Dimineaţa, ianuarie 1905 (Anul 2, nr. 332-358)

1905-01-15 / nr. 342

TARUL RS­O»U Cale prevăzute de noi în ar­ticolele anterioare se realizează treptat dar sigur: mișcarea lu­crătorilor din Petersburg fiind înecată în sînge, cea mai cum­plită teroare se va abate asu­pra înghețatului imperiu nor­dic. Telegramele din urmă ne-au anunțat cum că Trepow, unul din numele cele mai blestemate din Rusia, numele unuia din zbirii cei mai groaznici cari au însingurat democrația rusească, a fost numit dictator general, stăpînitor, nețărmurit al Peters­­burgului, instrument de spaimă și de grozăvie, om al sîngelui și al morței, în fața căruia va trebui­ să se plece toate și to­tul: guvernul, armata, justiția și legea. Numirea lui Trepow în cali­tate de guvernator general și absolut al Petersburgului este semnalul războiului civil, este semnalul unei lupte fără pre­­­pt, dar al unei lupte furișate, luptă în întuneric, luptă cu pumnalul, cu dinamita, luptă surdă a celor mulți dar încă­tușați împotriva celor puțini dar stăpînitori fără inimă și fără lege. Domnia lui Trepon are să fie groaznică, dar nu va putea fi lungă; această domnie va fi scurtă dar pătată de mult sînge și se va sfîrși, după cum s’au sfîrșit și alte tiranii criminale și odioase, Trepov va plăti cu sîngele sau sîngele pe care îl va face să curgă. Dar ceea ce este mai ales remarcabil în desfășurarea a­cestei drame e rolul pe care îl joacă țarul Nicolae al II lea. In adevăr, nu este semnifi­cativă soarta rezervată acestui țar care, la începutul domniei sale, s’a arătat ca un iubitor al păcei și al frăției între po­poare ? Oare nu este acesta ța­rul cel mare și cel pacînic care urc'ndu-se pe tron provoca în­trunirea conferinței de la Haga și cerea ca războaele între nea­muri să fie înlocuite prin jude­căți arbitrare ? Da, acesta e ța­rul Nicolae al II-lea, decit sub nici un țar altul Rusia n’a fost însîngerată așa de crunt precum este astăzi, și niciodată Rusia n’a fost nevoită să suporte, de­odată, un războiu crunt și ne­norocit în afară și o răscoală uriașă și istovitoare înăuntru. Nicolae al II-lea va putea să poarte, cu drept cuvînt, numele de Țarul Roșu. Oricare vor fi fost sentimem­tele sale primitive, nu este mai puțin adevărat că sub împără­ția sa a izbucnit marele răz­boiu, cu Japonia și că din acest războir­ Rusia va eși bătută, umi­lită, fără flotă, fără viitor în Asia și cu o provincie mai puțin. Și tot atît de adevărat este că sub aceeașî domnie a lui Nicolae al II-lea poporul rus s-a sculat pentru întîia oară făcînd o des­perată revoluțiune și că sub Ni­colae al II-lea oștirea a tras în carne vie, a ucis cu miile băr­baț­i, femei și copii și a domnit peste o țară roșită de sînge de ASTAZI. 14 (27) Ianuarie 1905. AV^Al'V\\^/VVVVVVWV\*A'V^AA/^A/\^AAA'VVAA^./':VVVVV'/V^^VCvAA/V^A*/WVVVV\*/VWV^^ A^VWWWvW«/ Calendar: ORTOVIOX: Părinții uciși in Sinus și Batth CATOLIC : Via» Ch­risostom Soarele răsare 7 ore 42m., apune 5 ore 14 m. Barometrul în scădere, s-a co­­borît de Miercuri cu aproape 10 mm.; cerul a început a se înota în multe părți. Frigul încă se menține destul de aspru, termo­metrul coborîndu-se mai pretutindeni peste noapte sub — 10 grade și mai în jos. Cea mai coborîtă temperatură — 19 grade la Alexandria. In cur­sul zilei de Miercuri a fost dezgheț numai în regiunea muntoasă, unde ter­mometrul s’a ridicat pînă la plus 3 grade la Cîmpulu­ng și iîucăr. Ploae sau zăpadă n’a fost nicăori Înălțimea barometrului la 0 grade 759.1 mm. Temperatura aerului — 14 grade 9. Vîntul slab de la SV. Starea cerului­ noros. Teatrul lyric Se va reprezenta Escadronul 3, comedie în 3 acte de Baumgartner, localizată­ de d. Gusty, se dă în scop de binefacere. Daü concursul artiștii de la Teatru Național. Pitti­ n­ QiAnl­ In toate serile reprezentațiuni d­uto de circul regal roman UMK­UI wlutlil de sub direcțiunea d-lui Cesar Sidoli. Spectacole veri. Sala Edison: Marți, Jol și Duminică bal mascat.—Sala Da­cia : Baluri mascate regulat în fiecare Luni, Mercur­ și Vi­li EN­­E­X­T . Autorități. Toate autoritățile pu­blice sunt deschise. Judiciare: Toate instanțele jude­cătorești sunt deschise. Ateneu. In rotondă expoziția de pictură a d-lu­i locot. N. Petrescu. —­ Expozițiunea de pictură a Cer­cului artistic din Capitală. Aniversări: Aniversarea naștere! împăratului""Wilhelm II al Germani­ei. Te­ deum la catedrala catolică, a­­poi o recepție la ambasada germană, cadavrul unui copil figură omenească,ce nu mai are îngenuncheată muma plînge des­pri­m­a lungă cadavru perată. Nu pot scrie mai departe ; veliștea îngrozitorului măcel zdrobit cu totul". Și după asemenea masacre ori­bile, infamul regim al ducelui Vla­dimir are cinizmul de a relata un raport că au căzut 76 morți și 233 răniți!!... Dar, în aceste momente, care e atitudinea țarului, a ,,părintelui țara ruin i se zice în pravoslavnica Rusie ? Dacă este adevărat că el nu știe adevărul despre cele ce se petrec, daca este adevărat că i se poate ascunde de fapt adevărul, atunci comedia autocratismului apare lí­tium în toată goliciunea sa mons­truoasă, vrednică de—am zice de batjocură dacă momentul n’ar fi tragic—vrednică de toată ura, de tot disprețul și de tot dezgustul nostru! Mai curînd e de admis că acesta e un zvon împrăștiat de camarila au­tocratului crezînd că îl va cruța prin aceasta de dezaprobarea pub­ică. Dacă însă e adevărat că țarul știe tot ce se petrece, și păstrează totuși atitudinea de copil speriat căruia mama îi dă exemplu de cu­raj, preumb­îndu-se fără escortă cu orașul clocotind de răscoală, a­­tunci e greu să spui unde începe ridicolul și unde sfirșește tragicul situației sale. In orice caz, sub ploaia de gloan­țe, în învălmășeala luptelor, în în­­căerarea măcelurilor, tragedia in­dividualităților pălește, și tot ce se aude mai limpede, este strigă­tul victimei cele mari, — strigătul poporului, durilor cu direcția domeniilor. Nu știm dacă prin viitorul bud­get, d. ministru al domeniilor va prevede sumele necesare pentru reorganizarea ce o proectează. Se poate ca după modificarea actualei legi de organizare a ministerului domeniilor, să se deschidă credite extraordinare, din cari să se supor­te cheltuelile necesitate de noua organizare a acelui departament. Oricum se va proceda, e bine că s’a de­cis reorganizarea ministe­rului bogăției naționale. C. Sem. Bandele in Macedonia »—De la coresp. nostru— Salonic, S Ianuarie Ofițerii străini și populațiunea . După multe tergiversări în cele din urmă guvernul turcesc a fost silit să primească sporirea numă­rului ofițerilor străini din jandar­meria turcească în număr de nouă­­spre­zece. La 31 Decembrie trecut a fost semnat și contractul între Del Giorgis, comandantul general­ al jandarmeriei, ca împuternicit al o­­fițerilor și Hilmi Pașa inspectorul general al Macedoniei ca împuter­nicit al guvernului imperial. Nouăi ofițeri se împart­ în modul următor : cita cinci din Rusia, Aus­tria și Italia, trei din Franța și numai unul din Anglia. Maiorul Vi­cenzo Muricchio, italian, a și plecat alaltă orî pentru Bitolia de unde se zice că sa va duce la Johrida, ca să înlocuiască pe căpitanul Lody. Maiorul Vicento cunoaște bine lim­ba albaneză, iar căpitanul Lody va fi transferat la Perlepe. Pe cînd cei doi agenți civili, au­striac și rus, fac mare caz prin sporirea numărului ofițerilor străini, populațiunea locală nu dă faptului nici o importanță. Credința gene­rală acum este ca nici o amelio­rare nu se poate aduce situațiunea Intolerabile din Macedonia pe ca­lea reformelor pe hirtie și că sin­gura soluție este ocupațiunea stră­ină. Bandele greceștî și cele bulgă­rești Pe cînd bandele bulgărești în­cetul cu încetul încep să se împu­țineze, dimpotrivă bandele grecești sporesc pe fiecare zi. Cauza nu poate să fie alta decit faptul că pe cînd bandele bulgărești trebue să fie piept la doi dușmani deo­dată, adică autorităților turcești, cari nu cruță nici un mijloc pen­tru distrugerea lor, apoi trebue să se păzească și de agenții panele­­nizmului, care a organizat un întreg sistem de pază pentru a de­nunța autorităților pe comitagii, nu la o graniță pînă la alta. Nicolae al II-lea este Țarul Roșu, sau dacă nu este Țarul Roșu, și dacă, în adevăr, este țarul bun de inimă pe care îl zugrăvesc unii, atunci fatalita­tea îl urmărește : amicul sincer al păcei a trebuit să fie împă­ratul sub care Rusia a fost sîn­­gerată mai mult. Și cele din urmă trebuie să lupte împotriva bandelor grecești. Bandele grecești dimpotriv­ă as­­cunzîndu-se prin satele patriarh­i­­ste, de unde fac dese excursioni împotriva bandelor bulgărești, mai întiiu n’au de ce se teme că vor fi denunțate, pe de altă parte iarăși n’au nici o teamă de auto­ritățile turcești cari le tolerează fiindcă le convine ca creștinii să se distrugă unii pe alții. Așa bunăoară faptul că zilele tre­­cute o bandă grecească, compusă din 70 de persoane, fiind trădată de șeful ei, a fost capturată de autoritățile turcești, este considerat la Constantinopole ca o mare gre­șeala, și se caută mijlocul de a fi liberată, spre a lupta împotriva bul­garilor. Astfel nicit din aceste cauze n’au mai rămas decît numai doi bande bulgărești: una în vilaetul nostru și alta în vilaetul Bitolhi Amindouă aceste bande sunt con­duse de doi români fărșooțî Voivodul Toll și Mitra. Firește că ambii acești conducători de ban­de cari au pus groază în bandele și în agenții grecizmului din care cauză îi numesc: fiare sălbatice, etc., etc., din moment ce servesc o cauză străină nu mai putem să ne mîndrim cu el. Nu este mai puțin adevărat însă, că chiar așa fiind, acești doi șefi de bande prin bra­vura lor și prin ingeniozitatea lor, de a nu fi putut să fie prinși sau uciși de autorități, au­ dovedit că bravura strămoșească nu s’a stins încă din inima urmașilor acelor cari altă dată și-au­ vărsat sîngele pentru independența Greciei, iar azi și-l varsă pentru libertatea bul­garilor. Faptul acesta ar fi suficient să dea de­bîndit autorităților turcești cari nu voesc să ne recunoască nici un drept și ne lasă astfel pra­da agenților grecizmului. Se prea poate ca paharul să se umple și cînd și noî romîniî vom fi siliți să imităm pe bulgari și Voivozii rominî Toți și Voivoda Mitro REVOLUȚIA DIN PETERSBURG greci, apoi Turcia poate să-și ia adio de la posesiunile ei di­n Mace­donia.­­ Aromîn. Mulțimea pe JSenski-Prospekt In planul întîiu se vede cordonul de cazaci. masacrere din Petersburg Setea de sînge.— Povestirea în­grozitoare a unui martor o­­cular.—­ Morți și muribunzi în apă.— Victime păzin­d ca o masă compactă.—Soldații țin­­tesc la cap.— Atitudinea ța­rului.— Marea victimă. Atentatul de la 6 ianuarie a deș­teptat un moment părerea că încre­derea regimului în armată va tre­bui să șo­văiască. Evenimentele din urmă au­ ară­tat însă contrarul. Cruzimile fără teamăn, comise de zbirii marelui duce Vladimir des­fid orice descriere. Nu­mai e reprimare a unei re­volta sistematic organizate, nu mai e intențiunea de „a da o lecție“ poporului flămînd și celor cari ii ațîță la răscoală, este izbucnirea a tot ce clocotește feroce și bestia în fiarele acestea ce poartă uni­forme strălucitoare,— este setea de sînge. Nu­mai așa se explică cruzimi­c din Petersburg, și sistemul diabo­lic întrebuințat la săvîrșirea lor. Soldații nu descarcă armele asu­pra mulțimei cînd aceasta m­anifes­tează, ci ori­unde o găsește destul de compactă spre a lăsa sute de victime pe cîmpul luptei infame. Salvele se trag fără avertisment și se repetă chiar cînd muncitorii demoralizați încep să fugă în toate părțile, lăsînd în urma lor drumul presărat cu muribunzi și cu cada­vre. E un măcel care întrece tot ce mintea omenească își poate închi­pui. Un martor ocular povestește: Pe la orele 3, aflîndu­-mă cu cîțiva negustori francezi în piața Kazan, auzirăm deodată în apropieri o puternică detunătură de salve. Imediat după aceea văzurăm tre­­cînd un transport de vreo trei­zec­i de morți și răniți și mu­ți­mea des­­operindu-și cu pietate capetele la trecerea sinistrului convoiă. Infanteria împușcă asu­pra lucrătorilor ce se află adunați pe podul Moikă. Îngroziți aceștia sar de pe punte pe pi­ața canalului iar trupele, — priveliște laznică ! — continuă a­ trage cu gloanțele asupra acestor nenorociți, pare c’ar trage în vrăbii ! Sub greutatea cadavrelor ghiața se sparge, morți și muribunzi pier sub apă ! Corespondentul ziaru­li „Matin“, spune: ,,Deodată auzim în parcul Ale­xandru o detunătură puternică de puști. Un regiment împușcă iar, fără nici un avertisment prea­labil, asupra nenorociților munci­tori adunați acolo. Cîteva sute de victime căzură. Sunt peste 150 morți, mai toți copii, tineri și femei; spectaco­lul o înfiorător ! Sîngele curge pretutindeni. Mulțimea fuge îngrozită. In goa­na lor nebună, femei și copii ater­­înd cu groază, alunecă, se ridică, alunecă iar și rămîn striviți de pi­cioarele oamenilor sau ale cailor. In aceeași clipă răsună o co­mandă puternică și victimele Oafi ca o masă compactă. Măcelărirea e oribilă, deși de fapt tulburări din partea lucrăto­rilor nici nu avuseseră încă loc ; toți lucrătorii sunt nearmați și n’au făcut nici o manifestare violentă, nici o amenințare. Ochii rămîn țintiți par­ că de a­­cest spectacol îngrozitor, de la care nu se mai pot întoarce! Salvele culcă pretutindeni la pămint mul­țimea care fuge îngrozită. Soldații țintesc la cap și victimele sunt o­­ribil mutilate. Lingă mine o femeie cada ; ea însumi alunec. La câțiva pași văd VIAȚA POLITICA Reorganizarea ministerului domeniilor Abia venit in fruntea ministeru­lui domeniilor, d. Ioan Lahovary a și pronotat o reorganizare a acelui departament. Din partea unui alt ministru o asemenea hotărâre ar părea ușura­tică, dat fiind că ministerul dome­niilor, agriculturei, industriei și co­merțului , unul dintre ce e mai în­semnate departamente și schimbă­rile ce s’ar aduce organizației lui ar avea urmări importante. Dar d. Lahovary, deși e pentru atîia dată titular la domenii, cu­noaște bine ceea ce e la acel mi­nister și mai știe și ceea ce trebui­­acelui minister. D. Lahovary e în curent cu dezvoltarea ramurilor de bogăție națională și știe ce se im­pune a se fa­ce la ministerul dome­niilor, pentru ca acel departament să corespundă cererilor timpului de azi, au ce­ai de acum 20 ani. După informațiunile pe cari le avem, d. Lahovary ar fi decis să dea o mare dezvoltare în special serviciilor cari se ocupă cu aface­rile de comerț, industrie și mine. Aceste trei ramuri ale activității naționale sunt chemate să ia o mare dezvoltare, în special în urma no­ului tarif vamal și a nouilor con­­vențiuni comerciale. De minister nu depinde numai controlul acelor ramuri de activita­te, ci de acolo se dă și impulziu­­nea necesară întreprinzătorilor. Pînă acum cele trei servicii din ministerul domeniilor au avut o or­ganizație șubredă și absolut insufi­cientă pentru îndeplinirea atribuți­­unilor fixate prin lege. Organizația ce’și propune d. La­hovary s’o dea celor trei servicii, o menită să m­ăture toate neajun­surile de azi. D-sa voește să dea libertate de acțiune fiecăreia dintre cele trei servicii, transformîndu-se în același timp în secții, avînd fiecare direc­torul și șeful ei, în plus un aproape îndoit număr de funcționari. Pe de altă parte d. Lahovary pare decis a aduce oarecari reforme și direcției agriculturei, introducînd un nou­ sistem de control și dînd extenziune serviciilor pendinte de acea direcțiune. De asemenea nu e exclusă posi­­bilitatea contopirea serviciului pe­ Bobotează in Bucovina —De la corespond. „Dimineței“— Cernăuți, 10 Ianuarie Serbarea Bobotezei în Bucovina Ca și în fiecare an, s’a serbat și în anul acesta cu deosebită soiem­nitare botezul Domnului. La orele 9 a. m. s’a început în catedrala mitropolitană serviciul divin, care a fost celebrat de mi­tropolitul dr. d­e Repta cu o asis­tență numeroasă de preoți. Bise­rica era plină de toate personali­­țile marcante ale orașului și o mare m­ulțime­ de popor. In tot timpul celebrărea s­rvi­­ciului divin, a cîutat corul studen­ților de la facultatea teologică, a elevilor de liceu și a pedagogilor, iar infanteria a tras salva de puști pe cînd tunurile așezate pe dealu­rile din apropierea orașului despi­cat­ aerul cu bubuitul lor. După sfirșitul liturghiei la orele 10 și jum., s-a pus procesiunea în mișcare către locul de sfințire al apei de pe piața Sf. Maria. In fruntea procesiunei se afla un batalion din regim. 41 de infan­terie. Locul unde s’a sfințit apa a fost decorat cu crenguțe de brad și ste­­jari. La orele 11 s’a început sfințire apei, care a durat pîna la orele 12 și jurm Sfințirea apei și scufundarea sf. cruci a fost săvirșită cu deosebită evlavie de către mitropolit. In timpul ceremoniei a tras ar­tileria mai multe focuri de tunuri. Serbarea s-a sfîrșit cu imnul impe­rial, cîntat de muzica militară. Seara a avut loc la mitropolitul de Repta ,un dineu la care au fost invitate toate persoanele marcante Buhalnica. PREUMBLĂRI SI INTERVIEWURI Va^aiMMix îl Ora audiențelor la prefectura de poliție.— La ministerul de interne.— In cafeneaua Sla­cedonia.— In palatul de jus­tiție. De trei zile In șir, în fața ușei ca­binetului prefectului de poliție, in­tre orele 10 și 1­1 dimineața, susți­­neam un om care îmi atrase curio­zitatea. El purta o barbă roșcată, înd­l­­cită, și părul mare, nepieptănat, îi ieșia de sub o pălărie veche. Palto­nul îi era uzat, sfîșiat și clipit în mai multe locuri, iar șoșerii îi erau plini de noroi uscat pină deasupra postavului. Poalele pantalonului, zdrențuite în­­ ultimul bal, il dădeau înfățișarea unui cocoș impri­­mat. De trei zile il vedeam ,înghesuit, între numeroșii candidați ,a slujbe, cari așteptai­ favoarea­ de a fi as­cultați de urechile prefectului. El nu părea de­loc grăbit să intre. Fă­cea altora foc să treacă înaintea lui, și, cu cu­­m se apropia rîndul, cu a­­tîta el se depărta de ușă. Er­ num hotărît să stau acolo pînă la urmă de tot, ca să văd în sfîrșit pe necunosentul trecînd pra­gul în cabinetul prefectului. Mă întrebam curios: își va le­păda el paltonul și galeșii ?... Ce fel î-o fi surtucul și giletca ?... Tot zdrențuite, decolorate plina de pete?. Curiozitatea mea nu fu însă sa­tisfăcută. Cînd cel din urmă dintre candi­dați trebuia să intre la prefect, o­­mul cu barba roșcată își apăsă pă­lăria pe frunte, își ascunse adînc mîinile în buzunare, cobor­ grăbit scările, asemenea unui om care și terminat cu bine afacerile, și părăsi loca­­l prefecturei. M’am luat după el La ministerul de Interne El n'a ocolit de­loc. Peste cinci minute l’am văzut in­­trind la ministerul de interne. Oare și aici va aștepta să intre toată lumea la audiență?... Ful însă din nou dezamăgit, de­oarece necunoscutul nu urcă scă­rile spre cabinetul ministrului, ci se îndreptă pe lângă scară spre ușa birou ui presei. Aici vreo 7—8 servitori, de pe la diferite redacții, așteptați ca reporterii să le dea in­formațiile pentru ediția de după a­­miază. Lui nu i-a dat nimeni nimic, — semn că el nu era nici servitor. I l’am arătat atunci unul coleg și acesta îl recunoscu : —„N­ văd adesea așteptînd aici, dar... pare că l’am mai văzut un­deva.... Da. L-am văzut astăzi di­mineață la spitalul Colțea, înghe­suit printre bolnavii cari așteptați, să fie primiți la consultațiunile gra­­t­uite". —„Și a intrat acolo"­ ?... —„Mi se pare că l’am­ văzut ie­șind pe poarta spitalului fără să mai apuce a intra. S’o fi săturat de așteptare". In cafeneaua Macedonia începusem să nu mai înțeleg ni­mic. Deși îmi era foame, și deși ge­rul nu­’mî făcea de loc plăcută pre­umblarea, ru’am hotărît să urmă­resc pe ciudatul individ mai de­parte. El nu mă purtă mult prin frig. După cîteva minute eram în ca­feneaua Macedonia, unde necunos­­utul ocoli cele două biliarde cu inimile în buzunărî și în sfîrșit «t> ’pri lîngă stîlpul unde se rezemase Locanta, ca să'șî pună spinarea la adăpost, de ciomegele adversarilor. Ași fi luat bucuros un coaiu. îmi­­ra insă teamă, aveam presimțirea că nu-1 voiu­ putea bea în tihnă. Și într’adevăr, fără să vorbească cu nimeni, necunoscutul își îndreptă brusc șira spinărei, privi la pen­­sula din perete, avînd in totul în­fățișarea unui om cu multe afaceri, și părăsi cafeneaua aproape aler­gi­nd. Peste zece minute intră la pa­latul justiției. Voiti continua în articolul de mîine. II. Mul lur japez Pregătirile Japoniei Roșii strimtorațî. — Ajutoarele trimise mareșalului Oyama.— Crearea unei noni divizii na­vale japoneze. — Neadormita pregătire a japonezilor. Este învederat că ultimele mari evenimente din Rusia europeană vor pune stavilă trim­iterei de ajutoare pentru generalul Kuropatkin; în a­­elaș timp este foarte îndo­elnic lu­cru dacă și flota va mai put­e primi întăririle indispensabile și fă­găduite. Din acest punct de ve­dere nu mai poate fi eroare; totuși japonezii, ca oameni practici și pre­văzători ce sunt, nu se lasă a fi adormiți de asemenea perspective, ci lucrează fără preget spre a-și a­­sigura izbiri­ea finală și întreagă. Am vorbit în buletinele din urmă despre ajutoarele trimise armatei de uscat din fața Mukdenului. A­­ceste ajutoare, inclusiv corpul de armată al generalului Nogi, ajung treptat la destinație și alte trupe proaspete, atît rezerve cît și recruți, pleacă zilnic din Japonia și debarcă la Dalny de unde iau trenul către interior, dar în acelaș timp, statul major general nu pierde din vedere (rota amiralului Rodjestvensky pre­cum și pe celelalte escadre mai neîn­semnate care îi vor veni în ajutor. Spre a face față oricărei even­tualități ministerul marinei da la Tokio a hotărît formarea unei es­cadre nouă destinată pentru servi­cii speciale, adică o escadră desti­nată a înlocui în mările Extremului Orient vasele lui Togo­mi Kamimura Sîmbătă 15 Ianuarie 1905 "" a fÎst­inata să combată flota rusească care vine din Europa: întreaga flotă japoneză, a cărei valoare e cunoscută și a cărei­ laudă nu mai este de făcut, va fi concentrată în întregime sub ordi­­nile celor doi amirali citați mai sus și trimiși în capul celor mai puter­nice vase, puse toate in bună stare de luptă, ca să țină piept, să hăr­­țuiască și, la nevoie, să dea bătălie in contra forțelor navale rusești. Iar în locul acestor vase, atît pen­tru a ține în respect crucișătoria și Contra-torpilorii ei au mai rămas la Vladivostok cît și pentru a face serviciul de apărare a coastelor și a proteja transporturi­e militare, se formează o divizie nouă, compusă, negreșit, din unități mai demodate și din vase de comerț înarmate cu artilerie și puse în stare de a pute­a face funcțiune d­e vase de război ș­. Nota caracteristică a momentu­lui este că japonezii, cu toate ma­rile lor victorii repurtate și cu toată revoluția din Rusia, nu încetează un singur moment, de a se pregăti în mod febril pentru orice întîmp­lare. Lent. A se citi în pagina 3-a tele­gramele privitoare la războiu ruso-japonez. O vie emoțiune apucase pe Mar* In alte împrejurări, întîlnirea aceasta neprevăzută î-ar fi fost de c ceioasă dar prezența Luciei pe a­­cest balon, pe care elementele ca­pricioase puteau dintr’un moment într’altul să’l nimicească, îl umplea de spaimă. * Omul acesta care nu se gîndise un singur moment că viața 11 era în primejdie, omul acesta așa da hotărît și curajos, de îndrăzneț, sa ghidem acum la posibilitatea a mii­de pericole. (Va urma) CRONICA MEDICALA O sută de mii ieghie în aer . NAUFRAGIAȚII SAMAREI 16 !e s’a făcut cu Lucia Labor­de ?—Tristețea lui Pierre. — Cauza tristeței. — Oferta Lu­ciei de a înlocui pe Pierre în servic­iu pe balon.—Cele doua mii fie lei.—Acceptarea ofer­tei.—Lucia pe balon.—îmbră­cată ca servitor. — Uimirea lui Marcel făcuse cu Lucia ? pe d-ra Laborde Dar ce se Am lăsat pe d-ra Laborde in nacelă cu un tînăr servitor care se silea să-i explice modul de func­ționare a diferitelor aparate cu cari la prevăzut balonul. Tînărul a­­cesta era Pierre, pe care Chopinet îl căutase în zadar. Copilul se silea să surî­ză pe cînd explica Luciei aparatu­l, dar figura lui dădea dovada unei neliniști vii.Lucia observă aceasta. —­ Dar cu ai, amicul meu­ ? zis­ ea băiatului. Pari trist. Oare pers­­­peetiva unui voiaj așa de frumos nu te tentează și nu’ți surîde ? Pierre clătină din cap în semn negativ. — Dar cum, nu te bucură că ai să faci parte din personalul a­­cestui balon care va călători în jurul luinei ? — Nu, d-ră, răspunse micul Pierre. Dacă n’ași fi îngrijat de altele, așî fi foarte bucuros să plec, dar... —— Dar ce ? — Dar las aci pe mama și pe cei doi frați m-.l tineri. Inchipu­­iți-vă că mi se intîmplă un acci­dent, că mor, pentru că nu se poate niciodată ști ceea­ ce o să se în­tîmpie. Nu cîștigam­ mulți bani, e adevărat, dar oricum tot ajutam pe mama și o scoteam la capăt... Se plătește, ce e dreptul, bine aci, dar cu cît se apropie momentul plecărei, cu atît regret mai mult pasul făcut. Lucia privea pe tînărul băiat, atinsă de tristețea lui și de senti­mentele ce exprima. Deodată eu’l întrebă: — Cît ți se plătește aci? — Mi s’au promis opt sute de lei, răspunse Pierre. Opt sute d lei pentru patru luni, e o sumă frumoasă, dar... — Iți ofer două mii. Băiatul ridică capul și privi pe Lucia cu ochi mari. — Da, da, zise tînăra fată, iacă două mii lei, dar cu o condiție. — Care ? întrebă Pierre a cărui figură se luminase. — Să’ți iati eu locul, și să’mî dai hainele tale. — Locul meu, d-ră, d-șoară, strigă Pierre, care crezuse a nu fi auzit bine. — Da, locul tau. Și nu te gîndi­m tîta, pentru că peste un moment va fi poate prea tîrziu­. Gîndește-te la bucuria mamei tale cînd te va vedea venind cu cele două mii de lei. Ea agită cele două bilete albas­tre înaintea ochilor lui Pierre. A­­cesta nu mai ezită. Dintr’o săritură, el se precipită într’unul din compartimentele na­celei. Cîteva minute după aceea, el re­apăru îmbrăcat cu haine proaste. — Iată hainele­mele cele bune, zise el Luciei, întinzîndu’i un pa­chet. — Și iată, zise Lucia, întinzînd băiatului cale două bilete albastre, care după ce le examină le îndoi cu îngrijire în patru și le puse bine in portmoneul lui. — Mersi, mersi, d-șoară, strigă Pierre, și cu agilitatea unei mai­muțe se furișă afară din nacelă, pierzîndu-se în mulțime.­­ Balonul, abia ajuns la cincizeci de metri deasupra parcului, cînd Chopinet alergă spre Marcel de Chambry împingând înaintea lui un băiat tînăr.­­ Căpitane, căpitane, strigă Chopinet, iacă un servitor nou, nu e Pierre, poftim, priviți-l. Marcel se întoarse și rămase îm­­potrit. — E ea, ea, murmură dînsul pălind, Ce e de făcut contra turtuităților nervoase care e numărul oamenilor de ști­ință, care au căutat leacul suprem al boalelor nervoase, iar metodele de vindecare întrebuințate de ei au fost întotdeauna ingenioase. Medicamente extrase din domeniul mineral, vegetal sau animal ca și mijloace naturale, fizice, sau meca­nice singure sau combinate întreela au servit multor bolnavi­in însă tu­turora. Efectele acestor medicamente și mijloace nu au fost întotdeauna poz­itive și durabile, cu toate acestea nu trebue de­­ învinuit metodele și mijloacele întrebuințate pînă azi, sco­pu­i lor era alinarea suferinților și îndepărtarea celor mai chinuitoare tulburări funcționale. * Explicațiunea nesucceselor se poate căuta în varietatea și mulțimea boa­lelor, ce ating cel mai nobil și cel­ mai complicat­ sistem de organe, sis­temul nervos, sub a căruia stăpînire stau­ toate celelalte organe ale o­­mului. Cine va ști, a-șî păstra „nervii” în, stare normală, se va bucura de viața­ și sănătatea sa, fără a cunoaște ce e durere, ce e cIind, ce e boală ! Unii au căutat pentru aceasta remediul, de prevenire, de preîntîmpinare a tulburărilor nervoase de tot soiul. A ataca astfel răul de la obîrșia sa, înseamnă a cere, pur și simplu, în­dreptarea relelor condițiuni de trai în, care neliniștesc, în fiecare clipă, pe oameni. Dezlegînd astfel uriașa pro­blemă a nedreptăței sociale,­­ zdrun­cinările nervoase vor înceta de la sine. * Progresul științific n’a ajuns însă așa de departe ca să se poată pre­veni boalele de ordin moral sau­ in­telectual, de aceea și numărul bol­navilor de nervi crește din zi cu zi mai mult. Oamenii de bine și de știință s’au gîndit atunci ca să dea măcar a­jutor celor zdrobiți sufletește, umiliți în lupta pentru traiű, căzuți înainte de ajunge acolo unde au­ năzuit cina știe de cînd. Societățile de ajutor în caz de boală, deasemenea o asistență pu­blică bine condusă, sunt datoare a sări repede întru ajutorul aceluia ce-șî­i simte „nervii" cu totul slăbiți și al1 cărui creer, sleit înainte de timp, nu mai e în stare să conducă pe pose­sorul său ! O căutare medicală conștiincioasă , se cere întotdeauna chiar de la în­ceputul unor astfel de tulburări sau boale. Leacul mînt­uitor ce-l reclamă, de regulă, toți bolnavii de la medicul lor stă întiiit și lat­iű într’o puternică încurajare morală de care au atît de mult nevoe, pentru redeșteptarea vo­inței și a energiei lor slăbite. , Bolnavul fiind sub directa și con­tinua privighere medicală, trebue să fie scos din mediul său­ agi­tat,departe de cunoscuți și interesele sale ma­teriale, ca să se bucure de o liniște complectă, de o odihnă ideală, într-un aer curat proaspăt. Hrana celor nervoși va fi de ase­menea abundentă, reconstituantă și administrată în mod regulat. Idroterapia, electroterapia, masso­­tera­ia, kinesiterapia, seroterapia spe­­­cială își au toate indicațiunile lor după formele și cazurile deosebite­ de. boale nervoase. Iată deci un bogat arsenal de care dispune știința medicală de a vin­deca pe acei decăzuți mai mult su­fletește, decît fizicește. Să sperăm că, prin cele mai SU­- arătate,mulțimea suferinzilor de boale și turburări nervoase, va păși cu si­guranță pe calea vindecare­ și va uita pentru totdeauna acele ceasuri de amărăciune și de deznădejde cîne își dorea de vi fi deschiderea mormîn­­tului 1 Doctorul îr..« i Rănile noastre sociale Punctualitatea și munca noastră Ma parole d'honneur, exclamăm solemn într’un moment și cinci mi­nute după aceea s’a uitat orice cu­­vint de cinste : a uitat ora de în­­tîlnire, la întrunire, s’a uitat con­vocarea la societatea la care noi eram invitați, s’a uitat datoria fie măcar și față de fata căreia i-ai dat parola de onoare c’o iei de soție! Toate societățile culturale și eco­nomica pier din cauza lipsei mem­brilor de la întrunire chiar și cînd sînt convocați pentru a treia oară, iar în joc sînt propriile lor interese. Eu socotesc că: Prima convocare ar trebui să se facă de la a III-a sau de la a IV-a înainte,­­ $ Spre a fi mai exacți, noi romînii cînd dăm întilnire în loc de a zice spre ex. să nu vedem la 10 a. m., zicem să ne vedem între 10—12, chiar dacă și, în aceste două ore, nu găsim timpul, altfel poate am fi venit la intilnirea dată, ce în­semnează aceasta ? Aceasta însem­­­nează că pentru noi 2 ceasuri pro­mesc cît cinci minute ale altora,­ că nu cunoaștem și prețuim valoa­rea timpului care pentru alții este­ monedă, căci este muncă, este pro­­­ducțiune, este avuție. In adevăr,­ filozoful Geodorti spunea că: buna­­ întrebuințare a timpului ee$g gnaj

Next