Dilema Veche, 2011 (Anul 8, nr. 399-411)

2011-12-08 / nr. 408

ACTUALITĂȚI De Moș Nicolae Ca în fiecare an, pe vremea aceasta, Că­rnii, care ține minte că noi uităm, ne scutură puțin memoria, pentru ca să nu ignorăm ce n-ar trebui. Despre gesturile care se cuvin fă­cute de Moș Nicolae. Iar eu spun, la rîndul meu, spre neuitare. In seara dinaintea sărbătorii, toți ne pre­gătim ghetele lingă ușă sau geam, iar dimi­neața, încă în pijamale, dăm fuga să căutăm cadourile. Jucîndu-ne astfel, fiecare sistem­, în același timp, cel care aduce și cel care cau­tă, părinte și copil, soț și soție, actor și spec­tator, într-o frumoasă legătură cu inocența, cea de toate zilele, în care e bine că mai vrem să credem. Așa că pregătim cadouri și, în a­­celași timp, le căutăm pe ale noastre. Tablete de ciocolată, ouă Kinder cu surprize, jucării, un model nou de telefon mobil, poate un nin­­tendo, mai rar câte o carte și, dă, să nu uităm nici nuielușa argintată. Amestecăm lucrurile și încep să înțeleg că uităm, puțin cste puțin, sensul autentic al acestui moment, în încărcătura lui simbolică. Ii schimbăm ținta și pierdem, astfel, o bună ocazie de a face educație copiilor noștri. De Moș Nicolae nu e nevoie de altceva, în ghete, decît de o pungă cu bomboane și o nuielușă. Nu bomboane pentru copiii cu­minți și nuielușa pentru cei răi, ci amîndouă pentru fiecare copil — bomboane drept mul­țumire pentru faptele bune, nuielușa pentru corectarea greșelilor. Legate împreună, cu funda de hîrtie creponată, roșie, a ofertei pă­rintești, simboluri ale ideii că orice, pe lumea asta, își are răsplata cuvenită, că gesturile bune se recompensează intr-un fel, iar cele rele sînt sancționate cum se cuvine. Și ca să le amintim astfel, cu toată dragostea, că tot ce fac ei produce consecințe, iar acestea tre­buie asumate pînă la capăt, în chip natural și necesar. Ce fel de lume le pregătim, dacă viața lor va ignora răsplata, bună și rea, deo­potrivă? Adică bucuria și teama. Chiar me­rităm numai binele? în ce mai stă, atunci, co­erența noastră interioară și cum o transmi­tem copiilor? Punga cu bomboane și nuielușa nu tre­buie să fie, în sine, daruri, e suficient dacă valorificăm simbolurile lor. Avem destule alte ocazii de a oferi cadouri. Parcă prea adesea uităm de nevoia de a face educație și confundăm dragostea cu da­toria, câtă vreme ele au valoare numai îm­preună. Ar trebui să folosim, în beneficiul co­piilor noștri, posibilitatea de a repeta, în fie­care an, firesc și obsesiv, gestul potrivit. O pungă cu bomboane și o nuielușă, pentru fie­care dintre ei. Și pentru fiecare dintre noi... Mihai IOU­idumihai@yahoo. com DILEMATICI DIN TOATE ȚĂRILE, VĂ ASCULTĂM... Adevărul nu se confundă întotdeauna cu dreptatea. Unde ai citit asta ? în toate cărțile bune...“ (WILLIAM FAULKNER - „ DE în urmă cu două veri, am însoțit un echi­paj de elevi la faza națională a unui concurs care are ca tematică democrația, drepturile omului și alte teme conexe; în cifre, lucrurile ar arăta cam așa: trei probe, trei elevi, șase zile, cam o mie de kilometri de parcurs dus­­întors, o vacanță de vară — singurul „bun“ al profesorului din România — fragmentată (concursul are loc la sfîrșitul lui iulie), și toa­te astea pentru ce? Deși în seara dinaintea plecării mă sim­țeam ca bădița Vasile dus cu arcanul la oas­te, facînd slalom printre alte destinații­­ nea­oșe! — de vacanță, atît eu, cit și elevii ne ho­­tărîserăm s-o luăm ca pe o... „ieșire“! Amară mi-a fost, însă, dezamăgirea! Cazarea, intr-un cămin al unui liceu in­dustrial, semăna, în ciuda eforturilor recente de modernizare - aveau termopane! — cu ce­va gen Kosovo, sfidînd orice închipuire a vreunui inspector de la Sanepid sau OPC, ca­re a văzut multe la viața lui! Ci­ despre res­tul... Poate dacă ar fi fost doar mirosul care domnea în camere... Poate dacă ar fi fost doar aspectul sordid al camerelor, cu urme de țînțari-afiș, cu perdele atîrnînd scărîmb, cu lenjerii de culori și proveniențe incerte... Poate dacă ar fi fost doar numărul celor pa­tru paturi din camere... Dar baia, baia între­cea totul și... întregea, în chip amar, decorul acestui loc! Așadar, baia era o capodoperă! Trei toalete, cărora nu li se închideau ușile, pentru cincizeci de persoane, care, după o zi sau două, deveniseră nefuncționale, căci am prins și un sfîrșit de săptămînă, cînd, știm cu toții, personalul administrativ e liber. Du­șurile erau și ele o lucrătură meșteșugită, ba chiar o inovație demnă de brevetat: se iau opt cabine de duș din tablă, nu se vopsesc cîteva decenii, apoi se taie robineții aferenți țevilor principale pentru apă caldă, respectiv rece, în așa fel incit în fiecare cabină de duș să nu existe posibilitatea reglării nici a tempera­turii, și nici a debitului de apă. Se dotează o singură cabină, „principală“, cu acești ro­­bineți, la care acest animal superior, care e omul, poate să acceadă doar ieșind din pro­­pria-i „condiție“ (a se citi din „propria-i ca­bină“!), pentru a-și regla apa! Rezultă, astfel, o baie de secol XXI, demnă de comunitatea Uniunii Europene! Tușa finală a acestei mi­nuni a civilizației era dată de... șosetele de purici, pe care, în mod obligatoriu, le purtam cu toții, facînd parte din specificul locului, fiind, deci, absolut necesare adaptării la me­diu! în ciuda condițiilor proaste de cazare și masă, copiii au vorbit cu înflăcărare despre drepturile lor și ale altora, identificînd pro­bleme ale școlii și ale comunității, propunînd soluții și dezvoltînd planuri de acțiune, spre rezolvare, întru gloria profesorilor lor — anii prezenți a... șaptesprezecea oară la acest con­curs, vechi aproape cu­ istoria postdecembris­­tă a României! Ar trebui găsită, pentru anii viitori, o soluție pentru „rezolvarea“ con­cursului însuși, eternizat în constelația de aur a concursurilor școlare aprobate de Mi­nisterul Educației, profesor Cristiana ARGHIRE cristiana_arghire@yahoo.com NR. 405 „O realitate, mai multe realități" Realitatea confecționată Este adevărat că nu am fost niciodată un pasionat al emisiunilor de tip reality show încă de la apariția celei numite Big Brother. Pătrunderea aparatului de filmat în zone foarte intime ale actorilor de ocazie, combi­nată cu limbuția de care dădeau ei dovadă știindu-se filmați, alcătuiau pentru mine un amestec toxic. Am crezut atunci că acest fe­nomen avea să rămînă unul de studio, deci ușor de identificat (și de evitat). Acum aproximativ cinci ani, într-o după­­amiază, tot zapînd de pe un post pe altul, ni­meresc pe Prima TV în toiul unui scandal stradal. El o iubea pe ea și, la început, ea îl lăsase să înțeleagă că sentimentul era reci­proc. Corespondau și, ocazional, se întîlneau în ea în oraș (Tîrgoviște). Exista și un deza­vantaj - acela că el locuia într-o localitate ru­rală, la 100 km de ea. Fidelitatea era deci greu pusă la încercare. Pe neanunțate, el îi face ei o vizită și o surprinde în centrul ora­șului la braț cu un cetățean străin care lo­cuia în oraș cu ea. Le spun vorbe grele, su­netul de „bip“ este suprapus de multe ori pentru a ascunde ce își spun oamenii la su­părare. El schițează că îi dă o palmă, ea nu se lasă mai prejos și îi dă cu geanta în cap. Pe trotuar, lumea privește cu atenție și ui­mire spectacolul aflat în desfășurare. Este doar un mic exemplu de ce se poate vedea în­­tr-un reality show. La acea dată, naivul din mine credea încă faptul că acest episod era unul real, în care camera de luat vederi nu avea alt rol decît acela de a ne facilita acce­sul la demascarea unei infidelități (emisiu­nea se numea Trădați în dragoste). Acum ceva mai bine de doi ani, un coti­dian central se hotărăște să relateze peri­pețiile prin care trec doritorii de a juca în ast­fel de show-uri. Există o listă cu subiectele disponibile; viitorii artiști de ocazie și-l aleg singuri. Există un scenariu care trebuie în­vățat și respectat. Se ajunge și la tarife: 150 de lei pentru actorul principal și 100 de lei pentru cei aflați în roluri „secundare“, pentru o zi de filmare. De obicei, o zi de filmare este de ajuns. Atît de puțin ca să te dai în spec­tacol în centrul orașului și să încasezi și cî­teva genți în cap? Acum un an și jumătate, ajung, tot din întîmplare, pe un canal cu un astfel de show în derulare. „Artistul“ principal este - sur­priză­ - un vecin de scară, care se străduiește să-și convingă soacra că a luat-o de soție pe fiica sa din dragoste curată. Vecinul meu nu era însă... însurat, dar prima mea reacție a fost că, probabil, lucrurile se schimbaseră în­tre timp. Nu se schimbaseră. Dacă emisiuni de acest gen ne sînt livrate cu consecvență timp de ani de zile, mai tre­buie oare să ne mire faptul halucinant - co­mentat și de dl Andrei Manolescu - că pînă și distinși oameni de presă ajung să acorde o atenție total nejustificată unui zvon pre­cum posibila venire a prințului Charles pe tronul României? Ajunge doar o ipoteză și „fandacsia-i gata“. Asta ne dorim? Cu respect, Dragoș CHIVA dragos.chiva@rdslink.ro nleri kapaudir jndays ERT :2008 THIS IS NOT [THE TOPKAPI PALACE album dilematic Camelia Tudor NR. 407 „Cu copiii nu-i de joacă" Elevul ca un experiment continuu Concursurile școlare - o temă care are re­surse inepuizabile chiar și­­ pentru o ve­ritabilă anchetă sociologică, în ultimii ani, s-au înmulțit cu ciupercile... otrăvitoare, du­pă ploaie, căci substanța lor, din păcate, nu e deloc hrănitoare! însă dosarul lor e prea consistent pentru a-i putea susține, aici, „greutatea“! DILEMA! REDACȚIA: Dana CĂLINESCU (secretar general de redacție) • Marius CHIVU • Radu COSAȘU Cristian GHINEA • Stela GIURGEANU • Andrei MANOLESCU (redactor-șef adjunct) • Matei MARTIN Adina POPESCU • laromiza POPOVICI • Ana Maria SANDU • Simona SORA • Dan STANCIU Ruxandra TUDOR (secretar general de redacție) • Mircea VASILESCU (redactor-șef) Luiza VASILIU (editor conținut web) RUBRICI: Ion BARBU • Aron BIRO • Paul BREAZU • Adrian CIOROIANU • Claudiu CONSTANTINESCU Gabriel GIURGIU • Andrei GORZO • Maria IORDĂNESCU Eugen ISTODOR • Selma IUSUF Dan C. MIHĂILESCU • Vintilă MIHĂILESCU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei PIPPIDI Cătălin ȘTEFĂNESCU • Constanța VINTILĂ­ GHIȚULESCU • Sever VOINESCU CORECTURĂ: Patricia MIHAIL • CAP LIMPEDE: Ruxandra MIHĂILĂ • TEHNOREDACTARE: Adrian DAMIAN DIRECTOR EXECUTIV: Raluca BADEA • BRAND MANAGER: Daniela POLIANSCHI DIRECTOR ABONAMENTE: Corina GONȚEANU • fax: 021-407.54.67 e-mail: corina.gonteanu@adevarulholding.ro ABONAMENTE ȘI INFORMAȚII: tel.: 0800.800.111, număr cu apel gratuit în orice rețea telefonică, orele 9:00-18:00 (Luni - Vineri) • abonamente@adevarulholding.ro • fax: 021-407.54.67 PUBLICITATE: Dorina PETRUȚI • tel.: 021-407.76.87 • e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro DIRECTOR GENERAL: Peter L. IMRE • DIRECTOR GENERAL ADJUNCT: Andrei ȘTEFAN DIRECTOR FINANCIAR: Adrian VASILE DIRECTOR MARKETING: Sorin Ioan BLAGA DIRECTOR PUBLICITATE: Cristian VELICU DIRECTOR DISTRIBUȚIE: Dana ZAMFIR Tiraj 11.500 • Tipărit la Mega Press Holdings SA­­­Tel­ Fax: 021-461.08.08/09 ISSN: 1584-1669 Revistă editată de Adevărul holding Propuneri de Dileme vech­i pentru viitor: Vinul Importul și exportul de cultură Rock in comunism Anul VIII • nr. 408 • 8-14 decem­brie 2011 • DILEM­­A

Next