Dimineaţa, aprilie 1905 (Anul 2, nr. 418-438)
1905-04-01 / nr. 418
Anul Ti No. 418 DIRECTOR COXST. 91 ING IBONAMENTI: * Simple (Dimineata) as» Un an ............................. ... lei 18. 6 Inni...................................................„9. •*> „ ...................................... „ 4.50 1 Inna..................................... . . . „ 1.50 IN STRANSATATE ÎNDOIT Combinate (Adevărul și Dimineața) ß A ■RTÎ Un an . . . lel 32 . 3 Inni .... 8. Afit si 6 luni................16 I 1 lună .... 3. IN STRAINATATE ÎNDOIT 5 Basil in toată tara PUBLICITATEA Din ia pe corp 7 pagina IlI-a bani 13 « .v.» v» IV-a „ 08 publicitatea,unita In aceeași ai la ambele ziare linia pe corp 7 pagina IlI-a bani 30 a «nan IV-a „ 15 Inserții și reclame linia lei 2 Editura Societății angnone pe acțiuni „Adevărul“ . Capital social 600.000 lei BANI Telefon No. 260. dimineața cu ultimele știri ale nopței Uiuroriile ziarului str. Sărindar Vineri 1 Aprilie 1965 ASTĂZI: 31 Martie (13 Aprilie) 1905 . Calendar: ORTODOX: Sf. Ipafie Episcop: Gangrelor 878. * „ CATOLIC : Marcelin ^Soarele răsare 5 ore 43 m., apune 6 ore 50 m. călduros în toată țara, atît ziua cît și peste noapte; a fost ziua cea mai caldă din această primăvară. Termometrul mai pretutindeni a depășit de plus grade ajungîrd aproape la plus 25 grade la Călărași. îngheț nu a mai avut loc nicăeri; temperatura e<*ș wa coborîtă plus 3 grade la Govora. De orî dimineață a început a plouă puftn, în partea vestică a Munteniei, pînă în Teleorman. Barometrul s-a coborît cu 5 la 6 milimetri. . Apă din ploae s’a obținut la: Craiova 1 mm., Calafat 3, Strehaia 1, x.Severin 2 și Balș 1 mm. înălțimea barometrului în 0 gr. 749.4 mm.Temperatura aerului: 14 gr. 0. Vîntul slab la Tff, starea cerului: acoperit stagiunei. Se va reprezenta Afanasie, . Ronetti-Roman, cu a. Gh. Cîrjă în rolul închiderea dramă de d. Testulațional titular. Caenfonelo Teatrul Lyric. Reprezentație dată de d-ra Anicutza Ștefănpaululi Ulunescu. Se va juca: Dama cu camelii. — Circul Sidoh ." Reprezentație dată în beneficiul Asociației generale a studenților. Teatrul Edieon: Reprezentațiile teatrului Ezer. MEMEXTO Autorități: Toate autoritățile publice sunt deschise. Judiciare: Toate instanțele judecătorești sunt deschise. Parlamentare : Camera și Senatul țin ședință publică. La Cameră continuă discuția budgetelor. Conferințe. La Ateneu, la 9 seara, în sala societăței de geografie, d. Radu D. Rosetti va face lectură literară. — La 5 jum. d. a., la soc. Agrară, d. D. Căruntu va vorbi despre : „Societatea Agrară și îmbunătățirea cerealelor noastre“. Războiul ruso-japonez Cheiul din Singapore PLAJA NOASTRĂ ficii pentru înălțarea și înflorirea stațiunilor lor balneare, fiindcă, atît din punct de vedere al sănătăței publice cît și din punctul de vedere economic stațiunile acestea aduc foloase imense. Numai la noi nu s’a prea făcut mai nimic spre a se da Constanței locul pe care îl merită. Fostul prefect liberal, d. Scarlat Vîrnav, a făcut începutul și ne pare destul de bine că actualul primar și actuala administrație au rupt cu un vechiü și detestabil obiceiu: acela de a zădărnici toate întreprinderile adversarilor politici; din potrivă lucrările d-lui Vîrnav vor fi continuate și amplificate spre folosul obștesc. Deocamdată sîntem veseli că vom avea pentru vara aceasta o plajă excelentă, o plajă aproape ideală, care va atrage Constanței încă și mai mulți admiratori decît a avut. Avem și noi o plajă, avem în anul acesta chiar, sa facă |i no! băile noastre de Mare, băile la Mamaia, nnmeele noastre băi de Mare. Toate țările culte fac sacriacele de la Constanța;decit, dacă natura a fost darnică cu ele, foarte puțin au făcut oamenii pentru ca să le pue pe un picior mai puțin sălbatec decit se află astăzi. . Acuma a venit în fruntea comunei un primar dela care sperăm mai mult fiindcă este om din localitate, fiindcă s’a împămt fcenit în Constanța de foarte iu fi ani, fiindcă cunoaște nevoile și lipsurile și ce trebue orașului și ce le trebue vizitatorilor. Una din cele dintîiu griji ale noului primar, d. Ion Bănescu, a fost să se preocupe de instalarea unei noui plaje. Știind că unul din principalele izvoare de venituri ale comunei este afluența vizitatorilor din afară și cunoscînd că orașul Constanța cu atîta va prospera mai mult cu cît va va atrage mai multă lume din afară în sezonul băilor, d-sa a căutat să dea acestei stațiuni a ceea ce îî trebue în primul rind, și deoarece unei stațiuni de băi de Mare îi trebue, In primul loc, o plajă, s’a ocupat cu sîrguința de găsirea plăjel Și pînă acuma avea Constanța o plajă, decît aceea este Buma, un simulacru de plajă O ex-plajă devenită cu totul improprie pentru întrebuințare, o plajă desființată aproape de cînc cu nouile lucrări ale portului. O plajă unde, mai de grabă te alegi cu picioarele jupuite și cu întregul corp zdrelit, decît cu agremente și cu sănătate. Adevărata și singura plajă a Constanței, o plajă care prezintă toate avantajele și ca întindere ți ca orizont, și ca adăpost, și ca siguranță este plaja de la Mamaia. Inpotriva acestei plaje a fost multă vreme organizată cabala fiindcă mulți oameni influenți aveau interese teritoriale în partea cealaltă . Proprietarii de terenuri dinspre partea viilor și acei cari au construit case în partea locului au stăruit întotdeauna ca plaja să nu se mute pentru ca valoarea proprietăților lor să nu scadă. Interesul acestor domni e foarte legitim, nu avem nimic de obiectat, însă există un interes superior, interesul orașului, interesul stațiunei maritime și interesul celor cari vin la Constanța ca sa facă băi de Mare. D. Ion Bănescu a înțeles acest lucru și-l felicităm. D-sa a stăruit și a obținut ca statul să cedeze comunei terenul pe care este situată plaja de la Mamaia, prin urmare putem comunica o veste bună credincioșilor Constanței este foarte probabil ca, Monopolul alcoolului m • Din stadiul d-la Andrei A. Popovici — Ca să complectez cestiunea fabricăreî spirtului, vom adăugi, spune d. Popovici, și venitul ce rezultă din vînzarea borhotului și din îngrășarea vitelor. O fabricare minimă de 1.500.000 decalitri, luată ca normă foarte redusă, necesitează o cantitate de 90—96.000 chile porumb. Din borhotul a zece chile porumb, se pot îngrășa 200—250 bol. In interval de 3—5 luni. Luînd termenul mediu de 4 luni, ar fi necesar borhotul de la 1200 chile, pentru a îngrășa 200 bol, deci borhotul de la chile porumb necesar pentru complecta îngrășare a unui bou, ceea ce ar da posibilitate de a se îngrășa 15—20.000 boi, din borhotul celor 96.000 chile plămădite. La grajduri se plătește, de fiecare bofí, borhotul ce li se dă în acest interval, între 60—70 lei, deci s-ar mai încasa încă un milion și jumătate de lei pentru borhot și populațiunea noastră ar avea și enormul avantaj de a avea, în timp de iarnă și de lipsă de nutreț, vite grase și bine îngrijite, sub controlul statului. La cîte fevoi nu ar putea veni în ajutor statul cu acest nutriment excelent al vitelor, borhotul, fie el umed, fie uscat! Pentru țăranii noștri ar fi o mare și părintească binefacere. La toate acestea dacă mai adaogi și venitul de la țuică și dela celelalte alcooluri mi se pare atît de mare, atît de enorm de mare, totalul, încît ara și cît ar căuta cineva să-l scurteze, tot rămîne colosal. Sunt zeci de milioane de venit. Am arătat ideea mea asupra rescumpărărei fabricelor și am văzut că în timpul celor 5 ani din urmă, numai vreo 28—30 au funcționat ; eu cred că dacă am socoti, una peste alta, valoarea lor la cîte 250 mii lei, cu suma de 7—8 milioane lei, s’ar rescumpăra toate, spre marea lor mulțumire. Valoarea comercială, socotită în raport cu fabricațiunea și cîștigul, ar fi la o fabricațiune și afacere de 1.500 000 decalitri pe an, socotind cîștigul fabricantului la 40 bani la decalitru, 600.000 lei, ceea ce ar presupune un fond in jposturi de 12 milioane lei care să dea 5 la mită Or, cum afacerile au dificultățile și riscurile lor, lucru pe care nu-l au tăetorii de cupoane de bonuri, putem evalua aceste dificultăți și riscuri la 60 la sută din totalul afacerei, deci valoarea lor s’ar reduce intre 4—5.000.000 le maximum, adică la 30 de fabrici în termen mediu, cam 150.000 lei de fabrică. Am avea prin urmare primul fond al răscumpărărei fabricelor de 7.500.000, iar al 2-lea al răscumpărarea valorilor comerciale la 4.500.000, adică un total de 12 milioane lei. Mai mult decît suficient,* Monopolul alcoolului ar intra în vigoare, fără a nedreptăți pe nimeni, ci din contra, în modul cel mai echitabil posibil. Funcționarului nu i s-ar mai tăia leafa, magistratul și militarul vor reveni la sumele cu cari trebui să fie plătiți, ca să-și țină rangul și pozițiunea în societate, armamentul țărei, echipamentul, hrana soldatului vor fi fără economie. Peste un miliard din datoria țarei va avea asigurate procentele, creditul nostru față de străinătate va cîștiga, speculațiunile după nouă surse, spre a acoperi deficitele și le plăti datoriile, vînzîndu-se pînă și averea statului, goana după nouă taxe și contribuțiuni, ca în vremurile grele, vor înceta, iar noul recensămînt se va putea face, fără teamă și ezitare. Toată lumea va răsufla. Romînia va scăpa de grija zilei de mîine, iar vorba poetului, visul sau „Viitor de aur țara noastră are“ ar deveni, pe terenul financiar, aproape o realitate. Eamul am toată încrederea în forțele vitale ale țărei și cum am zis, ceea ce ne lipsește este omul care să sfințească locul, țara sa, țara noastră. Peste ea, nu vreau să cunosc asta. Și pentru realizarea tuturor acestora nu e nevoe decît de nițel curagiu și de un ministru... mare / Bătrînul savant reîntors In celula sa cu capturi importante.— Cursa pentru prins șacali.—Adormirea lui Vernouillet. — Deșteptat din somn de strigătele animalelor.—Leul! Spaima savantului.—Slugerul teribil al fiarelor. — Bichonul In primejdie, Bătrînul savant, după ce mai captură cîteva păsări și animale rare, și ucise o antilopă, se întoarse acasă vesel și foarte bine dispus. El tăiase o bucată din antilopă, cu gîndul ca să ademenească printr’însa pe șacal și să-l ucidă apoi. Vroia cu orice preț să se răzbune pe șacal. Ajuns în coliba de fer, el se apucă să construiască cursa în care vroia să atragă pe șacali. Puse întuns coapsa antilopei pe una din colțurile colibei, apoi făcu un nod, așa ca să se strîngă cu atît mai tare, cu cît șacalul își va vîri capul pentru a apuca antilopa. Frînghia din care făcuse nodul o legă apoi de un bidon pe care o fixă în deschizătura care servea drept fereastră. Cum bidonul cîntărea două-zeci de kgr., Vernouillet era sigur că șacalul n’o să-l poată duce. De altfel, cum va simți că șacalul s’a verit în nod, el va eși pentru a-i da o lecție simțitoare. După ce aranjă totul pentru prinderea șacalului, savantul își aprinse lampa cu alcool și începu să și prepare mîncarea. Apoi se calcă, și nu întîrzie de a adormi profund. Ceasurile trecură fără ca nimic să-l turbure somnul. Bătrînul Vernouillet dormea dus. Totuși pe la ora 11, d. Vernouillet fu smuls din dulceața somnului de strigăte depărtate de animale. — A, șacalii, blestemații de șacali, bolborosici și readormi iar. Dar după cîteva minute urletele Începură iar, mai apropiate. Savantul se deșteptă din nou și ascultă. Da, ei sînt. oi, 80 apropia-Mirosul cărnei de antilopă ii atrage. Dar, deodată d. Vor nouilor tresări. Un urlet prelung, înfricoșător, se auzi în direcția micei pădurice. Și după acest urlet urmă o mare căcere. Animalele tăcuseră, ca și oamenii cînd vorbește un rege... — Cine poate să fie oare acest animal ? se întrebă savantul, reținîndu-și respirația pentru a auzi mai bine. Să fie oare ?... Nu isprăvi și un muget teribil răsună la cîțiva pași de locuința lui. — Un leu, un leu strigă d. Vern cu jlet, înghețat deodată de spaimă. De frică recăzuse pe pat. — Un leu, e în stare să-mi dărîme coliba, să se azvîrle asupra mea, să mă devore... O, dacă ar fi cel puțin ziua ! Și rămase nemișcat,. o sudoare rece îi curgea pe frunte ; corpul îl tremura, inima îi bătea cu violență. Totuși leul încetase de a mugi. Cîteva clipe trecuseră și sărmanul om care trecuse prin toate gradațiile fricei, începu să spere ca poate bestia se îndepărtase, începuse să și crează aceasta, cînd auzi un zgomot ciudat, ca și cum un animal zgiria cu unghiile sale bidoanele așezate unul deasupra celuilalt în formă de scară, aranjate astfel de Vernouillet pentru ca șacalul să poată ajunge la deschizătura unde se afla antilopa. D. Vernouillet, întins pe pat, se uită la deschizătura prin care zărea cerul pe care străluceai două stele. Zgîriarea continuă, ușoară. D. Vernouillet se gindi: — Nu poate fi leul, pentru că ar face mai multă gălăgie. Nici nu mai încape îndoială, leul s’a dus și șacalii au redevenit îndrăzneți. Ei se încearcă să se urce pînă la fereastră. Așteptați puțin, că vă arăt eu... Dar, deodată, bidonul de care e fixată extremitatea frînghiei se agită violent. D. Vernouillet înțelese imediată nu un șacal e în stare să zgudue astfel recipientul. El avu totuși prezența de spirit de a aprinde un chibrit ; mina îi tremura puternic, pentru că bidou iugTiS era trzvrit parcă cu o mină de gigant. D. Vernouillet se lnarină cu curaj și aprase un chibrit. O lumină subită pătrunde prin obscuritate și savantul nu are decît timpul de a vedea bidonul ridicat pînă la înălțimea deschizăturii. (Va urma) O SUTA DE MII LEGHE IN AER ii Peșterile din Ahaggar 90 de unde a fost telegrafiată vestea Tectamontuluui la Londra, apoi nu vedem în tole • Guldlil Gl IlUI III gramă nici o indicație, nici numele localităței unde s’a dat bătălia, nici numele vaselor japonezilor distruse, nici calitatea acestor vase ; totul este vag și fără temeiu. In sfîrșit noi nu putem admite ca, dîndu-se o mare bătălie în care japonezii să fi avut așa de dureroase pierderi, flota rusă să fi rămas intactă. Mai de grabă credem o altă telegramă care spune cuma că nu s’a dat pînă acuma nici o bătălie navală, deoarece amiralul Togo n’a voit să primească bătălia, ci se retrage neîncetat atrăgînd după dînsul flota rusă. Această tactică dovedește că amiralul Togo, care cunoaște superioritatea numerică a flotei inamice voește să dea bătălia într’o pozițiune care să'i fie favorabilă din toate punctele de vedere și cît se poate de aproape de baza lui de acțiune. Asta trebue să fie adevărul. Amiralul Togo care a dovedit că este un inteligent și foarte dibacil amiral nu’și va risca nici flota nici reputația într’o singură bătălie mare, ci este probabil că va adopta o altă tactică, va hărțui pe ruși neîncetat, va căuta să le captureze vasele de transport, va obosi echipagiile și va deferi marea bătălie pînă ce îl vor sosi în ajutor și vasele din escadra amiralului Kamimura, și numai după ce se va asigura de egalitatea numerică, cel puțin, și de superioritatea pozițiunei sale, va ataca ori va primi ca să fie atacat. Să nu uităm apoi că de astă dată, vor intra probabil în linie și vasele submarine și că aceste nouă instrumente de luptă nu pot funcționa decît în apropiere de coaste și atunci cînd flotele inamice sînt aproape în contact; prin urmare amiralul Togo fuge acuma de acest contact în plină Mare și se tot apropie de coastă unde ar putea opera și submarinele sale de care, probabil, nu duce lipsă. In sfîrșit convingerea noastră este că marea bătălie navală așteptată de lumea întreagă nu s'a dat încă și nici se va da chiar zilele acestea, după cum se crede în general. Leat A se citi In pagina 3-a telegramele privitoare la războiul ruso-japonez. PREUMBLĂRI ȘI INTERVITURI Un african în București De unde a venit și cine este.— Ia razboi, ca japonezii.— Dezertat de la Port-Arthur.— Teama de a nu fi expulzat In Rusia.—Limba africană Nu se poate preciza prin ce împrejurări,—căci persoana de care ne ocupăm In acest articol nu vorbește nici o limbă europeană— un african din Sudan a ajuns în Romînia. Acest african a stat un timp la T.Severin, de unde poliția locală neștiind ce să facă cu dînsul — l’a expediat poliției din București. Aci de două zile Tramă Jumanoski face o deosebită senzație. La început se credea că e un fasser. In urmă africanul a știut să-șî cîștige încrederea și simpatia poliției, care-l tratează destul de bine. Deși arestat deoarece chestia mî nu e lămurită încă — totuși nu doarme în arestul comun al pungașilor și hoților, ci în cabinetul d-lui șef al biroului de urmăriri ! Tramă o un bărbat ca de douăzeci și patru de ani, cu părul tuns scurt; fine picioarele string militărește și duce mereu mîna la cap samtînd, de cîte ori vorbește cu cineva. Ce spune Jumanoski Dintre persoanele cunoscătoare de limbi străine, aduse să vorbească cu africanul, nimeni n’a știut să se înțeleagă cu dînsul. Din puținele cuvinte rusești, pe care le știe, mai cu semne, mai cu vorbe, s’a putut înțelege, că a fost la Port- Arthur, luptînd în armata rusă și că a dezertat de acolo, după ce tatăl sau fusese omorît de o granetă. Cum a ajuns încoace e mister. Africanul e foarte inteligent și vioiu. Cunoaște după nume diferitele țări de pe glob și zice că e din Sudan, orașul Runga. Un mic examen pe care i l-a luat d. Voinescu, inspectorul șef al serviciului de siguranță, a dovedit, că numitul știe toate localitățile, sătulețele de prin partea locului, pronunțîndu-le cu multă ușurință, astfel cum sînt notate pe cea mai amănunțită hartă. Totuși naționalitatea sa n’a putut fi încă stabilită. Interview cu africanul Africanul a fost destul de deștept, ca să înțeleagă, că sunt ziarist. Cu cea mai mare bunăvoință ca să întrebuințez expresia obicinuită a reporterilor—d. Tramă Jumanoski se puse la dispoziția mea, ca să-l intervievez. Domnu prefect Severin bun! — îmî spuse el, salutînd militărește.— Sudan, Runga... Apoi urmară o serie de cuvinte pe cari nu le-am înțeles și pe cari nu le țin minte, ca să o notez aci. — Poliția Severin nu! (și africanul îmi făcu un gest, că nu era lent sau închis, ci liber). Du-te apă, pîine, carne, vapor adu... (aci îmi făcu un gest, ca să-mî arate, că era trimis cu hîrtii la vapor), înapoi Severin, nici Rusia... — Ești anarhist? — îl întrebai Căci cu această mențiune l'a înaintat poliția din Turnu-Severin act. — Anarhist Petersburg — îmi răspunse el surîzînd—nici Rumania.. Înțelesei, că vroia să-mi spue, că dacă ar fi anarhist ce ar cota la București? S’ar duce la Petersburg. — Vrei să vorbești cu cineva dela legația rusă ? — Niet, niet!— îmi spuse el rîzînd zgomotos și ghicind foarte bine ce l’am întrebat. " Tramă Jumanoski are strașnică teamă de ruși, ca să nu-1 împuște, pentru că a fugit de la Port-Arthur. Limba sudaneză? .11 pusei să se iscălească. Iată facsimilul : Cunoaște cineva dintre cititorii noștri aceste litere ? Iată acum și citeva modele de cuvinte, astfel cum le pronunță Tramă Jumanoski, care a învățat și corespunzătorul lor în romînește : carfa — scaun safin= masă eraftemil = mînă devildemism = pîina bajuit = razboiu crevna ■= soldat delmidisinit = apă. Diferitele persoane particulare și oficiale din București, cari l’au vizitat pe african, nu l’au înțeles ce spune. Poate că s’ar găsi cineva dintre cititorii noștri, care să poată face pe interpretul aducînd un serviciu acestui pribeag, venit de peste nouă mări și nouă țări și pe care inprejurările Pott aruncat dela un capăt la celalt al lumei. SSI VIATA POLITICA Misiunile Sîntem în timpul cînd comisia budgetară a Camerei trage la chiar toate budgetele și cînd opoziția aruncă miniștrilor învinuirea de risipitori ai banului public. In acest timp se produce un eveniment : se aranjează trimiterea unei misiuni diplomatice la Teheran ca să salute pe Șah și să-i prezinte cordonul național. Mulți protestează că la cutare minister s’a adăugat un spor de leafă unui funcționar, dar nimeni nu se gîndește să protesteze contra misiunilor de soiul celei , denunțate mai sus. O misiune la Șahul Persiei desigur că pompează din budgetul statului cel puțin 50.000 lei. In misiune sunt persoane de elită, cum se și cade să fie — și apoi regulele de etichetă impun cheltuori. „să dăm Să dăm“ zic toți și misiunea e admisă, căci, vezi Doamne, ce s'ar face neamul romînesc dacă n'ar avea relațiuni cordiale cu Șahul Persiei și dacă ilustrul stăpînitor, care nu calcă decit pe pămîntul patriei sale, n’ar purta cordonul nostru național ? Dar Șahul a răspuns că deocamdată nu poate primi misiunea diplomatică romînă , o va primi la toamnă, deci tot se va pompa din budget cel puțin 50.000 lei. Și în timpul acesta toți ne plîngem că e criză, că finanțele statului stau räu, că țăranii mor de foame. Ar trebui să fim mai sinceri și să lăsăm să se vaeze de criză și de foame numai aceia cari simt asemenea calamități. Căci aceia cari risipesc, sau sînt dispuși să risipească banii statului spre a primesce misiuni in Persia, aceia nu știu ce înseamnă criza și nici cu de mult sufăr țăranii cari n’au hrană. Ei nu simt durerile altora și nu se inspăimintă decît atunci cînd mișcările celor flămînzi le deranjează situațiile. Dar se va zice: „Uzanțele politice impun ca statul nostru, care a intrat în concertul statelor cu autoritate, să aibă relații și cu Persia și deci ...“ Ei, tocmai aceste uzanțe, cari în definitiv sînt simple fanfaronade, ne-au cauzat nouă roți. Am voit să ne arătăm intotdeauna grozavi, cînd nu sîntem decît un biet stat, care n’a învățat încă să-și echilibreze budgetele și care are foarte mult de făcut în interior, spre a putea să aibă pretențianca de a se pune în relațiuni pînă și cu statele asiatice. O. Dem. Războiul ruso-japonez intîia ciocnire navală O știre bănuită. — Vase de razboiu japoneze distruse.—Cînd se va da marea bătăile navală. — Tactica amiralului Togo. — Intrarea in scenă a submarinelor. Ziarul Berliner Tegeblatt primește pe cale particulară o telegramă din Londra care ne vorbește despre o mare bătălie navală dată între cele două flote inamice și în cursul căreia 5 ori 7 vapoare de räzboiu japoneze ar fi fost distruse. Este de prisos să mai spunem că nu putem crede în veracitatea acestei știri. Felul in care este transmisă telegrama nu ne inspiră nici o garanție. Mai intția suspectăm foarte mult de filo-rusism orașul Saigon m Reforme poștale Vînzarea timbrelor.—Convorbirile telefonice. — Cum e In Germania ? Cu privire la îmbunătățirile de ordin administrativ, d. Minlescu, șeful serviciului poștelor rurale, și pe care l’am mai citat, propune următoarele: Secretarii comunelor să aibă ca atribuțiuni de a vinde timbre poștale și a primi numai obiectele înregistrate (cele simple să se pună un cutii), spre a le preda factorilor rurali la trecere, iar cei ce vor avea posturi telefonice, ca și astăzi, să țină convorbiri particulare și să primească telegrame spre expediere și distribuire. Secretarilor comunali (notarilor) prin modificarea actualelor dispozițiuni să li se permită a percepe profitul lor o suprataxă de la prezentatori pentru convorbirile ce se vor provoca deci, cît și dela telegramele prezentate ce vor transmite prin telefon. De asemenea să perceapă de la destinatari, iarăși în profitul lor, o suprataxă de la telegramele ce se vor distribui în raionul comunelor lor. Taxa de asemenea natură se percep și în Germania la agențiile comunale , de altfel urmează să se știe că în acea administrație nu există posturi telefonice publice în localitățile rurale, decit numai acolo unde administrația poștelor își are organele sale ca agenți comunali și speciali. Taxele propuse de d. Minescu spre a se introduce și la noi vor avea avantajul de a interesa pe cei în drept, pentru a nu mai întîrzia corespondența telegrafică și a nu mai permite gratuitatea de astăzi, cînd toată lumea vorbește la telefon și nu plătește decît un număr cît se poate de restrîna. Să se modifice dispozițiunile privitoare la perceperea de taxe telefonice pentru telegramele expediate prin telefon, rămînînd o singură taxă telegrafică și să dispară „fonogramele", căci este o anomalie, de exemplu, ca un locuitor din comuna Băneasa, județul Ilfov, să expedieze o telegramă unei persoane din comuna Fierbinți, același județ, plătind un leu, și, cînd aceeași telegramă este expediată din Fierbinți la Băneasa, să coste un leu și 25 bani. Să se studieze de un delegat al administrațiunei poștelor, împreună cu un altul de la ministrerul de justiție, dacă n’ar fi locul și întru cît s’ar putea introduce și la noî în serviciul rural, și chiar și cel urban (ca și în Germania, Bavaria și Elveția), îndeplinirea procedurilor și remiterea citațiilor, somațiilor, etc. D. Minescu crede că aceste servicii se pot face mai iute prin organele poștale și mai economic pentru cei interesați. .......... ...» Iorgu I. Vîrnav Liteanu Dăm astăzi un extras de pe testamentul defunctului Iorgu I. Vîrnav Liteanu, mare proprietar din comuna Liteni, acest județ, testament deschis la tribunalul local în ziua de 28 Martie a. c. și prin care lasă toată averea nepoților săi Constantin și Lucia Krupenschi născută Vîrnav Liteanu, cu următoarele îndatoriri: a] A plăti un timp de un an de la moartea defunctului: 1) 20.000 lei d-lui Iancu I. Alexandrescu, avocat din Fălticeni. 2) 12.000 lei administratorului moșiei N. Ionescu. 3) 12.000 lei servitorilor; 4) 10.000 lei orfanilor și văduvelor din Liteni. li A plăti în timp de 2 ani de la moartea defunctului : 1) 40.000 lei nepoatelor sale Ioana și Margareta Hențescu. 2) 36.000 lei nepoților săi Iorga și Mihai Vîrnav Liteanu. 3) 27.000 lei nepoților săi Elena, Alexandru și Emil Casimir; 4) 20.000 lei nepoatei sale Caterina Romanescu născută Liteanu. e) A achita pentru un an impozitele locuitorilor din Liteni, cari s’ar afla angajați de defunct la munci agricole prin contracte legalizate. A se da tuturor acestor locuitori și servitorilor pentru trei ani folosința gratuită a 200 fălci de pămint. Numește prin testament pe strănepotul sau Alexandru Constantin Krupenschi ca legatar universal, iar ca executor testamentar pe d. Iancu A. Alexandrescu, avocat din Fălticeni. S'a mai găsit un adaos la acest testament, prin care defunctul mai lasă următoarele legate: 35.000 lei comunei Liteni pentru a se clădi o școală de fete. 12.000 lei lui Alexandru Iorgu Vîrnav Liteanu. 6.000 lei Elenei Casimir. 3.000 Zamfirei Iosub, Ilenei Hurmuz și Elenei Anania din comuna Liteni. Aceste din urmă legate a se plăti în timp de doi ani de la moartea lui Iorgu I. Vîrnav Liteanu. Cu moartea lui Iorgu I. Vîrnav Liteanu dispare una din acele ființe cu caracter nobil, cum rar se mai întîlnesc ; a fost un îndelungat șir de ani providența săracilor, văduvelor și orfanilor din comuna Liteni. Celestrn tat pe pămîntul țărei, prin sudoarea muncei și sîngele nobil scurs din vinele poporului, cum, și, ca dovadă de venerațiune și dreaptă recunoștință a poporului romîn, pentru figurile mari și de bine ale neamului. D. general, apoi, dăruește academiei 2 planuri ale teatrului de operațiuni de la Călugăreni, pentru ca acel cu dragoste de istoria patriei noastre să le poată folosi. * In materie de istorie a națiunei române, nu prea avem a ne lăuda, sînt prea puțini cercetători, deși am avea să ne fălim străinătățel cu mulți erudiți întrara istoriei. Și aceasta, provine în primul rînd din cauza lipsei de manuscripte și documente romînești după cari și se scrie o istorie. Astăzi avem profesorul universitar de la Iași, d. Xenopol, care ne-a dat valoroasa sa lucrare istorică asupra întregului nostru trecut, culeasă, ts mare parte, după scrieri și documente străine. însemnătatea istoriei patriei noastre e mare, nu noi am fi intîî cari am arăta-o ; e destul a reîmprospăta în memoria fiecăruia cuvîntul de deschidera a prelegerilor la Academia Mihăileană de către patriotul K Kogălniceanu, la Iași, căreia punea victoriile romînilor și istoria noastră mai presus de victoriile ui Anibal, Alexandru cel mare, Napoleon, Frideric cel mare și istoria Franței, Drusiel, etc. * In domeniul istoriei militare naționale, stăm râu de tot. Despre bătăile marilor voevozi, ca Mihai Viteazu, Ștefan cel mare, Mirceac cel bătrîn, Ion Vodă cel cumplitnu ni se dă nici o descripție a tenului, nici o noțiune de tactici sau strategie de pe vremuri, așa că desfășurările luptelor le aveți în chip povestitor. Dacă venim mai încet, în timpurile cînd am început a avea era ® duî, stăm tot așa, nu există nici o deosebire în materie de istoric scrisă intre timpurile de adîncă și îndepărtată vreme și acele de acum 50, 40, 80 ori 10 ani. Asupra istoriei naționale în general, și militară în special, revin« a se ocupa statul-major al armatei, care are menirea și mijloacele de așa ceva. Pe ici pe colo, daci» se citește cîte un articolaș de revistă, rătăcit în nu știu ca an, care să trateze vre-o figură de damos, ori vreo bătălie, scrise în mod didactic, iar nu în mod documentat., Acum este timpul, credem, ca statutul major român să se ocupe serios de trecutul nostru istoric, căci are totul la îndemînă: documente, lucrări de valoare, elemente culte și muncitoare, fonduri bănești, etc. Este timpul ca acest corp de aută intelectuală să-șî creeze o trumeinică secție. Secțiunea istoriicǎ. In alte armate, corpul statului major, e cu mult mai productiv tărîmul istoric decît al nostru. Opere de valoare, mari, colosale,, apar zi cu zi, dezgropînd din trecutul îndepărtat și apropiat lucruri care trebuesc date publicului militar. * D. general Brătianu, care a făcut începutul la Academia romînă, să aibă imitatori fără de număr» Ofițeri studioși și de valoare^ avem, nu așteptăm decît să imiteze exemplul dat și de cel mai mare^ Dorobanț Știri despre räzboi. Ziarul Globe din Londra află din New York că în America se așteaptă cu mare nerăbdare vești despre apropiata ciocnire dintre cele două escadre inamice. Puțini sunt aceia cari se îndoesc de succesul flotei japoneze. La Tokio se crede că amiralul Rojdestvensky se va feri de a fi o luptă cu escadra rusă și că el va puta să ajungă cu escadra sa la Vladivostok, pentru a avea un punct de sprijin. Pe de altă parte, Standard crede că amiralul rus va ataca pe la spate escadra de sub comanda lui Togo. Japonezii par a nu fi renunțat la ideea de a Înconjura armata rusă din Manciuria. Se anunță din Manciuria că ambele flancuri ale armatei japoneze se întăresc formidabil, în vreme ce centrul forțelor japoneze e lăsat în starea normală de mai înainte. TRIBUNA MILITARĂ storia militară a Romîniei Comunicarea generalului Brătianu la Academia romînă.— Hărțile țârei și istoria națională.—a planuri de la Călugăreni.—Istoria romînilor.—Statul-major român și istoria.— Secțiunea istorică. In ședința dela 18 Martie a. c. a Academiei române, d. general C. I. Brătianu, directorul superior al institutului geografic al armatei și membru corespondent al academiei, a făcut comunicarea sa asupra însemnătăței hartei țărei romînești pentru studiul istoriei patriei și neamului. In această comunicare, d.general a arătat cum, prin ajutorul hartelor întocmite la institutul geografic al armatei, se învederează rațiunea strategică și tactică a bătăliei de la Călugăreni, dezvoltînd toată atențiunea armatelor beligerante pe teatrul lor de operațiuni,Ie la Giurgiu la București. In cea din urmă parte a comunicarei, d. general Brătianu, a arătat însemnătatea ce prezintă harta țarei noastre cu privire la toponimia pentru studiarea istoriei țărei și arheologiei Romîniei, insistînd mai mult asupra marei nevoi ce se simte de a se face lumina trebuitoare asupra numelor topice din țară, spre înfrînarea năzuințelor pătimașe cu privire la trecutul istoric, apoi și pentru a întocmi istoria adevărată a țărei și neamului. Așa, bunăoară, d-sa dă cîteva numiri de localități străvechi și moderne, care indrituesc credința că trecutul țărei noastre și neamului nostru este întru cîtva inclus-. CRONICI VESELE Circumstanțe atenuante Am citit în gazetele de etică d-l prefect Moruzzi: însoțit de mai mulți magistrați, a vizitat școala practică de ofițeri de poliție. Cu prilejul acestei vizite, d. inspector Titi Popolvici a ținut prelegerea d-sale despre „circumstanțele atenuante*. Știm că există circumstanțe atenuante la Curtea cu jurați; așa de exemplu, cutare individ ucide o femeie bătrînă, el este adus înaintea instrucției, se face ancheta și se dovedește că individul își omorîse soacra. Prin urmare, „circumstanțe atenuante“. Sau, iarna cînd e frig, un dome prinde pe un altul cu mina în buzunarul sau. Adus la poliție, individul dovedește că n’avea buzunare nici la pantaloni, nici la haină, deci, din pricina frigului, a trebuit să-și vîre mîinile undeva ! Așadar: „circumstanțe atenuante“. Etc. etc. Dar circumstanțele atenuante pentru ofițerii de poliție ? Asta nu poate să se explice decît astfel: un ofițer de poliție te prinde, te dă cățeaua și te închide ilegal. Chemat în fața justiției, el dovedește că acest fapt s’a petrecut într’o zi de alegere: „Circumstanțe atenuante Altă dată ofițerul de poliție comite un abuz de putere ori un refuz de serviciu ; te dci la prefectură, reclami și ceri destituirea vinovatului, însă d. prefect îți răspundă , nu pot, căci domnul este inamovibil.— „ Circumstanțe atenuante“. j Ți se fură găinile din curte. Ești nemîngîiat, alergi la circumscripție, dai jalbă, ceri urmărirea și prinderea hoților ; dar trece o săptămînă, trec două, trei... nimic ! Te duci să te plîngi și întrebi: ce fel de poliție e asta, ce fel de comisar ! e comisarul ăsta ? Și ți se răspunde . • Comisarul este licențiat în drept: „Circumstanțe atenuante“. Iată care este rostul cursului d-lui inspector Titi Popovici. Mikado 7