Dimineaţa, noiembrie 1904 (Anul 1, nr. 288-302)
1904-11-26 / nr. 298
No. 298. L A B O ii m pl ( (Dimineața) Un an 3 luni. 16 lei . 4 lei 6 luni 1 lunii 8 lei 1-50 In străin ’¥eme.\to Parlamentare: La Cameră: Proectid de din legea răspuns la mesagiü. La Senat: Modificarea art. 21 băocilor populare. Lacul Cișmegiuliiî.—In fiecare zi patinagiă, de la 8 dimineața pînă la 5 seara. Marți, Joi și Duminică muzica regimentului de roșiori. Autorități. Toate autoritățile publice sînt deschise. ESTE Combinate (Adevărul și Dimineața) Un an .... 30 lei 6 luni ... 15 lei 3 luni . . . 7—50 1 lună. . . 3 lei are îndoit • PUBLICITATEA • Linia pe corp 7 în pagina III bani 15 B Linia pe corp 7 în pagina I0 bani 08 • Publicitate unntei. In aceeași zi la ambele ziare: • Linia în pagina III bani 30 —o— Linia în pagina IY bani 15 Inserții și Reclame: 2 lei linia._____________________ ASTAZI: 25 Noembrie (8 Decemb.) 1904 iy«vV'AÂvAA/VWWW,vAAA^^AAA-\Av^VVVVVV>A^A/'AAA^V\e^v^AA/W'AAAAAAA^AA/VV\AA^VWWVVrAAAA'WVVNAAAA^ Calendar: OKTOnoi: Mart. Ecatcrina și Mercuriü „ CATOLIC : ConeiUul Măriei Soarele răsare 7 ore 41 m., apune 4 ore 35 m. In cea mai mare parte a țării timpul se menține posomorit, cu ceață deasă și chiciură extraordinar de groasă. In mai multe părți din vestul Munteniei ca și la București din cauza prea multei chiciure unele comunicații telegrafice s’au întrerupt. In Moldova de jos și în unele localități de cîmpie din Muntenia a fost îngheț neîntrerupt ziua ca și noaptea, pe cînd în Moldova de sus și în toată regiunea muntoasă și cea deluroasă ziua a fost cald, termometrul ajungînd la plus 8 gr. la Cîmpina și Găești și plus 9 la Pitești. Noaptea îngheț general, cea mai coborîtă temperatură — 10 la Govora și Găești. Barometrul s-a coborît de erl cu 2 la 3 mm. Ploaie sau zăpadă n’a fost nicăeri, înălțimea barometrului la 0 grade 756.8 mm. Temperatura aerului — 5 grade 0. Vîntul slab de la V. Starea cerului brumos. ___________________________ A doua reprezentație extraordinară dată cu concursul d-nei Se va cînta: Mignon, operă în 4 acte; muTeatrul National Siegrid Arnoldson, zică de Ambroise Thomas. TilStiul I Ypip A cincea reprezentație a operetei germane sub direcția d-lui Em. 1 Cull Iu Liliu Waldmann. Se va reprezenta Venus pe pămînt. Baletul din „Năimi". Palatul Ateneului. Al doilea concert al violonistului Bronislaw Hubermann.— Sala Edison. Teatru de varietăți. Spectacole instanțele judecăt opictură a d-lui Indiciaro. Toate resti sunt deschise. Ateneut: Expoziția de Kimon Loghi. — In rotonda Ateneului expoziția domnilor Michăilescu, Sperlich, Ioanid și Kraus. Școlare : încep la școala de comerț gr. I (str. Traian 157), ora 8 seara, cursurile serale. Diplomatice: începe examenul candidaților la postul de atașat de legație Parlamentul japonez LOTERIILE D, prim-procuror Hamangiu, în urma recentei anchete făcută cu privire la călcarea legei asupra loteriilor, a înaintat ministrului de justiție un raport amănunțit asupra descoperirilor sale. In principiu jocul la loterie nu este ceva prea recomandabil. Dacă ar fi să ne ținem de oarecare reguli de morală severă este netăgăduit că jocul la loterie, pengă că epuizează multe mici economii, dar încă întreține niște zadarnice speranțe care mai niciodată nu se realizează. Din acest punct de vedere jocul la loterie nu ar fi lucru tocmai recomandabil. Totuși nu putem spune că loteria este o instituție imorală și nici că ruinează pe cineva. Un motiv mai puternic este acela pe care il invoacă statul. Dacă fiecare jucător in parte nu poate fi ruinat, oricît de pasionat ar fi în urmărirea unui mare ciștig, în schimb, colectivitatea pierde mult, fiindcă, după cum ar fi constatat d. prim-procuror Hamangiu, anual ar ieși din țară vreo 8 milioane de lei repartizați ,am astfel : 5 milioane pentru loteria ungară și 3 milioane pentru loteria din Hamburg. Nu știm cum a procedat d. Hamangiu de a putut ajunge la acest rezultat, negreșit d-sa și-a cules informațiunile de la direcțiunea poștelor, dar dacă cifrele pe cari le prezintă sunt riguros exacte, e cert că pentru ea o țară ca Romalia, o țară mică și săracă în numerar,sima de 8 milioane este o sumă ex formă. Jocul la loterie nu poate fi comparat cu jocul de cărți care acela, este, în adevăr, ruinător și pentru pungă și pentru sănătate, de aceea trei nu credem că a juca la loterie, în unele condițiuni, este un rău prea mare. Oamenii cari joacă nu cheltuesc mai mult decît un maximum de 20 de lei pe lună, prin urmare nici vorbă nu poate fi de corupțiune și de ruină, dar singurul neajuns pe care îl prezintă jocul la loterie e că locuitorii din România joacă la loteriile străine și, prin aceasta, scot din țară o sumă considerabilă de bani. Prin urmare, dacă ar fi să se ia măsuri severe și eficace, în același timp, noi credem că măsura cea mai bună este, nu numai o lege restrictivă, care in totdeauna va fi călcată și eludată, dar pe lîngă o asemenea lege, și înființarea unei loterii romînești Sînt oameni cari au patima jocului și patima aceasta nu poate fi extirpată printr’o lege oricît de aspră, acestora ar trebui ca statul să le pue la dispoziție o loterie internă, încă odată, aci nu poate fi vorba de vreo imoralitate oarecare. Jocul la loterie, cînd nu ia proporțiuni exorbitante, este o mică pasiune foarte inocentă, este o distracțiune; să nu fim, dar, moraliști prea riguroși și să nu cerem oamenilor ca să renunțe la toate micile lor slăbiciuni de care, mai la urmă, nu se pot despărți. ____________ Știri despre război. Morning Post află din Shangai că rușii posedă în acest oraș enorme depozite de proviziuni și munițiune. Au de asemenea mari depozite de cărbuni. Un cunoscut exportator englez stă într-o continuă legătură cu marinarii ruși aflători în Shangai. Se zice că guvernul japonez a cerut celui chinez săi supravegheze în mod sever pe marinarii roși, cari, în beția în Bani In toată țara Apare zilnic la ora A dimineața ^ 00 | ® ® @ © ca ultimele știri ale nopții [care se află aproape totdeauna, sunt în stare să se dedea la excese împotriva japonezilor din Shangai.In acest oraș locuesc peste 2000 japonezi. Rușii au început să ridice o parte din minele pe cari le au așezat la intrarea golfului Port-Arthur. Din acest lucru se trage concluzia că flota rusă își pregătește o eșire, vroind să rupă blocujul Lokalanzeiger află din Petersburg că cercurile oficiale rusești au hotărît în mod deciziv trimiterea unei a treia flote în Extremul Orient. Noua flotă se va compune exclusiv din vasele flotei baltice. Scrisoare din Bucovina Corespondență specială a „Adevărului" Cernăuți, 22 Noembrie Scandaluri Intre studenții romîni.— Descoperirea de bogate mine de aramă. —• Ovațiuni făcute unui preot. Scandaluri Intre studenții români Se vorbește necontenit de unire. Vremea actuală reclamă combaterea spiritului separatist și reconsolidarea unui partid național. E timp ca să meargă tija aceleiași națiuni mînă în mînă. Din nefericire lucrurile nu se petrec tocmai așa.j Intre ambele societăți academice române „Junimea" și „Bucovina" din cauza tendințelor lor contrare, domnesc mereu corturi, cari adesea dau loc la mici scandaluri. Astfel Sîmbătă seara se petrece între ambele partide un scandal. Duminică se strînseră „junimenii“ în număr de vr’o 40, înarmați cu bastoane, și se duseră înspre localul societăței academice „Bucovina“ provocînd pe membrii acesteia. „Bucovinenii" cei de față luară săbiile lor de duel, cari sînt foarte ascuțite și ieșiră contra dușmanului provocator, adică a „junimiștilor“. Aceștia din urmă fiind în număr mai mare, deci fiind și mai tari, scoaseră săbiile din mînile adversarilor și începură a lovi între înșii. Sînt mai mulți răniți, unii cu degetele tăiate, iar doi au primit lovituri foarte grave la cap. Toate acestea se întîmplă între connaționali, între studenți de aceeași națiune. Descoperirea de bogate mine de aramă După o cercetare de cîțiva ani pe lingă împrejurimile comunei Louisenthal lîngă Pozorita (Bucovina) pentru aflarea de mine noui, la o adîncime de 250 metri, s-a descoperit o bogată mină ce ar conține aramă. Arama descoperită a fost expediată academiei de mine din Pribram (Boemia) spre a se constata conținutul ei metalic. • Ovațiuni făcute unui preot Primarul Ioan Istrati precum și locuitorii comunei Lucaveț, au aranjat o frumoasă retragere cu torțe preotului român Victor Zacharovschi. Cauza acestei ovațiuni a fost, că sub conducerea acestui preot român, a succes locuitorilor comunei Lucaveț de a se zidi a treia biserică măreață : una in Lucaveț de sus, a doua în Lucaveț de jos și a treia în Lucaveț Maidan. Afară de aceste trei biserici, preotul Zacharovschi a lucrat foarte mult și pentru proasperarea poporului. De regretat este, că astfel de preoți se află cam rari în țărișoara noastră Bucovina. _______ Buhalnița Școala de clini a poliției și Continuarea experiențelor.— Un hoț într’un pom.— Hoțul din grădina Cișmagiu.—Hoții dela hanul Dupa. Xescoparit In dulap. — Prima diplomă de absolvire a școalei de elini.— Dresajul animalelor. Am descris în articolul de er, cum un hoț închipuit a fost descoperit într'o vizuină de zăpadă. Scos afară din ascunzătoare, spre cea mai mare satisfacție a clinelui-agent, care de bucurie dădea din coada și sărea mereu asupra profesoarei sale ridicîndu-se în două picioare, presupusul hoț s-a depărtat apoi de vizuină și, în timp ce clinele era ținut ascuns, ca să nu vadă, s’a urcat într’un copac destul de gros și înalt. Trebue să se noteze că acest cîmp de experiență are o întindere de vreun bilometru lungime și cîteva sute de metri lățime. MESALINELE ÎNCORONATE Surorile lui Napoleon I IV Imoralitatea In Germania.—Surorile lui Napoleon. — Numirea lor ca prințese.— Elisa ocupind un tron. Semiramis din Luppa.— Elisa erahiducesă de Toscana.—Viața Elisei.—Amanții ei. — Capelle.—Elvețianul Eynard. — îmbogățirea lui Eynard. Pe vremea aceea,în Paris, lumea nu judeca ca atita asprime asemenea moravuri ca în zilele noastre. De altfel nici în Germania moravurile nu erau mai bune. Astfel, la Curtea regelui August cel tare al Saxoniei, desfrînarea luase într’adevăr niște proporțiuni scandaoase. Un singur caz de exemplu : Regele își luase de nevastă pe propria lui fiică, contesa Orselska, pe care o răpise dela propriul său fiu, contele Rutowski. Dar să revenim la Elisa. Chiar dacă acuzările de incest aduse Elisei sunt inexacte—am văzut într’una din capitolele precedente că și Napoleon nu a scăpat de o asemenea calomnie — fapt sigur este însă că cele trei surori au servit ca intermediare fraților lor pentru a le procura femei frumoase. Motivul pentru aceasta era absolut egoist. Imperiul era înființat, și Napoleon urcase cea mai înaltă treaptă la care poate ajunge ambiția unui om. Cariera lui fusese amețitoare. Josofina, femeea unită de întreaga familie Bonaparte, femeea care se vînduse înainte pentru bani, devenise majestate. Cele trei surori, cărora Napoleon le refuzase titluri de nobleță cu brutalitatea pe care o avea în multe ocaziuni, îl amenințară cu un scandal public, și atunci el fu silit să le acorde titlul de prințese și de „înălțime imperială“. Dar, cum pofta vina mîncînd cele trei femei se declară în curînd nemulțumite și cu ceea ce obținuseră. Ele erau, cum spuneau, de același sînge cu împăratul și aveau așadar dreptul să poarte coroana. Napoleon, egoistul rece căruia nu-i păsa ce națiuni întregii cu atit mai puțin de indivizi, era în familie, cel mai bun fiu și cel mai excelent frate, care nu putea să reziste mult timp la cererile alor săi, oricît de mari și imposibile ar fi fost. 27) Elisa fu prima dintre surori care obținu un tron, care, deși era un tron mic, nu era mai puțin un tron. Napoleon îi dărui anume principatul Piombino din Italia. Prin aceasta Napoleon ișî făcu sieși un serviciu mare, asemenea și Elisei, pentru că scandalurile ei amoroase luaseră proporții enorme și îndepărtarea ei din Paris devenise de o absolută necesitate. Mîndră de noul ei titlu suveran, Elisa se grăbi să plece în Piombino, urmată de „bunul, excelentul ei bărbat". Suverana principatului, care era situat în regiunea numită Lucca, ajunsese în curînd la o asemenea celebritate încît Talleyrand, celebrul diplomat, o boteză „Semiramis din Lucea", aceasta pentru a satiriza modul ei de guvernare. împăratul o lăsă în pace, ba, în curînd, o ridică în rang, dîndu-i o provincie mare și bogată spre guvernare, prin aceea că o numi arhiducesă de Toscana gi’i fixă reședința la Florența. Acum abia era Elisa în apele ei. Curtea ei era una din cele mai strălucite. Elisa trecea în revistă trupele, călare pe un cal splendid și dădea serbări de o nemaiauzită splendoare, întocmai cum le dădea fratele ei Napoleon la Paris, pe care căuta să o copieze pînă în cele mai mici detalii. Ca o perfectă Semiramis, Elisa nu neglija ca să uite grijile guvernărei în brațele vreunui amant viguros. Ocupația din urmă era cea mai favorită pentru dinsa. Deoarece cei doi favoriți din Paris, Fontanes și Lesperat, nu putură s’o urmeze in Florența. Elisa își luă pe siguor Capelle, pe prefectul din Livorno, căruia încredința, de altfel, o mulțime de afaceri de guvernămînt, de cea mai mare însemnătate. Relațiunile ei cu Capelle erau așa de pe față și fără jenă, nucit Napoleon, pentru a pune capăt acestui nou scandal, fu silit să mute pe prefectul din Livorno într’o altă funcție departe de orașul de reședință al Elisei. Ea se mînge repede de această pierdere, luîndu-și ca amant pe Eynard, pe care, prin diferite favoruri, il îmbogăți. Elvețianul Eynard, care fusese sărac lipit pămîntului, ajunse în curînd, din cauza contrabandei pe care i-o înlesnea Elisa, suverana țărei, a fi unul din cei mai bogați oameni ai Europei. (Va urma) Slera 15 Noembrie Reverul de dimineață se numește DIMINEAȚA (Reverul de dimineață) maestre! dresaj Din nou porunca fu pronunțată: — Caută hoțul, Victor, unde-î hoțul? Clinele porni iar in căutare cu o rîvnă și o bunăvoință uimitoare și în sfîrșit după vreo 15 minute se opri în fața pomului pe care se afla închipuitul hoț, începu să latre și, după douătrei aruncături neizbutite, reuși să se sue în pom ca o pisică îndeminatecă. „Hoțul“ se urcă mai surs și cîinele îl urmă lătrînd, sărind dirf. cracă în cracă, pînă ce reuși să-l apuce de picior și să se scoboare odată ca prizonierul săi. Cind acesta fu jos, o luă la fugă profitind de un moment de distracție a cîineluî, îndată însă Victor alergă după el și-l prinse, după cum arată ilustrația de mai jos. Hoțul din Cișmegia Astă vară,"sg*, intr’o noapte frumoasă, d-ra Aibănache făcu o experiență in grădina Cișmegiu, la care au azistat mai mulți inspectori și comis poliți tot trat prin poarta cea mare de pe bulevard, iar un agent fusese trimes mai dinainte ca să se ascundă tocmai în cascadei din fundul grădinei. Deja poartă cîinele fu trimes „să caute hoțul“. Animalul începu să caute prin toată grădina. La un moment dat se observă că dă prea multe tîrcoale împrejurimilor bufetului. Deodată din ele dispăru într’un stufiș și începu să latre. Oamenii poliției alergînd în grabă, auziră o voce care se ruga plîngînd: — Luați-i, că ies singur! In adevăr, spre surprinderea tuturor celor de față, cîinele își înfipsese colții în piciorul unui individ necunoscut care fu scos afară. Era un om fără capäüiü care-și făcuse acolo, azilul de noapte și care a fost înaintat poliției. Experiențele din banal După Cîinii-polițiști — și în special cîinele Victor, care e considerat că-și cunoaște perfect meseria și va fi în curînd atașat la un inspectorat polițienesc— sînt așa dresați, încît să poată descoperi un hoț mirosind locul unde a comis furtul, ori un corp delict ce ar rămîne la locul unei spargeri și luînd astfel urma făptuitorului, Mirosul nu’i trădează niciodată. O experiența frumoasă, la care a asistat și d. prefect Saita, s’a făcut la cazarma de sergenți din hanul Duca. Agenții patrupozi ^ai poliției au reușit să părăsească un presupus hoț ascuns Într un pat dintr o încăpere a căzărmei și acoperit cu saltele, prapomi și părul așa că nimeni n’ar fi putut bănui acest culcuș. Interesant o să urmărești sforțările și doza de ambiție pe care o pun cîinii în urmăririle ce li se ordonă, neastîmpărul lor pînă ce n’au găsit pe hol. Descoperit În dulap Cîinele Victor a dat în experiențele de la hanul Duca dovezi de o inteligență și o rîvnă surprinzătoare. El a colindat odată întreaga casă din pod pînă în cel din urmă colț al pivniței și în sfîrșit a descoperit un presupus hoț ascuns într’un dulap. Dulapul era însă închis. Ce era de făcut? Cîinele se azvirli de cîteva ori asupra mobilei, căutînd s’o trîntească și in cele din urmă, dintr’o săritură extraordinară, fu sus pe dulap. Spre disperarea lui însă nu putu pătrunde nici pe acolo. Atunci sări din nou jos și lătră, atîta tot învîrtindu-se in jurul dulapului, pînă cînd ușa lui se deschise și hoțul se predăte autorităței. Pentru priceperea și sîrguința sa, Victor va avea onoarea de a fi primul elev cu diploma de absolvire a școalei de civil polițiști. Dresajul animalelor Și acum, înainte de a termina, cîteva cuvinte despre dresoare, căreia i revin meritele acestor frumoase rezultate. Domnișoara Maria Albanacho este eleva profesorului Boixner, șeful școalei spaniole de dresaj a împăratului Franz Josef, din Viena. D-sa o specialistă în dresajul cailor și al cîinilor de toate spendle și s’a remarcat în străinătate la Londra, Berlin și Viena unde a repurtat mari succese în arta sa, făcând ca toate ziarele să vorbească despre dinsa și să fie felicitată de împăratul Franz Josef, care e un mare amator de animale dresate. Acasă la d-ra Albanache, în str. Domnița Anastasia No. 7, am văzut foarte interesante producțiuni cu diverși crini care s'au încredințat de către particulari spre a fi dresați. Poate vom avea ocazia să comunic altă dată cititorilor ceva despre arta dresajului. Cast. CRONICII VESELE Ceața în Capitală Evenimentul cel mai important la ordinea zilei a fost, fără îndoială, ceața, ceața cea năpraznică, ceața neagră și haotică care a învăluit Capitala în noaptea de Sîmbătă spre Duminică. Această ceață a fost cauza unei serii nesfirșite de întîmplări tragice și comice, din cari vom povesti cîteva la această rubrică. Mai întîiu s’a constatat că pe calea Griviței un domn tînăr a fost surprins, de către un bărbat, în camera de culcare a sepei sale. Luat de senrt și de git, și amenințat cu o nedemnă maltratare, tînărul nostru a avut o scuză legitimă : — Iartă-mă, de, nu este vîna mea ! Din cauza ceței, în loc să nimeresc la casa mea, am nimerit în casa d-tale. suoierana t* % Vmvii 2b ÎNfbembrie 1904 IM rector, COJÍST. 3LDLIJ3 Pe calea Victoriei un trecător simte o mînă în buzunarul paltonului. La un moment cetățeanul fu cuprins de o spaimă mare văzînd că are trei mîini, dar, după o matură chibzuință, se liniști: mîna cea de a treia era a altuia. Și altul exclamă : — Pardon, d-le, din cauza ceței, am greșit. La Episcopie o pereche misterioasă schimba vorbe și suspine amoroase. Tinera pereche nu se vedea dar se înțelegea, ceața punea un văl des și misterios peste expansiunile sufletului lor. Cupidon făcu tîrgul și perechea pornește într’o strînsoare idilică și intră la Hailai ca să se reconforteze. Insă atunci se auzi un răget leonian ieșind din pieptul amantului: — Soacră-mea ! Și minunile ceței s’au prelungit pînă a doua zi. Aflăm că, în mai multe cuartiere ale Capitalei s’au petrecut scene îngrozitoare. Cel puțin 5000 de neveste s’au întors acasă tocmai pe la 8 ceasuri dimineața, din pricină că ceața se rătăcise; cel puțin 10 mii de bărbați au reintegrat la ziua albă domiciliul conjugal, grație ceței. Dar șinune, ceața n'a împiedecat pe nici un amant ca să găsească domiciliul dulcineei, și pe nici o dulcinee ca să nimerească culcușul amantului. Mikado DeosamdatK se cercetează la țară, dacă există afeiat pommb tisc se cere pentru hrana țăranilor. Dacă va fi cantitatea suficientă, atunci e posibil, după cum am mai spus, sa se cumpere acel porumb prin rechiziție. De asemenea e posibil ca statul să-și procure porumb din străinătate. Chestiunea se va decide într’un apropiat consiliu de miniștri. De asemenea se va discuta și decide și asupra furajului necesar pentru hrana vitelor pe cari țăranii nu le-au înstrăinat încă. ” „ Directorul nostru, d. Const. Mille, a m trebaterî în Cameră po d. ministru Costinescu ce se face cu țăranii cari locuesc în comande urbane și cari de asemenea au nevoe de ajutoare pentru hrană ? La această logică întrebare, d. Costinescu a răspuns că guvernul nu se ocupă deocamdată decît de țăranii din Comunele rurale. D. Dem. Războiul ruso-japonez Apropierea escadrei din Baltica îngrijită la Tokio.— Acțiunea flotei ruse.—întreruperea comunicațiilor între Japonia și Coreea.— Mari aprovizionări japoneze.—Flota rusă facă departe. Japonezii au început să se îngrijească de apropierea escadrei rusești, însă părerea generală e cu vor mai trece cel puțin două luni pînâ ce flota rusă să poată intra în apele Extremului Orient și începe osti stățile. Deși pericolul nu a atît de însemnat totuși atît cercurile militare cît și cele comerciale din Tokio au început să ia măsuri în prevederea întreruperei comunicațiunilor între Japonia și Coreea, căci este fapt primit de toți că dacă escadrele rusești nu vor putea zdrobi forțele navale ale amiralilor Togo și Kamuimra, în schimb se vor repeta pe picior mare acele isprăvi pe care le-au realizat în timp de mai multe luni crucișătorii de la Vladivostok. Or, dacă 4 crucișători au putut neliniști atîta timp pe japonezi și le-au putut pricinui așa de grave pierderi, negreșit că o flotă puternică și complectă devine un pericol cu mult mai mare. Raza de acțiune a flotei din Baltica va fi neapărat, Vladivostokul, căci, oricît ar rezista Port Arthurul, nimeni nu poate împinge optimiizmul pînă a-l crede în stare ca să lupte încă două sau trei luni de zile, așa că, de la Wladivostok vor porni expedițiile care vor face aproape cu neputință o comunicare regulată intre Japonia și teatrul războiului. In vederea acestei eventualități statul-major a început să ia serioase măsuri pentru ca trupele Mikadouini să poată fi în stare să lupte timp de mai multe luni de zile fără a primi nici un ajutor din patrie. Așa încă de pe acuma s-au înființat imense depozite de munițiune în Coreea precum și depozite de haine, arme și previziuni pentru gară; pe de altă parte zilnic se trimit transporturi de trupe mari care debarcă la Dalny și sunt trimise parte la Port-Arthur și parte la Liaoyang spre a întări forțele mareșalului Oyama. Grija cea mare a stat-majorului japonez este ca să arunce în Coreea și Manciuria toate forțele militare mobilizabile precum și Întregul contingent de recruți al anul acesta, adică să ridice totalul trupelor a maximul posibil, atunci flota rusă ar putea veni căci acțiunea ei n’ar fi prea eficace. Dar, după cum am spus, pînă cînd amiralul Rosdestvensky va sosi cu toate vasele sale în apele Extremului Orient, vor mai trece cel puțin încă două luni, poate și trei. Lent. A se citi telegramele privitoare la războiul ruso-japonez în pagina III. Porumbel pentru țărani Cît s’a distribuit.^—Cît se mai cere. 20 milioane pentru porumb — De urde se va cumpâra porumbul. D l Miile și țăranii de la oraș. Cu venirea iernei a început să se simtă și mai mult lipsa de hrană în care se află populația noastră sătonească. Deși stătut, prin băncile populare a distribuit la săteni o canititate de peste 38 milioane chilograme de porumb, cererile de nouă ajutoare vin mereu la autoritățile centrale. Fină la 15 Noembrie se mai ceruseră 42 miioane chilograme și cererile nu s’au sfîrșit. Guvernul, cu drept cuvînt, s’a alarmat de starea de mizerie în care se află țărănimea și a deschis un credit de 20 milioane lei pentru cumpărarea porumbului ce se va mai distribui la săteni. Dacă s’a rezolvat astfel chestiunea financiară a afacerei, nu s’a găsit încă modul în care se va procura porumbul necesar. Nu se știe încă dacă în țară există sau nu cantitatea de porumb ce se cere pentru hrana țăranilor, în schimb se știe că marii proprietari și arendași care au porumb nu voesc să-l vîndă cu 1250 lei vagonul, ci au urcat prețul pînă la 1800 lei. Sînt unii posesori de porumb, cari declară pur și simplu că nu voesc să vindă marfa ce o au. Guvernul se preocupă deci de felul cum se va putea procura porumbul necesar. PREUMBLĂRI și INTERVIEWURI Agenții încasatori Convorbire cu un agent încasator. Spune-i că nu evit acasă.— Domnul fără oră regulată.— Un räu de plată.— Cum sa încasează un abonament. Dăunăzi am întilnit un tînăr, care trăește din zeciuiala ce capătă de la încasările de abonamente ale unei reviste săptămînale. El este enervat pe poarta unei case mari din str. Regală. —„Cum mai merge !“ Vom întrebat eu. —„Să ia dracul!... Eu nu cred că poate fi o meserie mai afurisită ca a noastră. Pentru fiecare abonament ce încasez, trebue să fac drumuri de mai multe kilometre, să mănînc neregulat, pe unde se întîmplă și cum se întîmplă, și să duc astfel viața cea mai costisitoare. In schimb cîștigul e atit de mic, că n’am cu ce să cumpăr o haină mai ca lumea... Și pe lingă toate trebui să mai sufăr și bătaia de joc a fiecăruia. Spune-i că nu sunt acasă —„Acum, continuă bietul încasator, intrasem să încasez abonamentul de la un avocat. N căutam de vreo doi săptămînî, în fiecare zi, și niciodată nu era acasă. „Ia sfîrșit azi l’am găsit... Vai !... ce oameni !... Vin pe jos tocmai din capătul șoselei Călărașilor, ostenit ca vai de lume, și vin repede, gîfăind, să nu cumva să’l scap de acasă. Are două rînduri de scări și ajung în dreptul unei uși de la stagiul al 2-lea, unde apăs degetul pe butonul soneriei. „O servitoare vine repede să deschidă. —„Acasă e d-nul “. ?... —„Cine sînteți d-voastră —„Sínt încasatorul de la „Strigătul Civilizației“. —„Stați,... să întreb. „Servitoarea fuge pînă la o ușă din fund, pe care o lasă deschisă. Acolo inlăuntrul e stăpînul ei, și eu din sală aud toi, ce se vorbește. „Servitoarea spune cu vocea trăgănată: —„Coana...știe,... a venit încasatorul de la Strigătul... „Ea a uitat restul, și stă cu gura căscată. Stăpînul ei însă pare că știe despre ce e vorba și-i răspunde : —„Spune-i că nu sunt acasa". „Servitoarea se întorcea să-mi spună de-a dreptul, r.zînd : —„A z:i conașul că nu e acasă. „Eu însă fugeam pe scări să n’o mai văd, să n’o mai aud ‘. Domnul fără, oră regulată încasatorul continuă . ■— „Sînt unii oameni pe care încasatorii nu-i găsesc acasă niciodată, chiar dacă l-ar căuta un an de zile și în fiecare zi. Servitorii lor sînt deprinși să țî răspundă, îndată ca ați auzit că ești încasator, că stăpînul nu e acasă. „Eu am un abonat care primește „Strigătul Civilizației“ de un an și jumătate, și care n’a plătit încă nici un ban din abonament. De cîtce ori îl caut, „nu e acasă“. „Plecînd întreb de formă, fiindcă m’am obicinuit: — „Cînd să vin ?... „Iar servitorul îmi răspunde tot de formă, fiindcă și el s’a obicinuit: „Domnul n’are oră regulată“. Un rău da plată — „Bine, întrerupsei eu pe încasator, dar sunt și oameni carî plătesc“. încasatorul imi răspunse: — „Pină nu te face să te plimbi de douăzeci de ori pe la ușa lui, nu plătește mai nici unul. „Am de pildă un abonat, care mă primește ori de cîte ori vin, dar nu’mî plătește niciodată. „El e un om vesel, prietenos, și mă primește zîmbind. De aceia și intru la dînsul mai cu curaj, crezînd în fiecare zi că o să’mi plătească. „Ți-am găsit.. „In fiecare zi îmi spune altă minciună : — „N’am acum. Treci tu mîine pe la patru. „A doua zi pe la patru îmi spune tot atît de prietenos . — „Aștept și eu pe unul care o să’mi aducă niște bani. Treci peste un ceas. „Peste un ceas adese nu-l mai găsesc acasă, și vin a doua zi. Atunci el se scuză că a avut o afacere grabnică și nu m’a putut aștepta. Bani însă tot n’are, îmi spune privindu-mă drept în ochi, ca un om care n’a mințit niciodată : „— Mai trec? tu pe aici alele astea... „Și istoria aceasta se repetă în sufi-