Dimineaţa, noiembrie 1904 (Anul 1, nr. 288-302)

1904-11-26 / nr. 298

No. 298. L A B O ii m pl ( (Dimineața) Un an 3 luni. 16 lei . 4 lei 6 luni 1 lunii 8 lei 1-50 In străin ’¥eme.\to Parlamentare: La Cameră: Proectid de din legea răspuns la mesagiü. La Senat: Modificarea art. 21 băocilor populare. Lacul Cișm­egiuliiî.—In fiecare zi pati­­nagiă, de la 8 dimineața pînă la 5 seara. Marți, Joi și Duminică muzica regimen­tului de roșiori. Autorități. Toate autoritățile publice sînt deschise. E­STE Combinate (Adevărul și Dimineața) Un an .... 30 lei 6 luni ... 15 lei 3 luni . . . 7—50 1 lună. . . 3 lei are îndoit • PUBLICITATEA • Linia pe corp 7 în pagina III bani 15 B Linia pe corp 7 în pagina I0 bani 08 • Publicitate unntei. In aceeași zi la ambele ziare: • Linia în pagina III bani 30 —o— Linia în pagina IY bani 15 Inserții și Reclame: 2 lei linia._____________________ ASTAZI: 25 Noembrie (8 Decemb.) 1904 iy«vV'AÂvAA/VWWW,vAAA^^AAA-\Av^VVVVVV>A^A/'AAA^V\e^v^AA/W'AAAAAAA^AA/VV\AA^VWWVVrAAAA'WVVNAAAA^ Calendar: OKTOnoi: Mart. Ecatcrina și Mercuriü „ CATOLIC : ConeiUul Măriei Soarele răsare 7 ore 41 m., apune 4 ore 35 m. In cea mai mare parte a țării timpul se­­ menține posomorit, cu ceață deasă și chi­ciură extraordinar de groasă. In mai multe părți din vestul Munteniei ca și la București din cauza prea multei chiciure unele comunicații telegrafice s’au întrerupt. In Moldova de jos și în unele locali­tăți de cîmpie din Muntenia a fost îngheț neîntrerupt ziua ca și noaptea, pe cînd în Moldova de sus și în toată regiunea muntoasă și cea deluroasă ziua a fost cald, termometrul ajungînd la plus 8 gr. la Cîm­pina și Găești și plus 9 la Pitești. Noaptea îngheț general, cea mai coborîtă temperatură — 10 la Govora și Găești. Barometrul s-a coborît de erl cu 2 la 3 mm. Ploaie sau zăpadă n’a fost nicăeri, înălțimea barometrului la 0 grade 756.8 mm. Temperatura aerului — 5 grade 0. Vîntul slab de la V. Starea cerului­ brumos. ___________________________ A doua reprezentație extraordinară dată cu concursul d-nei Se va cînta: Mignon, operă în 4 acte; mu­Teatrul National Siegrid Arnoldson, zică de Ambroise Thomas. TilStiu­l I Ypip A cincea reprezentație a operetei germane sub direcția d-lui Em. 1 Cull Iu Liliu Waldmann. Se va reprezenta Venus pe pămînt. Baletul din „Nă­imi". Palatul Ateneului. Al doilea concert al violonistului Bronislaw Hu­­bermann.— Sala Edison. Teatru de varietăți. Spectacole instanțele judecăt o­­pictură a d-lui Indiciaro. Toate resti sunt deschise. Ateneut: Expoziția de Kimon Loghi. — In rotonda Ateneului expoziția domnilor Michăilescu, Sperlich, Ioanid și Kraus. Școlare : încep la școala de comerț gr. I (str. Traian 157), ora 8 seara, cursurile serale. Diplomatice: începe examenul candi­daților la postul de atașat de legație Parlamentul japonez L­OTERIILE D, prim-procu­ror Hamangiu, în urma recentei anchete făcută cu pri­vire la călcarea legei asupra lote­riilor, a înaintat ministrului de jus­tiție un raport amănunțit asupra descoperirilor sale. In principiu jocul la loterie nu este ceva prea recomandabil. Dacă ar fi să ne ținem de oarecare reguli de morală severă este netăgăduit că jocul la loterie, pe­­ngă că epui­zează multe mici economii, dar încă întreține niște zadarnice speranțe care mai niciodată nu se realizează. Din acest punct de vedere jocul la loterie nu ar fi lucru tocmai reco­mandabil. Totuși nu putem spune că loteria este o instituție imorală și nici că ruinează pe cineva. Un motiv mai puternic este a­­cela pe care il invoacă statul. Dacă fiecare jucător in parte nu poate fi ruinat, oricît de pasionat ar fi în urmărirea unui mare ciștig, în schimb, colectivitatea pierde mult, fiindcă, după cum ar fi constatat d. prim-procuror Hamangiu, anual ar ieși din țară vreo 8 milioane de lei repartizați ,am astfel : 5 mi­lioane pentru loteria ungară și 3 milioane pentru loteria din Ham­burg. Nu știm cum a procedat d. Ha­mangiu de a putut ajunge la acest rezultat, negreșit d-sa și-a cules in­­formațiunile de la direcțiunea poș­telor, dar dacă cifrele pe cari le prezintă sunt riguros exacte, e cert că pentru ea o țară ca Romalia, o țară mică și săracă în­ numerar,­­sima de 8 milioane este o sumă e­­x formă. Jocul la loterie nu poate fi com­parat cu jocul de cărți care acela, este, în adevăr, ruinător și pentru pungă și pentru sănătate, de aceea trei nu credem că a juca la loterie, în unele condițiuni, este un rău­ prea mare. Oamenii cari joacă nu chel­­tuesc mai mult decît un maximum de 20 de lei pe lună, prin urmare nici vorbă nu poa­te fi de corup­­țiune și de ruină, dar singurul ne­ajuns pe care îl­­ prezintă jocul la loterie e că locuitorii din România joacă la loteriile străine și, prin a­­ceasta, scot din țară o sumă consi­derabilă de bani. Prin urmare, dacă ar fi să se ia măsuri severe și eficace, în același timp, noi credem că măsura cea mai bună este, nu numai o lege restric­tivă, care in totdeauna va fi căl­cată și eludată, dar pe lîngă o ase­menea lege, și înființarea unei lo­terii romînești Sînt oameni cari au patima jocu­lui și patima aceasta nu poate fi extirpată printr’o lege ori­cît de as­pră, acestora ar trebui ca statul să le pue la dispoziție o loterie internă, încă odată, aci nu poate fi vorba de vreo imoralitate oarecare. Jocul la loterie, cînd nu ia proporțiuni exorbitante, este o mică pasiune foarte inocentă, este o distracțiune; să nu fim, dar, moraliști prea riguroși și să nu cerem oamenilor ca să re­nunțe la toate micile lor slăbiciuni de care, mai la urmă, nu se pot despărți. ____________ Știri despre război. Morning Post află din Shangai că ru­șii posedă în acest oraș enorme depo­zite de proviziuni și munițiune. Au de asemenea mari depozite de cărbuni. Un cunoscut exportator englez stă într-o continuă legătură cu marinarii ruși află­tori în Shangai. Se zice că guvernul japonez a cerut celui chinez săi supravegheze în mod se­ver pe marinarii roși, cari, în beția în Bani In toată țara Apare zilnic la ora A dimineața ^ 0­0 | ® ® @ © ca ultimele știri ale nopții [care se află aproape totdeauna, sunt în stare să se dedea la excese împotriva­­ japonezilor din Shangai.In acest oraș lo­­­cuesc peste 2000 japonezi. Rușii au început să ridice o parte din minele pe cari le au așezat la intrarea golfului Port-Arthur. Din acest lucru se trage concluzia că flota rusă își pregă­tește o eșire, vroind să rupă blocujul­ Lokalanzeiger află din Petersburg că cercurile oficiale rusești au hotărît în mod deciziv trimiterea unei a treia flote în Extrem­ul­ Orient. Noua flotă se va compune exclusiv din vasele flotei baltice. Scrisoare din Bucovina Corespondență specială a „Adevărului" Cernăuți, 22 Noembrie Scandaluri Intre studenții romîni.— Descoperirea de bogate mine de aramă. —• Ovațiuni făcute unui preot. Scandaluri Intre studenții români Se vorbește necontenit de unire. Vre­mea actuală reclamă combaterea spiri­tului separatist și reconsolidarea unui partid național. E timp ca să meargă tija aceleiași națiuni mînă în mînă. Din nefericire lucrurile nu se petrec tocmai așa.j­ Intre ambele societăți academice ro­mâne „Junimea" și „Bucovina" din cauza tendințelor lor contrare, domnesc me­reu corturi, cari adesea dau loc la mici scandaluri. Astfel Sîmbătă seara se petrece în­tre ambele partide un scandal. Duminică se strînseră „junimenii“ în număr de vr’o 40, înarmați cu bastoane, și se duseră în­spre localul societăței academice „Bucovina“ provocînd pe membrii acesteia. „Bucovinenii" cei de față luară săbiile lor de duel, cari sînt foarte ascuțite și ieșiră contra dușmanului provocator, a­­dică a „junimiștilor“. Aceștia din urmă fiind în număr mai mare, deci fiind și mai tari, scoaseră săbiile din mînile adversarilor și începură a lovi între înșii. Sînt mai mulți răniți, unii cu dege­­tele tăiate, iar doi au primit lovituri foarte grave la cap. Toate acestea se întîmplă între con­­naționali, între s­tudenți de aceeași na­țiune. Descoperirea de bogate mine de aramă După o cercetare de cîțiva ani pe lingă împrejurimile comunei Louisenthal lîngă Pozorita (Bucovina) pentru aflarea de mine noui, la o adîncime de 250 me­tri, s-a descoperit o bogată mină ce ar conține aramă. Arama descoperită a fost expediată academiei de mine din Pribram (Boe­­mia) spre a se constata conținutul ei metalic. • Ovațiuni făcute unui preot Primarul Ioan Istrati precum și lo­cuitorii comunei Lucaveț, au aranjat o frumoasă retragere cu torțe preotului român Victor Zacharovschi. Cauza acestei ovațiuni a fost, că sub conducerea acestui preot român, a suc­ces locuitorilor comunei Lucaveț de a se zidi a treia biserică măreață : una in Lucaveț de sus, a doua în Lucaveț de jos și a treia în Lucaveț Maidan. A­­fară de aceste trei biserici, preotul Za­charovschi a lucrat foarte mult și pen­tru proasperarea poporului. De regretat este, că astfel de preoți se află cam rari în țărișoara noastră Bucovina. _______ Buhalnița Școala de clini a poliției și Continuarea experiențelor.— Un hoț într’un pom.— Hoțul din grădina Cișm­agiu­.—Hoții dela hanul Dupa. Xe­­scoparit In dulap. — Prima di­plom­ă de absolvire a școalei de elini.— Dresajul animalelor. Am descris în articolul de er, cum un hoț închipuit a fost descoperit într'o vizuină de zăpadă. Scos afară din as­cunzătoare, spre cea mai mare satisfac­ție a clinelui-agent, care de bucurie dădea din coada și sărea mereu asupra profesoarei sale ridicîndu-se în două picioare, presupusul hoț s-a depărtat apoi de vizuină și, în timp ce clinele era ținut ascuns, ca să nu vadă, s’a urcat într’un copac destul de gros și înalt. Trebue să se noteze că acest cîmp de experiență are o întindere de vreun b­ilom­etru lungime și cîteva sute de metri lățime. MESALINELE ÎNCORONATE Surorile lui Napoleon I IV Imoralitatea In Germania.—Surorile lui Napoleon. — Numirea lor ca prințese.— Elisa ocupind un tron. Semiramis din Luppa.— Elisa er­­ahiducesă de Toscana.—Viața E­­lisei.—Amanții ei. — Capelle.—El­vețianul Eynard. — îmbogățirea lui Eynard. Pe vremea aceea,­­în Paris, lumea nu judeca ca atita asprime asemenea mo­ravuri ca în zilele noastre. De altfel nici în Germania moravurile nu erau mai bune. Astfel, la Curtea regelui Au­gust cel tare al Saxoniei, desfrînarea luase într’adevăr­ niște proporțiuni scan­da­oase. Un singur caz de exemplu : Regele își luase de nevastă pe propria lui fiică, contesa Orselska, pe care o răpise dela propriul său fiu, contele Rutowski. Dar să revenim la Elisa. Chiar dacă acuzările de incest aduse Elisei sunt inexacte—am văzut într’una din capi­tolele precedente că și Napoleon nu a scăpat de o asemenea calomnie — fapt sigur este însă că cele trei surori au servit ca intermediare fraților lor pen­tru a le procura femei frumoase. Moti­vul pentru aceasta era absolut egoist.­­ Imperiul era înființat, și Napoleon ur­case cea mai înaltă treaptă la care poate ajunge ambiția unui om. Cariera lui fu­sese amețitoare. Josofina, femeea unită de întreaga familie Bonaparte, femeea care se vînduse înainte pentru bani, devenise majestate. Cele trei surori, cărora Napoleon le refuzase titluri de nobleță cu brutalitatea pe care o avea în multe ocaziuni, îl amenințară cu un scandal public, și atunci el fu silit să le acorde titlul de prințese și de „înăl­țime imperială“. Dar, cum pofta vina mîncînd cele trei femei se declară în cu­rînd nemul­țumite și cu ceea ce obținuseră. Ele erau, cum spuneau, de același sînge cu împăratul și aveau așa­dar dreptul să poarte coroana. Napoleon, egoistul rece căruia nu-i păsa ce națiuni întregii cu atit mai pu­țin de indivizi, era în familie, cel mai bun fiu și cel mai excelent frate, care nu putea să reziste mult timp la cererile alor săi, oricît de mari și im­posibile ar fi fost. 27) Elisa fu prima dintre surori care ob­ținu un tron, care, deși era un tron mic, nu era mai puțin un tron. Napoleon îi dărui anume principatul Piombino din Italia. Prin aceasta Napoleon ișî făcu sieși un serviciu mare, asemenea și Eli­­sei, pentru că scandalurile ei amoroase luaseră proporții enorme și îndepărtarea ei din Paris devenise de o absolută ne­cesitate. Mîndră de noul ei titlu suveran, Elisa se grăbi să plece în Piombino, urmată de „bunul, excelentul ei bărbat". Suve­rana principatului, care era situat în re­giunea numită Lucca, ajunsese în curînd la o asemenea celebritate încît Talley­rand, celebrul diplomat, o boteză „Se­­miramis din Lucea", aceasta pentru a sa­tiriza modul ei de guvernare. împăratul o lăsă în pace, ba, în curînd, o ridică în rang, dîndu-i o provincie mare și bo­gată spre guvernare, prin aceea că o numi arh­iducesă de Toscana gi’i fixă reședința la Florența. Acum abia era Elisa în apele ei. Curtea ei era una din cele mai strălu­cite. Elisa trecea în revistă trupele, că­lare pe un cal splendid și dădea serbări de o nemai­auzită splendoare, întocmai cum le dădea fratele ei Napoleon la Paris, pe care căuta să o copieze pînă în cele mai mici detalii. Ca o perfectă Semiramis, Elisa nu ne­glija ca să uite grijile guvernărei în bra­țele vreunui amant viguros. Ocupația din urmă era cea mai favorită pentru dinsa. Deoarece cei doi favoriți din Pa­ris, Fontanes și Lesperat, nu putură s’o urmeze in Florența. Elisa își luă pe sig­­uor Capelle, pe prefectul din Livorno, căruia încredința, de altfel, o mulțime de afaceri de guvernămînt, de cea mai mare însemnătate. Relațiunile ei cu Ca­pelle erau așa de pe față și fără jenă, nucit Napoleon, pentru a pune capăt a­­cestui nou scandal, fu silit să mute pe prefectul din Livorno într’o altă funcție departe de orașul de reședință al Elisei. Ea se mîng­e repede de această pier­dere, luîndu-și ca amant pe Eynard, pe care, prin diferite favoruri, il îmbogăți. Elvețianul Eynard, care fusese sărac li­pit pămîntului, ajunse în curînd, din cauza contrabandei pe care i-o înlesnea Elisa, suverana țărei, a fi unul din cei mai bogați oameni ai Europei. (Va urma) Slera 15 Noembrie Reverul de dimineață se numește DIMINEAȚA (Reverul de dimineață) maestre! dresaj Din nou porunca fu pronunțată: — Caută hoțul, Victor, unde-î hoțul? Clinele porni iar in căutare cu o rîvnă și o bunăvoință uimitoare și în sfîrșit după vreo 15 minute se opri în fața pomului pe care se afla închipui­tul hoț, începu să latre și, după două­­trei aruncături neizbutite, reuși să se sue în pom ca o pisică îndeminatecă. „Hoțul“ se urcă mai surs și cîinele îl urmă lătrînd, sărind dirf. cracă în cracă, pînă ce reuși să-l apuce­ de picior și să se scoboare odată ca prizonierul să­i. Cind acesta fu jos, o luă la fugă profi­­tind de un moment de d­istracție a cîi­­neluî, îndată însă Victor alergă după el și-l prinse, după cum arată ilustrația de mai jos. Hoțul din Cișmegia Astă vară,"sg*, intr’o noapte­­ frumoasă, d-ra Aibă­­nache făcu o experiență i­n grădina Cișmegiu, la care au­ azis­­tat mai mulți inspectori și comis­ poliți tot trat prin poarta cea mare de pe bulevard, iar un agent fu­sese trimes mai dinainte ca să se ascundă tocmai în cascadei din fundul grădinei. Deja poartă cîinele fu trimes „să caute hoțul“. Animalul începu să caute prin toată grădina. La un moment dat se observă că dă prea multe tîrcoale împrejurimilor bufetului. Deodată di­n ele dispăru într’un stufiș și începu să latre. Oamenii poliției alergînd în grabă, auziră o voce care se ruga plîngînd: — Luați-i, că ies singur! In adevăr, spre surprinderea tuturor celor de față, cîinele își înfipsese colții în piciorul unui individ necunoscut care fu scos afară. Era un om fără capäüiü care-și făcuse acolo, azilul de noapte și care a fost înaintat poliției. Experiențele din banal După Cîinii-polițiști — și în special cîinele Victor, care e considerat că-și cunoaște perfect meseria și va fi în curînd ata­șat la un inspectorat polițienesc— sînt așa dresați, în­cît să poată descoperi un hoț mirosind locul unde a comis furtul, ori un corp delict ce ar răm­îne la lo­­cul unei spargeri și luînd astfel urma făptuitorului, Mirosul nu’i trădează nici­odată. O experiența frumoasă, la care a a­­sistat și d. prefect Saita, s’a făcut la cazarma de sergenți din hanul Duca. Agenții patrupozi ^ai poliției au reușit să părăsească un presupus hoț ascuns Într un pat dintr o încăpere a căzărmei și acoperit cu saltele, prapomi și păru­l așa că nimeni n’ar fi putut bănui acest culcuș. Interesant o să ur­mărești sfor­­țările și doza de ambiție pe care o pun cîinii în urmăririle ce li se ordonă, ne­­astîmpărul lor pînă ce n’au găsit pe hol. Descoperit În dulap Cîinele Victor a dat în experiențele de la hanul Duca dovezi de o inteli­gență și o rîvnă surprinzătoare. El a colindat odată întreaga casă din pod pînă în cel din urmă colț al pivniței și în sfîrșit a descoperit un presupus hoț ascuns într’un dulap. Dulapul era însă închis. Ce era de făcut? Cîinele se az­­virli de cîteva ori asupra mobilei, cău­­tînd s’o trîntească și in cele din urmă, dintr’o săritură extraordinară, fu sus pe dulap. Spre disperarea lui însă nu putu pătrunde nici pe acolo. Atunci sări din nou jos și lătră, atîta tot învîr­tindu-se in jurul dulapului, pînă cînd ușa lui se deschise și hoțul se predăte autorităței. Pentru priceperea și sîrguința sa, Vic­tor va avea onoarea de a fi primul elev cu diploma de absolvire a școalei de civil polițiști. Dresajul animalelor Și acum, înainte de a termina, cîteva cuvinte despre dresoare, căreia i revin meritele acestor frumoase rezultate. Domnișoara Maria Albanacho este eleva profesorului Boixner, șeful școalei spaniole de dresaj a împăratului Franz Josef, din Viena. D-sa o specialistă în dresajul cailor și al cîinilor de toate spendle și s’a remarcat în străinătate la Londra, Berlin și Viena unde a repur­tat mari succese în arta sa, făcând ca toate ziarele să vorbească despre dinsa și să fie felicitată de împăratul Franz Josef, care e un mare amator de ani­male dresate. Acasă la d-ra Albanache, în str. Dom­nița Anastasia No. 7, am văzut foarte interesante producțiuni cu diverși crini care s'au încredințat de către particulari spre a fi dresați. Poate vom­ avea ocazia să comunic altă dată cititorilor ceva despre arta dre­sajului. Cast. CRONICII VESELE Ceața în Capitală Evenimentul cel mai important la or­dinea zilei a fost, fără îndoială, ceața, ceața cea năpraznică, ceața neagră și hao­tică care a învăluit Capitala în noaptea de Sîmbătă spre Duminică. Această ceață a fost cauza unei serii nesfirșite de întîmplări tragice și comice, din cari vom povesti cîteva la această rubrică. Mai întîiu s’a constatat că pe calea Gri­­viței un domn tînăr a fost surprins, de către un bărbat, în camera de culcare a sepei sale. Luat de senrt și de git, și a­­menințat cu o nedemnă maltratare, tînă­­rul nostru a avut o scuză legitimă : — Iartă-mă, d­­e, nu este vîna mea ! Din cauza ceței, în loc să nimeresc la casa mea, am nimerit în casa d-tale. suoierana t* % Vmvii 2b ÎNfbembrie 1904 IM rector, COJÍST. 3LDLIJ3 Pe calea Victoriei un trecător simte o mînă în buzunarul paltonului. La un mo­ment cetățeanul fu cuprins de o spaimă mare văzînd că are trei mîini, dar, după o matură chibzuință, se liniști: mîna cea de a treia era a altuia. Și altul exclamă : — Pardon, d-le, din cauza ceței, am greșit. La Episcopie o pereche misterioasă schimba vorbe și suspine amoroase. Ti­nera pereche nu se vedea dar se înțele­gea, ceața punea un văl des și misterios peste expansiunile sufletului lor. Cupidon făcu tîrgul și perechea por­nește într’o strînsoare idilică și intră la Hailai­ ca să se reconforteze. Insă atunci se auzi un răget leonian ieșind din piep­tul amantului: — Soacră-mea ! Și minunile ceței s’au prelungit pînă a doua zi. Aflăm că, în mai multe cuartiere ale Capitalei s’au petrecut scene îngrozitoare. Cel puțin 5000 de neveste s’au întors a­­casă tocmai pe la 8 ceasuri dimineața, din pricină că ceața se rătăcise; cel puțin 10 mii de bărbați au reintegrat la ziua albă domiciliul conjugal, grație ceței. Dar ș­inune, ceața n'a împiedecat pe nici un amant ca să găsească domiciliul dulcineei, și pe nici o dulcinee ca să ni­merească culcușul amantului. Mikado DeosamdatK se cercetează la țară, dacă există afe­iat pom­m­b tisc se cere pen­­tru hrana țăranilor. Dacă va fi cantitatea suficientă, a­­tunci e posibil, după cum am mai spus, sa se cumpere acel porumb prin rechi­­ziție. De asemenea e posibil ca statul să-și procure porumb din străinătate. Chestiunea se va decide într’un a­­propiat consiliu de miniștri. De asemenea se va discuta și decide și asupra furajului necesar pentru hrana vitelor pe cari țăranii nu le-au înstrăi­nat încă. ” „ Directorul nostru, d. Const. Mille, a m trebat­erî în Cameră po d. ministru Costinescu ce se face cu țăranii cari lo­­cuesc în comande urbane și cari de a­­semenea au nevoe de ajutoare pentru hrană ? La această logică întrebare, d. Costi­­nescu a răspuns că guvernul nu se o­­cupă deocamdată decît de țăranii din Comunele rurale. D. Dem. Războiul ruso-japonez Apropierea escadrei din Baltica îngrijită la Tokio.— Acțiunea flotei ruse.—întreruperea comunicațiilor între Japonia și Coreea.— Mari a­­provizionări japoneze.—Flota rusă facă departe. Japonezii au început să se îngrijească de apropierea escadrei rusești, însă păre­rea generală e cu vor mai trece cel pu­țin două luni pînâ ce flota rusă să poată intra în apele Extremului­ Orie­nt și în­cepe osti stățile. Deși pericolul nu a atît de­­ însemnat totuși atît cercurile militare cît și cele comerciale din Tokio au început să ia măsuri în prevederea întreruperei co­­municațiunilor între Japonia și Coreea, căci este fapt primit de toți că dacă e­scadrele rusești nu vor putea zdrobi forțele navale ale amiralilor Togo și Ka­muimra, în schimb se vor repeta pe pi­cior mare acele isprăvi pe care le-au realizat în timp de mai multe luni cru­­cișătorii de la­­ Vladivostok. Or, dacă 4 crucișători au putut neliniști atîta timp pe japonezi și le-au putut pricinui așa de grave pierderi, negreșit că o flotă pu­­ternică și complectă devine un pericol cu mult mai mare. Raza de acțiune a flotei din Baltica va fi neapărat, Vladivostokul, căci, ori­cît ar rezista Port Arthurul, nimeni nu poate împinge optimiizmul pînă a-l crede în stare ca să lupte încă două sau trei luni de zile, așa că, de la Wladivostok vor porni expedițiile care vor face a­­proape cu neputință o comunicare re­gulată intre Japonia și teatrul războ­iului. In vederea acestei eventualități sta­­tul-major a început să ia serioase măsuri pentru ca trupele Mikadouini să poată fi în stare să lupte timp de mai multe luni de zile fără a primi nici un ajutor din­­ patrie. Așa încă de pe acuma s-au înființat imense depozite de munițiune în Coreea precum și de­­pozite de haine, arme și previziuni pentru gară; pe de altă parte zilnic se trimit transporturi de trupe mari care debarcă la Dalny și sunt trimise parte la Port-Arthur și parte la Liao­yang spre a întări forțele mareșalului O­­yama. Grija cea mare a stat-majorului ja­ponez este ca să arunce în Coreea și Manciuria toate forțele militare mobili­­zabile precum și Întregul contingent de recruți al anu­­l acesta, adică să ri­dice totalul trupelor a maximul posi­bil, atunci flota rusă ar putea veni căci acțiunea ei n’ar fi prea eficace. Dar, după cum am spus, pînă cînd amiralul Rosdestvensky va sosi cu toate vasele sale în apele Extremului Orient, vor mai trece cel puțin încă două luni, poate și trei. Lent. A se citi telegramele privitoare la războiul ruso-japonez în pa­gina III. Porumbel pentru țărani Cît s’a distribuit.^—Cît se mai cere. 20 milioane pentru porumb — De ur­de se va cum­pâra porumbul.­­ D l Miile și țăranii de la oraș. Cu venirea iernei a început să se simtă și mai mult lipsa de hrană în care se află populația noastră sătoneas­că. Deși stătut, prin băncile populare a distribuit la săteni o canititate de peste 38 milioane chilograme de porumb, ce­rerile de nouă ajutoare vin mereu la autoritățile centrale. Fină la 15 Noem­­brie se mai ceruseră 42 mi­ioane chilo­­grame și cererile nu s’au sfîrșit. Guvernul, cu drept cuvînt, s’a alar­mat de starea de mizerie în care se află țărănimea și a deschis un credit de 20 milioane lei pentru cumpărarea porum­bului ce se va mai distribui la săteni. Dacă s’a rezolvat astfel chestiunea financiară a afacerei, nu s’a găsit încă modul în care se va procura porumbul necesar. Nu se știe încă dacă în țară există sau nu cantitatea de porumb ce se cere pentru hrana țăranilor, în schimb se știe că marii proprietari și arendași care au porumb nu voesc să-l vîndă cu 1250 lei vagonul, ci au urcat prețul pînă la 1800 lei. Sînt unii posesori de porumb, cari declară pur și simplu că nu voesc să vindă marfa ce o au. Guvernul se preocupă deci de felul cum se va putea procura porumbul ne­cesar. PREUMBLĂRI și INTERVIEWURI Agenții încasatori Convorbire cu un agent încasator. Spune-i că nu evit acasă.— Dom­nul fără oră regulată.— Un räu de plată.— Cum sa încasează un abonament. Dăunăzi am întilnit un tînăr, care trăește din zeciuiala ce capătă de la în­casările de abonamente ale unei reviste săptămînale. El este enervat pe poarta unei case mari din str. Regală. —„Cum mai merge !“ Vom întrebat eu. —„Să ia dracul!... Eu nu cred că poate fi o meserie mai afurisită ca a noastră. Pentru fiecare abonament ce în­casez, trebue să fac drumuri de mai multe kilometre, să mănînc neregulat, pe unde se întîmplă și cum se întîmplă, și să duc astfel viața cea mai costisi­toare. In schimb cîștigul e atit de mic, că n’am­ cu ce să cumpăr o haină mai ca lumea... Și pe lingă toate trebui să mai sufăr și bătaia de joc a fiecăruia. Spune-i că nu sunt acasă —„Acum, continuă bietul încasator, intrasem să încasez abonamentul de la un avocat. N­ căutam de vreo d­oi săp­­tămînî, în fiecare zi, și niciodată nu era acasă. „Ia sfîrșit azi l’am găsit... Vai !... ce oameni !... Vin pe jos tocmai din capă­tul șoselei Călărașilor, ostenit ca vai de lume, și vin repede, gîfăind, să nu cum­va să’l scap de acasă. Are două rînduri de scări și ajung în dreptul unei uși de la stagiul al 2-lea, unde apăs degetul pe butonul soneriei. „O servitoare vine repede să des­chidă. —„Acasă e d-nul “. ?... —„Cine sînteți d-voastră —„Sínt încasatorul de la „Strigătul Ci­vilizației“. —„Stați,... să întreb. „Servitoarea fuge pînă la o ușă din fund, pe care o lasă deschisă. Acolo in­­lăuntrul e stăpînul ei, și eu din sală aud toi, ce se vorbește. „Servitoarea spune cu vocea trăgă­­nată: —„Coana...știe,... a venit încasatorul de la Strigătul... „Ea a uitat restul, și stă cu gura căscată. Stăpînul ei însă pare că știe despre ce e vorba și-i răspunde : —„Spune-i că nu sunt acasa". „Servitoarea se întorcea să-mi spună de-a dreptul, r.zînd : —„A z:i conașul că nu e acasă. „Eu însă fugeam pe scări să n’o mai văd, să n’o mai aud ‘. Domnul fără, oră regulată încasatorul continuă . ■— „Sînt unii oameni pe care încasa­torii nu-i găsesc acasă niciodată, chiar dacă l-ar căuta un an de zile și în fie­care zi. Servitorii lor sînt deprinși să­ țî răspundă, îndată ca ați auzit că ești încasator, că stăpînul nu e acasă. „Eu am un abonat care primește „Strigătul Civilizației“ de un an și ju­mătate, și care n’a plătit încă nici un ban din abonament. De cîtce ori îl caut, „nu e acasă“. „Plecînd întreb de formă, fiindcă m’am obicinuit: — „Cînd să vin ?... „Iar servitorul îmi răspunde tot de formă, fiindcă și el s’a obicinuit: „Domnul n’are oră regulată“. Un rău da plată — „Bine, întrerupsei eu pe încasa­tor, dar sunt și oameni carî plătesc“. încasatorul imi răspunse: — „Pină nu te face să te plimbi de două­zeci de ori pe la ușa lui, nu plă­tește mai nici unul. „Am de pildă un abonat, care mă primește ori de cîte ori vin, dar nu’mî plătește niciodată. „El e un om vesel, prietenos, și mă primește zîmbind. De aceia și intru la dînsul mai cu curaj, crezînd în fiecare zi că o să’mi plătească. „Ți-am găsit­.. „In fiecare zi îmi spune altă min­ciună : — „N’am­ acum. Treci tu mîine pe la patru. „A doua zi pe la patru îmi spune tot atît de prietenos . — „Aștept și eu pe unul care o să’mi aducă niște bani. Treci peste un ceas. „Peste un ceas adese nu-l mai gă­sesc acasă, și vin a doua zi. Atunci el se scuză că a avut o afacere grabnică și nu m’a putut aștepta. Bani însă tot n’are, îmi spune privindu-mă drept în ochi, ca un om care n’a mințit nicio­dată : „— Mai trec? tu pe aici alele as­tea... „Și istoria aceasta se repetă în sufi-

Next