Dimineaţa, iulie 1906 (Anul 3, nr. 861-891)
1906-07-01 / nr. 861
öAMBATA 1 IULIE 19062 66 ANCHETELE ..DIMINETEI Ce devin gunoaiele ? [Misterele căutătorilor prin gunnoae.— Cîinii și oamenii. — Ce se poate găsi în gunoiu ?—O vizită la crematoriu.—Gropile de gunoiu , -i .... . .... . . ■. . . . . Era pe la trei din noapte, întunericul se îngîna cu zorile și o lumină difuza alburiile te lasă să începî s a distinge lucrurile din jur. Sosisem în apropiere de gropile cent de vale de cimitirul Bellu, așa zisa ,j Vale a Plîngereî“. Acolo vin vagoanele încărcate cu gunoiiî, și pe cari se vedem plecînd cite trei trase de un cal de lingă hala mare. Deodată zărit, în umbră, o dată de oameni. Curiozitatea mă atrăgea spre dlnșir... Acum distingeam destul, de bine siluetele celor ce stăteau acolo. "1.Erau toți, oameni săraci, bărbați, femei, copii... în haine sdrențuite. Mai toți aveau câte un sac sub subțioară. Ce așteptau ei oare ? O idee îmi fulgeră prin minte , o fi poate nenorociții ce vin să scormonească gunoiul și să caute petece, oase... Cîteva întrebări puse celor de față mă convinseră de adevărul bănuelilor mele. Trecui pe lingă această dată de făpturi întunecate, voind să văd ce aspect are noaptea „Valea Plîngerei“. Deodată mă simții tras de haină. >— Ce vreai să faci domnule? auzii In urma mea—se vede că nu ții la pielea ’d-tale... . Era unul dintre cei sdrențuiți, și care avea un sac făcut sul, subsioara. — Nu înțeleg... zisei mirat. .— Vrei să fii sfîșiat ? ! — De cine ?, exclamai și mai intrigat, nedîndu-mi seamă despre ce poate fi vorba, — N’auzi cum mîrie... ascultă... Acipn începui a ghici misterul. — Sînt clini mulți acolo ? întrebai — Oho Dacă ai intra acum înăuntru, ai vedea numai negru din pricina lor. Noaptea nu-înjhip, de pătruns în aceste gropi, că te sfîșie. Cum se ivește de și insă, pleacă. Ziua si-i teamă de oameni... Noaptea avem noi frică de dinșii. Pentru asta ne vezi așteptînd aci. Așteptăm zorile. Deodată începu a se auzi un lătrat indirjit, apoi altul mai puternic și iar altul. In curînd se făcu un zgomot îngrozitor, de abea puteai auzi vorba. Toți cîinii lătrau’ cu furie. Se părea, că vacarmul acesta teribil nici nu va înceta. — Aha !... iar au prins pe unul !— zise sdrențuitul cu care vorbisem mai înainte. — Pe cine au prins? — Pe un cîne—răspunse pe un ton simplu interlocutorul meu, ca și cum ar fi fost vorba de ceva foarte firesc. — Se mușcă cîinii între dinșii? — Ați prins pe unul străin. Trebue să știi, că e o anumită dată de cîini, cari vin aci. Altă dată se duce în altă parte, la alte gropi și tot așa mai departe. "„Un cîine străin nu poate pătrunde aci, căci îi gonesc ceilalți, dar dacă se întîmplă vreunul mai voinic, care ese nvingător în luptă, atunci ceilalți capătă respect și-l lasă și pe dînsul să-și caute cîte un ost .Certurile sînt rare intre cîinii recunoscuți ca_din'sceată, căci se găsesc destule oase aci pentru toată lumea cinească. Riadul oamenilor — A venit și rindul nostru !— auzit exclamînd mai multe voci. „Haideți să ne căutăm de treabă, căci s’a făcut ziuă. Eu mă țineam de sdrențuitul cu care mai vorbisem, și care mi se părea de o inteligență mai deosebită. Acum, că se luminase de zi, îi vedeam fața palidă, ofilită, aproape aristocratică, încadrată de o barbă neagră deasă, cam încirlionțată,, ochii lui obosiți și adînciți exprimau totuși o oareșicare vioiciune. — Ei domnule—îmî zso el— te uiți la mine... „Poate că ajungeam și ei— altceva dacă aveam mai mult noroc. Dar să nu mai vorbim despre asta. Cu cît ne apropiam mai mult de gropi, cu atît mirosul greu devenea mai nesuferit. Cu mare sforțare și stăpinire de sine — voind să văd totul — mă țineam de tovarășul meu, care acum ajunsese la un morman de gunoist și îngenuchind jos începu să scormonească. — Cum puteți suferi acest miros? întrebat: — Ah, eu nici nu mai simt. Ba mi se pare chiar plăcut, după cum doctorul găsește că’e parfum iodoformul sau acidul fenic... și piciorul Își închipue că cel mai îmbătător miros e cel de tăbăcărie. Ce se găsește în gunoiu ? In toate părțile vedeam acum ființe aplecate, cari scotoceau, înșirind obiectele găsite după categorii. Ici vedeai inșirindu-se perechi de ghete rupte, colo felinare stricate, haine tinichele de untdelemn legături de ardei roșu, coșuri stricate, sticle de toate mărimile.’] Mormanele de gupoifi începură a căpăta acum alt aspect: obiectele expuse in oareșicare ordine, te făcea să crezi că te afli în vreo piață de vechituri. In vremea asta unii sdrențuiți își umpleau sacii cu bucăți de birtie, petice, ciolane, sticle sparte, ce se transporta apoi pe la diferite fabrici, culegătorii primind cite 2—3 bani de kilogram. După cum m’am informat sticlele întregi se vind la anumiți negustori cu cite un ban, cari le curăță, le spală, și le revînd apoi. Ghetele, hainele se dreg și totul mai "Sșește cumpărători. Misterele gunoaelor — chei domnule—lunt spuse interlocutorul meu—lingă care ma întorsesem după ce făcusem o raită uncă— ceia ce vezi d-ta aci nu e nimic... Cîte odată poți găsi în gunoiiî lucruri foarte prețioase: linguri, cuțite, furculițe aruncate mai ales de pe la birturi cu fața de masă, apoi vreun inel, broșă sau alt obiect de aur... dar asta se intimplă mai rar. „Deunăzi ați găsit o scrisorică, pe hîrtia albastră, a unei cuconițe măritate către un boer... scrisoarea era în plic. După ce am cetit-o am dus-o boerului, d. R., și mi-a dat un pol... Altul poate i-ar fi scos mult mai mult... — Sînt mulți culegători de gunoae în București ? am întrebat: — Ah! sunt sute de familii, cari trăesc din asta, căci sunt destule locuri pe unde se aruncă gunoaele. De o dată simții o senzație stranie la picioare. Parcă-mi alunecase ceva moale și păros peste ghete. Mă retrăsem involuntar în mod brusc — Ce te-ai speriat!—îmi zise culegătorul — sunt guzanii cari mișună și ei prin gunoae. Ü Nu se mai sperie de noi oamenii. Sunt deprinși. Le e teamă mai mare de clini... Sub razele soarelui începură să se deștepte roiuri Întregi de muște, cari sburau de ici colo așezîndu-se pe gunoaele pe jumătate în putrefacție, pe fețele și minile oamenilor. Mirosul începu a deveni și mai nesuferit. Plecai. Vagonetele o luai pe linia vagonetelor și ajunsei pe cheiul Dîmboviței. Aci putui răsufla, umplîndu-mi plămînit de aerul curat al dimineței și căutînd să-mi gonesc impresia neplăcută atractivă avută cu cîteva clipe mai înainte. Dar odată cu ivirea dimineței începe și circulația vagonetelor de gunoae cari aduc gunoiul de la rampa Nigru- Vodă de lîngă Morgă. Un cal trage cîte 3 vagonete și sunt 8 cai cari fac cîte 11 drumuri. Deci pe zi se transportă 144 vagonete de gunoiu numai în „Valea plîngerei“. Cu aruncă oare zilnic Bucureștiul întreg ca materii netrebuincioase. Un munte de substanțe azotoase o avere întreagă, resturile de la sute de mii și milioane cheltuite pentru hrană și îmbrăcăminte. Rampa Negru-Vodă Făcînd aceste reflexii ajunsei la rampa de gunoae ,Negru-Vodă. Vom mai reveni asupra acestei instalații mai moderne, unde parte din gunoae sunt arse. Deocamdată să spun că ilustrația din pagina II-a a ziarului—făcută dupe o fotografie a d-nei Ana Prodi-Jurim reprezintă un colț al acestei instalații. In primul plan se vede un lucrător care aruncă gunoiul pe gaura unuia din cele 6 enorme cuptoare crematorii. la fund se vede alt lucrător care învîrtește la roata ce ridică cenușa de la o adincime de vre-o 8 metri. Ml. ASTAZI IE.SEXTO Autorități. — Toate autoritățile sunt închise. Judiciare. — Instanțele judecătorești închise. Expoziții : Palatul Ateneului român: expoziția "artiștilor francezi, pictori și sculptori.. "— In rotonda Ateneului expoziția pictorului Eugen Voinescu. Aniversări. — Tedeum la 11 dim. la biserica Kalinderu, fiind aniversarea nașterei regelui Petru al Serbiei. iulie 1906 CAIiEMDjfcli Ortodo s : celor. 13- Apostoli: . Catolic : Margareta. • Răsăritul, soarelui 4‘și 43 m. Apusul Soareliiî 7 "și’ 58 m. Ziua ca și noaptea, aproape mai mult timp noros, nu prea călduros, și cu ploi ______________________ intermitente. A ploieat mai mult la Mol-Sywr M WimiiBwi a 11 Mimiidbva de sus, în ‘Dobrogei și in restul Mimcăzut mari ‘cantități de apa. A plouat la Galați, Bîrlad, Horșova, femei' unde a Medgidia, Piua-Petri, Slobozia Salcia și Călărași a fost ploi torențiale cu puternice manifestationi electrice de la 30—00 mm, apa, in restul țarei a plouat puțin. Timpul în cursul zilei a fost 30 grade la Giurgiu și cea mai coborîtă noaptea 4 grade la Baia de Aramă și Strehaia. Cerul noros pretutindeni, in Moldova bate un vint tăricel. Barometrul sasionat. »’’ÎnÎembii«nmnnririgag&aa__________ _ _______ __ _w ^nprfannlp Expoziția istorică din str. Ion C. Brătianu : Vederi din război a. UpGulatiiliC Grădina Rașca. Pentru a 9-a oară Țirila de la Hotel Ghidate, comedie in 3 acte localizată de d G. Ranetti. Grădina Oppler: Concert zilnic dat de o orchestră militară.—Parcul Oteteleșeanu. Se va cânta Plutașul operetă în 3 acte. Sala și grădina Hragadirii : In toate serile reprezentațiuni date de artistul I. Nicolau.— Grădina Blanduziei (strada Academiei) : Artiștii asociați sub conducerea d-dului P. Gusty. Se va juca Hotel Pe mipada comedie.—Grădină Ambasadori • (Stratifimiei lingă ministerul de interne) Teatru de varietăți. In toate:. serile pro__ L 1* _ 1 _ 11 L... 1 _ i _ • i. _ 1 _ «_ m . • 1 .ív T . _ an A.A_ da Academiei, fnga ministeruluti interne) . Teatru ae varietșu, int____ . gram schimbat.fDe remarcat Galathea. balet mitologic. Tatele Bossu. Ties 4 Roberty. 30 Iunie ..BIMIRTEAȚA“ va începe sa publice o nouă serie a MEMORIILOR d-lui TvAă Alexandrencu, în care fontal șef al siguranței publice a Capitalei va întreține pe cititori despre Prăsfitufia In Businesia 9 2, arătînd toate cele cunoscute de d-sa, în această chestiune, în lungul timp cît a condus serviciul de siguranță al Capitalei. Osmerțus is nig Cu toate grozăviile acestei odioase vinderi a corpului omenesc, vacupa o largă parte în descrierea ce ne-o va face d. Puiu Alexandrescu. Un alt capitol se va ocupa despre Casedgrendwoops unde desfrunl și corupți traea cea mai grozavă sa etalează !n disprețul rușinei și al demnităței. Cititorii noștri, cari au putut aprecia valoarea descrierilor d-lui Puiu Alexandrescu, vor avea și acum ocazia de a cunoaște lucruri neștiute încă de nimeni, fiindcă ele n'au putut eși pîna azi dintre misterioasele cartoane ale serviciului siguranței, vreme ca să facă propagandă in armata rusă. Și rezultatele acestei propagande sînt nenumăratele revolte ale batalioanelor și regimentelor din diferite guvernăminte. Va veni în curînd vremea cînd întreaga armată rusească va fi pătrunsă de duhul răzvrătire!. Și cînd conducătorii măreței mișcări vor da semnalul exploziunei, pî vor avea în partea lor sute de mii de baionete și o întreagă artilerie împotriva cărora autoritățile vor fi neputincioase. Salubritatea Capitală! La rampa de gunoiu (Vezi articolul de mai jos „ce devin gunoiele?“) Ssarni Armata rusească și revoluția Știrile ce sosesc acum din Rusia semnalează progresul uriaș pe care-l face revolta în armata moscovită precum și în flotă. In Crimea, armata și marinarii escadrei freternizează cu lucrătorii greviști. La Taginrog, un nou detașament de cazaci a refuzat să tragă asupra țăranilor răzvrătiți și ,a făcut cauză comună cu aceștia. O garnizoană din Polonia amenință și ea cu revoltă dacă nu i se va acorda o ameliorare traiului său. Și acesta e bilanțul unei singure zi. Cabinetul Goremkin crede că îi va folosi lupta împotriva agitațiunii militare suspendînd și urmărind ziarele cari relatează această agitare. Guvernul dorește să tăinuiască adevărul. Dar tăcerea această organizată nu va putea împedica dezvoltarea spiritului revoluționar, în sinul armatei Partidul revoluționar s’a străduit multă Visita ofițerilor ruși La castelul Feleș.—Discursul șefului delegației.—Toastul regelui.—Răspunsul colonelului Karabchewski. Din cine se compune delegația. Am publicat în ziar cele mai complecte amănunte asupra sosire și petrecerea in țară a delegației reg. rus de infanterie No. 18 Vologda, care avea însărcinarea de a prezenta suveranului nostru, șeful acelui regiment, omagiile și urările lor cu prilejul împlinirei a 40 de ani de domnie și a 25 de ani de la proclamarea regatului. Discursul șefului delegației Credem interesant să redăm noi textul complect al discursului pe care șeful delegațiunii, d. colonel Platon Vladimirovici Karabchewsky, comandantul regimentului, l’a rostit în fața regelui cu acest prilej. Iată in întregime acel discurs: Majestate: Împrejurările au făcut astfel că timp de 8 luni regimentul s’a găsit în imposibilitate să fie pe Maiestatea Voastră la curent de starea regimentului, și mai cu seamă să se achite de plăcuta datorie de a exprima Maiestăței Voastre urările respectuoase cu prilejul împlinirei a 25 de ani a proclamarea regatului român și a 40 ani de glorioasă domnie a Maiestaței Voastre. Greutatea a consistat în acea că nu aveam putință a trîmete telegrame de pe teatrul de răsboi din limba străină. Îndată ce mi-a fost cu putință am grăbit să aduc Maiestăței Voastre expresiunea, deși puțin tardivă, dar nu mai puțin foarte adîncă, a sentimentelor de devotament ale regimentului și cele mai visuzări pentru Maiestatea Voastră, Augustul nostru șef.,* Rog pe Maiestatea Voastră prea respectuos ca cu acest prilej să bine-voiască a primi această sabie din partea regimentului, cu rugămintea respectuoasă de a o pune cînd ne face înalta cinste de a îmbrăca uniforma regimentului nostru. Se știe că după aceea, regelui i s-a prezentat sabia lucrată artistic și a cărei lamă datează din timpul cruciaților iar reginei, din partea soțiilor ofițerilor acelui regiment, o frumoasă lucrare de țesătorie, reprezentând armele casei da Wied. Toastul regelui La ospățul de gală, care a avut loc la castelul Peleș, la orele 1 p. m. regele a ridicat, in timpul mesei, următorul toast : «.»„Cu o sinceră satisfacțiune salut prezența printre cei a deputațiuei viteazului Meu regiment .Vologda“. Sint adînc mișcat că M. S. împăratul. Augustul vostru Suveran, a binevoit a vă autoriza să’mî aduceți aceasta frumoasă sabie. O primesc cu recunoștință, la o scumpa amintire din partea voinicilor mei vologdenî cari d’amirtirea s'au distins prin virtuțile lor mîlităreștî și se vor bucura de statornica și vina mea simpatie. Nu pot da acestor sentimente, o expresiune mai fericită decit închinînd acest pahar în sănătatea M. S. Împăratul Nicolae și aduc ind urări fericinți pentru fericirea Sa personală, a M. S. Împărătesei și pentru gloria armatei imperiale“. „Dumnezeu să ocrotească Augustul vostru Suveran și puternicul Său imperiu. Să trăiască M. S. împăratul tuturor Rusiilor". In urmă d. colonel Sxarabchinsky, cerind voe regelui, a închiriat în sănăta tea suveranilor și în numele regimentului in chipul următor: Mișcat pînă în adîncul sufletului de interesul viu ce Majestatea Voastră poartă regimentului sări, precum și de modul grațios cu care a binevoit să primească omagiile noastre, sînt foarte fericit că pot exprima Majestățea Voastre din partea regimentului Vologda No. 18 cele mai adinci sentimente de respectuos devotament și să ridic paharul din partea regimentului în sănătatea Majestăței Voastre și a augustei familii regale. Acestea sunt schimbările de discursul urmate, la castelul Peleș între delegații regimentului rus și suveran. Ziua de ori în Capitală Înaintea prînzului ofițerii ruși au vizitat restul de pavilioane la Expoziție, și cari nu fuseseră văzute ori. La ora 1 a avut loc un banchet la pavilionul austriac, la care au luat parte în afară de ofițerii ruși, d-nii general Culcer, general Brătianu, general Ionescu, general Averesei, col. Toplicescu, It.-col. Găiseanu, It.-col. Papadat, It.-col. Ghenea, col. Istrati, maior Haralambie, maior Rovinaru, căpitan Șuțu, căpitan Gorski, căpitan Păun, etc. Cu prilejul acestui banchet au tonstat: generalul Culcer pentru reg. Vologda și șeful său, colonelul rus a răspuns, toastînd pentru camarazii romîni. După banchet trăsura de la Curte a condus la palat pe ofițerii ruși. La ora 5 jum. a avut loc o întrunire a ofițerilor din întreaga garnizoană, în parcul Oteteleșanu. Ofițerii au stat risipiți pe la diferite mese. La o masă mai lungă erau ofițerii ruși și mai mulții ofițeri români. La o masă se vedea și sergentul Emilian Petrovici Hrisniao, care ședea împreună cu sergentul român M. Mihail din reg. XIII Iași. S-a servit șampanie, bere, etc. . Seara a avut loc un banchet la Cercul Militar. După banchet oaspeții ruși au vizitat din nou Expoziția. La Constanța Azi, cu trenul de 605 a. m. delegația ofițerilor din reg. Vologda va pleca la Constanța. —m— rf&aËfi vii, in frunte cu knfara lor care a fost mult admirată, au făcut mai multe primblări prin oraș. Ei vor da mîine seara o reprezentație la grădina Central. De aci vor pleca la Tulcea, Sulina și Brăila unde vor da cîte o reprezentație. — A avut loc solemnitatea premiilor la școlile izraelite. Au vorbit directorii Rămureanu și Augenstreich, cărora le-a răspuns d. E. Sulzer, președ. comitetului școlar. — Este inexactă știrea că vaporul „Bulgaria“ și-ar fi reluat cursele. — „Mița Tirbușon“ jucată de trupa d-lui Const. G. Radovici, la grădina Central a avut un succes enorm, fPiesa se va mai juca de cîteva ori. Bustul lui Al. Lahovari Iată programul desvelirea bustului ilustrului bărbat de stat Alexandru Lahovari ce,, va avea loc in ziua de 2 Iulie 1906 în R.-Vilcea. I E La ora 11 a. m. se va celebra un servicii religios lîngă monument în piața Alexandru Lahovari de P. S. părintele Athanasie Mironescu, episcopul Rimnicului-Noul Severin înconjurat de clerul episcopiei. II Un delegat al comitetului de inițiativă pentru ridicarea acestui bust, va preda bustul consiliului comunal; va răspunde primarul sau un delegat al consiliului comunal. III Se vor rosti cuvîntări de amicii și admiratorii lui Alexandru Lahovari. IV După săvârșirea solemnității, invitații vor trece în grădina publică „Zăvoiul“, unde se va servi banchetul ca să dă cu această ocazie. Examenele de drept Rezultatul examenului II Următorii studenți ai facultăței de drept din București, au reușit la examenul de diferență (anul I și II), conform noului regulament : Apostoleanu M., Albu S. V., Arion A. Mihail, Alexandrescu R. G., Avesa- Ion V. Avesalon, Angelescu I. Const., Aronescu P. G., Antonescu S. D., Apostol Ion, Anastasiu I. P., Buga Leonida, Bălan Petru, Bujeniță M., Bottez M. Ion, Bellu Niculae, Brăiloiu N., Balaban R., Constantinescu Al. V., Constantinescu Ghenea, Crăescu V., Ciuntu T., Cimpeanu Pisip, Cioară Moise, Cernea Mihail, Christian V. Mircea, Chicuș Gh., Crainic S., Constantin N., Cinpagea Gh., Cohn Lazăr, Coloescu Const., Ciocazan C. C., Dumitrescu Gr. C., Daniil Alex., Dumitriu Gh. S., Diaconescu Gr., Demetrescu P., Djuvara T. Mircea, Dan Valeriu, Damian Ion, Drăghiceanu Em., Dogeanu M. M, Demetrescu O. M. , Dinescu Ion, Dobrescu M. S., Diaconescu S , Deșliu Scarlat, Eftimopol Ion, Eremia Gr. N.,Pilette Romeo, Florescu Alex., Plorescu I. Gh., Poartă Ion, Prumusache P., Georgescu C. Plonja, Georgescu V., Gheorghiu V., Gîdeiu Petru, Georgescu Toma, Gavrilescu N. , Gherghel Albert, Ghițescu Todor, Grigorescu George, Gîrbea Mihail, Hogea D. Emil, Huch Otto, Haznaș Ion, Iliescu Ion, Ionescu Stelian, Iosif M. Ștefan, Ionescu Toma, Luculescu N. C., Lăzărescu O., Liubici Virgil, Merică Ion, Moisescu Ob., Marinescu I. Dolj, Mihăescu D., Mănescu N., Nicolescu Radu, Negrișanu N., Nicoleanu N., Opreanu Ovid, Otescu I. Nicolae, Porumbaru R. Mihail, Petrescu Ion, Panait Ion, Popescu P. Davidești, Pilat Chr. V., Popescu Marin, Papazoglu Gh., Petrovici D., Papiniu Eugen, Popescu A. Alex., Reizi N., Roșianu Emil, Roșu N., Roguschi Priomena, Racoviță Ernest, Radovan L, Radivan N., Șerban Carol, Solomonescu M., Sandovici Gr. Chr., Sterescu P. P., Saragea C, Stoenescu Dumitru, Stanovici Gh., Sfetcovici T., Staicu D., Spineanu I. Alex., Ștefănescu Marin, Săndulescu Marin, Tonea A., Turnea Ion, Teodorestru Gh., Turman Alex, Urbeanu Alex, Vrana C. Vasile, Vasilescu M. Ion, Vargntti Enodor, Vasile T. Gh., Vasiliu George și Zonescu Ioan, IMii Galați Elevii din Focșani.—Premiile.— Desmințire — „Mița Tirbușon Galați, 28 Iunie.—Au sosit în localitate 45 elevi ai orfelinatului „Principesa Maria“ din Focșani, sub conducerea profesorului Bănică Stoicescu. Cu prilejul escursiunilor pe care acești elevi le fac prin diferite orașe, maestrul lor de gimnastica, d. St. Popescu, dă in fiecare localitate lecții de gimnastică suedeză institutorilor și elevilor. Ei au vizitat docurile și toate instituțiile, unde li s’au dat esplicații. Ele DIMINEAȚA ya.ț " Dreyfus achitat Paris, 29 iunie. Curtea de Casație și-a dat astăzi decisiunea în cererea de revizuire a procesului Dreyfus. înalta Curte a admis cererea, a casat hotărârea consiliului de război din Rennes și a pronunțat achitarea lui Alfred Dreyfus, fără a mai trimite afacerea înaintea unui nou consiliu de războiu.* Să reamintim aci in cîteva cuvinte fazele acestei afaceri care a zguduit atîta vreme Franța, punînd in primejdie republica prin a dificile discordii interne și care a preocupat în cel mai înalt grad opinia publică din toată lumea. Condamnarea din 1894 In anul 1894, ministerul de războiu din Franța primește o denunțare că mai multe documente secrete ale statului major au fost vindute unei puteri streine și ministerul reușește să pună mină pe borderoul cu care trădătorul înaintase documentele vindute. Se cercetează scrisul ofițerilor din serviciul statului major cu acel al borderoului și găsindu-se o perfectă aseminare cu scrisul căpitanului Alfred Dreyfus, acesta este garestat, judecat și condamnat la exilare pe viață. ggProcesul sa judecat cu uși închise, iar condamnatul după ce a fost degradat, a fost trimes la 18 ianuarie 1895 la insula Dracului, fără a se permite soției sale să-l însoțească sau să se vadă cu dînsul și nici să-l îmbrățișeze la îmbarcare. După degradare Dreyfus a strigat: „Sunt nevinovat ! Trăiască Franța“ și în timpul cît a stat la insula Dracului, a scris mereu scrisori desperate, protested de nevinovăția lui și implorind să se caute vinovatul și să se revizuiască procesul, i Dar cu cît aceste protestări și implorări se repetau, cu atît regimul lui Dreyfus in închisoare devenea mai aspru, mai sălbatic.. Cercetările și primele îndoeli în acest timp familia și prietenii lui Dreyfus se puseră pe lucru, și încet— încet începură să iasă la iveală lucruri uimitoare și cu adevărat revoltător de rușinoase pentru justiția militară franceză. Astfel se află că membrii consiliului de războiu cari judecaseră pe Dreyfus, s-au bazat în hotărârea lor de condamnare pe mai multe acte ce li se comunicaseră de către ministrrul de războiu (generalul Mercier) fără ca ele să fi fost arătate lui Dreyfus, sau măcar apărătorului său. Acest fapt deșteptă grave bănueți. Mathiou Dreyfus, Bernard Lazare, Joseph Steinach, etc , adunară material suficient pentru a provoca îndoeli asupra vinovăției lui Dreyfus și găsită în persoană decedatului vice-președinte al Senatului, Scheurer-Zvestner pe bărbatul curajos care îndrăzni să primească lupta pentru revizuirea procesului in contra opiniei publice. Această luptă fu înleznită prin faptul că un ofițer superior de la ministerul de razboiu, colonelul Piquart, venind în capul biuronlui de informațiuni, avu ocazia să se ocupe de dosarul afacere! Dreyfus și bănui pe baza unor scripta că autorul borderoului e maiorul Wal»sin Esterhazy. Comunicind acest lucru șefilor săi, colonelul Picquart fu imediat trimes într’o misiune în Africa pentru a nu se mai putea ocupa de această afacere. Lupta pentru revizuire Lupta începu prin presă și deveni din ce în ce mai pasionată. Ritmurile celor cari cereau revizuirea se îngroșară, cuprinzind toate ilustrațiile științei, literaturei și politicei din Franța, iar protivuicii erau statul-major ajutat de clericali și antisemiți. După faimoasa scrisoare intitulată J’accuse scrisă de marele Zola lui Felix Faure, după o grandioasă campanie de presă dusă de d-nii Clémenceau, Jaures, Anatole France, F. de Pressense, etc., după o serie de procese cari se terminară cu condamnarea lui Zolla și achitarea lui Esterhazy, opinia publică reușise să impună Casației revizuirea procesului. Dezbaterile înaintea secțiunilor unite ale Casației dovediră complecta nevinovăție a lui Dreyfus, ceea ce aduse demisia de la 3 iunie 1899 care casează condamnarea din 1894 și trimite să se judece din nou afacerea înaintea consiliului de războii din Rennes. La Reimes Act procesul se desfășură dela 7 August pina la 9 Septembrie 1899 sub cea mai grozavă teroare militară și clericală. 1 . Lumea întreagă care a urmărit acele dezbateri se aștepta la achitarea lui Dreyfus. Dar, spre uimirea generală, consiliul de razboiu pronunță din nou nevinovăția lui Dreyfus, însă ii acordă circumstanțe ușurătoare și-l condamnă la 10 ani închisoare. Dar d. Emil Loubet, noul președinte al republicei, din îndemnul lui Waldeck-Rousseau, pe atunei prim-ministru, grațiază imediat pe Dreyfus pentru a liniști opinia publică. Achitarea De la condamnarea pronunțată la Rennes au trecut șase ani și jumătate și abia eri cea mai supremă instanță judecătorească din Franța, pronunță achitarea lui Alfred Dreyfus. . Era după amiază a avut loc, la biserica Kalinderu din str. Doamnei, cununia religioasă a d-șoarei Elena Th. Speranția, cu d. locotenent Gh. Ciușcă, din artilerie. Nuii au fost d-na și d. ministru. M. Vlădescu. Pe lingă familiile tinerilor căsătoriți am putut remarca în selecta asistență, pe d-nii Cristu Negoescu, administratorul Casei școalelor cu d-na și d-rele, 1. Kalinderu adm. domeniilor coroanei, Negruzzi, inspector școlar, Em. Grigorovitza, profesor și ziarist, Const. Grigoriu, inspector teatral cu d-na.,M. Fotino, profesor și ziarist, foarte mulți ofițeri și profesori etc. precum și un distins buchet de doamne și domnișoare. B. Ultime Informații .In urma numeroaselor inspecțiuni și excursioni ce le-a făcut in ultimele trei săptămîni, d. V. Maniu, inspectorul general al invățămintului secundar, a înaintat d-lui ministru Mihail Vlădescu un documentat raport asupra foloaselor pa cari elevii se trag din excursiuni cum și asupra mijloacelor prin cari profesorii pot lumina, cu prilejul excursiunilor, pe elevi. «Erî s’a distribuit la toate școalele primare din țară premii elevilor cari, în timpul anului, s’au distins atît la studii cit și la conduită. g|q Cu acest prilej, directorii de școli au primit, din partea ministerului instrucțiunei, o circulară prin care li se punea în vedere a ține conferințe educative la aceste solemnități. «In vederea monografiei generale a școlilor din țară, ministerul instrucțiunei a trimis o nouă circulară revizorilor școlari punîndu-le în vederea înainte de urgență istoricul școalelor primara rurale și urbane din județul respectiv pe intervalul anilor 1888—1908. «D. dr. Dragomir Hurmuzescu, secretarul general al ministerului instrucțiune! a sosit în Capitală venind dela Iași. ® D. Gherasim A.Davidescu a susținut alaltă ori teza sa pentru doctorat în medicină și chirurgie. Teza d-lui Davidescu se bazează pe niște meritoase lucrări de laborator relative la eliminarea mercuriului din organizm. Președintele comisiunei de teză a fost d. prof. dr. Petrini-Galatz. ® „Monitorul Oficial“ de eli publică tabloul complect al posturilor din învățămîntul primar rural cum și al retribuțiunilor acestor posturi, cari vor funcționa cu începere dela 1 Octombre a. c. ® Sa acordat epitropiei bisericei parohiale Sf. Apostoli din Tg.Jiu autorizarea de a vinde o sfoară de moșie în suprafață de 9 hectare, 5143 m. p., proprietatea acelei biserici, iar epitro MIMORlfiloB D-lui Puiu Alexandrescu(127) Fost Șef al Siguranței Publice a Capitalei Vasile Botez Se deduse apoi că hoțul falsificator nu era altul decit Botez, a cărui slujbă îî dăduse putința de a se iniția în chestiunile de mandate și de a falsifica mandatele. Facind investigația nu la casă, aflatü de la funcționari, că mandatele fuseseră achitate unui om cu mustața roșie și fața pistruiată. Semnalmentele acestea îmî amintiră de un prieten intim al lui Botez, un anume Popovici, și pe aci căpătai siguranța, că acela care falsificase mandatele era fără îndoială Botez, vechea cunoștință a poliției. Botez fugise insă la America. Trebuia deci pentru moment să lămuresc chestiunea arestîndu-l pe Popovicî. Dar și Popovicî se aștepta la acest lucru și se ascundea atît de bine încit nu putea fi găsit nicăirî. In cele din urmă utilii dintre agențî mei, trecînd pe strada Sfinților, întîlni o trăsură cu coșul ridicat, iar în trăsură zări un om cu mustața roșie și obraji pistruiți. Agentul bănui numai decit că în trăsură se afla Popovicî, mai cu seama, că coșul trăsurei, era ridicat pe o vreme cînd nimeni nu ridica coșul la trăsură, ne avînd a se apăra, contra nici unui fel de intemperie. Rezultă ca ridicarea coșului trăsure, avea de scop a ascunde fața persoanei din launtru. Așa și era într’adevăr. Popovicî te pomeni deodată cu agentul meu în trăsură și fu dus la siguranță. La început, ca orice vinovat care nu are certitudinea că vinovăția sa este dovedită, Popovici încercă să se apere tăgăduind orice amestec în afacerea mandatelor falsificate. Confruntat însă cu acei funcționari cum îmi dăduseră semnalmentele sale, el fu recunoscut și trebui să mărturisească adevărul, îmi spuse astfel cum falsificase Botez mandatele și cum, în complicitate cu el și cu Botez, mai fusese și Popa Bibi, cunoscut hoț, despre care ne am întreținut și în alte ocaziuni. Aflînd că Popa Bibi se afla la Brăila, unde avea niște lucrări în port, am trimis pe comisarul Corbuleanu să-l caute. Corbuleanu a fost totdeauna un polițist activ și proceda cu foarte multă pricepere. Travestit, el se duse la Brăila și începu să freguenteze ceainăriile, cafenelele ș.a, cîrciumile de prin port. Intr’o zi, întîlnitudu-l pe Popa Bibi, se dete în vorbă cu el, se împrieteni, și, la momentul oportun il declară arestat. Astfel și al douilea complice în afacerea mandatelor, falsificate era prins. Botez, principalul făptuitor, fiind dus la Americă, ar fi putut să scape foarte bine nepedepsit, dacă ar fi rămas acolo. El însă, cu îndrăzneala și tupeul sau fără seamăn, imediat ce primi din București vestea“ că complicii săi sunt arestați, se îmbarcă pe un vapor și sosi. Intențiunea lui era să-șî dăscălească nevasta, pentru ca, în declarațiunile ce va face, să nu scape veri o imprudență. Apoi avea și gîndul de a sfida poliția. El voia să zică: — „Dacă așî fi vinovat n’așî fi revenit. Dar am făcut tot posibilul să revin, imediat ce am aflat despre acuzațiunile aduse contra mea, pentru ca să dovedesc că ele sunt neîntemeiate“. Sosirea sa, fiinndu-lul adusă repede la cunoștință,procedam imediat la arestarea lui. El fu găsit ascuns sub pat și nu se lăsa să fie adus cu una cu două. Ajuns la siguranță striga și înjura ca un nobil ultragiat. — „Am să vă omor pe toți!... amenința el cu pumnul strîns, pentru a provoca intimidare.“ Prezicerile nu i s’au putut însă realiza, tăcî iinovația sa fiind dovedită, el fu trimis la Văcărești fără nici o întîrziere. PROSTIT a ȚIf Prostituare și perversitate In ziua de azî e de vînzare totul. Pină și conștințele se vînd. Nu poate fi deci de mirare dacă sînt oameni cari să -și vîndă corpul lor. Cînd e imposibil de trăit fără să vinzi ceva, fiecare vinde ce poate : unul brațele, altul corpul întreg, altul conștiința, etc. Adevărul e că se prostituesc și unii și alții, pentru că toți desfășoară o activitate ce nu e plăcută, nici necesară persoanei lor, ci altora. Toți fac ceea ce nu vor, pentru că nu le trebue, ci numai pentru banii fiindcă cu bani își pot cumpăra pe urmă ce le trebue. E, ca să zicem a.șa, o activitate generală contra firei, contrarie necesităților naturale ale fiecărui om în parte. Și activitățea acesteia urmează puterea deprinderii, pervertirea simțurilor, și a corpului, și a conștiinței. Perversitatea este sfârșit către care necesar trebue să ducă orice prostituire. Și atît de primejdioasă ajunge uneori această perversitate, încît pentru a o ține în friű, e nevoe de regulamente și măsuri polițienești, care să-l preîntâmpine sau măcar să-i țină în frîu efectele, cînd ele pot fi dăunătoare siguranței publice. Astfel s’a întîmplat cu prostituția de corp, cu vânzarea aceasta oribilă a dragostei pentru bani. Ea a ajuns publică, decretată de necesitate socială, ocrotită și regulamentată prin legi. Poliția trebue să o supravegheze și să facă a se respecta legea. Priviți acum o vînzătoare de dragoste în exercițiul meseriei sale : — „Iți plac ? întrebă ea. Ei bine, pentru bani iți dau corpul meu inima mea, conștința mea. „Imbrățișează-mă, sărută-mă, fă din corpul meu tot ce vrei. „Ochii mei te vor privi cu iubirea cea mai sinceră, inima mea va părea că bate numai pentru tine, și corpul meu întreg îl veî vedea cutremurîndu-se de fiorii dragostei. „înțelegi Pentru bani îțî dau voe să mă iubești, îți mai promit a te face să crezi că eu te iube~mult mai mult încă, foarte mult. Și aceeași uitare de conștiință o vedeam la puțini bărbați, cari sa vînd femeilor bogate. Dar bărbații de această categoria sunt atît de neînsemnați ca număr, încît nu ne vom ocupa de el decit pentru a face o constatare: aceea că numărul femeilor cari se vînd e colosal de mare. E ușor de înțeles acum cauza principală a prostituției. Eș, este lipsa de alte îndeletniciri, cari să permită femeilor de a-șî cîștigă viața. In București de pildă sînt desigur cîteva zeci de mii de femei prostituate. Unele de o categorie altele de alta. Ce s’ar face ele, dacă acest mijloc de existență le-ar fi interzis ? Unde în care ramură de activitate se simte nevoe de brațe car să muncească ? (Va urma)