Dimineaţa, ianuarie 1906 (Anul 3, nr. 687-713)
1906-01-15 / nr. 697
Duminică, 15 kimsne 1906 «STAZI: 14 (27 Ianuarie) 1906 Calendar: OKTOIUIX: Păr. nciil in Sinaiți Kaitli M CATOLICÎ Ion Chrisostom Soarele răsare 7 ore 43 m., apune 5 ore 14 m. Ninsoarea de asastăeri deși cam puțină s’a întins în toată țara, iar crivățul s’a liniștit încă de aseară pretutindeni îngheț permanent afară de localitățile de pe malul Mărei unde a fost îngheț numai noaptea. Cea mai ridicată temperatură de peste zi plus 4 gr. la Constanța iar cea mai coborîtă de peste noapte —11 gr. la R.Neamț. Era în cea mai mare parte Moldovei continua a ninge, în restul țării e cerul acoperit. Barometrul s’a mai coborît de aiastăeri cu 5 la 6 milimetri. Teatrul Național Are loc balul „Policlinicei“ sub înaltul patronagiu al reginei ^dPPtTP mip ^b’cai fideli. In toate serile representații alese. — Sala Dacia: In Oficuiü UUlQ fiecare Mercur și Vineri, bal mascat. — Sala coloseului Oppler: In fiecare seară concerte date de o orchestră sub conducerea capelmaistrului Strauss. Sala Edison: In fiecare seară bal mascat, afară de Simbăta. — Sala Lieblich (Jigni Ița): Se va reprezenta Kidua Hașem, operetă istorică și feerică In 4 acte și 14 tablouri de Lateiner, muzica de Sendler. ArtlLJRI JEXTO Autorități.— Toate autoritățile sunt deschise. Judiciare. — Instanțele judecătorești deschise. Parlamentare : Camera și Senatul țin arate că și de ne-ar deschide Austro-Ungaria frontierele sale pentru vitele noastre, n’am trebui să ne folosi de aceasta decît cînd am avea garanții că măsura nu va fi din nou modificată, că prin urmare nu vom servi numai de instrument în lupta contra Serbiei, expunîndu-ne în cele din urmă ca o ramură de activitate, cu sacrificii creată, să fie din nou distrusă. ședință. Expoziții: In Pasagiul român, expoziția de pictură a d-lui Nicolae Vermont. — In sala de depeș a „Adevărului“, expoziția de pictură a d-rei Adela Jean. — Expoziția de pictură a d-lor P. Ioanid, D. Mihăilescu și E. Sperlich în palatul Ateneului. Baluri: Balul soc. „Tinerimea escursionistă în sala Opfer. — Balul soc. „Armonia“ la Eforiei.—Balul soc. „Albina“ a lucrăt și lucrătoarelor de tricofage la Dacia.—Balul soc. „Reichsdeutsche“ în sala Edison.— Bal dat de d. Drăgulinescu în sala Liedartafel. Revoluția din loscova Cazacii dau asalt unor întăriri ale revoluționarilor EXPORTUL VITELOR NOASTRE Conflictul vamal ce s’a ivit între Austro-Ungaria și Serbia pune iarăși la ordinea zilei chestiunea exportului vitelor noastre. Cine n’a auzit pe agricultori vorbind de timpurile acelea în cari românul pleca cu boii sau porcii săi în Ungaria sau Austria și se întorcea cu chimirul plin cu bani! Deplasarea luptelor politice cari au devenit tot mai mult lupte economice,a făcut ca Austro-Ungaria să închidă în mod brusc frontierele sale vitelor din România. Efectul a fost că avutul nostru național și activitatea noastră națională au fost sărăcite de o întreagă ramură bogată și bănoasă. Nemai putînd exporta vitele, creșterea lor a fost neglijată,—o întreagă categorie de oameni a sărăcit, iar agricultura noastră a renunțat la una din cele mai bănoase activități. Intrucît mai se creșteau vite, nu li se mai dădea destulă atențiune, așa că au degenerat și chiar pentru necesitățile interne am rămas cu animale de calitate inferioară, rasele alese au depierit, și abia acum de curînd a început o nouă activitate pentru îmbunătățirea raselor și dezvoltarea creșterea vitelor. Mulțumită unor împrejurări speciale, Austro-Ungaria permisese Serbiei introducerea vitelor sale. Un comerț destul de însemnat se făcea, valoarea vitelor sîrbeștî introduse în monarhia vecină atingînd cifra de peste douăzeci de milioane lei, — adică atîta cam cît era și exportul nostru de vite înainte de a ni se face imposibilă trecerea lor în Austro-Ungaria. Fiind acum în luptă cu Serbia, monarhia vecină a recurs la vechea armă a legilor de poliție veterinară și a declarat vitele sîrbești bîntuite de epizootii, incapabile deci de a fi introduse în Austro-Ungaria. Cum însă de lipsa vitelor sîrbești, piețele ungare se vor resimți direct, iar cele austriace indirect prin mijlocirea celor ungare, cum aceasta va avea de urmare fatală o urcare a prețului cărnei, deja enorm de scumpă atît la Budapesta, cît la Viena,în Ungaria s’au și ridicat glasuri ca să se deschidă frontierele pentru vitele ce ar veni din Romînia. Nu e locul de a discuta aci dacă no- am putea, și de am putea, dacă va trebui să uzăm de deschiderea frontierei austro-ungare pentru vitele noastre, o deschidere care nu poate fi decît provizorie. Gestiunea fiind însă de actualitate, nu putem să nu împărtășim cititorilor cîteva date dintr’o lucrare a biroului statistic atașat pe lîngă direcția vămilor din ministerul de finanțe. Această lucrare apărută chiar acum se ocupă cu comerțul exterior al Romîniei de animale și cereale. Datele părței d intria a lucrărei avînd un deosebit interes de actualitate, vom reproduce cîteva din ele aoi. „Fină la 1882—se spune în prefața menționatei lucrări — exportul de vite forma una din principalele ramuri de bogăție a Romînieî; valoarea lor varia între 10 și 20 milioane lei pe an, afară de anul 1877 cînd s’a ridicat la peste 26 milioane, în care sumă însă intră și exportul excepțional al vitelor trecute în Bulgaria pentru trebuințele armatei rusești. După această dată exportul a scăzut între 2 și 4 jura. milioane lei, afară de șapte ani din toată perioada de 23 ani (1883— 1904) cînd a întrecut 4 jum. milioane, fără însă a trece de 9 milioane.“ Mai departe prefața ne spune: „In August 1895 s'a prohibit importul porcilor în Ungaria și la Decembrie 1898 în Austria. Prin aceasta s’a nimicit exportul nostru de porci, căci el se făcea aproape exclusiv în Austro-Ungaria... Astfel de unde exportul de porci s’a cifrat în 1877 la aproape 10 milioane lei, a scăzut în 1904 la mai puțin de 2000 — două mii lei“. Cifrele acestea sînt foarte elocvente și dacă presupunem că prin lucrarea a tot mai multor întinderi de pământ, creșterea vitelor a devenit mai puțin rentabilă și că prin sporirea consumațiunei interne, închiderea frontierelor n’a avut toate consecințele dezastruoase pe cari fără de aceasta le-ar fi avut, — totuși nu se poate nega că măsura brutală a Austro-Ungariei a avut urmări destul de însemnate pentru economia noastră agricolă. Cifrele de mai sus trebue să ne Capitala fără carne întrunirea de la Camera de comerț.. La primarul Capitalei. — Ce cer măcelarii. Măcelarii s’au pus în grevă și nu voesc să se prezinte nici unul la licitațiile ce se țin la primăria pentru darea cu chiria a compartimentelor de la hală. Azi înaintea prînzului au ținut o întrunire la Camera de comerț și apoi o comisiune s-a prezentat la d. primar al Capitalei. Comisiunea era compusă din d-nii : loan Dimitrescu-Militari, Fr. Teodorescu, loan Culea, George Culea, Petre George, Mihalache Jocu, Gitu Niculescu, Niculae Nicu, Grigore Brudaru, Anghel Marinescu, Marin Bulusoiu și Nae Frunzescu. Această comisiune a înaintat d-lui primar al Capitalei moțiunea de la întrunirea ținută la Camera de comerț, precum și un memoriu. Ce cer măcelarii! Măcelarii cer, ca să fie modificată ordonanța comunală cu privire la comerțul de măcelărie și anume : 1. — Cărnurile, cîrnații, măruntaele de vacă, osînza, seul de vacă, picioare, burți și altele să se poată vinde pe stradă, conform prevederilor legei și regulamentului pentru comerțul ambulant. 2. — Mieii să se continue a se vinde cu cobilița pe stradă, și acoperiți cu o pînză, nefiind obligați vînzătorii de a pune marfa în recipiente de sticlă sau de metal, în coșuri acoperite etc, cum prevede ordonanța comunală. 3. —Transporturile de miei să nu mai fie ținute la gară, ci să fie duse pe loc în subsolul halei. 4. —Măcelarii mai cer o modificare de taxe : 30 de bani în loc de 50 de bani de cap de miel; iar de la Sf. Petru înainte, plata să fie de 50 de bani, în loc de un leu. Continuarea agitației, primar al Capitalei a promis, că va da răspuns măcelarilor Luni. Mai mulți capi ai măcelarilor, cu cari am vorbit, mi-au declarat, că dacă nu-i va satisface d. primar al Capitalei, vor ține o întrunire publică, spre a se lămuri publicul mare, și vor înainta un memoriu dlui G. Gr. Cantacuzino, prim-ministru. Dacă nici în urma acestui demers nu vor obține satisfacție, atunci vor declara grevă generală și Capitala va rămîne fără carne. Rep. Un caz senzațional (Dela coresp. nostru particular) Dorohoiu, 12 Ianuarie. — Un sătean din comuna Pilipăuți acest județ, se întorcea din orașul Botoșani acasă, unde vînduse doi boi pentru suma de vr’o 400—500 lei. Pe drum întilnește pe un jandarm din Dorohoiu care il roagă să-l ia în căruță și fiindcă înserase și neavînd unde dormi, jandarmul îl roagă cu inzistență pe sătean de a-l și găzdui pentru acea noapte. Săteanul bucuros că va fi păzit bine, îl primi la el acasă. Pe la ora 12 de noapte se aude bătind la ușa săteanului. Jandarmul îl sfătuește să se deschidă ușa, iar dînsul sa ascunse după ușă spunînd săteanului că în caz de ar fi hoți are să’l încuepe din afară, rămin'ind el în tindă. Intr’adevăr se prezintă săteanului trei indivizi dați pe față cu funingine,părcați ca niște draci....cerîndu-i să le dea banii ce au luat din vinzarea boilor. Jandarmul zărindu-i la față și auzind cererea lor, strigă cu glas tare: „Jandarmi, băeți, veniți, veniți“, apoi după un fec de revolver deschise ușa somind pe hoți în numele legei să se predea, ceea ce am făcut. După ce îi spălă pe față, luînd pe rînd pe fiecare din ei, se adresă“săteanului intrebîndu-l de îi cunoaște: — Cum de nu, domnule jandarm ! îi răspunse săteanul cu singe rece ; aista e primarul, iar acesta din urmă notarul. Jandarmul îî aduse la primărie unde se încheo proces verbul după ce fu întrebat și vătășelul de la primărie dacă ii cunoaște. Aceste amănunte se dau deocamdată sub rezervă ; în urma anchetei ce se va face, vom reveni cu o detaliată descriere, bineînțeles dacă se vor adeveri spusele săteanului și ceea ce am auzit și din spusele altora, cari mi au afirmat că așa s’ar fi întîmplat cazul. Placa Conferința d nei Christiane Miine, Duminică la orele 2 p. m, va &ea loc la Atheneu interesanta și mult așteptata conferință a d-nei Christiane despre Educațiunea fetelor noastre—dată sub patronagiul Sindicatului ziariștilor din București. Aproape întreaga sală este deja plasată. Nu mai există nici o loje de rangul III și foarte puține fotoUuri de orchestră mai sunt disponibile. Biletele reținute se pot ridica la Casa Joan Fedor. Prețul locurilor : 15 lei loj, rangul al 2-lea, 4 lei, 3, 2, și 1 fotoliul de orchestră. Corpurile Legiuitoare CAMERA Ședința dela 13 ianuarie 1906 D. Dimulescu, noul ales de la Vlașca, a venit la Cameră și a luat loc pe banca opoziției. La ordinea zilei , interpelare a d-lui Barbu Catargiu adresată ministrului justiției cu privire la modificarea capitolelor din procedura civilă relative la administrarea averei dotale și a minorilor. D. P. P. Carp își face apariția la Cameră pe dnd incinta era încă goală. Șeful junimiștilor trece direct la locul pe care-l ocupa totdeauna în Cameră, Ungă dnii Marghiloman și Filipescu. D. Iarca zărind pe d. Carp trece la locul său și prezintă șefului junimiștilor pe doi cetățeni mizileni cari lau votat. D. Triandafil deschide ședința la ora 2.35 m. D. I. Grădișteanu depune cîteva proecte privitoare la niște credite secondare. D. P. P .Carp interpelează pe d. prim-ministru asupra direcțiune anti-conservatoare ce o dă politicei sale. Pe banca ministerială nefiind decît d-ni. Ioan Lahovary și I. Grădișteanu, interpelarea se va comunica președintelui consiliului. Camera votează recunoașteri și indigenare. Se respinge indigenatul d-lui Max Bercovici cu 55 bile negre și 15 albe. Interpelarea d-lui P. Carp D. G. Cantacuzino, președintele consiliului, sosind la Cameră și aflînd despre interpelarea d-lui Carp ceru cuvîntul și declară că e gata să răspundă imediat la această interpelare. D. președinte acordă cuvintul d-lui Carp. D. Carp începe să-și dezvolte interpolarea în mijlocul atenției generale. De pe banca ministerială lipsesc d-nii Take Ionescu, generic Lahovary și VUdescu. Șeful junimiștilor începe prin a arăta că astăzi ideea conservatoare servă de pavilion la o demagogie budgetară nesățioasă. Prelungirea sistemului de guvernămînt care se practică azi e menită să compromită și țara și tronul (murmure). Cino are azi pretenția do partid istoria conservator ? Prin partid istoric am înțelege o continuațiune în lupta și munca conservatoare, dar nu starea de lucruri de azi. E bine să facem o ochire retrospectivă și fiindcă văd figuri noul în Cameră, are să prezinte pentru ei un interes istoric. D. Carp face apoi istoricul fazelor prin care a trecut partidul conservator de la 1876 și pînă la moartea lui Catargiu, și rolul și atitudinea pe care a avut-o în special junimiștii în acest timp. Arată că la 1888 cînd Th .Rossetti a constituit cabinetul, junimiștii au făcut alianța cu Catargiu cu condiția de a se dizolva opoziția unită. Junimiștii au făcut totdeauna și în special la 1888 opere conservatoare. Ultimul guvern Catargiu in colaborare cu junimiștii , acela care a adus cele mai mari servicii țarei și partidului, și pe timpul acelui mare minister care era rolul celor cari stau azi pe banca ministerială. Generalul Manu . Unul era prezidentul Camerei, altul prezidentul Senatului, D. I. P. Carp : Nu sunt contra întreruperilor, dar ași dori ca cel puțin să fie de spirit. Domnul P. Carp continuind arată că d. Bädäran a eșit atunci din purgatoriul radical și a intrat în raiul conservator? D. Take Ionescu însă, făcea pe atunci așa de zgomotoase manifestațiuni, încît mă jenam, și ataca pe Lascar Catargiu, așa încît d. Nicu Filipescu i-a mijlocit un portofoliu. D Iancu Lahovari se mulțumea să ia fratele lui Alex. Lahovari. Generalul Manu urla cu lupii, cum zicea Lascar Catargiu, și visa o concentrare care nu s'a realizat, iar primul ministru continua să stea în inacțiunea în care se redusese deja de douăzeci de ani pentru ca să-î producă apoi o viitoare mărire. Dar inacțiunile produc măriri neputincioase. Cu toate serviciile reale aduse partidului conservator de noi, Bintoni urmăriți de o ură nesănătoasă, D. Take Ionescu spunea mai deunăzi că reprezintă filiațiunea lui Lascar Catargiu. In sferele senine în care se află azi Lascar Catargiu, auzind aceasta ar zice desigur: Și eu sunt tatăl lui Takela. prim-ministru a zis că viața lui este curată ca un pocal de cristal. Se poate. Dar privind în acest cristal nu vedem decît deșert (murmure). Voci: Asta-i de spirit ? D. P. Carp : Și acum dela trecut trec la prezent. D. Carp continuă în atenția încordată a tuturor. (In acest moment intră în incintă d. Take Ionescu și ia loc pe banca ministerială). In genero un partid politic nu trebue și nu poate să se rezeme pe mase. (Murmure). D-lor, nu am zis să nu se razeme pe masă //. Prin mase, eu înțeleg ulița. Un partid adevărat conservator nu se poate și nu trebue să se rezeme pe mase, pentru că masele nu la poți avea fără să le promiți ceva. Și un partid conservator nu trebue să le promită ! Un partid liberal poate să le promită (rîsete), poate să le promită o lărgire a sistemului electoral, Casa Rurală etc. Un partid conservator nu arace să le promită, și neavînd ce să le promită, le atrage cu bani. Cum n’are de unde să dea bani, le atrage cu banii statului. Proba o avem, susține d. Carp. Numai la finanțe s’au făcut 1200 numiri, marea majoritate de agenți electorali. S’a dat loc în districte la o corupțiune cum nu cred, să mai fi fost in țara asta. Corupțiunea s’a întins pretutindenea. Un alt motiv pentru care teoria numărului e fatală, este că vă împiedecă a vă gîndi serios la relele de cari suferăm această țară? vă împiedecă a pune Romînia pe calea adevăratului progres. Ca să împiedecam teoria numărului, trebuie să introducem inamovibilitatea ! In administrație. Pentru remedierea relelor de care suferă țărănimea, rele nevindecate cu toate legile făcute, trebuie să căutăm cauzele lor. Dacă ne rezemăm numai pe mase nu se va putea face această operă conservatoare. Din exemplele date, susține d. Carp, un partid care vine în puterea nuntă , rulai, care se rezeamă pe număr, poate să fie ce veți voi, numai partid conservator nu ! Prelungind, sistemul acesta unde o 1 să ajungem ? Pentru vremuri grele, naște , întrebarea: ce educațiune am dat noi acestui popor, naște întrebarea dacă noi 1 am deprins cu ideea sacrificiului și a muncei ? Numai atunci putem fi siguri pentru vremurile grele!* Convingerea mea este că se pregătește un viitor de decadență ! 1 Prelungirea sistemului actual de guvernămint constitue un pericol pentru țară și pentru tron! Intrucit ne privește pe noi conservatorii-junimiști, vă spunem că altfel am lăsat partidul conservator la moartea lui Lascar Catargiu și astfel îl găsim azi. Răspunsul d-lui prim-ministru D. prim-ministru G. Gr. Cantacuzino mulțumește d-lui Carp că a adus în dezbateri chestiunea și și-a explicat atitudinea sa. Nu se putea aduce un serviciu mai mare cauzei conservatoare. Din teoria emisă de d. Carp rezultă că concepțiunea d-sale diferă de a noastră. Onorabili deputați, am onoarea vă spune că se găsesc față în față două teorii conservatoare ! Eu cred că a noastră e cea mai bună. (Aplauze prelungite). Eu mi-am făcut educația în Franța. Femeile din teatru și enprieiile lui Napoleon. — Céine M , frumoasa dansatoare și artistă.—încercările zadarnice ae lui Napoleon de a o corupe. — D-na Cerrigues. — Frumoasa Magdalena de Brohan Cele mai multe din femeile teatrelor se supuneau lesne la toate caprițiile prințului; erau însă și unele cari respindeau cu indignare ofertele lui. Astfel, într’una din seri, Napoleon simți o înclinare foarte pronunțată pentru o tinără cîntăreață, d-ra Celine M., care avea atunci abia vîrsta de cincisprezece ani. Dar tocmai tinerețea ei era ceea ce plăcea lui Napoleon. Ea era o artistă excelentă ca și o cîntăreață admirabilă. Celebritatea ei ajunsese europeană ; ea dansa apoi într’un mod minunat dansuri de caracter: polci, mazurce, dansuri spaniole cu castagnete. Cu greu se poate imagina o făptură mai drăgălașă ca această tinără dansatoare. Toate mișcările ei erau de o grație neînchipuită, gesturile ei de o armonie perfectă ; zîmbetul ei fascina, fermeca , ochii ei mari negri, adumbrite de gene lungi mătăsoase, ardeau cu văpaia focului, iar statura ei cea zveltă erau în stare să miște o inimă mult mai rezistentă ca aceea a lui Napoleon. De cum o văzu, el căzu într'un fel de turbare amoroasă și făcu tot ce-i stătu în putință ca să atragă pe frumoasa fată. El trimise pe unul din credincioșii lui la tatăl ei cu un cadou bogat, însărcinîndu-l să-i facă promisiunile cele mai mari în numele lui. Tatăl se arătă mai accesibil ca fata și promise trimisului lui Napoleon că va aranja lucrurile pentru a doua zi. Plin de speranță și de iubire, Napoleon se duse deci în seara următoare la teatru pentru a admira fermecătoarea copilă și a o privi. Cu o nerăbdare lesne de explicat, așteptă el în loje un răspuns definitiv. Răspunsul veni la ciudu se politică conservatoare numai în saloanele high-life. Sa Sunt fericit că astăzi ideia conservatoare a prins în popor! (Aplauze).i D. Carp, cu educațiunea sa prusiana, se deosibește de educația mea din Franța liberală. Partidul conservator nu putea fi atît de tare spre a se opune partidului liberal, dacă nu-și înfigea rădăcinile în popor. (Aplauze). Aci nu-i vorba de promiscuitate. Promiscuitatea a de partea d-voastre, căci d-voastră ați făcut cartelul cu liberalii, contra partidului conservator, făcîndu-vă coadă de topor. D. Carp: Costinescule adu-le aminte că ai făcut cartel cu ei. D. Brătianu: Promiscuitate se cînd confundă programele. D. Cantacuzino. D. Carp a vorbit de șefia partidului conservator. Ilustrul și in veci neuitatul Lascar Catargiu, m’a indicat de atltea ori, pe mine ca succesor al săfi, gîndindu-se la cine ar fi vrednic să ție sus steagul conservator. Ilustrul Catargiu mi-a spus înainte dea-și da sufletul, ca să fiu precaut cu d. Carp. Mi-a arătat neuitatul Catargiu dualismul reprobabil ce s’a pus în evidență de la 1893—95 și mi-a spus că niciodată să nu fac parte dintr’un guvern cu d. Carp. (Apl). Și nu vom face parte (Apl); mi-a mai spus Catargiu să caut să fac fuziunea, însă sa iau garanții. Cînd, printr’o abnegațiune mare, am încredințat puterea d-lui Carp, făcînd fuziunea, mi am luat toate garanțiile, după sfatul ilustrului Catargiu , am luat chiar zapis cum spunea d. Carp (Aplauze). Cu toate acestea era să-și realizeze planul junimistrul. Astăzi partidul conservator este tare, uvernează cu cinste și bazat pe încreerea țărei.Toată lumea a luat cunoștință de programul lui. Vom sta aci pînă ne vom îndeplini datoria. Vom guverna cu toți cei ce vor veni la noi fără idei ascunse (aplauze). Cînd vom pierde încrederea țărei, vom pleca. Vă pot asigura însă că după noi vor veni liberalii. (Aplauze prelungite și îndelung repetate). Ședința s’a suspendat la ora 4 și 10. La redeschiderea ședinței, punînduse la vot impămîntenirea d-lui dr. Mandler, deputații nemaî fiind în număr, votul se declară nul. Ședința s’a ridicat la ora 4 și 40, sfîrșitul reprezentației cînd fraza fecioară veni pînă sub loja lui ca cînt ® O romanță care se isprăvea caceste vorbe. Nu pot! * ■ V»»A Sînt încă prea tinerä ! ! Aceasta ar fi moartea mea ! ,1 Napoleon înțelesese. Turbat de furia se întoarse la Eliseu și abia ajuns la palat, avu un acces de nervi, era urmarea poftelor sale stăpînite. O altă artistă a operei comice, o cîntăreață de o extraordinară frumusețe, pentru care tot Parisul înebunea, opuse și ea un refuz formal dorințelor lui Napoleon. D-na Cerrigues era o femee cum se naște una la sute de ani odată. Frumusețea ei răpea simțurile. Nu era chip să o vază cineva fără a simți pentru dinsa o dragoste violentă, de nestăpânit. Napoleon căzu și el amorezat de dinsa, dar toate stăruințele lui fură în zadar. Răpitoarea cîntăreață, pentru care lumea alerga din toate părțile ca să o vază, respinse toate avansurile lui cu dispreț. O altă femee din teatru, Magdalena de Brohan, iar foarte frumoasă, îi arătă, că există și artiste cinstite, cari nu se supun caprițiilor chiar ale unui prinț. Napoleon o dorea cu o înfocare pătimașă, care creștea în același timp cu refuzurile frumoasei Magdalena. El era cît pe aci să cază bolnav din cauza asta, cînd fratele lui vitreg, ducele de Mony, îl sfătui să dea o reprezentația teatrală la Elysey și să o invite acolo. Magdalena, crezînd că e vorba de o serbare oficială, veni. Dar care fu mirarea ei cînd văzu că un palat nu se afla decît puține persoane, cîiva prieteni și cîteva prietene de ale lui Napoleon, (Va urma) și Ion Georgescu-Vancu, român din Macedonia, stabilit in R.-Vîlcea (Vilcea). Iac acordă împămîntenirea cu dispensă de stagiu d-lui Wentzel Kieser, mecanic la C. F. R., domiciliat în Bacău. Se încetățenesc d-nii: Vasile I. Purece, român din Transilvania, domiciliat în Drăgășani (Vîlcea), și Apostol N. Funda, român macedonean, stabilit ia București. Se impămîntenește, cu dispensă de stagiu, d. Emanuel Kaluș. Se declară încetățeniți d-niî : Aurelia, Ciacian, romîn din Transilvania, domiciliat în Predeal, și Grigorie Teodorescu, român din Macedonia, și preot în Sinaia (Prahova). Se declară nul votul pentru împămîntenirea cu stagiul legal a d-lui Frantz Zeiller, domiciliat în Sinaia (Prahova). Senatul ne mai fiind în numărul reglementar, d. Boerescu ridică ședința publică la orele 3 jum., anunțind pe cea viitoare pe mimne, Sâmbătă, 14 Ianuarie c. la orele obișnuite. (AMANTE DE REGIE — Un Dou*Juan imperial ostsy .3 SENATUL — Ședința de la 13 Ianuarie 1906 — Pe ordinea de zi indigenați. Aceasta face ca ședința publică să fie deschisă la orele 3 fără 25 m. D. Radu Porumbaru readuce pe tapet interpelarea anunțată înaintea vacanței, relativă la concesia iluminatului și apei Capitalei, rugind biroul să fixeze o zi pentru a dezvolta această interpelare. D. Boerescu fixează ziua de Marți 17 Ianuarie.* Se pun la vot și se admit proeceie de legi pentru recunoașterea calității de cetățean român d-lor . Tașcu Georgescu, macedonean, domiciliat in comuna Mănești (Dîmbovița) VI DIMINEAȚA Ultime Sittormap .Prin noul procee de buget al ministerului de domenii, pe exercițiul viitor, s-a trecut școala de sericicultură din Capitală, dirijată de d-na Elena Balaban, sub dependința și controlul serviciului industriei. Pină acum această școală depindea de serviciul zootehnic.In cursul lunei Decembrie s’au exportat prin Predeal, 917.080 kilograme petroleu brut și 22.975 chilograme benzină pentru Austria, 55.200 chilograme petroleu brut și 60 mii 955 chilograme benzină pentru Germania. Lucrările pentru secarea bălților statului neproducătoare de pește, vor începe în cursul primăverei și vor continua cu mare activitate. Pentru susținerea cheltuelilor necesare se știe că s’a votat un fond special de 2.300.000 lei. Către sfîrșitul acestei luni va fi convocată din nou la ministerul de domenii, comisia zootehnică, de pe lingă acest departament.Din agent de publicitate a răspîndit zvonul că ziarele noastre „Adeverul“ și „Dimineața“ au rădicat tariful publicitatei. Ținem a desminți acest zvon; ziarele noastre nu au ridicat tariful de publicitata; tariful a rămas nemodificat, dar se aplică în mod conștiincios. Rugăm pe toți domnii comercianți și pe amicii ziarelor noastre cari doresc , să fie serviți conștiincios, să se adreseze numai la concesionara publicităței noastre, care pe viitor ca și pînă acum este numai Agenția le publicitate Carol Schulder et Comp Karagheorghevici ' 18 (Telefon 3. 4). Această reputată agenție este singura care-î poate servi cu: tariful nostru original. © D. inginer ordinar cl. II. G. Cantuniari, actual inginer de tracțiune, în: ■ serviciul administrațiunea C. F. R., a fost numit în postul de subinspector de tracțiune în aceeași administrațiune., © Consiliul tehnic superior, pentru FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA“ — 83 — ROBIA BANULUI MARE ROMAN ORIGINAL de doamna SOFIA NĂDEJDE PARTEA a IV-a Mani gîndit, în loc să îa de la vreun ovreiu banii, să î ia de la d-ta. Numai trebue unși ochii intendentului. Armeanul face ce vrea ele chee și lacăt. — Bani pe poliță nu dau. — Ce poliță ? Fuce ipotecă o moșie, cea mai frumoasă din Oltenia. — Eu după credit, nu dau. Nu vreau să’mbrac manta străină — Taci, frate, cred că nu-î pusă la credit. — D-ta crezi și eu știu bine. Moșia care o constitue zestre e și nea pusă pe cît nu face. Cu alte cuvinte nu dă nimic. Adevărată amăgeală. Cucoana Marghiolița își mușcă buzele de necaz, ghulind. — Al naibe! Grecul toate le știe ! Dar mare-i diavolul și meșteră sunt eu. — Va să zică nu-i nimic de făcut ? — Poate pentru alții să fie, mie nu-mi place să mă bag în afaceri nesigure. — Dar pe-o casă mare ca prăvălii din calea Victoriei pun mina ? — Nu vrea ! — Atunci nu mai faci afaceri ? — Ba, cînd sînt sigure, fac. — Cu casa e sigur : o Franceză, î-a remas moștenire, are nevoe de bani. — Pe cari n’o să-o mai văd. — Cînd o casă de două sute pe mii, ți-o remănea pe o sută de mii e refl. ? — Átírna ce casă. Să-mî dea actele și-om vedea. — Să știi că Duminecă vin cu ea, încă un lucru, d-le Hristea, cred că vei fi de părerea mea. In aceste vorbe cucoana îl fixă bine ’n ochi, voind să vază, dacă e nemerită vremea. In adevăr, afacerea cu casa nu era de lepădat și Hristea se msî veselise. Să vedem, făcu el zîmbind. — O fată, cînd se mărită, își pune ’ntregul viitor în joc. Să nu te superi, dar bărbații sînt capricioși, schimbători. — Dar eu... sînt om așezat. — Te rog... Să isprăvesc. Bărbații sînt, cum am zis, foarte schimbători, mai ales, dacă n’au nici un interes să nu fie. Nici nu știi din ce, le sare țandăra. Omul, cînd n’are nici o teamă, zeu, e ca un copil răsfățat. Așa, eu cu răposatul, de cîte ori în tinerețe n’ar fi voit din te miri ce să dea divorț ! Dar, cînd se gîndea să-mi numere zestrea ce mi-o constituise, și liniștea omul. Și-a fost bine, am trăit, nu ne-am făcut de ris prin ușile tribunalului. Vezi, mă gîndesc și la cazul d-tale. Nu vă leagă nimic material. Să l constitui o zestrișoară cît de mică, fie numai de ochii bunei, doar banii la d-ta or să remîe, o simplă formalitate. Chiar pentru d-ta e mai demn se chiamă că n’am luat o fată săracă. — Văd unde bați, dar eu sînt om cinstit. La caz de moarte are un sfert din avere. — E vorba de viață, nu de moarte. Și să ferească D-zeu să ’ncapă femee pe mîna rudelor bărbatului. E chestie de demnitate. Gîndește-te și d-ta : o fată tînără, frumoasă, de familie, să pună tot în joc, făr’ de nici o siguranță? D-ta, om cuminte, o să-l faci o observație, dinsa e tînără, în dată o s’o ia în nume de ren. Cearta e gata, o să i se pară că î la placul d-tale. O fată măritată și-a pierdut farmecul. Cînd are ceva sigur, aveți alte sentimente și ea și d-ta. In căsnicie e dese orchestre de tact. Ce sînt pentru d-ta, milionar, cîteva sute de mii de lei. Faci o afacere, bunăoară cea cu casa, și-î pui la loc. Vorba seracului: „de unde dai, D-zeu o să-țî dea“. — Destul că nu iau, să mai și dau? — Dar gîndește-te și d-ta o fată de nouăsprezece ani, cînd îa un bărbat în vîrstă... de!... — Nu-î destul că-i garantez lux și traia fără grijă? De mine n’are a se teme. Doresc să am liniște, să-mî capăt puterea de lucru. — Așa nu facem nimic. Prea ești avăr. Auzi? Lucru mare două sute de mii! Hristea, de obiceiu, cînd, era enervat, începea a se primbla prin cameră. De ’nsurat trebuia să se ’nsoare, îî mersese vestea. Vre-o doi cunoscuți îl și felicitaseră. D-na Ciubec, văzînd că nu-î mai dă respuns, se făcu supărată și ridicindu-se : — Eu plec. Mai gîndește-te. Fiecare trăește după capul sau. — O sută cincî-zeci de mii. Mai mult nimic. Te rog, să am respuns cit mai curînd. — Fata vrea, că te place, dar părinții, știi ca părinții, nu vor s’o dea cu ochii închiși, făr’ da nici o siguranță. Așa, multora le-ar plăcea să ia o fată frumoasă și pe urmă... de cum sînt bărbații... La revedere. Servitoarea aduse corespondența de la curier. Cînd spre ușă, văzu, cam sub un jeț, o batistă mototolită. O ridică și desfăcînd’o din ea au căzut niște chipuri mici de ceară asemuind omul, legate cu mătase roșe, și alte boboane. — Ce-i acolo, Mand’o ? — Ce să fie ? Farmec!, țe-se de cine le-a făcut! — Le-a pierdut cucoana de odinioară. — C’avoit să le piarză. Ție-se de dînsa, dacă-î dorea, dacă-î de bine, bine să fie. — Ce-or fi alea, Mand’o ? ■— Fleacuri da dragoste. •— Auzi, durere ? Ce-mî lipsea mie ! Cu toată dorința de-a se isprăvi nunta cît mai curînd, nu se putu din pricina trusoului comandat la Paris. Tot era altfel gata. Cum sesiră lucrurile, se hotări cununia. Intr’o Duminecă frumoasă, cu soare, la, „Biserica Albă“ se faceau pregătiri pentru nunta lui Hristea Pandele cu domnișoara Simona Tabu. Mirele făcuse dar miresei o diademă și un colier de mărgăritare, caii costau vre-a două-zeci de mii de lei. II alesese împreună cu d-na Ciubee. Hristea vrea unul maieftin, cucoana îi făcu o scenă în prăvălie, amenințîndu-i că strică tot. Prinsese slăbiciunea lui Hristea că se temea da scandal. De la juvaergiu s’a ales și dumneaei cu’n inel ca rabat. Hristea era de necunoscut, toată îndărătnicia veche îî pierise. Era în fața cucoanei Mar* ghioliței ca un somnambul, care ascultă orbește. Ajungea să ’nceapă a striga ascuțit, subțire și repede ! — Nu, nu, nu, așa nu merge, nu! Hristea se supunea gîndind: „Voi scăpa eu și de Vidma asta !“ De altfel, avea nevoe de dinsa, să-î aranjeze casa mai potrivit cu lumea în care trăea Simona. Sa-î dea oarecarî lecții de eleganță și purtare. (Va urma) A— *