Dimineaţa, iulie 1906 (Anul 3, nr. 861-891)

1906-07-01 / nr. 861

ö­A­MB­ATA 1 IULIE 19062 66 ANCHETELE ..DIMINETEI Ce devin gunoaiele ? [Misterele căutătorilor prin gunnoae.— Cîinii și oamenii. — Ce se poate găsi în gunoiu ?—O vizită la crematoriu.—Gropile de gunoiu , -­i .... . .... . . ■. . . . . Era pe la trei din noapte, întunericul se îngîna cu zorile și o lumină difuza alburiile te lasă să în­­cepî s­ a distinge lucrurile din jur. Sosisem în apropiere de gropile ce­nt de vale de­­ cimitirul Bellu, așa zisa ,j Vale a Plîngereî“. Acolo vin­ va­goanele încărcate cu gunoiiî, și pe cari se vedem plecînd cite trei trase de un cal de lingă hala mare. Deodată zărit, în umbră, o d­ată de oameni. Curiozitatea mă atrăgea spre dlnșir... Acum distingeam destul, de bine siluetele celor ce stăteau acolo. "1­.Erau toți, oameni săraci, bărbați, fe­mei, copii... în haine sdrențuite. Mai toți aveau câte un sac sub subțioară. Ce așteptau ei oare ? O idee îmi ful­geră prin minte , o fi poate nenoroci­ții ce vin să scormonească gunoiul și să caute petece, oase... Cîteva întrebări puse celor de față mă convinseră de adevărul bănuelilor mele. Trecui pe lingă această d­ată de făp­turi întunecate, voind să văd ce aspect are noaptea „Valea Plîngerei“. Deodată mă simții tras de haină. >— Ce vreai să faci domnule? auzii In urma mea—se vede că nu ții la pielea ’d-tale... . Era unul dintre cei sdrențuiți, și care avea un sac­ făcut sul, subsioara. — Nu înțeleg... zisei mirat. .— Vrei să fii sfîșiat ? ! — De cine ?,­ exclamai și mai intri­gat, nedîndu-mi seamă despre ce poate fi vorba, — N’auzi cum m­­îrie... ascultă... Acipn începui a ghici misterul. — Sînt clini mulți acolo ? întrebai — Oho Dacă ai intra acum înă­untru, ai vedea numai negru din pri­cina lor. Noaptea nu-î­njhip, de pătruns în a­­ceste gropi, că te sfîșie. Cum se ivește de și insă, pleacă. Ziua si-i teamă de oameni... Noaptea avem noi frică de dinșii. Pentru asta ne vezi așteptînd aci. Așteptăm zorile. Deodată începu a se auzi un lătrat indirjit, apoi altul mai­­ puternic și iar­­ altul. In curînd se făcu un zgomot în­grozitor, de abea puteai auzi vorba. Toți cîinii lătrau’ cu furie. Se părea, că vacarmul acesta teribil nici nu va înceta. — Aha !... iar au prins pe unul !— zise sdrențuitul cu care vorbisem mai înainte. — Pe cine­ au prins? — Pe un cîne—răspunse pe un ton simplu interlocutorul meu, ca și cum ar fi fost vorba de ceva foarte firesc. — Se mușcă cîinii între dinșii? — Ați prins pe unul străin. Trebue să știi, că e o anumită d­ată de cîini, cari vin aci. Altă d­ată se duce în altă parte, la alte gropi și tot așa mai de­parte. "„Un cîine străin nu poate pătrunde aci, căci îi gonesc ceilalți, dar dacă se întîmplă vreunul mai voinic, care ese nvingător în luptă, atunci ceilalți ca­pătă respect și-l lasă și pe dînsul să-și caute cîte un ost .Certurile sînt rare intre cîinii recu­noscuți ca_din'sceată, căci se găsesc des­tule oase aci pentru toată lumea ci­­­nească. Riadul oamenilor — A venit și rindul nostru !— auzit exclamînd mai multe voci. „Haideți să ne căutăm de treabă, căci s’a făcut ziuă. Eu mă țineam de sdrențuitul cu care mai vorbisem, și care mi se părea de o inteligență mai deosebită. Acum, că se luminase de zi, îi ve­deam fața palidă, ofilită, aproape aris­tocratică, încadrată de o barbă neagră deasă, cam încirlionțată,, ochii lui obo­siți și adînciți exprimau totuși o oareși­care vioiciune. — Ei domnule—îmî z­so el— te uiți la mine... „Poate că ajungeam și ei— altceva dacă aveam mai mult noroc. Dar să nu mai vorbim despre asta. Cu cît ne apropiam mai mult de gro­pi, cu atît mirosul greu­ devenea mai nesuferit. Cu mare sforțare și stăpinire de sine — voind să văd totul — mă ți­neam de tovarășul meu, care acum a­­junsese la un morman de gunoist și în­­genuchind jos începu să scormonească. — Cum puteți suferi acest miros? întrebat: — Ah, eu­ nici nu­­ mai simt. Ba mi se pare chiar plăcut, după cum docto­rul găsește că’e parfum iodoformul sau acidul fenic... și piciorul Își închipue că cel mai îmbătător miros e cel de tăbăcărie. Ce se găsește în gunoiu ? In toate părțile vedeam acum ființe aplecate, cari scotoceau, înșirind obiec­tele găsite după categorii. Ici vedeai inșirindu-se perechi de ghete rupte, colo felinare stricate, haine tinichele de untdelemn legături de ar­dei roșu, coșuri stricate, sticle de toate mărimile.’] Mormanele de gupoifi începură a că­păta acum alt aspect: obiectele expuse in oareși­care ordine, te făcea să crezi că te afli în vreo piață de vechituri. In vremea asta un­ii sdrențuiți își um­pleau sacii cu bucăți de birt­ie, petice, ciolane, sticle sparte, ce se transporta apoi pe la diferite fabrici, culegătorii primind cite 2—3 bani de kilogram. După cum m’am informat sticlele în­tregi se vind la anumiți negustori cu cite un ban, cari le curăță, le spală, și le revînd apoi. Ghetele, hainele se dreg și totul mai "Sșește cumpărători. Misterele gunoaelor — chei domnule—lunt spuse interlo­cutorul meu—lingă care ma întorsesem după ce făcusem o raită un­că— ceia ce vezi d-ta aci nu e nimic... Cîte odată poți găsi în gunoiiî lucruri foarte pre­țioase: linguri, cuțite, furculițe arun­cate mai ales de pe la birturi cu fața de masă, apoi vreun inel, broșă sau alt obiect de aur... dar asta se intim­­plă mai rar. „Deunăzi ați găsit o scrisorică, pe hîrtia albastră, a unei cuconițe mă­ritate către un boer... scrisoarea era în plic. După ce am cetit-o am dus-o boe­­rului, d. R., și mi-a dat un pol... Altul poate i-ar fi scos m­ult mai mult... — Sînt mulți culegători de gunoae în București ? am întrebat: — Ah! sunt sute de familii, cari trăesc din asta, căci sunt destule locuri pe unde se aruncă gunoaele. De o dată simții o senzație stranie la picioare. Parcă-mi alunecase ceva moale și păros peste ghete. Mă retrăsem involuntar în mod brusc — Ce te-ai speriat!—îmi zise cule­­gătorul — sunt guzanii cari mișună și ei prin gunoae. Ü Nu se mai sperie de noi oamenii. Sunt deprinși. Le e teamă mai mare de clini... Sub razele soarelui începură să se deștepte roiuri Întregi de muște, cari sburau de ici colo așezîndu-se pe gu­­noaele pe jumătate în putrefacție, pe fețele și minile oamenilor. Mirosul începu a deveni și mai ne­suferit. Plecai. Vagonetele o luai pe linia vagonetelor și ajunsei pe cheiul Dîmboviței. Aci putui răsufla, umplîndu-mi plă­­mînit de aerul curat al dimineței și că­­utînd să-mi gonesc impresia neplăcută atractivă avută cu cîte­va clipe mai înainte. Dar odată cu ivirea dimineței începe și circulația vagonetelor de gunoae cari aduc gunoiul de la rampa Nigru- Vodă de lîngă Morgă. Un cal trage cîte 3 vagonete și sunt 8 cai cari fac cîte 11 drumuri. Deci pe zi se transportă 144 vagonete de gu­­noiu numai în „Valea plîngerei“. Cu­ aruncă oare zilnic Bucureștiul întreg ca materii netrebuincioase. Un munte de substanțe azotoase o avere întreagă, resturile de la sute de mii și milioane cheltuite pentru hrană și îmbrăcăminte. Rampa Negru-Vodă Făcînd aceste reflexii ajunsei la ram­pa de gunoae ,Negru-Vodă. Vom­ mai reveni asupra acestei in­stalații mai moderne, unde parte din gunoae sunt arse. De­o­cam­dată să spun că ilustrația din pagina II-a a ziarului—făcută dupe o fotografie a d-nei Ana Prodi-Jurim reprezintă un colț al acestei instalații. In primul plan se vede un lucrător care aruncă gunoiul pe gaura unuia din cele 6 enorme cuptoare crematorii. la fund se vede alt lucrător care în­­vîrtește la roata ce ridică cenușa de la o adincime de vre-o 8 metri. Ml. AST­AZI IE.SEXTO Autorități. — Toate autoritățile sunt închise. Judiciare. —­ Instanțele judecătorești înch­ise. Expoziții : Palatul Ateneului român: ex­poziția "artiștilor francezi, pictori și sculp­tori.. "— In rotonda Ateneului expoziția pic­torului Eugen Voinescu. Aniversări. — Tedeum la 11 dim­. la bi­serica Kalinderu, fiind aniversarea naș­­terei regelui Petru al Serbiei. iulie­ 1906 CAIiEMDjfcli Ortodo s : celor. 13- Apostoli: . Catolic : Margareta. • Răsăritul, soarelui 4‘și 43 m. Apusul Soareliiî 7 "și’ 58 m. Ziua ca și noaptea, aproape mai mult timp­ noros, nu prea călduros, și cu ploi ______________________ intermitente. A ploieat mai mult la Mol-Sywr M WimiiBwi a 11 Mimii­dbva de sus, în ‘Dobrogei și in restul Mim­­căzut mari ‘cantități de apa. A plouat la Galați, Bîrlad, Horșova, fem­ei' unde a Medgidia,­ Piua-Petri, Slobozia Salcia și Călărași a fost ploi torențiale cu puternice manifestationi electrice de la 30—00 mm, apa, in restul țarei a plouat puțin. Tim­pul în cursul zilei a fost 30 grade la Giurgiu și cea mai coborîtă noaptea 4 grade la Baia de Aramă și Streh­aia. Cerul noros pretutindeni, in Moldova bate un vint tăricel. Barometrul sasionat. »’’ÎnÎembii«nmnnr­irigag&aa__________ _ _______ __ _w ^nprfannlp Expoziția istorică din str. Ion C. Brătianu : Vederi din război a. UpGulatiiliC Grădina Rașca. Pentru a 9-a oară Țirila de la Hotel Ghidate, com­e­­die in 3 acte localizată de d G. Ranetti. Grădina Oppler­: Concert zilnic dat de o orchestră militară.—Parcul Oteteleșeanu­. Se va cânta Plutașul operetă în 3 acte. Sala și grădina Hragadirii : In toate serile reprezentațiuni date de artistul I. Ni­­colau.— Grădina Blanduziei (strada Academiei) : Artiștii asociați sub conducerea d-dului P. Gusty. Se va juca Hotel Pe mipada comedie.—Grădină Ambasadori • (Stra­­tifimiei lingă ministerul de interne) Teatru de varietăți. In toate:. serile pro­__ L 1* _ 1 _ 11 L... 1 _ i _ • i. _ 1 _ «_ m . • 1 .­­ív T . _ a­n A.A_ da Academiei, fnga ministerul­uti interne) . Teatru ae varietșu, in­t____ . gram sc­himbat.fDe remarcat Galathea. balet mitologic. Tate­le Bossu. Ties 4 Roberty. 30 Iunie ..BIMIRTEAȚA“­ va în­cepe sa publice o nouă serie a ME­­MORIILOR d-lui TvA­ă Alexandren­­cu, în care fontal șef al siguranței publice a Capitalei va întreține pe cititori despre Prăsfitufia In Businesia 9 2, arătînd toate cele cunoscute de d-sa, în această chestiune, în lungul timp cît a condus serviciul de siguranță al Capitalei. Osmerțus is nig Cu toate grozăviile acestei odioase vinderi a corpului omenesc, va­­­­cupa o largă parte în descrierea ce ne-o va face d. Puiu Alexandrescu. Un alt capitol se va ocupa despre Case­dgrendw­oops unde desfrunl și corupți traea cea mai grozavă sa etalează !n disprețul ru­­șinei și al demnităței. Cititorii noștri, cari au­ putut apre­cia valoarea descrierilor d-lui Puiu Alexandrescu, vor avea și acum o­­cazia de a cunoaște lucruri neștiute încă de nimeni, fiindcă ele n'au­ pu­tut eși pîna azi dintre misterioasele cartoane ale serviciului siguranței, vreme ca să facă propagandă in ar­mata rusă. Și rezultatele acestei pro­pagande sînt nenumăratele revolte ale batalioanelor și regimentelor din dife­rite guvernăminte. Va veni în curînd vremea cînd în­treaga armată rusească va fi pătrunsă de duhul răzvrătire!. Și cînd conducă­torii măreței mișcări vor da semnalul exploziunei, pî vor avea în partea lor sute de mii de baionete și o întreagă art­ilerie împotriva cărora autoritățile vor fi neputincioase. Salubritatea Capitală! La rampa de gunoiu (Vezi articolul de mai jos „ce devin gunoiele?“) Ssarni Armata rusească și revoluția Știrile ce sosesc acum din Rusia sem­nalează progresul uriaș pe care-l face revolta în armata moscovită precum și în flotă. In Crimea, armata și marinarii es­cadrei freternizează cu lucrătorii gre­viști. La Taginrog, un nou detașament de cazaci a refuzat să tragă asupra ță­ranilor răzvrătiți și ,a făcut cauză co­mună cu aceștia. O garnizoană din Po­lonia amenință și ea cu revoltă dacă nu i se va acorda o ameliorare tra­iului său. Și acesta e bilanțul unei singure zi. Cabinetul Goremkin crede că îi va fo­losi lupta împotriva agitațiunii mili­tare suspendînd și urmărind ziarele cari relatează această agitare. Guvernul dorește să tăinuiască ade­­vărul. Dar tăcerea această organizată nu va putea împedica dezvoltarea spi­ritului revoluționar, în sinul armatei Partidul revoluționar s’a străduit multă Visita ofițerilor ruși La castelul Feleș.—Discursul șefului delegației.—Toastul regelui.—Răs­punsul colonelului Karabchewski. Din cine se compune delegația. Am publicat în ziar cele mai com­plecte amănunte asupra sosire­ și pe­trecerea in țară a delegației reg. rus de infanterie No. 18 Vologda, care avea însărcinarea de a prezenta suveranului nostru, șeful acelui regiment, omagiile și urările lor cu prilejul împlinirei a 40 de ani de domnie și a 25 de ani de la proclamarea regatului. Discursul șefului delegației Credem interesant să redăm noi textul complect al discursului pe care șeful delegațiunii, d. colonel Platon Vladi­­mirovici Karabchewsky, comandantul regimentului, l’a rostit în fața regelui cu acest prilej. Iată in întregime acel discurs: Majestate: Împrejurările au­ făcut ast­fel că timp de 8 luni regimentul s’a găsit în impo­sibilitate să fie pe Maiestatea Voastră la curent de starea regimentului, și mai cu seamă să se achite de­ plăcuta datorie de a exprima Maiestăței Voastre urările res­pectuoase cu prilejul împlinirei a 25 de ani a proclamarea regatului român și a 40 ani de glorioasă domnie a Maiestaței Voastre. Greutatea a consistat în acea că nu aveam putință a t­rîmete telegrame de pe teatrul de răsboi din limba străină. În­dată ce mi-a fost cu putință am g­răbit să aduc Maiestăței Voastre expresiunea, de­și puțin tardivă, dar nu mai puțin foarte adîncă, a sentimentelor de devo­tament ale regimentului și cele mai vis­uzări pentru Maiestatea Voastră, Augustul nostru șef.,* Rog pe Maiestatea Voastră prea respectuos ca cu acest pri­lej să bine-voiască a primi această sabie din partea regimentului, cu rugămintea respectuoasă de a o pune cînd ne face înalta cinste de a îmbrăca uniforma re­gimentului nostru. Se știe că după aceea, regelui i s-a prezentat sabia lucrată artistic și a că­rei lamă datează din timpul cruciaților iar reginei, din partea soțiilor ofițeri­lor acelui regiment, o frumoasă lucrare de țesătorie, reprezentând armele casei da Wied. Toastul regelui La ospățul de gală, care a avut loc la castelul Peleș, la orele 1 p. m. re­gele a ridicat, in timpul mesei, urmă­torul toast : «.»„Cu o sinceră satisfacțiune salut pre­zența printre cei a deputațiu­ei vitea­zului Meu­ regiment .Vologda“. Sint a­­dînc mișcat că M. S. împăratul. Augustul vostru Suveran, a binevoit a vă autoriza să’mî aduceți aceasta frumoasă sabie. O primesc cu recunoștință, la o scumpa a­­mintire din partea voinicilor mei v­olog­­denî cari d’amirtirea s'au distins prin virtuțile lor mîlităreștî și se vor bucura de statornica și vina mea simpatie.­ Nu pot da acestor sentimente, o expresiune mai fericită decit închinînd acest pahar în sănătatea M. S. Împăratul Nicolae și aduc ind­ urări fericinți pentru fericirea Sa personală, a M. S. Împărătesei și pentru gloria armatei imperiale“. „Dumnezeu­ să ocrotească Augustul vostru Suveran și puternicul Său impe­riu. Să trăiască M. S. împăratul tuturor Rusiilor". In urmă d. colonel Sxarabchinsky, cerind voe regelui, a închiriat în sănăta­­ tea suveranilor și în numele regimen­tului in chipul următor: Mișcat pînă în adîncul sufletului de interesul viu ce Majestatea Voastră poar­tă regimentului sări, precum și de modul grațios cu care a binevoit să primească omagiile noastre, sînt foarte fericit că pot exprima Majestățea Voastre din par­tea regimentului Vologda No. 18 cele mai adinci sentimente de respectuos de­votament și să ridic paharul din partea regimentului în sănătatea Majestăței Voas­tre și a augustei familii regale. Acestea sunt schimbările de discursul urmate, la castelul Peleș între delegații regimentului rus și suveran. Ziua de ori în Capitală Înaintea prînzului ofi­țerii ruși au vi­zitat restul de pavilioane la Expoziție, și cari nu fuseseră văzute ori. La ora 1 a avut loc un banchet la pavilionul austriac, la care au luat parte în afară de ofițerii ruși, d-nii general Culcer, general Brătianu, general Io­­nescu, general Averesei­, col. Toplicescu, It.-col. Găiseanu, It.-col. Papadat, It.-col. Ghenea, col. Istrati, maior Haralambie, maior Rovinaru, căpitan Șuțu, căpitan Gorski, căpitan Păun, etc. Cu prilejul acestui banchet au tonstat: generalul Culcer pentru reg. Vologda și șeful său, colonelul rus a răspuns, toastînd pentru camarazii romîni. După banchet trăsura de la Curte a condus la palat pe ofițerii ruși. La ora 5 jum. a avut loc o întrunire a ofițerilor din întreaga garnizoană, în parcul Oteteleșanu. Ofițerii au stat ri­sipiți pe la diferite mese. La o masă mai lungă erau ofițerii ruși și mai mulții ofițeri români. La o masă se vedea și sergentul Emili­an Petrovici Hrisniao,­ care ședea împreună cu sergentul ro­mân M. Mihail din reg. XIII Iași. S-a servit șampanie, bere, etc. . Seara a avut loc un banchet la Cer­cul Militar. După banchet oaspeții ruși au vizitat din nou Expoziția. La Constanța Azi, cu trenul de 6­05 a. m. delega­ția ofițerilor din reg. Vologda va pleca la Constanța. —m— rf&aËfi vii, in frunte cu knfara lor care a fost mult admirată, au făcut mai multe primblări prin oraș. Ei vor da mîine seara o reprezentație la grădina Cen­tral. De aci vor pleca la Tulcea, Su­­lina și Brăila unde vor da cîte o re­prezentație. — A avut loc solemnitatea premiilor la școlile izraelite. Au vorbit directorii Rămureanu și Augenstreich, cărora le-a răspuns d. E. Sulzer, președ. comitetu­lui școlar. — Este inexactă știrea că vaporul „Bulgaria“ și-ar fi reluat cursele. — „Mița Tirbușon“ jucată de trupa d-lui Const. G. Radovici, la grădina Central a avut un succes enorm, fPiesa se va mai juca de cîte­va ori. Bustul lui Al. Lah­ovari Iată programul desvelirea bustului i­­lustrului bărbat de stat Alexandru La­­hovari ce,, va avea loc in ziua de 2 Iu­­­lie 1906 în R.-Vilcea. I E La ora 11 a. m. se va celebra un servicii­ religios lîngă monument în piața Alexandru Lahovari de P. S. pă­rintele Athanasie Mironescu, episcopul Rimnicului-Noul Severin înconjurat de clerul episcopiei. II Un delegat al comitetului de iniția­tivă pentru ridicarea acestui bust, va preda bustul consiliului comunal; va răspunde primarul sau un delegat al consiliului comunal. III Se vor rosti cuvîntări de amicii și admiratorii lui Alexandru Lahovari. IV După săvârșirea solemnității, invitații vor trece în grădina publică „Zăvoiul“, unde se va servi banchetul ca să dă cu această ocazie. Examenele de drept Rezultatul examenului II Următorii studenți ai facultăței de drept din București, au reușit la exa­­menul de diferență (anul I și II), con­form noului regulament : Apostoleanu M., Albu S. V., Arion A. Mihail, Alexandrescu R. G., Avesa- Ion V. Avesalon, Angelescu I. Const., Aronescu P. G., Antonescu S. D., A­­postol Ion, Anastasiu I. P., Buga Leo­­nida, Bălan Petru, Bujeniță M., Bottez M. Ion, Bellu Niculae, Brăiloiu N., Ba­­laban R., Constantinescu Al. V., Cons­­tantinescu Ghenea, Crăescu V., Ciuntu T., Cimpeanu Pisip, Cioară Moi­se, Cer­nea Mihail, Christian V. Mircea, Chicuș Gh., Crainic S., Constantin N., Cinpa­­gea Gh., Cohn Lazăr, Coloescu Const., Ciocazan C. C., Dumitrescu Gr. C., Da­niil Alex., Dumitriu Gh. S., Diaconescu Gr., Demetrescu P., Djuvara T. Mircea, Dan Valeriu, Damian Ion, Drăghiceanu Em., Dogeanu M. M­, Demetrescu O. M. , Dinescu Ion, Dobrescu M. S., Dia­conescu S , Deșliu Scarlat, Eftimopol Ion, Erem­ia Gr. N.,­Pilette Romeo, Flo­­rescu Alex., Plorescu I. Gh., Poartă Ion, Prumusache P., Georgescu C. Plo­nja, Georgescu V., Gheorghiu V., Gî­­deiu Petru, Georgescu Toma, Gavrilescu N. , Gherghel Albert, Ghițescu Tod­or, Grigorescu George, Gîrbea Mihail, Ho­gea D. Emil, Huch Otto, Haznaș Ion, Iliescu Ion, Ionescu Stelian, Iosif M. Ște­fan, Ionescu Tom­a, Luculescu N. C., Lăzărescu O., Liubici Virgil, Merică Ion, Moisescu Ob., Marinescu I. Dolj, Mihăescu D., Mănescu N., Nicolescu Radu, Negrișanu N., Nicoleanu N., O­­preanu Ovid, Otescu I. Nicolae, Porum­­baru R. Mihail, Petrescu Ion, Panait Ion, Popescu P. Davidești, Pilat Chr. V., Popescu Marin, Papazoglu Gh., Pe­­trovici D., Papiniu Eugen, Popescu A. Alex., Reizi N., Roșianu Emil, Roșu N., Roguschi Priomena, Racoviță Ernest, Radovan L, Radivan N., Șerban Carol, Solomonescu M., Sandovici Gr. Chr., Sterescu P. P., Saragea C, Stoenescu Dumitru, Stanovici Gh., Sfetcovici T., Staicu D., Spineanu I. Alex., Ștefănescu Marin, Săndulescu Marin, Tonea A., Turnea Ion, Teodorestru Gh., Turman Alex, Urbeanu Alex, Vrana C. Vasile, Vasilescu M. Ion, Var­gntti En­odor, Va­sile T. Gh., Vasiliu George și Zonescu Ioan, IMii Galați Elevii din Focșani.—Premiile.— Des­mințire — „Mița Tirbușon Galați, 28 Iunie.—Au sosit în locali­tate 45 elevi ai orfelinatului „Princi­pesa Maria“ din Focșani, sub conduce­rea profesorului Bănică Stoicescu. Cu prilejul escursiunilor pe care acești e­­levi le fac prin diferite orașe, maestrul lor de gimnastica, d. St. Popescu, dă in fie­care localitate lecții de gim­nastică suedeză institutorilor și elevilor. Ei au vizitat docurile și toate insti­tuțiile­, unde li s’au dat esplicații. Ele­ DIMINEAȚA ya.ț " Dreyfu­s achitat Paris, 29 iunie.­­ Curtea de Casație și-a dat astăzi decisiu­­nea în cererea de revizuire a procesului Dreyfus. înalta Curte a admis cererea, a casat hotărârea consiliului de război­­ din Rennes și a pro­nunțat achitarea lui Alfred Dreyfus, fără a mai trimite a­­facerea înaintea unui nou con­siliu de războiu.* Să reamintim aci in cîteva cuvinte fazele acestei afaceri care a zguduit atîta vreme Franța, punînd in pri­mejdie republica prin a dificile dis­cordii interne și care a preocupat în cel mai înalt grad opinia­ publică din toată lumea. Condamnarea din 1894 In anul 1894, ministerul de războiu din Franța primește o denunțare că mai multe documente secrete ale statului major au fost vindute unei puteri strei­ne și ministerul reușește să pună mină pe borderoul cu care trădătorul înain­tase documentele vindute. Se cercetează scrisul ofițerilor din ser­viciul statului major cu acel al borde­roului și găsindu-se o perfectă asemi­­nare cu scrisul căpitanului Alfred Drey­fus, acesta este garestat, judecat și con­damnat la exilare pe viață. ggProcesul­­ s­a judecat cu uși închise, iar condamnatul după ce a fost degra­dat, a fost trimes la 18 ianuarie 1895 la insula Dracului, fără a se permite so­­­ției sale să-l­ însoțească sau să se vadă cu­ dînsul și nici să-l îmbrățișeze la îm­barcare.­­ După degradare Dreyfus a strigat: „Sunt nevinovat ! Trăiască Franța“ și în timpul cît a stat la insula Dracului, a scris mereu scrisori desperate, pro­tested de nevinovăția lui și implorind să se caute vinovatul și să se revizu­iască procesul, i Dar cu cît aceste protestări și implo­rări se repetau, cu atît regimul lui Drey­fus in închisoare devenea mai aspru, mai sălbatic.. Cercetările și primele îndoeli în acest timp familia și prietenii lui Dreyfus se puseră pe lucru, și încet— încet începură să iasă la iveală lucruri uimitoare și cu adevărat revoltător de rușinoase pentru justiția militară fran­ceză. Astfel se află că membrii consi­liului de războiu cari judecaseră pe Dreyfus, s-au bazat în hotărârea lor de condamnare pe mai multe acte ce li se comunicaseră de către ministrrul de răz­boiu (generalul Mercier) fără ca ele să fi fost arătate lui Dreyfus, sau măcar apărătorului său.­­ Acest fapt deșteptă grave bănueți. Mathiou Dreyfus, Bernard Lazare, Jo­­seph S­tei­nach, etc , adunară material suficient pentru a provoca înd­oeli asu­pra vinovăției lui Dreyfus și găsită în persoană decedatului vice-președinte al Senatului, Scheurer-Zvestner pe­­ bărba­tul curajos care îndrăzni să primească lupta pentru revizuirea procesului in contra opiniei publice. Această luptă fu înleznită prin faptul că un ofițer superior de la ministerul de razboiu, colonelul Piquart, venind în capul biuronlui de informațiuni, avu ocazia să se ocupe de dosarul afacere! Dreyfus și bănui pe baza unor scripta că autorul borderoului e maiorul Wal»­sin Esterhazy. Comunicind acest lucru șefilor săi, colonelul Picquart fu ime­diat trimes într’o misiune în Africa pentru a nu se mai putea ocupa de a­­ceastă afacere. Lupta pentru revizuire Lupta începu prin presă și deveni din ce în ce mai pasionată. Ritmurile celor cari cereau revizuirea se îngroșară, cu­­prinzind toate ilustrațiile științei, lite­raturei și politicei din Franța, iar pro­­tivuicii erau statul-major ajutat de cle­ricali și antisemiți. După faimoasa scrisoare intitulată J’accuse scrisă de marele Zola lui Fe­lix Faure, după o grandioasă campanie de presă dusă de d-nii Clémenceau, Jaures, Anatole France, F. de Pres­­sense, etc., după o serie de procese cari se terminară cu condamnarea lui Zolla și achitarea lui Esterhazy, opinia publică reușise să impună Casației re­vizuirea procesului. Dezbaterile înain­tea secțiunilor unite ale Casației dove­diră complecta nevinovăție a lui Drey­fus, ceea­ ce aduse demisia de la 3 iunie 1899 care casează condamnarea din 1894 și trimite să se judece din nou afacerea înaintea consiliului de război­i din Rennes. La Reimes Act procesul se desfășură dela 7 Au­gust pina la 9 Septembrie 1899 sub cea mai grozavă teroare militară și cleri­cală. 1 . Lumea întreagă care a urmărit acele dezbateri se aștepta la achitarea lui Dreyfus. Dar, spre uimirea generală, consiliul de­ razboiu pronunță din nou nevinovăția lui Dreyfus, însă ii acordă circumstanțe ușurătoare și-l condamnă la 10 ani închisoare. Dar d. Emil Loubet, noul președinte al republicei, din îndemnul lui Wal­­deck-Rousseau, pe atunei prim-ministru, grațiază imediat pe Dreyfus pentru a liniști opinia publică. Achitarea De la condamnarea pronunțată la Ren­nes au trecut șase ani și jumătate și abia eri cea mai supremă instanță ju­­­decătorească din Franța, pronunță achi­tarea lui Alfred Dreyfus. . Era după amiază a avut loc, la bise­rica Kalinderu din str. Doamnei, cu­nunia religioasă a d-șoarei Elena Th. Speranția, cu d. locotenent Gh. Ciușcă, din artilerie. Nuii au fost d-na și d. ministru. M. Vlădescu. Pe lingă familiile tinerilor căsătoriți am putut remarca în selecta asistență, pe d-nii Cristu Negoescu, administrato­rul Casei școalelor cu d-na și d-rele, 1. Kalinderu adm. domeniilor coroanei, Negruzzi, inspector școlar, Em. Grigo­­rovitza, profesor și ziarist, Const. Gri­­goriu, inspector teatral cu d-na.,M. Fo­­tino, profesor și ziarist, foarte mulți o­­fițeri și profesori etc. precum și un distins buchet de doamne și domnișoare. B. Ultime Informații .In urma numeroaselor inspecțiuni și excursioni ce le-a făcut in ultimele trei săptămîni, d. V. Maniu, inspectorul general al invățămintului secundar, a înaintat d-lui ministru Mihail Vlădescu un documentat raport asupra foloaselor pa cari elevii se trag din excursiuni cum și asupra mijloacelor prin cari profesorii pot lumina, cu prilejul excur­­siunilor, pe elevi. «Erî s’a distribuit la toate școalele primare din țară premii elevilor cari, în timpul anului, s’au distins atît la studii cit și la conduită. g|q Cu acest prilej, directorii de școli au primit, din partea ministerului instruc­țiunei, o circulară prin care li se pu­nea în vedere a ține conferințe educa­tive la aceste solemnități. «In vederea monografiei generale a școlilor din țară, ministerul instrucțiu­­nei a trimis o nouă circulară revizorilor școlari punîndu-le în vedere­a înainte de urgență istoricul școalelor primara rurale și urbane din județul respectiv pe intervalul anilor 1888—1908. «D. dr. Dragomir Hurmuzescu, secre­tarul general al ministerului instrucțiu­ne! a sosit în Capitală venind dela Iași. ® D. Gherasim A.­Davidescu a susținut alaltă ori teza sa pentru doctorat în me­dicină și chirurgie. Teza d-lui Davi­­descu se bazează pe niște meritoase lucrări de laborator relative la elimi­narea mercuriului din organizm. Președintele comisiunei de teză a fost d. prof. dr. Petrini-Galatz. ® „Monitorul Oficial“ de eli publică tabloul complect al posturilor din în­­vățămîntul primar rural cum și al re­­tribuțiunilor acestor posturi, cari vor funcționa cu începere dela 1 Octom­­bre a. c. ® Sa acordat epitropiei bisericei paro­­hiale Sf. Apostoli din Tg.­Jiu autoriza­­rea de a vinde o sfoară de moșie în suprafață de 9 hectare, 5143 m. p., proprietatea acelei biserici, iar epitro­ MIMORlfiloB D-lui Puiu Alexandrescu(127) Fost Șef al Siguranței Publice a Capitalei Vasile Botez Se deduse apoi că hoțul falsifica­­tor nu era altul decit Botez, a că­rui slujbă îî dăduse putința de a se iniția­ în chestiunile de mandate și de a falsifica mandatele. Facind investigația nu la casă, a­­flatü de la funcționari, că mandatele fuseseră achitate unu­i om cu musta­ța roșie și fața pistruiată. Semnalmentele acestea îmî amin­tiră de un prieten intim al lui Bo­tez, un anume­­ Popovici, și pe aci căpătai siguranța, că acela care fal­­sificase mandatele era fără îndoială Botez, vechea cunoștință a poliției. Botez fugise insă la America. Trebuia deci pentru moment să lămuresc chestiunea arestîndu-l pe Popovicî. Dar și Popovicî se aștepta la a­­cest lucru și se ascundea atît de bine încit nu putea fi găsit nicăirî. In cele din urmă utilii dintre a­­gențî mei, trecînd pe strada Sfinți­lor, întîlni o trăsură cu coșul ridi­cat, iar în trăsură zări un om cu mustața roșie și obraji pistruiți. Agentul bănui numai decit că în trăsură se afla Popovicî, mai cu seama, că coșul trăsurei, era ridicat pe o vreme cînd nimeni nu ridica coșul la trăsură, ne avînd a se a­­păra, contra nici unui fel de intem­perie. Rezultă ca ridicarea coșului tră­sure, avea de scop a ascunde fața persoanei din launtru. Așa și era într’adevăr. Popovicî te pomeni deodată cu agentul meu în trăsură și fu dus la siguranță. La început, ca orice vinovat care nu are certitudinea că vinovăția sa este dovedită, Popovici încercă să se apere tăgăduind orice amestec în afacerea mandatelor falsificate. Confruntat însă cu acei funcțio­nari cum îmi dăduseră semnalmen­tele sale, el fu recunoscut și trebui să mărturisească adevărul, îmi spuse astfel cum falsificase Botez mandatele și cum, în com­plicitate cu el și cu­ Botez, mai fu­sese și Popa Bibi, cunoscut hoț, despre care ne am întreținut și în alte ocaziuni. Aflîn­d că Popa Bibi se afla la Brăila, unde avea niște lucrări în port, am trimis pe comisarul Cor­­buleanu să-l caute. Corbuleanu a fost totdeauna un polițist activ și proceda cu foarte multă pricepere. Travestit, el se duse la Brăila și începu să fre­gue­nteze ceainăriile, cafenelele ș.a, cîrciumile de prin port. Intr’o zi, întîlnitudu-l pe Popa Bibi, se dete în vorbă cu el, se îm­prieteni, și, la momentul oportun il declară arestat. Astfel și al douilea complice în afacerea mandatelor, falsific­ate era prins. Botez, principalul făptuitor, fiind dus la Americă, ar f­i putut să sca­pe foarte bine nepedepsit, dacă ar fi rămas acolo. El însă, cu îndrăzneala și tupeul sau­ fără seamăn, imediat ce primi din București vestea“ că complicii săi sunt arestați, se îmbarcă pe un vapor și sosi. Intențiunea lui era să-șî dăscă­lească nevasta, pentru ca, în decla­­rațiunile ce va face, să nu scape veri o imprudență. Apoi avea și gîndul de a sfida poliția. El voia să zică: — „Dacă așî fi vinovat n’așî fi revenit. Dar am făcut tot posibilul să re­­vin, imediat ce am aflat despre a­­cuzațiunile aduse contra mea, pen­tru ca să dovedesc că ele sunt ne­întemeiate“. Sosirea sa, fiinndu-lul adusă repe­de la cunoștință,­­procedam imediat la arestarea lui. El fu găsit ascuns sub pat și nu se lăsa să fie adus cu una cu două. Ajuns la siguranță striga și în­­jura ca un nobil ultragiat. — „Am să vă omor pe toți!... amenința el cu pumnul strîns, pen­­tru a provoca intimidare.“ Prezicerile nu i s’au putut însă realiza, tăcî iinovația sa fiind do­vedită, el fu trimis la Văcărești fără nici o întîrziere. PROS­TIT a ȚIf­ Prostituare și perversitate In ziua de azî e de vînzare to­tul. Pină și conștințele se vînd. Nu poate fi­ deci de mirare dacă sînt oameni cari să -și vîndă corpul lor. Cînd e imposibil de trăit fără să vinzi ceva, fiecare vinde ce poate : unul brațele, altul corpul întreg, al­tul conștiința, etc. Adevărul e că se prostituesc și unii și alții, pentru că toți desfă­șoară o activitate ce nu e plăcută, nici necesară persoanei lor, ci alto­ra. Toți fac ceea ce nu vor, pen­tru că nu le trebue, ci numai pen­tru banii fiindcă cu bani își pot cumpăra pe urmă ce le trebue. E, ca să zicem a.șa, o activitate generală contra firei, contrarie ne­cesităților naturale ale fiecărui om în parte. Și activitățea acesteia urmează puterea deprinderii, pervertirea sim­țurilor, și a corp­ului, și a conștiin­ței. Perversitatea este sfârșit către care necesar trebue să ducă orice prostituire. Și atît de primejdioasă ajunge uneori această perversitate, încît pentru a o ține în friű, e nevoe de regulamente și măsuri polițienești, care să-l preîntâmpine sau măcar să-i țină în frîu efectele, cînd ele pot fi dăunătoare siguranței pu­blice. Astfel s’a întîmplat cu prostituția de corp, cu vânzarea aceasta oribilă a dragostei pentru bani. Ea a ajuns publică, decretată de necesitate so­cială, ocrotită și regulamentată prin legi. Poliția trebue să o supravegheze și să facă a se respecta legea. Priviți acum o vînzătoare de dra­goste în exercițiul meseriei sale : — „Iți plac ? întrebă ea. Ei bine, pentru bani iți dau corpul meu ini­ma mea, conștința mea. „Imbrățișează-mă, sărută-mă, fă din corpul meu tot ce vrei. „Ochii mei te vor privi cu iubi­rea cea mai sinceră, inima mea va părea că bate numai pentru tine, și corpul meu întreg îl veî vedea cu­­tremurîndu-se de fiorii dragostei. „înțelegi Pentru bani îțî dau voe să mă iubești, îți mai promit a te face să crezi că eu te iube~­mult mai mult încă, foarte mult. Și aceeași uitare de conștiință o vedeam la puțini bărbați, cari sa vînd femeilor bogate. Dar bărbații de această categoria sunt atît de neînsemnați ca număr, încît nu ne vom ocupa de el decit pentru a face o constatare: aceea că numărul femeilor cari se vînd e colosal de mare. E ușor de înțeles acum cauza principală a prostituției. Eș, este lipsa de alte îndeletnici­ri, cari să permită femeilor de a-șî cîștigă viața. In București de­ pildă sînt desi­gur cîteva zeci de mii de femei prostituate. Unele de o categorie altele de alta. Ce s’ar face ele, dacă acest mij­loc de existență le-ar fi interzis ? Unde în care ramură de activi­tate se simte nevoe de brațe car să muncească ? (Va urma)

Next