Dimineaţa, noiembrie 1904 (Anul 1, nr. 288-302)

1904-11-25 / nr. 297

Anul I No. 297 ABO Simple (Dimineața) Un an ... 16 lei 0 luni 8 luni. ... 4 lei 1 lună Ins Sp­ecifi E­NTE Combinate (Adevărul și Dimineața) 8 lei ÎS Un an .... 30 lei 0 luni . ... 15 lei l­oi 3 luni . . . 7—50 1 lună. . . 3 lei tram­utate tudeit • PUBLICITATEA 9 Linia pe corp 7 în pagina III bani 15 ■ Linia pe corp 7 în pagina IV bani 08 i B.1 O Publicitate unită. In aceeași zi la ambele ziare : 9 L Linia în pagina III bani 30 —6— Linia în pagina IV bani 15 Inserții și Reclame. 2 lei linia­_______________ ASTAZI: 24 Noembrie (7 Decemb.) 1904 f^1^'VV\'VVVVV*VVVVV^^/­'VWVVVVVIW­AA^A/V^AAAAA/VVVVA«AAA»^AAA/WVVA/­/vVWV^*vAvVV­AA^^^ WWW Calendar: ORTODOX: »S. Climent ,, CATOLIC : Ambrosie Soarele răsare 7 ore 39 m., apune 4 ore 35 m, se menține închis cu ceață și chiciur<l groasă aproape în toată țara. In cîteva lo­calități din Muntenia cerul este senin. In mare parte a țărei ziua a fost puțin dez­gheț, iar noaptea îngheț general. Cea mai ridicată temperatură din cursul zilei plus 7 grade la Cîmpina și Govora, iar cea mai coborîtă de peste noapte — 11 grade la Găești (Dîmbovița). Barometrul s'a coborît de Luni în Moldova cu 1 la 2 mm., iar în restul țărei el s’a ridicat cu 1 mm. Ploae cu ninsoare n’a fost nicăerîn înălțimea barometrului la 0 grade 759.4 mm. Temperatura aerului — 5 grade 3. f intui aproape slab de la W. Starea ceru­luji^ b­ru­mo­s •__________ ___________ Ti­­afoni Mitinnfil Serata de onoare a maestrului G. Bavagnoli. Se va cînta: Ma­ 1 tall UI n­ațiUn­al non, operă în 4 note; muzica de G. Puccini. Gri­foni I nmn Apatra reprezentație a operetei germane sub­­ direcția~d-nului Era. mu­sit Lynn Waldmann. 3e ---------“* ~|‘­---------” va reprezenta Nakiri, pentru ultima oară.­­IfafcTÎ^sinu’îeâÂv^ie^a.Tret&l­t; M­EMENTO Parlamentare: La Cameră : modificarea art. 21 din legea băncilor populare. La Senat: citirea proeetului de răspuns la mesaj. Lacul Cișmegiului.—In fiecare zi pati­­nagiă, de la 8 dimineața pînă la 5 seara. Marți, Joi și Duminică muzica regimen­tului de roșiori. Autorități: Toate autoritățile publice gint deschise. Judiciare: Toate instanțele judecăto­rești sunt deschise. Ateneu­ : Expoziția de pictură a d-lui Kimon Logfu­.­­ In rotonda Ateneului expoziția domnilor Michăilescu, Sperlieb, Ioanid și Kraus. Universitare: D. D. Onciul își începe cursul cu studenții facultăței de litere, între 11—12 a. m. Ședințe . La „Uniunea studenților ro­mâni“ adunarea generală a membrilor eî. Progresii mijloacelor de transport Tramcar-autom­obil cum circulă acum pe toate străzile din Londra M­­­izeria la țară Am atras băgarea de seamă foar­te serioasă a guvernului asupra pe­ricolului care amenință țara pentru primăvară cînd țăranul va rămîne, negreșit, fără mijloace de trai­, și iată că prevederile noastre se reali­zează, din nenorocire. I­­ Seceta din timpul verei a fost dezastroasă nu numai pentru oa­meni, dar și pentru vite așa că să­teanul a fost lovit din două părți, a fost lovit în hrana sa prin aceea că porumb nu s’a făcut pe nicăeri și a fost lovit în hrana vitelor prin aceea că nutrețul a fost nul. Spre toamnă, e drept, ploile au­ fost bine­făcătoare și vitele au fost salvate. Prin luna Septembrie și chiar pe la sfîrșitul luî August cîmpul s’a pre­zentat atît de acoperit și bogat în nutreț în­cît te credeai în luna luî Main; ce folos, însă, că mulți ță­rani, speriați de sărăcie sau în ne­putința absolută de a’și hrăni vitele, apucaseră ca să le vîndă.­­ Pentru anul viitor recolta se arată că va fi minunată. De pretutindeni făgăduelile sînt aproape minunate, însă, pînă cînd această recoltă va fi reală și va fi vindută, vor trece încă multe luni, iar mizeria țăranu­lui este aproape de tot. După ce vara a fost așa de rea, iată că și iarna a căzut și mai îna­inte de vreme și atît de nemiloasă cum de mult nu s’a văzut una la fel ; și această cruzime meteorolo­gică— dacă o putem numi astfel — cade tot pe spinarea bietului țăran doborit de sărăcie. Guvernul, care posedă informa­ți­uni sigure de la prefecți, știe mai bine decît noi care este starea ță­­rănimeî din întreaga țară și, dacă guvernul s’a alarmat pînă într’atîta în­cît să cheme la o întrunire par­lamentară intimă chiar pe membrii opozițiunei pentru ca să se consulte și cu dînșiî asupra măsurilor ce sînt de luat, negreșit că situația este gravă afară din cale. La ase­menea măsuri extraordinare un gu­vern nu recurge decît in situațiuni aproape desperate, căci în celelalte, mai mult sau mai puțin normale, guvernul își asumă singur răspun­derea și ia măsurile necesare. De astă dată s’ar părea că va fi ne­­voe de sacrificii foarte mari, atît de mari în­cit primul ministru nu are curagiul să angajeze, fără asen­timentul opoziției, o mare parte din resursele țării. In cele din urmă guvernul a re­venit insă asupra primelor sale in­­tențiuni și s’a mulțumit a modifica art. 21 din legea Băncilor populare în sensul ca acestea să fie îndrep­tățite a sconta cambiile țărănești la Banca Națională. Statul garan­tează acestei Bănci valoarea cam­biilor scontate pînă la concurența sumei de douăzeci de milioane, pen­tru care se va putea cumpăra săte­nilor cerealele de cari au nevoe. In situația grea în care se află țărănimea orice măsură luată repede nu poate fi decît aprobată. Astfel fiind, aprobăm și măsura de mai sus ! Port-Arthurul este inexpugnabil? Ceea ce spun rușii Un vechiul ofițer rus, d. Sakharoff, care s’a distins mult în războiul ruso­­turc, decorat cu ordinul Sf. Gheorghe, care a petrecut șapte ani în Extremul­ Orient și mai ales în Port-Arthur, dă amănunte foarte interesante, încă ne­cunoscute, asupra faimoasei cetăți. D. Sakharoff a fost la Port-Arthur la în­ceputul războiului, în calitate de su­praveghetor șef al farului situat pe muntele Liaoteșan, și este deci în mă­sură de a cunoaște în amănunt tăria fortificațiunilor. El scrie următoarele în „Russkoe Slovo“: Li Boteșan este un munte de piatră care se ridică deasupra unui lanț de munți tot de piatră și care domină Portul­ Arthur. Cu toate că de mai mulți ani se vorbea de nevoia de a construi acolo un fort, nu exista o singură tran­șee la începutul lunei Aprilie. Inginerii asiguraseră că aceste lu­crări de fortificare ar ține cinci ani și ar necesita o cheltuială de mai multe milioane de ruble, pentru că era impo­sibil —spuneau ei— de a tăia un drum în masa aceea de granit. Or, generalul Kondracenko fortifică înălțimea în timp de cîteva săptămîni și reuși chiar să urce tunuri de asediu pînă în vîrf, la o mie cinci sute picioa­re înălțime. A fost o muncă de ci­clop. Cînd locuiam farul din Liaoteșan, care este de trei sute de metri dea­supra nivelului mărei, mă duceam în oraș urmînd o cărare mică pe care un că­lăreț nu poate să umble, și acesta este singurul drum practicabil Ei bine, pentru a face drumul scurt pînă în o­­raș aveam nevoe de șase ceasuri. Joi 25 Noembrie 19Q# Apare zilnic la ora 4 dimineața © @ Uf U © 0­0 cu ultimele știri ale nopții director, COVST. MIME Liaoteșan este așa dar inaccesibil a­­sediatorilor, atît din partea măre, cît și de pe uscat. Stîncile sale sunt toate cu vîrf. Dacă japonezii ar putea să ia Liaoteșan, Port-Arthur ar cădea imediat în mîna lor. Dar ei nu vor pune niciodată mî­na pe Liaoteșan, orice ar face. Nu se poate presupune apoi că ar săpa șanțuri și galerii subterane sub munte, pentru că tot muntele nu e de­cît o singură bucată enormă de piatră, nu nici un pumn de pămînt unde spa. Cum japonezii n’au­ cucerit de ît ceea ce asta de prevăzut că o să le abandonăm . Munții Verzi, colinele Lu­pului, vijjea situată între acestea și for­turi, exun și ietmcile izolate cari nu’s do niciun fols. De­și for­­­­turile sînt astfel con­­struite de“ generalul Kondrancenko în­cît dacă vreunul este luat celelalte pot să concentreze asupra lui un foc așa de teribil încît nimic să nu’i reziste. Afară de aceasta nu este de gîndit că cetatea ar putea să cază prin foa­mete. O să existe totdeauna mijioace de a rupe blocusul, și chinezii sînt maeștri în arta aceasta ; penru bani ei fac totul. De altfel, generalul Stoessel nu este om ca să capituleze, orice s’ar întîmpla. cum nici locotenenții săi, ge­neralii Fock și Kondratevicv. Ei spun că Portul­ Arthur nu va fi niciodată cuce­rit de japonezi și va rezista atît cît va vioi și va fi de nevoe. Intru cît asigurarea aceasta așa de categorică se va realiza, ne va arăta viitorul cel mai apropiat. PREUMBLĂRI și INTERVIEWURI O societate de văduve­ni Cum este organizată societatea „Vă­duva“.— Scopul societăței.— Pri­mirea și eliminarea mesabrelor.— Ce a făcut Luisa Ritter.— Inten­țiile societăței „Salvatorul“.— Un ideal interesant. In convorbirea, ce am avut-o cu se­cretarul societăței „Văduva“, l’am în­trebat : —„Cum se face că societatea d-stro numără peste 0000­ de membre?... Age­­monba s­trccéSe se obțin foarte cu greu de o societate înființată abia de un an“. Secretarul îmi răspunse: — „Noi nădăjduim că pînă la anul viitor numărul membrelor va fi cel pu­țin de două ori mai mare decît este astăzi. Zilnic vin nouă membre, cari pă­răsesc alte societăți de acest fel, și cer să fie înscrise în societate". In urmă secretarul îmi dete toate lă­muririle asupra chipului în care este organizată „Văduva“. Scopul societăței — Societatea „Văduva", continuă se­cretarul, are de scop a veni în ajutorul văduvelor și invalizilor săraci în orice împrejurări, în care ființa omenească are n­evoi de ajutor. In cazurile de moarte, boală, incendii, inundații, etc., „Vă­duva“ a venit de multe ori în ajutorul membrelor, fără a ține seamă că unele din ele nu erau la curent cu plata co­­tizațiunilor. Afară de asta societatea in­tervine pe lîngă autorități oricînd vreo membră are nevoe. Un articol special din statute ne obligă a scrie membre­lor orice petițiuni, iară nici o plată, în orice oră din zi și din noapte. Admiterea și eliminarea membrelor —„Ce condițiuni trebue să îndepli­nească o văduvă, pentru a fi admisă ca membră în societate ?...“ —„Nici o condițiune. I se cere nu­mai să prezinte actul de deces al soțu­lui. Invalizilor nu li se cere nici atît. E de ajuns ca eî să se prezinte în per­soană la sed­ul societăței și să ceară a fi incluși. Excluderea unui membru nu se face decît în cazurile de o gravitate excepțională, adică atunci cînd se do­vedește că el lucrează contra interese­lor societăței, cum de pildă a fost ca­zul cu Luisa Ritter“. Ce a făcut Luisa Ritter Știam că Luisa Ritter fusese casieră și părăsise societatea. Secretarul îmi spuse insă rîzînd: — „Credeți că ea s’a mulțumit să plece și să ne lase în pace ?... E o în­treagă caraveră cu dînsa. „Intr’o bună zi ne pomenim cu o convocare în adunare extraordinară. Con­vocarea era semnată de Luisa Ritter și de vreo trei membre din comitet. Fost­a noastră casieră avea intențiunea să nă­vălească cu membrele în localul socie­­tăței și să-l ia cu asa­t. In acest scop ea împărțise convocarea la un mare nu­măr de membre, cari nu știa și că ea părăsise postul de casieră.“ — „Și s’a ți­nut adunarea gene­rală ?...“ — „S’a ținut cu vreo opt­spre­zece membre, dintre cari cele mai multe nici nu făceau parte din societate. Ele au plătit atunci cotizația Luison Ritter, care le-a dat în schimb cîte o fidulă pe hîrtie galbenă de băcănie, în loc de chitanțe. Ce e mai frumos însă, nici membrele din comitet cari iscăliseră convocarea nu au luat parte la adu­nare.“ — „Cum se explică asta?...“ — „Și membrele din comitet fuse­seră induse în eroare. Cînd au aflat in­­tențiunile foastei casiere, ele au venit la societate și s’au scuzat, iar la întru­nire nu s’au mai dus.” Intențiunile societăței „Salvatorul" — „îmi spuneau­ deunăzi, că Luisa Ritter s’a pus în serviciul societăței „Salvatorul", pentru a atrage acolo pe membrele societăței „Văduva”. Ce fel de societate e „Salvatorul“ ©@®~@‡© ® 999999999$ !>ei la 15 N­oem­brie prim­­i7 dimineață se numește DJMIH Efk­il (Reverul i­s dimineață­ — „Mai întrî nu e o societate, ci o întreprindere comercială. Un fost dri­car, care a dat faliment, își continuă meseria sub formă de societate de în­­mormîntare. Dar se vede că nu prea-I merge, deoarece cântă să atragă acolo pe membrele „Văduvei“. Un ideal interesant Revenind ,la felul cum e constituită societatea „Văduva“, secretarul îmi spuse: ■— „Idealul pe care îl urmărim noi este a crea mijloace de trai văduvelor și invalizilor. Astfel vom înființa prin mahalale mici prăvăli și ateliere ale so­cietate­, unde unele membre vor gas ocupațiune. Membrele lipsite de mij­loace vor primi un timp bonuri, cu cari să poată tîrgui gratuit cele absolut ne­cesarii din aceste prăvălii. Apoi vom clădi un local, unde copiii de văduve să poată căpăta instrucțiune, hrană și adăpost.“ — „V’ar trebui un mare capital pen­tru toate acestea.“ — „Nu prea mare, și sperăm că pînă peste doi an­i îl vom­ avea.“ U. Dar nici de astă dată bătălia nu era sfirșită. După o singură oră de odihnă, generalul Stoessel luă ofensiva, la nu­dul său, și atacă ca o rară înverșunare poziția pierdută. Telegraful ne spune că rușii au dat șease asalturi, însă toate au fost respinse cu succes de către forțele superioare ale generalului Nogi care luă imediat măsuri pentru punerea colinei în stare de a nu mai putea fi pierdută. Cît de crîticenă a fost această lungă bătălie și cu­ de mari pierderi trebue să fi avut și rușii, atît în retragere cit și în timpul celor ș­ase contra­atacări date. ne-o spune faptul că generalul Stoessel, imediat după sfîrșitul luptelor, a cerut un armistițiu de 6 ore spre a putea ri­dica răniții și a-și putea îngropa morții. Acuma soarta ultimelor vase rusești de la Port-Arthur este cunoscută. De îndată ce tunurile de mare calibru așe­zate acolo vor începe să fulgere, dezas­trul se va produce, flota rusească va dispare iar amiralul Togo va putea pleca în liniște ca să întîmpine forțele navale ale amiralului Rojestvensky. Leat A se citi telegramele privitoare la războiul ruso-japonez în pa­gina III. MESALINELE ÎNCORONATE IV Surorile lui Napoleon I Marianna în salonul lui Lucian la Paris.—Amorul ei cu poeți.— Fon­tanes.—Plecarea lui Lucian.—Re­lați­unile cu Fontanes.­— Romanul Elisei.—Elisa ca actriță.—­­Indig­narea lui Napoleon.—Elisa­­ a Mes­­salina.—Haremul ei.—Rela­țiunile amoroase cu Lucian. In Ajaccio, micul oraș corsican, Ma­rianna nu avu alt gînd decît să scape de bărbatul cu care se căsătorise abia de cîteva luni. Cînd primi dar invitarea de la Lucian, fratele ei, care de la sim­plu intendent militar ajunsese membru fruntaș al parlamentului, de a veni la Paris, ea nu mai putu da bucurie. La Paris dinsa făcea onorurile salonului fratelui ei, într’un mod care o filea de rîs. Atitudinea ei fără grație și mlădiere, modul ei de a vorbi, aspru și repede, o făceau nesimpatică, deși era frumoasă, tuturor acelora cari veneau în contact cu dînsa. Cu toată incultura ei, dînsa voia să apară ca o femee de spirit și să se crează că are un interes deosebit pentru literatură, artă și știință. Toate sforțările ei în această direcție rămaseră însă fără succes. Spiritul ei nu putea să ascundă goliciunea minței și a cu­noștințelor ei. * Marianna, care-gî schimbase numele în Elise, pentru că primul i se păruse prea plebeian, făcuse cunoștință, în saloa­nele fratelui ei Lucia», cu Louis de Fonta­nes, cunoscut poet și om elegant Elisa se amoreză strașnic de Fontanes, și, pe cînd întreg Parisul vorbea de relațiu­­nile lor amoroase, num­ad bărbatul Ei­-Napoleon, nu se î gi frate e ei, marele știai­ absolut nimic.­­ După întoarcerea lui Napoleon-di­in E­­gipt și după lovitura de stat cari-­l duse direct la tron, Lucian fu numit mini­stru de interne, dar speculațiunile sa e necinstite forțată pe Napoleon săăă l în­depărteze din Paris și să i trimită­­ la ambasador la Curtea spaniolă. Prin plecarea lui Lucian, Lisa își pierduse poziția în societate, epis mal marea bucurie a Josefinei, caram­an voia să procure o nouă situ­ațiune a cumnatei pe care o ura mult. Nici Napoteon nu-i dădea atenția ce spera, mai­ ales neglija complect de a urma sfaturile ei politice, ceea ce o enervă așa de mult în­cît plecă în munții Pianoi ca să-șî facă o cură. 26) Relațiunile cu Fontanes continuară însă, și in așa mod încît scandalul nu mai putu să fie ascuns mult timp și în­treaga chestie fu aflată la Paris de că­tre acel cari ar fi trebuit s’o cunoască în primul moment. In urma acestor rela­­țiuni se născu un copil... spiritual, un roman, care însă fu așa de nebăgat în seamă în­cît Napoleon află despre din­eul abia la St. Helena. Deoarece și o societate literară fe­­meiască pe care o întemeia E­lsa nu avu succes, cu toate uniformele splen­dide ce trebuiau să poarte membrele, ea deveni artistă­ trag diană. Intr’una din seri, pe cînd se reprezentă în Neuilly, La palatul lui Lucian, o piesă, Elisa apăru în rolul principal; Napoleon, care se afla printre cei de față, fu așa de furios din cauza aceasta, încît părăsi și spectacolul. „Pe cînd eu îmi dau toată osteneala ca să reintroduc iarăși mora­vurile bune, zise Napoleon, surorile mele vin aproape goale pe scene de teatru pentru a se expune publicului!“ * De altfel, Napoleon nu avea în gene­ral o părere bună despre Elisa. El nu putea să sufere cochetăria ei cu spiritul ei cu cunoștințele el­iterare. Totuși fi­lma reuși ca amantul ei, Fontanes, să fie numit președinte al Camerei, iar bărbatul ei să fie îndepărtat din Paris după numirea lui ca șef al unui regi­ment de dragoni. Sărmanul Caciochi devenise insupor­tabil Elisei, pentru că în afară de Fon­tanes, care era amantul preferat, se mai aflau în haremul ei de bărbațî vreo­ trei­­patru alți amanți, nemai­socotind faptul —«e nu pare însă de­loc probabil —că unii o acu­zau că trăește la legături in­cestuoase, cu propriul ei frate, Lu­cian. Acuzarea aceasta nu s’a putut dovedi, dar sunt unii cari o afirmă cu tărie, ba­zați pe o mulțime de fapte suspecte și mai ales pe caracterul­­ celor două per­sonagii. Lucian era un stricat pătimaș, Ei­sa o femee perversă, și amîndoi a­­veau o prea pronunțată atracție reci­procă, după tutu dovedește schimbul lor­­ de scrisori. Zile, săptămini întregi stateaț în castele singuratice­­ la țară, și nu e de închipuit, spun acuzatorii lor, ca doi oameni așa de pasionați și cari se iubeau așa de mult sa 8r fi reținut de la acte nepermise." (Va urma) că nu li se dă seafă și nici nu se ating măcar de fondurile secrete—ceea ce constituie o economie ce va fi, nu ne îndoim, apreciată de d. Sturdza. Dar să povestim în ce mod urmărește d. prefect exterminarea pungașilor. O vizită la școala, de clini-polițiști Școala de cîini-polițiști funcționează de peste o jumătate de an. Aflînd că a dat roade excelente, m’am gîndit că o vizită la această școală nu va fi lipsită de interes, și-mi va furniza un subiect de reportaj care va fi cu plăcere gustat de cititorii noștri. Sper că nu m’am în­șelat, și că cititorii vor urmări cu multă curiozitate cele ce-i voi­ povești și cari sunt departe de a fi... povești, ci fapte reale.O dovadă ilustrațiile luate la fața locului, pentru a însoți aceste articole. Zilele trecute, pe o dimineață geroasă, m’am urcat într’o trăsură împreună cu simpaticul meti­colog Nicu Mantu, de­senatorul Adrvel­uk­tî, și am făcut un fel de descindere la circumscripția 25 din dealul Filaretului, lîngă cimitirul Bellu, unde se află școala de cîini- polițiști. Cînd ne-am coborît din trăsură gi am intrat în curtea circumscripției, eram jinduiți de puțină căldură. Dar abia pă­ștrăm pragul porței, și furăm primiți cu o manifestație de... lătrături viguroase cari, dîndu-ne de veste că ajunsesem la destinație, ne făcură să... înghețăm și mai mult. Râmaserăm locului în aștep­tare, și în curînd furăm în fața unui simpatic și voinic ofițer de gardiști, care in realitate nu era decit... d-șoara Ma­ria Albunache, profesoara școalei de eîiui­­polițiști, îmbrăcată cu uniformă militară. Dresarea nouilor agenți polițienești Furăm primiți cu o amabilitate care ne dezgheță repede. — Au simțit cîin­ I intrarea unor Stră­ini, ne spuse d-ra Albanache. — Dar nu vedem nici unul! zise­răm noi. — Sunt în coteț, la spatele casei. In adevăr, în două cotețe se aflau un număr de einiî de diverse varietăți. D-ra Albanache ne dădu următoarele expli­­cațiuni: — Scopul nostru este deocamdată ca să stabilim prin experiențe, ce anume rasă de eîini se pretează mai bine spre a fi dresați ca să ajute poliția în urmă­rirea și prinderea rău-făcătorilor. Am făcut pînă acum o mulțime de încercări, și dintre toate rasele pe cari le-am ex­perimentat, cele mai bune rezu­tate le-a dat rasa Altdeutsch. D. prefect mî-a trimes de curînd un cîine al d-luî Cazes. E un prepelicar pointer, care de ase­menea promite mult. Pînă acuma tot rasa Altdeutsch e superioară, dar nu sîntem decît la începutul experiențelor, așa că mai am de făcut încercări și cu alte rase din cari încă nu ne-am procurat exem­plare. Trebuie să știți că pe lingă mai toate polițiile din marile capitale euro­­pene există cite un serviciu de cîini dresați. O femee ofițer de gardiști — Și în ce consistă rolul acestor cîini ? — Veți vedea îndată, cînd vom­ face o experiență în fața d-voastre. Pînă a­­tunci, fiindcă vă văd mirați că port uni­forma aceasta, vă vom­ spune că acești cîini sînt astfel dresați in­cît să nu se atașeze de loc de civili. El nu trebue să vină la un particular, orice mijloace ar întrebuința acesta. Pot fi cu­ de flă­­mînziți, ei nu vor primi mîncare de la un civil, fie ea cu­ de gustoasă. Clvnii aceștia sînt niște agenți credincioși cari nu știu decît de porunca sergenților și a ofițerilor de gardiști. Tocmai pentru a nu-i obicinui decît cu uniformă ea nu mă înfățișez lor decît travestită, cum mă vedeți. In adevăr, ne convinserăm de exac­titatea acestor spuse, căci crinii nu în­cetaseră de a lătra atîta timp cit am stat in fața discelor lor. „Hoțul“ de la școala de diat D­ra Albanache este ajutată în e­­ducărea acestor noul agenți polițienești de către un număr de cîțiva gardiști, cari se schimbă mereu, in scopul de a nu deprinde animalele cu figurile celor de cari ascultă, ci exclusiv cu uniforma de gardist. Clinii cunosc toți... uniforma și se atașează cu multă dragoste de cel care o poartă, indiferent dacă l-a văzut sau nu vreodată figura. — Și acum, să trecem pe cîm­p ca să vă arăt ce sînt în stare să facă a­­genții mei, ne zise d-ra Albanache. D-sa dădu jordin ca să fie scos din coteț un ciine anume Victor și cu toții trecurăm pe un cîmp vast, plin de stu­­fiștirî și accidentat, ea se deschide în dosul casei . Caută hoțul. Victor­ se adresă d-ra Albanache animalului La auzul cuvîntului „hoțul", cîinele făcu o săritură ca și cînd ar fi fost îm­puns cu un ac și o luă la goană. — Dar pe cine o să caute cîinele pe cîmpul acesta ? D-ra Albanache ne spune că în timp ce noi ascultam explicațiunile ce ne de­dea în curte, un sergent îmbrăcat în haine civile fusese trimis să se ascundă departe, într-un colț obscur. Acest ser­gent simula pe hoțul care după ce co­misese un furt dispăruse prin împreju­rime și se ascunsese spre a scăpa de cercetări Războiul ruso-japonez Ocuparea colinei 203 Tunurile de mare calibru pe colina 203.—Marile pierderi ale rușilor. — Armistițiul cerut de generalul Stoessel. — Distrugerea ultimelor vase rusești. Ne întrebam în articolul trecut dacă japonezii au izbutit ca să urce și să a­­șeze tunurile de mare calibru pe colina 203 și iată că astăzi telegraful ne anunță că aceasta s’a întîmplat. Avem acuma și amănunte mai multe asupra groaznicului măcel ce s’a desfă­șurat în jurul colinei, căci, oot atacu­rile japonezilor cît și apărarea rușilor au luat proporțiunî aproape omerice, și aceste amănunte întăresc și mai tare convingerea cum că colina care domină ortul intern a prezentat, pentru ambii eliberanți, un interes superior și a fost prețuită mai mult decît toate celelalte pozițiuni și forturi din jurul Port-Arthu­­rului. Spre a vă face o idee despre crîncenia luptelor date, este destul să spunem că, in afară de cele 12 asalturi date asupra colinei, lupta a durat pe culmea și pe povîrnișul colinei timp de 2 ore, o luptă sălbatică corp la corp, cu baioneta, cu sabia și cu revolverul. Numai după ce generalul Nogi a zvîrlit asupra cîmpu­­lui de luptă toate rezervele de care dis­punea și numai după ce soldații japo­nezi au umplut șanțurile cu cadavrele lor, rușii au putut fi biruiți și alungați- Școala de clini a poliției Polițiștii-clini și clinii­ polițiști. — Agenți fără ceafă și fără fonduri secrete.—Ruina pungașilor.—O vi­zită la școala de clini polițiști. — Dresarea nouilor agenți poliție­nești.—O femeie ofițer de gardiști. Hotal de la școala de clini.—6â­­leva experiențe. Folkțiștii-plini și cîiBîi-polițiști Pină acum cetățenii noștri erau­ obici­nuiți să vadă in fiecare polițist un cîine. Moravurile însă se schimbă și astăzi lu­crurile tind să se întoarcă pe dos: de acum înainte vom vedea în fiecare cîine un polițist. Aceasta se datorește iniția­tivei d-lui prefect Saita, care nu se dă în lături de la nici o inovațiune, cînd e vorba să modernizeze polițm, reorgani­­zind-o pe baze civilizate. D. Saita a înființat o școală de cîini­­polițiști, care e pe cale să dea cele mai frumoase rezultate. Cîini­ polițiștî! Asta e envat moartea pungașilor și a tuturor spărgătorilor; asta e m­ila unei întregi categorii de oameni, cari se hrăneau din rodul man­cei lor.... manuale—ca să zicem așa. D. Saita e prea crud cu pungașii și spăr­gătorii dacă, pe lingă cohorta întreagă de copoi cu două picioare a mai hărăzit pe capul pungașilor o haită de copoi adevărați, copoi autentici, cari pe lîngă că au mirosul mal fin, aU gi evantaiul f. Nici unul din noi nu știa unde se ast­­unsese „hoțul“ și cu atît mai puțin cu­m­le. El o luă însă razna pe cîmp, a­­lergînd în toate direcțiunile cu nasul în pămînt, urmat de un sergi­nt, în timp ce noi abia ne puteam ține după el do­a distanță. In sfîrșit, după vreo zece minute de căutare, clinele se opri în fața unui morman de zăpada in­cii­s de toate părți­e și în mijlocu­l căruia „hoțul" nostru și săpase o vizuină de ocazie. Azi începu să latre și să scormonească ză­pada cu labele. Toate încercările făcute pentru a îndepărta pe cîine din acel loc au rămas zadarnice. Bătaie, lovituri vio­­lente, nimic n’a ajutat și ciinele nu s’a lăsat pînă cînd n’a pătruns în vizuină unde și-a înfipt colții în cizma presu­pusul vri hoț, care cu mare greutate a putut fi scos afară. Vom­ continua în numărul de mîine, Cast. Literatură populară S'a constatat la norm că chiar acei oa­meni din popor cari învățaseră carte în copilărie, uită gi eititul și scrisul dea cauza lipsei de exerciții­. Este neapărat nevoe deci ea să se evite acest rău­, dacă nu se voește ca toate sacrificiile făcute cu învățăm­întul primar să rămînă zadarnice. Ziarele, cari se ieftinesc me­reu­,—arî au dus o soluțiune parțială acestei cestiuni. Dar atîta nu ajunge, ziarele cer o editura mai înaintată pentru a putea fi înțelege. Înainte de toate trebuie însă găsit mij­locul pentru ca să se dezvolte în popor gustul de citire. Acest mijloc este în primul rînd litera­tura populară care în toate țările, în Aus­tria, în Germania, în Franța, în Anglia, etc. a luat un avînt colosal. Basmele și romanele populare se tipăresc în sute de mii de exemplare. Un asemenea roman este și „Răzbună­torul săracilor“ care apare acum în edi­tura Adevirului în fascicule de cîte cinci bani una, pentru ca să fie accesibile tu­turor. In „Răzbunătorul săracilor", eroul, care se numește George Fărumume e un copil găsit și venirea sa pe lume este secretul unei femei demonice, de o frumusețe or­bitoare, care înebunește pe toți bărbații, aduce nefericire peste o întreagă țară și îî stă la picioare un duce.­­ Pe cînd dușmanul acestui George—con­tele Hackelberg— este un apăsător al să­racilor, un tiran, el, George, este un răz­bunător al poporului robit, un persecutor al celor puternici. Amîndoi sînt dușmani pe viață și pe moarte și totuși cită ase­mănare între ei! Amîndoi iubiți, ba chiar îndumnezeiți de cele mai frumoase fete și femei, amîn­­doi iubind pe blonda, suava contesă Elsa, victimă a demonicei Agnes și care a foste de viă închis în coșciug, în cavoul cas­telului Wildenstein. Amîndoi bărbații sînt în căutarea co­­moarei misterioase în ruinele castelului Himmelpfort, și totuși sînt în permanentă vrajbă ! Lupta e inegală, dar George Fara nume biruște în cele din urmă. Și toate cele descrise în roman sunt bazate pe fapte reale, culese din­­ memorii și cronici, din registrele monastirilor și documentele­ cas­telelor aristocratice. Romanul „Răzbunătorul săracilor“ e scris într'o limbă ușoară, evită toate ob­scenitățile și lucrurile cu două înțelesuri atît de obicinuite într’o parte din litera­tura modernă. Cu un cuvînt e un ade­vărat roman popular. Cine va citi o fasciculă din acest roman nu va putea să nu le citească și pe cele­lalte. Romanul se poate cere la toți de­pozitarii, chioșcarii și vînzătoriî, apare de trei ori pe săptămînă și se vinde cu cinci bani fascicula. vIt apoS Chestiunea cea mare La ordinea zilei e venirea in ajuto­­torul țăranilor cari pier­de foame. D. prim-ministru a adus această chestie ia par­ameci, pe cale particulară­, tocmai atunci cînd toți oamenii politici aștep­tau de la șeful guvernului să-și sprre părerea asupra crizei ministeriale. E această procedare o abilitate din partea d-lui Sturdza sau o necesitatea care impune guvernului să treacă peste toate chestiunile și să se ocupe în pri­mul rînd cu ajutorarea țăranilor­. Persoane în măsură de a fi bine in­formate, ne dau următoarele știri: D. Sturdza a ajuns să se convingă că în partidul liberal nu se mai poate face liniște, că grupările din acest par­tid vor ajunge la o ciocnire, care nu­ ■ trebui să se producă la guvern, ci în­­ opoziție, spre a nu i se simți prea mult efectele. Pornind de la această convingere,­­J., Sturdza a renunțat de a se mai ocupa cu criza ministerială și a pus înainte o chestiune mare, națională, asupra căreia pot să cadă de acord toți oamenii po­litici din țară. Că­ci toate partidele po­litice su­nt îngrijorate de mizeriam­ care se află țăranii și orice guvern ar­­ fi la putere, va trebui să vie în ajutorul mulțimei flăminde. Dar renunțarea d-lui Sturdza de a rezolvi criza din guvern și din parti­dul liberal,­­ echivalează cu deciziunea de a se retrage în scurt timp de la putere și față cu o asemenea hotărire, opozițiunea, de ambele nuanțe, n’are nimic de zis. Ea stă în rezervă, nu se agită, ci așteaptă ca guvernul actual sâ’șî lichideze afacerile. Se înțelege că viitorul nu-î suiide prea mult opoziției. Ea, dacă va lua puterea, va avea să facă față nevoilor prin cari trece azi țara. S’ar putea zice chiar că partidul conservator e fără noroc, căci e chemat să ia puterea, ca și la 1699, în niște împrejurări des­tul de grele, cînd se simte iarăși ne­voia unui împrumut pentru a Se veni în ajutorul țăranilor lipsiți de hrană. V, Bem,

Next