită, ba chiar o inovație demnă de brevetat: se iau opt cabine de duș din tablă, nu se vopsesc cîteva decenii, apoi se taie robineții aferenți țevilor principale pentru apă caldă, respectiv rece, în așa fel incit în fiecare cabină de duș să nu existe posibilitatea reglării nici a temperaturii, și nici a debitului de apă. Se dotează o singură cabină, „principală“, cu acești robineți, la care acest animal superior, care e omul, poate să acceadă doar ieșind din propria-i „condiție“ (a se citi din „propria-i cabină“!), pentru a-și regla apa! Rezultă, astfel, o baie de secol XXI, demnă de comunitatea Uniunii Europene! Tușa finală a acestei minuni a civilizației era dată de... șosetele de purici, pe care, în mod obligatoriu, le purtam cu toții, facînd parte din specificul locului, fiind, deci, absolut necesare adaptării la mediu! în ciuda condițiilor proaste de cazare și masă, copiii au vorbit cu înflăcărare despre drepturile lor și ale altora, identificînd probleme ale școlii și ale comunității, propunînd soluții și dezvoltînd planuri de acțiune, spre rezolvare, întru gloria profesorilor lor — anii prezenți a... șaptesprezecea oară la acest concurs, vechi aproape cu istoria postdecembristă a României! Ar trebui găsită, pentru anii viitori, o soluție pentru „rezolvarea“ concursului însuși, eternizat în constelația de aur a concursurilor școlare aprobate de Ministerul Educației, profesor Cristiana ARGHIRE cristiana_arghire@yahoo.com NR. 405 „O realitate, mai multe realități" Realitatea confecționată Este adevărat că nu am fost niciodată un pasionat al emisiunilor de tip reality show încă de la apariția celei numite Big Brother. Pătrunderea aparatului de filmat în zone foarte intime ale actorilor de ocazie, combinată cu limbuția de care dădeau ei dovadă știindu-se filmați, alcătuiau pentru mine un amestec toxic. Am crezut atunci că acest fenomen avea să rămînă unul de studio, deci ușor de identificat (și de evitat). Acum aproximativ cinci ani, într-o dupăamiază, tot zapînd de pe un post pe altul, nimeresc pe Prima TV în toiul unui scandal stradal. El o iubea pe ea și, la început, ea îl lăsase să înțeleagă că sentimentul era reciproc. Corespondau și, ocazional, se întîlneau în ea în oraș (Tîrgoviște). Exista și un dezavantaj - acela că el locuia într-o localitate rurală, la 100 km de ea. Fidelitatea era deci greu pusă la încercare. Pe neanunțate, el îi face ei o vizită și o surprinde în centrul orașului la braț cu un cetățean străin care locuia în oraș cu ea. Le spun vorbe grele, sunetul de „bip“ este suprapus de multe ori pentru a ascunde ce își spun oamenii la supărare. El schițează că îi dă o palmă, ea nu se lasă mai prejos și îi dă cu geanta în cap. Pe trotuar, lumea privește cu atenție și uimire spectacolul aflat în desfășurare. Este doar un mic exemplu de ce se poate vedea într-un reality show. La acea dată, naivul din mine credea încă faptul că acest episod era unul real, în care camera de luat vederi nu avea alt rol decît acela de a ne facilita accesul la demascarea unei infidelități (emisiunea se numea Trădați în dragoste). Acum ceva mai bine de doi ani, un cotidian central se hotărăște să relateze peripețiile prin care trec doritorii de a juca în astfel de show-uri. Există o listă cu subiectele disponibile; viitorii artiști de ocazie și-l aleg singuri. Există un scenariu care trebuie învățat și respectat. Se ajunge și la tarife: 150 de lei pentru actorul principal și 100 de lei pentru cei aflați în roluri „secundare“, pentru o zi de filmare. De obicei, o zi de filmare este de ajuns. Atît de puțin ca să te dai în spectacol în centrul orașului și să încasezi și cîteva genți în cap? Acum un an și jumătate, ajung, tot din întîmplare, pe un canal cu un astfel de show în derulare. „Artistul“ principal este - surpriză - un vecin de scară, care se străduiește să-și convingă soacra că a luat-o de soție pe fiica sa din dragoste curată. Vecinul meu nu era însă... însurat, dar prima mea reacție a fost că, probabil, lucrurile se schimbaseră între timp. Nu se schimbaseră. Dacă emisiuni de acest gen ne sînt livrate cu consecvență timp de ani de zile, mai trebuie oare să ne mire faptul halucinant - comentat și de dl Andrei Manolescu - că pînă și distinși oameni de presă ajung să acorde o atenție total nejustificată unui zvon precum posibila venire a prințului Charles pe tronul României? Ajunge doar o ipoteză și „fandacsia-i gata“. Asta ne dorim? Cu respect, Dragoș CHIVA dragos.chiva@rdslink.ro nleri kapaudir jndays ERT :2008 THIS IS NOT [THE TOPKAPI PALACE album dilematic Camelia Tudor NR. 407 „Cu copiii nu-i de joacă" Elevul ca un experiment continuu Concursurile școlare - o temă care are resurse inepuizabile chiar și pentru o veritabilă anchetă sociologică, în ultimii ani, s-au înmulțit cu ciupercile... otrăvitoare, după ploaie, căci substanța lor, din păcate, nu e deloc hrănitoare! însă dosarul lor e prea consistent pentru a-i putea susține, aici, „greutatea“! DILEMA! REDACȚIA: Dana CĂLINESCU (secretar general de redacție) • Marius CHIVU • Radu COSAȘU Cristian GHINEA • Stela GIURGEANU • Andrei MANOLESCU (redactor-șef adjunct) • Matei MARTIN Adina POPESCU • laromiza POPOVICI • Ana Maria SANDU • Simona SORA • Dan STANCIU Ruxandra TUDOR (secretar general de redacție) • Mircea VASILESCU (redactor-șef) Luiza VASILIU (editor conținut web) RUBRICI: Ion BARBU • Aron BIRO • Paul BREAZU • Adrian CIOROIANU • Claudiu CONSTANTINESCU Gabriel GIURGIU • Andrei GORZO • Maria IORDĂNESCU Eugen ISTODOR • Selma IUSUF Dan C. MIHĂILESCU • Vintilă MIHĂILESCU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei PIPPIDI Cătălin ȘTEFĂNESCU • Constanța VINTILĂ GHIȚULESCU • Sever VOINESCU CORECTURĂ: Patricia MIHAIL • CAP LIMPEDE: Ruxandra MIHĂILĂ • TEHNOREDACTARE: Adrian DAMIAN DIRECTOR EXECUTIV: Raluca BADEA • BRAND MANAGER: Daniela POLIANSCHI DIRECTOR ABONAMENTE: Corina GONȚEANU • fax: 021-407.54.67 e-mail: corina.gonteanu@adevarulholding.ro ABONAMENTE ȘI INFORMAȚII: tel.: 0800.800.111, număr cu apel gratuit în orice rețea telefonică, orele 9:00-18:00 (Luni - Vineri) • abonamente@adevarulholding.ro • fax: 021-407.54.67 PUBLICITATE: Dorina PETRUȚI • tel.: 021-407.76.87 • e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro DIRECTOR GENERAL: Peter L. IMRE • DIRECTOR GENERAL ADJUNCT: Andrei ȘTEFAN DIRECTOR FINANCIAR: Adrian VASILE DIRECTOR MARKETING: Sorin Ioan BLAGA DIRECTOR PUBLICITATE: Cristian VELICU DIRECTOR DISTRIBUȚIE: Dana ZAMFIR Tiraj 11.500 • Tipărit la Mega Press Holdings SATel Fax: 021-461.08.08/09 ISSN: 1584-1669 Revistă editată de Adevărul holding Propuneri de Dileme vechi pentru viitor: Vinul Importul și exportul de cultură Rock in comunism Anul VIII • nr. 408 • 8-14 decembrie 2011 • DILEMA