Dimineaţa Copiilor, 1931 (Anul 8, nr. 361-411)
1931-01-01 / nr. 361
DIMINEAŢA COPIILOR PAG. 2 Ье Tte/УТЬ şl ЛИВД«?Ве| O întrerupere provizorie. Rubrica „De toate şi amestecate” a trebuit să fie întreruptă câteva săptămâni. Cetitorii noştri au văzut singuri care a fost cauza întreruperei. Pagina aceasta a fost întrebuinţată pentru a anunţa marile premii ce „Dimineaţa Copiilor” acordă abonaţilor şi cititorilor ei. Acum când s’a terminat cu publicarea premiilor, continuăm din nou rubrica despre care ştim că interesează pe cititorii revistei noastre. Iflsă, deoarece am intrat într’un an nou, să sperăm că va fi pentru toţi un an aducător de noroc şi bucurie, am socotit că e bine ca mai înainte de a răspunde la întrebările ce ne sunt puse de cititori, să dăm câteva sfaturi şi îndrumări. Sunt sfaturi şi îndrumări, pe cari le credem de folos. Să ne silim a scrie bine. Să ne silim a scrie bine, atât copiii, cât şi oamenii mari. Înţelegem „a scrie bine" din următoarele trei puncte de vedere: 1) Să ne silim —şi lucrul este foarte cu putinţă să avem un scris cât mai frumos, cât mai caligrafic. Să scriem aşa ca scrisul nostru să fie cât mai plăcut la vedere şi să poată fi citit cât mai lesne de alte persoane. 2) . Să scriem, fiind cât mai atenţi la punctuaţie şi la ortografie. Punctuaţia nu e greu de învăţat, iar ortografia limbei române este cea mai uşoară cu putinţă. Dacă ne obişnuim de la început să fim cu atenţie la scris, vom reuşi foarte lesne să scriem fără greşeli de punctuaţie şi de ortografie. 3) . Să ne silim să scriem cât mai curat. Adică, să nu scriem făcând mereu ştersături sau pătând cu cerneală hârtia pe care scriem. A trimite câte o scrisoare scrisă în felul acesta, este ca şi cum te-ai duce la cineva nepieptănat, murdar pe faţă şi cu hainele în dezordine. Dar, „a scrie curat” mai înseamnă ceva, înseamnă ca tot ce scriem, să fie bine înţeles şi plăcut la cetit. De aceea, să ne silim să facem fraze cât mai clare şi să ne ferim de frazele prea lungi şi încurcate. Copiii şi tinerii mai ales să se ferească de întrebuinţarea unor cuvinte pe al căror înţeles nu-l cunosc îndeajuns de bine. Să nu se uite că a scrie simplu, fără înflorituri de stil şi fără cuvinte mari şi nefolositoare, este şi rămâne cel mai frumos mod de a scrie. Se ne silim a citi bine. Iată ce înţelegem prin cuvintele acestea. Înţelegem ca atunci când citim cu glas tare, cineva care, de exemplu, stând în camera de alături, ne aude, dar nu ne vede, să nu ştie dacă noi citim din vre o carte sau povestim ceva din gură. Deci, să ne silim a citi cât mai natural, ca şi cum am sta de vorbă. La citire, să ţinem seamă de semnele de punctuaţie. Să ne oprim, până zicem în gând unu, două, când întâlnim un punct şi o virgulă; unu, două, trei, când întâlnim două puncte şi, în sfârşit, să ne oprim, până zicem în gând una, două, trei, patru, când este un punct. Puţin exerciţiu şi puţină atenţie şi bunăvoinţă şi în scurtă vreme ne putem obişnui lesne să citim cât mai bine şi mai natural. Copiii cari învaţă poezii. Nu ştiu de ce, dar văd că multor copii le place să facă pe oamenii mari. Se înşeală, când se grăbesc să nu mai fie copii, iar părinţii lor nu fac bine că-i încurajează la aceasta. Fiecare vârstă trebue trăită aşa cum este ea şi nu e vârstă mai fericită decât vârsta copilăriei. Pentru astfel de copii grăbiţi spunem că nu e bine să înveţe pe din afară poezii, pe cari nu le pot înţelege încă pe deplin. Şi nu trebue învăţat, decât ceea ce poţi înţelege şi ceea ce este potrivit cu vârsta în care te găseşti. Pentru copii mici noi publicăm de atâta vreme la pagina 7-a a „Dimineţii Copiilor” poezii scurte, uşoare şi potrivite pentru dânşii. Din aceste poezii să aleagă şi să înveţe pe din afară. «вя«»яя»»вяя«Рв«я'н*»вя*яяя?8»яв*Н'<*»яяюяв1£яияяяяяяяия®г«я»даиа Citiţi сц toţii Haplea în străinătate care a apărut într’un volum de toată frumusețea.