Dimineaţa, ianuarie 1906 (Anul 3, nr. 687-713)

1906-01-15 / nr. 697

Duminică, 15 kimsne 1906 «STAZI: 14 (27 Ianuarie) 1906 Calendar: OKTOIUIX: Păr. nciil in Sinai­ți Kaitli M CATOLICÎ Ion Chrisostom Soarele răsare 7 ore 43 m., apune 5 ore 14 m. Ninsoarea de asastăeri deși cam puțină s’a întins în toată țara, iar crivățul s’a liniștit încă de aseară pretutindeni în­gheț permanent afară de localitățile de pe malul Mărei unde a fost îngheț nu­mai noaptea. Cea mai ridicată temperatură de­ peste zi plus 4 gr. la Constanța iar cea mai coborîtă de peste noapte —11 gr. la R.­Neamț. Era în cea mai mare parte Moldovei continua a ninge, în restul țării e cerul acoperit. Barometrul s’a mai coborît de aiastăeri cu 5 la 6 milimetri. Teatrul Național Are loc balul „Policlinicei“ sub înaltul patronagiu al reginei ^d­PPtTP mip ^b’cai fideli. In toate serile representații alese. — Sala Dacia: In Oficuiü UUlQ fiecare Mercur­ și Vineri, bal mascat. — Sala coloseului Oppler: In fiecare seară concerte date de o orchestră sub conducerea capelmaistrului Strauss. Sala Edison: In fiecare seară bal mascat, afară de Sim­băta. — Sala Lieblich (Jign­­i Ița): Se va reprezenta Kidua Hașem, operetă istorică și feerică In 4 acte și 14 ta­blouri de Lateiner, muzica de Sendler. ArtlLJRI JEXTO Autorități.— Toate autoritățile sunt deschise. Judiciare. — Instanțele judecătorești deschise. Parlamentare : Camera și Senatul țin arate că și de ne-ar deschide Aus­tro-Ungaria frontierele sale pentru vitele noastre, n’am trebui să ne fo­losi de aceasta decît cînd am avea garanții că măsura nu va fi din nou modificată, că prin urmare nu vom servi numai de instrument în lupta contra Serbiei, expunîndu-ne în cele din urmă ca o ramură de activitate, cu sacrificii creată, să fie din nou distrusă. ședință. Expoziții: In Pasagiul român, expozi­ția de pictură a d-lui Nicolae Vermont. — In sala de depeș­ a „Adevărului“, expoziția de pictură a d-rei Adela Jean. — Expoziția de pictură a d-lor P. Ioa­­nid, D. Mihăilescu și E. Sperlich în pala­­tul Ateneului. Baluri: Balul soc. „Tinerimea escursio­­nistă în sala Opfer. — Balul soc. „Armo­nia“ la Eforiei.—Balul soc. „Albina“ a lu­­crăt­ și lucrătoarelor de tricofage la Da­cia.—Balul soc. „Reichsdeutsche“ în sala Edison.— Bal dat de d. Drăgulinescu în sala Liedartafel. Revoluția din l­­oscova Cazacii dau asalt unor întăriri ale revoluționarilor EXPORTUL VITELOR NOASTRE Conflictul vamal ce s’a ivit între Austro-Ungaria și Serbia pune ia­răși la ordinea zilei chestiunea ex­portului vitelor noastre. Cine n’a auzit pe agricultori vor­bind de timpurile acelea în cari ro­mânul pleca cu boii sau porcii săi în Ungaria sau Austria și se întor­cea cu chimirul plin cu bani! Deplasarea luptelor politice cari au devenit tot mai mult lupte eco­nomice,­a făcut ca Austro-Ungaria să închidă în mod brusc frontierele sale vitelor din România. Efectul a fost că avutul nostru național și ac­tivitatea noastră națională au fost sărăcite de o întreagă ramură bo­gată și bănoasă. Nemai putînd ex­porta vitele, creșterea lor a fost ne­glijată,—o întreagă categorie de oa­meni a sărăcit, iar agricultura noa­stră a renunțat la una din cele mai bănoase activități. Intru­cît mai se creșteau vite, nu li se mai dădea destulă atențiune, așa că au dege­nerat și chiar pentru necesitățile in­terne am rămas cu animale de cali­tate inferioară, rasele alese au­ de­­pierit, și abia acum de curînd a în­ceput o nouă activitate pentru îm­bunătățirea raselor și dezvoltarea creșterea vitelor. Mulțumită unor împrejurări spe­ciale, Austro-Ungaria permisese Ser­biei introducerea vitelor sale. Un comerț destul de însemnat se făcea, valoarea vitelor sîrbeștî introduse în monarh­ia vecină atingînd cifra de peste două­zeci de milioane lei, — adică atîta cam cît era și ex­portul nostru de vite înainte de a ni se face imposibilă trecerea lor în Austro-Ungaria. Fiind acum în luptă cu Serbia, monarh­ia vecină a recurs la vechea armă a legilor de poliție veterinară și a declarat vitele sîrbești bîntuite de epizootii, incapabile deci de a fi introduse în Austro-Ungaria. Cum însă de lipsa vitelor sîrbești, piețele ungare se vor resimți direct, iar cele austriace indirect prin mijlocirea ce­lor ungare, cum aceasta va avea de urmare fatală o urcare a prețului cărnei, deja enorm de scumpă atît la Budapesta, cît la Viena,­în Un­garia s’au și ridicat glasuri ca să se deschidă frontierele pentru vitele ce ar veni din Romînia. Nu e locul de a discuta aci dacă no- am putea, și de am putea, dacă va trebui să uzăm de deschiderea frontierei austro-ungare pentru vitele noastre, o deschidere care nu poate fi decît provizorie. Gestiunea fiind însă de actualitate, nu putem să nu împărtășim cititorilor cîteva date dintr’o lucrare a biroului statistic atașat pe lîngă direcția vămilor din ministerul de finanțe. Această lu­crare apărută chiar acum se ocupă cu comerțul exterior al Romîniei de animale și cereale. Datele părței d­ in­­tria a lucrărei avînd un deosebit in­teres de actualitate, vom reproduce cîteva din ele aoi. „Fină­­ la 1882—se spune în pre­fața menționatei lucrări — exportul de vite forma una din principalele ramuri de bogăție a Romînieî; va­loarea lor varia între 10 și 20 mi­lioane lei pe an, afară de anul 1877 cînd s’a ridicat la peste 26 milioane, în care sumă însă intră și ex­portul excepțional al vitelor tre­cute în Bulgaria pentru trebuințele armatei rusești. După această dată exportul a scăzut între 2 și 4 jura. milioane lei, afară de șapte ani din toată perioada de 23 ani (1883— 1904) cînd a întrecut 4 jum. mili­oane, fără însă a trece de 9 mili­oane.“ Mai departe prefața ne spune: „In August 1895 s'a prohibit im­portul porcilor în Ungaria și la De­cembrie 1898 în Austria. Prin a­­ceasta s’a nimicit exportul nostru de porci, căci el se făcea aproape ex­clusiv în Austro-Ungaria... Astfel de unde exportul de porci s’a cifrat în 1877 la aproape 10 milioane lei, a scăzut în 1904 la mai puțin de 2000 — două mii lei“. Cifrele acestea sînt foarte elo­­cvente și dacă presupunem că prin lu­crarea a tot mai multor întinderi de pământ, creșterea vitelor a devenit mai puțin rentabilă și că prin sporirea consumațiunei interne, închiderea frontierelor n’a avut toate consecin­țele dezastruoase pe cari fără de a­­ceasta le-ar fi avut, — totuși nu se poate nega că măsura brutală a Austro-Ungariei a avut urmări des­tul de însemnate pentru economia noastră agricolă. Cifrele de mai sus trebue să ne Capitala fără carne întrunirea de la Camera de comerț.. La primarul Capitalei. — Ce cer măcelarii. Măcelarii s’au­ pus în grevă și nu voesc să se prezinte nici unul la lici­tațiile ce se țin la primăria pentru da­­rea cu chiria a compartimentelor de la hală. Azi înaintea prînzului au­ ținut o în­trunire la Camera de comerț și apoi o comisiune s-a prezentat la d. primar al Capitalei. Comisiunea era compusă din d-nii : loan Dimitrescu-Militari, Fr. Teodores­­cu, loan Culea, George Culea, Petre George, Mihalache Jocu, Gitu Nicu­­lescu, Niculae Nicu, Grigore Brudaru, Angh­el Marinescu, Marin Bulusoiu și Nae Frunzescu. Această comisiune a înaintat d-lui primar al Capitalei moțiunea de la în­trunirea ținută la Camera de comerț, precum și un memoriu. Ce cer măcelarii! Măcelarii cer, ca să fie modificată or­donanța comunală cu privire la comer­țul de măcelărie și anume : 1. — Cărnurile, cîrnații, măruntaele de vacă, osînza, seul de vacă, picioare, burți și altele să se poată vinde pe stradă, conform prevederilor legei și re­gulamentului pentru comerțul ambu­lant. 2. — Mieii să se continue a se vinde cu cobilița pe stradă, și acoperiți cu o pînză, nefiind obligați vînzătorii de a pune marfa în recipiente de sticlă sau de metal, în coșuri acoperite etc, cum pre­vede ordonanța comunală. 3. —Transporturile de miei să nu mai fie ținute la gară, ci să fie duse pe loc în subsolul halei. 4. —Măcelarii mai cer o modificare de taxe : 30 de bani în loc de 50 de bani de cap de miel; iar de la Sf. Pe­tru înainte, plata să fie de 50 de bani, în loc de un leu­. Continuarea agitației­­, primar al Capitalei a promis, că va da răspuns măcelarilor Luni. Mai mulți capi ai măcelarilor, cu cari am vorbit, mi-au­ declarat, că dacă nu-i va satisface d. primar al Capitalei, vor ține o întrunire publică, spre a se lă­muri publicul mare, și vor înainta un memoriu d­lui G. Gr. Cantacuzino, prim-m­inistru. Dacă nici în urma acestui demers nu vor obține satisfacție, atunci vor declara grevă generală și Capitala va rămîne fără carne. Rep. Un caz senzațional (Dela coresp. nostru particular) Dorohoiu­, 12 Ianuarie. — Un sătean din comuna Pilipăuți acest județ, se în­torcea din orașul Botoșani acasă, unde vînduse doi boi pentru suma de vr’o 400—500 lei. Pe drum întilnește pe un jandarm din Dorohoiu care il roagă să-l ia în căruță și fiindcă înserase și ne­a­­vînd unde dormi, jandarmul îl ro­agă cu inzistență pe sătean de a-l și găzdui pentru acea noapte. Săteanul bucuros că va fi păzit bine, îl primi la el a­­casă. Pe la ora 12 de noapte se aude bă­­tind la ușa săteanului. Jandarmul îl sfătuește să se deschi­dă ușa, iar dînsul sa ascunse după ușă spunînd săteanului că în caz de ar fi hoți are să’l încue­pe din afară, ră­m­i­n'ind el în tindă. Intr’adevăr se prezintă săteanului trei indivizi dați pe față cu funingine,pă­­rcați ca niște draci....cerîndu-i să le dea banii ce au luat din vinzarea boilor. Jandarmul zărindu-i la față și auzind cererea lor, strigă cu glas tare: „Jan­darmi, băeți, veniți, veniți“, apoi după un fec de revolver deschise ușa somind pe hoți în numele legei să se predea, ceea ce am făcut. După ce îi spălă pe față, luînd pe rîn­d pe fiecare din ei, se adresă“sătea­­nului intrebîndu-l de îi cunoaște: — Cum de nu, domnule jandarm ! îi răspunse săteanul cu singe rece ; aista e primarul, iar acesta din urmă no­tarul. Jandarmul îî aduse la primărie unde se încheo proces verbul după ce fu în­trebat și vătășelul de la primărie dacă ii cunoaște. Aceste amănunte se dau deocam­dată sub rezervă ; în urma anchetei ce se va face, vom­ reveni cu o detaliată descriere, bine­înțeles dacă se vor ade­veri spusele săteanului și ceea ce am auzit și din spusele altora, cari mi au afirmat că așa s’ar fi întîmplat cazul. Placa Conferința d nei Christiane Miine, Duminică la orele 2 p. m­, va &­ea loc la Atheneu interesanta și mult așteptata conferință a d-nei Christiane despre Educațiunea fetelor noastre—dată sub patronagiul Sindicatului ziariștilor din București. Aproape întreaga sală este deja pla­sată. Nu mai există nici o loje de ran­gul I­II și foarte puține fotoUuri de or­chestră mai sunt disponibile. Biletele reținute se pot ridica la Casa Joan Fedor. Prețul locurilor : 15 lei loj, rangul al 2-lea, 4 lei, 3, 2, și 1 fotoliul de orchestră. Corpurile Legiuitoare CAMERA Ședința dela 13 ianuarie 1906 D. Dimulescu, noul ales de la Vlaș­­ca, a venit la Cameră și a luat loc pe banca opoziției. La ordinea zilei , interpelare a d-lui Barbu Catargiu adresată ministrului justiției cu privire la modificarea ca­pitolelor din procedura civilă relative la administrarea averei dotale și a mi­norilor. D. P. P. Carp își face apariția la Cameră pe dnd incinta era încă goală. Șeful junimiștilor trece direct la locul pe care-l ocupa totdeauna în Cameră, Ungă d­nii Marghiloman și Filipescu. D. Iarca zărind pe d. Carp trece la locul său și prezintă șefului ju­nimiștilor pe doi cetățeni mizileni cari lau votat.­­ D. Triandafil deschide ședința la ora 2.35 m. D. I. Grădișteanu depune cîteva proecte privitoare la niște credite secondare. D. P. P­ .Carp interpelează pe d. prim-ministru asupra direcțiu­ne­ anti-conservatoare ce o dă po­liticei sale. Pe banca ministerială nefiind de­cît d-ni. Ioan Lahovary și I. Gră­dișteanu, interpelarea se va comu­nica președintelui consiliului. Camera votează recunoașteri și indigenare. Se respinge indigenatul d-lui Max Bercovici cu 55 bile negre și 15 albe. Interpelarea d-lui P. Carp D. G. Cantacuzino, președintele con­siliului, sosind la Cameră și aflînd des­pre interpelarea d-lui Carp ceru cuvîn­­tul și declară că e gata să răspundă imediat la această interpelare. D. președinte acordă cuvintul d-lui Carp. D. Carp începe să-și dezvolte inter­polarea în mijlocul atenției generale. De pe banca ministerială lipsesc d-nii Take Ionescu, generic Lahovary și VU­­descu. Șeful junimiștilor începe prin a arăta că astăzi ideea conservatoare servă de pavilion la o demagogie budgetară ne­sățioasă. Prelungirea sistemului de gu­­vernămînt care se practică azi e me­nită să compromită și țara și tronul (murmure). Cino are azi pretenția do partid is­toria conservator ? Prin partid istoric am înțelege o con­­tinuațiune în lupta și munca conserva­toare, dar nu starea de lucruri de azi. E bine să facem o ochire retrospectivă și fiindcă văd figuri noul în Cameră, are să prezinte pentru ei un interes istoric. D. Carp face apoi istoricul fazelor prin care a trecut partidul conservator de la 1876 și pînă la moartea lui Ca­targiu, și rolul și atitudinea pe care a avut-o în special junimiștii în acest timp. Arată că la 1888 cînd Th .Rossetti a constituit cabinetul, junimiștii au fă­cut­ alianța cu Catargiu cu condiția de a se dizolva opoziția unită. Junimiștii au făcut totdeauna și în special la 1888 opere conservatoare. Ultimul guvern Catargiu in colaborare cu junimiștii , acela care a adus cele mai mari servicii țarei și partidului, și pe timpul acelui mare minister care era rolul celor cari stau azi pe banca ministerială. Generalul Manu . Unul era preziden­tul Camerei, altul prezidentul Senatului, D. I. P. Carp : Nu sunt contra în­treruperilor, dar ași dori ca cel puțin să fie de spirit. Domnul P. Carp continuind arată că d. Bädäran a eșit atunci din purga­toriul radical și a intrat în raiul con­servator? D. Take Ionescu însă, făcea pe atunci așa de zgomotoase manifesta­­țiuni, încît mă jenam, și ataca pe Las­car Catargiu, așa încît d. Nicu Filipes­cu i-a mijlocit un portofoliu. D Iancu Lahovari se mulțumea să ia fratele lui Alex. Lahovari. Generalul Manu urla cu lupii, cum zicea Lascar Catargiu, și visa o con­centrare care nu s'a realizat, iar pri­­mul ministru continua să stea în inac­țiunea în care se redusese deja de două­zeci de ani pentru ca să-î producă apoi o viitoare mărire. Dar inacțiunile produc măriri nepu­tincioase. Cu toate serviciile reale a­­duse partidului conservator de noi, Bin­­toni urmăriți de o ură nesănătoasă, D. Take Ionescu spunea mai deunăzi că reprezintă filiațiunea lui Lascar Catargiu. In sferele senine în care se află azi Lascar Catargiu, auzind aceasta ar zice desigur: Și eu­ sunt tatăl lui Take­l­a. prim-ministru a zis că viața lui este curată ca un pocal de cristal. Se poate. Dar privind în acest cristal nu vedem decît deșert (murmure). Voci: Asta-i de spirit ? D. P. Carp : Și acum dela trecut trec la prezent.­ D. Carp continuă în atenția încor­dată a tuturor. (In acest moment intră în incintă d. Take Ionescu și ia loc pe banca minis­terială). In genero un partid politic nu trebue și nu poate să se rezem­e pe mase. (Murmure). D-lor, nu am zis să nu se razeme pe masă //. Prin mase, eu înțeleg ulița. Un partid adevărat conservator nu se poate și nu trebue să se rezeme pe mase, pentru că masele nu la poți avea fără să le promiți ceva. Și un partid conservator nu trebue să le promită ! Un partid liberal poate să le promită (rîsete), poate să le promită o lărgire a sistemului electoral, Casa Rurală etc. Un partid conservator nu ara­ce să le promită, și neavînd ce să le promită, le atrage cu bani. Cum n’are de unde să dea bani, le atrage cu banii statului. Proba o avem, susține d. Carp. Nu­mai la finanțe s’au făcut 1200 numiri, marea majoritate de agenți electorali. S’a dat loc în districte la o corupți­une cum nu cred, să mai fi fost in țara asta. Corupți­unea s’a întins pretutindenea.­­ Un alt motiv pentru care teoria nu­mărului e fatală, este că vă împiedecă a vă gîndi serios la relele de cari suferă­m această țară? vă împiedecă a pune Ro­­mînia pe calea adevăratului progres.­­ Ca să împiedecam teoria numărului,­­ trebuie să introducem inamovibilitatea ! In administrație. Pentru remedierea relelor de care su­­­­feră țărănimea, rele nevindecate cu toate­­ legile făcute, trebuie să căutăm cau­­­­zele lor. Dacă ne rezemăm numai pe mase nu­­ se va putea face această operă conser­­­­vatoare. Din exemplele date, susține d. Carp, un partid care vine în puterea nuntă­ , rulai, care se rezeamă pe număr, poate­­ să fie ce veți voi, numai partid conser­­­­vator nu ! Prelungind, sistemul acesta unde o 1 să ajungem ? Pentru vremuri grele, naște , întrebarea: ce educațiune am dat noi a­­­­cestui popor, naște întrebarea dacă noi 1 am deprins cu ideea sacrificiului și a muncei ? Numai atunci putem fi siguri pentru­­ vremurile grele!* Convingerea mea este că se pregă­­tește un viitor de decadență ! 1 Prelungirea sistemului actual de gu­­vernămint constitue un pericol pentru țară și pentru tron! Intru­cit ne pri­vește pe noi conservatorii-junimiști, vă spunem că altfel am lăsat partidul con­servator la moartea lui Lascar Catar­giu și astfel îl găsim azi. Răspunsul d-lui prim-ministru D. prim-ministru G. Gr. Cantacuzino mulțumește d-lui Carp că a adus în dezbateri chestiunea și și-a explicat­ ati­tudinea sa. Nu se putea aduce un ser­viciu­ mai mare cauzei conservatoare. Din teoria emisă de d. Carp rezultă că conc­epțiunea d-sale diferă de a noas­tră. Onorabili deputați, am onoare­a vă spune că se găsesc față în față două teorii conservatoare ! Eu cred că a noas­tră e cea mai bună. (Aplauze prelun­gite). Eu mi-am făcut educația în Franța. Femeile din teatru și enprieiile lui Napoleon. — Cé­ine M , frumoasa dansatoare și artistă.—încercările zadarnice a­e lui Napoleon de a o corupe. — D-na Cerrigues. — Fru­moasa Magdalena de Brohan Cele mai multe din femeile teatrelor se supuneau lesne la toate caprițiile prințului; erau însă și unele cari res­­pindeau cu indignare ofertele lui. Astfel, într’una din seri, Napoleon simți o înclinare foarte pronunțată pen­tru o tinără cîntăreață, d-ra Celine M., care avea atunci abia vîrsta de cincisprezece ani. Dar tocmai tinerețea ei era ceea ce plăcea lui Napoleon. Ea era o artistă excelentă ca și o cîntăreață admirabilă. Celebritatea ei ajunsese europeană ; ea dansa apoi în­­tr’un mod minunat dansuri de caracter: polci, mazurce, dansuri spaniole cu cas­­tagnete. Cu greu­ se poate imagina o făptură mai drăgălașă ca această tinără dansa­toare. Toate mișcările ei erau de o gra­ție neînchipuită, gesturile ei de o ar­monie perfectă ; zîm­betul ei fascina, fer­meca , ochii ei mari negri, adumbrite de gene lungi mătăsoase, ardeau cu vă­paia focului, iar statura ei cea zveltă erau în stare să miște o inimă mult mai rezistentă ca aceea a lui Napoleon. De cum o văzu, el căzu într'un fel de turbare amoroasă și făcu tot ce-i stătu în putință ca să atragă pe fru­moasa fată. El trimise pe unul din cre­dincioșii lui la tatăl ei cu un cadou bo­gat, însărcinîndu-l să-i facă promisiunile cele mai mari în numele lui. Tatăl se arătă mai accesibil ca fata și promise trimisului lui Napoleon că va aranja lucrurile pentru a doua zi. Plin de speranță și de iubire, Napo­leon se duse deci în seara următoare la teatru pentru a admira fermecătoa­rea copilă și a o privi. Cu o nerăbdare lesne de explicat, așteptă el în loje un răspuns definitiv. Răspunsul veni la ciudu­ se politică conservatoare numai în saloanele high-life. Sa Sunt fericit că astăzi ideia conserva­toare a prins în popor! (Aplauze).i D. Carp, cu educațiunea sa prusiana, se deosibește de educația mea din Franța liberală. Partidul conservator nu putea fi atît de tare spre a se opune partidului li­beral, dacă nu-și înfigea rădăcinile în popor. (Aplauze). Aci nu-i vorba de promiscuitate. Pro­miscuitatea a de partea d-voastre, căci d-voastră ați făcut cartelul cu liberalii, contra partidului conservator, făcîndu-vă coadă de topor. D. Carp: Costinescule adu-le aminte că ai făcut cartel cu ei. D. Brătianu: Promiscuitate se cînd confundă programele. D. Cantacuzino. D. Carp a vorbit de șefia partidului conservator. Ilustrul și in veci neuitatul Lascar Catargiu, m’a indicat de atltea ori, pe mine ca succe­sor al săfi, gîndindu-se la cine ar fi vrednic să ție sus steagul conservator. Ilustrul Catargiu mi-a spus înainte de­­a-și da sufletul, ca să fiu­ precaut cu d. Carp. Mi-a arătat neuitatul Catargiu du­alism­ul reprobabil ce s’a pus în evidență de la 1893—95 și mi-a spus că niciodată să nu fac parte dintr’un guvern cu d. Carp. (Apl). Și nu vom­ face parte (Apl); m­i-a mai spus Catargiu să caut să fac fuziunea, însă sa iau garanții. Cînd, prin­­tr’o abnegațiune mare, am încredințat puterea d-lui Carp, făcînd fuziunea, mi am luat toate garanțiile, după sfatul ilus­trului Catargiu , am luat chiar zapis cum spunea d. Carp (Aplauze). Cu toate acestea era să-și realizeze planul junimistrul. Astăzi partidul conservator este tare, uvernează cu cinste și bazat pe încre­­erea țărei.Toată lumea a luat cunoștință de programul lui. Vom sta aci pînă ne vom îndeplini da­toria. Vom guverna cu toți cei ce vor veni la noi fără idei ascunse­­ (aplauze). Cînd vom pierde încrederea țărei, vom pleca. Vă pot asigura însă că după noi vor veni liberalii. (Aplauze prelun­gite și îndelung repetate). Ședința s’a suspendat la ora 4 și 10. La redeschiderea ședinței, punîndu­­se la vot impămîntenirea d-lui dr. Man­dler, deputații nemaî fiind în număr, votul se declară nul. Ședința s’a ridicat la ora 4 și 40, sfîrșitul reprezentației cînd fraza fecioară veni pînă sub loja lui ca cînt ® O romanță care se isprăvea ca­ceste vorbe. Nu pot! * ■ V­­»»A Sînt încă prea tinerä ! ! Aceasta ar fi moartea mea ! ,1 Napoleon înțelesese. Turbat de furia se întoarse la Eliseu și abia ajuns la palat, avu un acces de nervi, era ur­marea poftelor sale stăpînite. O altă artistă a operei comice, o cîn­tăreață de o extraordinară frumusețe, pentru care tot Parisul înebunea, opuse și ea un refuz formal dorințelor lui Na­poleon. D-na Cerrigues era o femee cum se naște una la sute de ani odată. Frumu­sețea ei răpea simțurile. Nu era chip să o vază cineva fără a simți pentru dinsa o dragoste violentă, de nestăpâ­nit. Napoleon căzu și el amorezat de dinsa, dar toate stăruințele lui fură în zadar. Răpitoarea cîntăreață, pentru care lumea alerga din toate părțile ca să o vază, respinse toate avansurile lui cu dispreț. O altă femee din teatru, Magdalena de Brohan, iar foarte frumoasă, îi arătă, că există și artiste cinstite, cari nu se supun caprițiilor chiar ale unui prinț. Napoleon o dorea cu o înfocare pă­timașă, care creștea în același timp cu refuzurile frumoasei Magdalena. El era cît pe aci să cază bolnav din cauza asta, cînd fratele lui vitreg, ducele de Mony, îl sfătui să dea o reprezentația teatrală la Elysey și să o invite acolo. Magdalena, crezînd că e vorba de o serbare oficială, veni. Dar care fu mi­rarea ei cînd văzu că un palat nu se afla decît puține persoane, c­îiva prie­teni și cîteva prietene de ale lui Napo­leon, (Va urma) și Ion Georgescu-Vancu, român din Macedonia, stabilit in R.-Vîlcea (Vilcea). Iac acordă împămîntenirea cu dispen­să de stagiu d-lui Wentzel Kieser, me­canic la C. F. R., domiciliat în B­acău­. Se încetățenesc d-nii: Vasile I. Pu­rece, român din Transilvania, domiciliat în Drăgășani (Vîlcea), și Apostol N. Funda, român macedonean, stabilit ia București. Se impămîntenește, cu dispensă de stagiu, d. Emanuel Kaluș. Se declară încetățeniți d-niî : Aurelia, Ciacian, romîn din Transilvania, domi­ciliat în Predeal, și Grigorie Teodo­­rescu, român din Macedonia, și preot în Sinaia (Prahova). Se declară nul votul pentru împă­mîntenirea cu stagiul legal a d-lui Frantz Zei­ller, domiciliat în Sinaia (Prahova). Senatul ne mai fiind în numărul re­glementar, d. Boerescu ridică ședința publică la orele 3 jum., anunțind pe cea viitoare pe mimne, Sâmbătă, 14 Ia­nuarie c. la orele obișnuite. (AMANTE DE REGI­E — Un Dou*Juan imperial ostsy .3 SENATUL — Ședința de la 13 Ianuarie 1906 — Pe ordinea de zi­­ indigenați. Aceasta face ca ședința publică să fie deschisă la orele 3 fără 25 m. D. Radu Porumbaru­ readuce pe ta­pet interpelarea anunțată înaintea va­canței, relativă la concesia iluminatu­lui și apei Capitalei, rugind biroul să­­ fixeze o zi pentru a dezvolta această interpelare. D. Boerescu fixează ziua de Marți 17 Ianuarie.* Se pun la vot și se admit proec­eie de legi pentru recunoașterea calității de cetățean român d-lor . Tașcu Georgescu, macedonean, do­miciliat in comuna Mănești (Dîmbovița) VI DIMINEAȚA Ultime Sittormap .Prin noul proce­e de buget al ministe­rului de domenii, pe exercițiul viitor, s-a trecut școala de sericicultură din Capi­­tală, dirijată de d-na Elena Balaban, sub dependința și controlul serviciului in­dustriei. Pină acum această școală depindea de serviciul zooteh­nic.­­In cursul lunei Decembrie s’au­ expor­tat prin Predeal, 917.080 kilograme petroleu brut și 22.975 chilograme benzină pentru Austria, 55.200 chilograme petroleu brut și 60 mii 955 chilograme benzină pentru Germania. Lucrările pentru secarea bălților sta­tului neproducătoare de pește, vor în­cepe în cursul primăverei și vor con­tinua cu mare activitate. Pentru susținerea cheltuelilor nece­sare se știe că s’a votat un fond spe­­cial de 2.300.000 lei.­­ Către sfîrșitul acestei luni va fi con­vocată din nou la ministerul de dome­nii, comisia zooteh­nică, de pe lingă a­­cest departament.­­Din agent de publicitate a răspîndit zvonul că ziarele noastre „A­dever­ul“ și „Dimineața“ au rădicat tariful publicita­tei. Ținem a desminți acest zvon; ziarele noastre nu au ridicat tariful de publici­­tata; tariful a rămas nemodificat, dar se aplică în mod conștiincios. Rugăm pe toți domnii comercianți și pe amicii ziarelor noastre cari doresc , să fie serviți conștiincios, să se adre­seze numai la concesionara publicităței noastre, care pe viitor ca și pînă acum este numai Agenția­­ le publicitate Ca­­­­rol Schulder et Comp Karagheorghevici ' 18 (Telefon 3.­­ 4). Această reputată a­­genție este singura care-î poate servi cu:­ tariful nostru original. © D. inginer ordinar cl. II­­. G. Can­­tuniari, actual inginer de tracțiune, în: ■ serviciul administrațiunea C. F. R., a­ fost numit în postul de subinspector de tracțiune în aceeași adm­inistrațiune., © Consiliul teh­nic superior, pentru FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA“ — 83 — ROBIA BANULUI MARE ROMAN ORIGINAL de doamna SOFIA NĂDEJDE PARTEA a IV-a Mani gîn­dit, în loc să îa de la vre­un ovreiu banii, să­ î ia de la d-ta. Numai trebue unși ochii intendentului. Armeanul face ce vrea el­e chee și lacăt. — Bani pe poliță nu dau. — Ce poliță ? Fuce ipotecă o moșie, cea mai frumoasă din Oltenia. — Eu după credit, nu dau. Nu vreau să’mbrac­­ manta străină — Taci, frate, cred că nu-î pusă la credit. — D-ta crezi și eu știu bine. Moșia care o constitue zestre e și nea pusă pe cît nu face. Cu alte cuvinte nu dă nimic. Adevărată amăgeală. Cucoana Marghiolița își mușcă buzele de necaz, g­hulind. — Al naibe! Grecul toate le știe ! Dar mare-i diavolul și meșteră sunt eu. — Va să zică nu-i nimic de făcut ? — Poate pentru alții să fie, mie nu-mi place să mă bag în afaceri nesigure. — Dar pe-o casă mare ca prăvălii din calea Victoriei pun mina ? — Nu vrea ! — Atunci nu mai faci afaceri ? — Ba, cînd sînt sigure, fac. — Cu casa e sigur : o Franceză, î-a remas moștenire, are nevoe de bani. — Pe cari n’o să-o mai văd. — Cînd o casă de două sute pe mii, ți-o re­­mănea pe­ o sută de mii e refl. ? — Átírna ce casă. Să-mî dea actele și-om vedea. — Să știi că Duminecă vin cu ea, încă un lucru, d-le Hristea, cred că vei fi de părerea mea. In aceste vorbe cucoana îl fixă bine ’n och­i, voind să vază, dacă e nemerită vremea. In adevăr, afacerea cu casa nu era de lepădat și Hristea se msî veselise. Să vedem, făcu el zîm­bind. — O fată, cînd se mărită, își pune ’ntregul viitor în joc. Să nu te superi, dar bărbații sînt capricioși, schimbători. — Dar eu... sînt om așezat. — Te rog... Să isprăvesc. Bărbații sînt, cum am zis, foarte schimbători, mai ales, dacă n’au nici un interes să nu fie. Nici nu știi din ce, le sare țandăra. Omul, cînd n’are nici o teamă, zeu, e ca un copil răsfățat. Așa, eu cu răposatul, de cîte ori în tinerețe n’ar fi voit din te miri ce să dea divorț ! Dar, cînd se gîndea să-mi numere zestrea ce mi-o constituise, și liniștea omul. Și-a fost bine, am trăit, nu ne-am făcut de ris prin ușile tribunalului. Vezi, mă gîndesc și la cazul d-tale. Nu vă leagă nimic material. Să­ l constitui o zestrișoară cît de mică, fie nu­mai de ochii bunei, doar banii la d-ta or să re­­mîe, o simplă formalitate. Chiar pentru d-ta e mai demn se chiamă că n’am luat o fată săracă. — Văd unde bați, dar eu sînt om cinstit. La caz de moarte are un sfert din avere. — E vorba de viață, nu de moarte. Și să fe­rească D-zeu să ’ncapă femee pe mîna rudelor bărbatului. E chestie de demnitate. Gîndește-te și d-ta : o fată tînără, frumoasă, de familie, să pună tot în joc, făr’ de nici o siguranță? D-ta, om cu­minte, o să-l faci o observație, dinsa e tînără, în dată o s’o ia în nume de ren. Cearta e gata, o să i se pară că­ î la placul d-tale. O fată mă­ritată și-a pierdut farmecul. Cînd are ce­va sigur, aveți alte sentimente și ea și d-ta. In căsnicie e dese or­­chestre de tact. Ce sînt pentru d-ta, mi­lionar, cîte­va sute de mii de lei. Faci o afacere, bunăoară cea cu casa, și-î pui la loc. Vorba­ seracului: „de unde dai, D-zeu o să-țî dea“. — Destul că nu iau, să mai și dau? — Dar gîndește-te și d-ta o fată de nouă­spre­­zece ani, cînd îa un bărbat în vîrstă... de!... — Nu-î destul că-i garantez lux și traia fără grijă? De mine n’are a se teme. Doresc să am liniște, să-mî capăt puterea de lucru. — Așa nu facem nimic. Prea ești avăr. Auzi? Lucru mare două sute de mii! Hristea, de obiceiu, cînd, era enervat, începea a se primbla prin cameră. De ’nsurat trebuia să se ’nsoare, îî mersese vestea. Vre-o doi cunoscuți îl și felicitaseră. D-na Ciubec, văzînd că nu-î mai dă respuns, se făcu supărată și ridicindu-se : — Eu plec. Mai gîndește-te. Fie­care trăește după capul sau. — O sută cincî-zeci de mii. Mai mult nimic. Te rog, să am respuns cit mai curînd. — Fata vrea, că te place, dar părinții, știi ca părinții, nu vor s’o dea cu ochii închiși, făr’ da nici o siguranță. Așa, multora le-ar plăcea să ia o fată frumoasă și pe urmă... de­ cum sînt bărbații... La revedere. Servitoarea aduse corespondența de la curier. Cînd spre ușă, văzu, cam sub un jeț, o batistă mototolită. O ridică și desfăcînd’o din ea au căzut niște chipuri mici de ceară asemuind omul, le­gate cu mătase roșe, și alte boboane. — Ce-i acolo, Mand’o ? — Ce să fie ? Farmec!, ț­e-se de cine le-a făcut! — Le-a pierdut cucoana de odinioară. — C’avoit să le piarză. Ție-se de dînsa, dacă-î do­rea, dacă-î de bine, bine să fie. — Ce-or fi alea, Mand’o ? ■— Fleacuri da dragoste. •— Auzi, durere ? Ce-mî lipsea mie ! Cu toată dorința de-a se isprăvi nunta cît mai curînd, nu se putu din pricina trusoului coman­­­­dat la Paris. Tot era alt­fel gata. Cum sesiră lucrurile, se­­ hotări cununia. Intr’o Duminecă frumoasă, cu soare, la, „Bise­rica Albă“ se faceau pregătiri pentru nunta lui Hristea Pandele cu domnișoara Simona Tabu. Mirele făcuse dar miresei o diademă și un co­lier de mărgăritare, caii costau vre-a două-zeci de mii de lei. II alesese împreună cu d-na Ciubee. Hristea vrea unul mai­eftin, cucoana îi făcu o scenă în prăvălie, am­enințîndu-i că strică tot. Prinsese slăbiciunea lui Hristea că se temea da scandal. De la juvaergiu s’a ales și dumneaei cu’n inel ca rabat. Hristea era de necunoscut, toată îndă­rătnicia veche îî pierise. Era în fața cucoanei Mar* ghioliței ca un somnambul, care ascultă orbește. Ajungea să ’nceapă a striga ascuțit, subțire și repede­­ ! — Nu, nu, nu, așa nu merge, nu! Hristea se supunea gîndind: „Voi­ scăpa eu și de Vidma asta !“ De alt­fel, avea nevoe de dinsa, să-î aranjeze casa mai potrivit cu lumea în care trăea Simona. Sa-î dea oare­carî lecții de eleganță și purtare. (Va urma) A— *

Next