Dimineaţa, ianuarie 1909 (Anul 6, nr. 1751-1778)

1909-01-28 / nr. 1775

Anul V—No 1775 «UBLICITATEAI CONCEDETA EXCLUSIftS flgsn|!e> da Publicitate , CAROL SCHULDER & C; BUCUREȘTI Ur. Baracecisevici is Klean |p Birourile ziarului:..... vin Str. Sărindar No. 1# oxxxxcxcc4xx4xccxxxxso APARE ZILNIC CU CELE DIN URMA ȘTIRI ALE NOPȚEI ccx^cxc^ccxxccccccccccîo ilionln licisiii tsrimai Cetățenii Capitalei cari timp de trei zile s’uu perindat pe la Mitropolie pentru a vedea rămășițele pămîntești ale defunctului mitropolit al țarei, îi vor face azi dimineața o înmormîntare grandioasă! Programul înmormîntărei se află în corpul ziarului. IOSIF GHEORGHIAN TELEGRAME Misiile finali_jirul bulgare Sofia, 26 Ian.— Guvernul a hotărât demobilizarea diviziei a 8-a pentru ziua de 31 Ian. Dacă însă până atunci nu se va aplana conflictul cu Turcia,^.vor fii convocate alte clase de rezerviști din diviziile a 2-a și a 3-a. După afirmațiunile unui fruntaș guvernamental, guvernul a hotărît să insiste asupra pasagiului din ultima sa notă prin care se cere ca tețtoric ca Turcia să declare cit mai neîntîrziat dacă primește sau nu suma oferită de Bulgaria. Dacă pină la 1 Februarie crt. Poarta nu va da un răspuns definitiv sau la propunerea Bulgariei, sau la cea a Rusiei, guvernul bulgar se va erode liber pe actele lui, iar pentru rezolvarea chestiei căilor ferate orientale va intra în tratative directa cu compania orientală. — D. CUTREMUR DE PAMANT , Siracusa, 26 ianuarie.—Știrile din Noro vestesc că ieri o zguduituri puternică a fost simțită pe la 9 și 30 seara; cîteva ceasuri mai pe urmă o zguiduitură și mai puternică a fost simțită la Lentini: locuitorii , Ispăimintați au fugit afară pe cimp Și mi s’au reîntors de cit dimineața. FABRICA DISTRUSA DE INCENDIU L Moscova, 25 Ianuarie. — Un incendiu a distrus fabrica de parafină Rallep.. „ • UN NOU MODEL DE AEROPLAN Berlin, 26 Ianuarie.— Un inventător german a brevetat un nou model de aeroplan cu un singur plan, care se poate ridica de la pămînt fără alt aparat special decit propriul său motor. Planul aparatului are o lățime de 2 m. și jum. și o lungime de 10 metri. CALATORIA SUVERANILOR ENGLEJI LA BERLIN . —Pregătirele din Germania — Londra, 26 Ianuarie.— Regele și regim au părăsit azi Capitala, pierind In vizita pe care au anunțat’o la curtea imperială Germană. Vizită aceasta are un caracter ■ pur oficial. Pentru a se accentua asupra acestui caracter al călătoriei suveranilor au apărut la gară principii moștenitori, primul ministru, ambasadorul german cu personalul ambasadei, etc. Regele și regina au plecat prin gara Victoria cu un tren special, la cirele 10 jum. a. m. La Dover au fost TWf implinați de primarul orașului care a rostit o scurtă cuvîntare. Perechea regală s-a îmbarcat apoi pe iachtul „Alexandru“; la sosirea ei la granița germană lingă Herberthal se vor da mari onoruri militare. Ziarele de azi de dimineață salută călduros pe rege și regină și discută cu simpatie vizita lor la curtea germană. : Berlin, 26 ianuarie.—Pentru primirea suveranilor englezi se fac pregătiri extraordinare. Pretutindeni li se vor face onoruri militare. La castelul regal vor fi întimpinați de o distepatie de onoare a regimentului de gardă; din această companie vor face parte și fiii cei mai tineri ai c impáratului Wilhelm, In jurul mamei üetiiiatiiliii BrnCntnu Lagoș, 26 Ianuarie. Deputatul român Gogolan Brediceanu, alesul cercului Oravița, încetat din viață, a fost bolnav timp de patru zile. El a murit în gară, în momentul cind avea să fie urcat în tren spre a fi dus la Budapesta, pentru a fi instalat într'un sanatoriu. Moartea i-a provenit dintr’un atac de apoplexie. Rămășițele lui au fost transportate la Lugos. Budapesta, 26 ian.— In ședința de astăzi a Camerei deputaților, președintele Justin a comunicat Camerei că deputatul Coriolan Breduceanu a încetat ori din viață. * Președintele propune că doliul Camerei să fie înregistrat în jurnalul de ședință. Camera a admis în unanimitate propunerea președintelui. GARIBALDI DESPRE ARMATA ITALIANA Roma, 26 ianuarie — Ziarul „Italia del' Estra“ publică un articol al generalului Ricciotti Garibaldi sub titlul: „Italia și programul său, militar“. Garibaldi desminte afiirmațiunea unora cum că armata italiană ar fi inferioară celei austriace. El este convins că armata italiană s-ar putea măsura cu cea austriacă, însă va fi nevoe de unele reforme. In schimb marina italiană este cu mult mai superioară marinei austriace. Garibaldi zice că armata trebue să tragă învățăminte din războiul ruso-japonez. TURCIA CONTINUA ÎNARMĂRILE Salonic, 26 ian.— In urma știrilor despre continuarea înarmărilor Bulgariei ministrul de razboiu a ordonat chemarea rezervelor din contingentul 10 și 11 a corpului 2 de armată. 2000 soldați turci au plecat azi în marș forțat spre Adrianopol. MOARTEA UNUI GENERAL BULGAR Sofia, 26 ian.— Eri a încetat din viață comandantul diviziei a 7-a, generalul Radionof. Azi după amiază, ministrul de războiu, generalul Nicolaef, a fost primit în audiență la țar. Acest fapt se pune în legătură cu numiri unui nou comandant în postul rămas vacant prin moartea generalului Radionof, deoarece, în împrejurările actuale, e neapărat necesar ca chestia comandamentelor militare să fie rezolvată urgent.—D. RETRAGEREA LUI KOKOVZEF Petersburg, 26 ian.— Retragerea actualului ministru de finanțe Kokovzef se dă fia sigură. Candidații la acest portofoliu sunt Dimitiaseff și Kutilovo. SFIRȘITUL UNUI ROMAN DE DRAGOSTE Budapesta, 26 ian.— Eri a încetat din viață contesa Wilhelmina Festetici, soția muzicantului țigan Nyári Rezzo.. Moartea contesei a fost cauzată de o febră puerperală. Se știe că contesa, care avea numai 25 ani,și-a părăsit părinții spre a se căsători cu Nyári. Soții Nyári împreună cu mama acestuia trăiau foarte fericiți într’o căsuță mică din Budapesta. vr Trafaliusle »artea tragică a lui I inmormintarea lui p. s. aurelia« Turco-ft pe Petersburg, 26 ianuarie.—Agenția Vestnkc află din isvor competent că ambasadorul turc a înmînat ministrului de externe, d-laî Isvorski răspunsul Porței la propunerea nușă pentru mediations in conflictul turco-bulgar. Poarta nu mai cera o rectificarei de hotar între Turcia și Bulgaria, nu face în principiu nici o obiecțiune în contra propunerei ruse. Turcia ar cere numai o înțelegere financiară pe baza lichidărei deplină a indemnității de război a de plătit Rusiei. Guvernul rusesc discută în acest moment propunerea turcească. UN NOU DISCURS AL PRINȚULUI GEORGE CONTRA AUSTRIEI Belgrad. 26 Ian. — Eri prințul George a citit în clubul pfițerilor textul memoriului ce s’a trimis puterilor în chestiunea anexărei Bosniei. Prințul George a rostit apoii o cuvîntare plină da~ atacuri contra Austriei și contra politicei lui Isvolski. In discursul său, prințul George a spus că Isvolski a reproșat Serbiei faptul că ea apelează la sentimentul de dreptate al puterilor, sfătuind guvernul sârbesc la o politică, prin care Serbia în scurt timp S’ar preface într’un cimitir. Serbia nu va face niciodată o asemenea poliiică sinucigașă, a spus prințul George Isvoîski, în dosul căruia stă diplomația germană, nu trebue să uite că întreaga Rusie în frunte cu țarul este pentru politica panslavistă, care se și va realiza. DEMOCRAȚIA IN PARLAMENTUL UNGURESC Budapesta, 26 ian. —In ședința de astăzi a camerei s’a înregistrat un episod interesant. Deputatul din stingă, Arpar Bozoki a propus ca oroectul reformei birurilor să sa trimită din nou comisiei financiare Spre a se face unele modificări în șiil democratic. Propunerea a fost votată de cîțiva democrați și de deputații naționaliști, cari totuși au rămas în minoritate, deoarece toți ceilalți deputați au votat contra. Prin acest fapt se constată că în Camera ungară, afară de naționalități, nu sînt de cît 3 sau 4 democrați adevărați. SERBIA FACE NOUI COMANDE Belgrad, 26 ian.— Ministrul de razboiu a comandat în Belgia 22 milioane cartușe pentru arme, cerând ca furnitura să se efectueze în cel mai scurt timp. O CRIMA SENZAȚIONALA Berlin, 26 Ian.— Cercurile artistice sunt agitate de o criteria comisă de Cunoscutul sculptor Herman Holman, care a tras eri cu un revolver asupra fratelui sau Max și asupra soției acestuia. Max Hofmann a rămas mort, soția lui e grav rănită. Se crede că sculptorul a comis crima într’un acces de nebunie. BURSA DIN BUDAPESTA Budapesta, 26 Ian.— Pe ziua de azi s’au cotat. Acțiunile de credit austriac 637.28. Acțiunile de credit, ungar 744. Renta de coroane ungară 91.30. Gril pe Aprilie 10.87. Griü pe Octombrie 12.87. Porumb 7.26. IN CHESTIA PROTOCOLULUI AUSTRO-TURC Constantinopol, 26 Ian.— "Ambasadorul german și-a exprimat părerea că modificările cerute de Austria în privința protocolului austro-turcesc sunt foarte esențiale și nici de cum nu se pot considera ca simple chestiuni de formă. Guvernul turcesc așteaptă lămuriri. Cilié Herles PARIS, 27 IANUARIE. — DISTINSUL SCRIITOR FRANCEZ, CATULLE MENDES, A CĂZUT ASTA-NOAPTE VICTIMA UNUI ACCIDENT DE TREN. PE CIND PLECA SPRE O VILA A SA DIN APROPIEREA PARISULUI A GAZAT DIN TREN ȘI A FOST TAIAT IN BUCĂȚI ȘI OMORÎT PE LOC.XPaRis, 27 IANUArie. — CorPul lui Catulle MeNdes este o masă diformă și de nerecunoscut. El a fost prins de roatele tre^inului și zdrobit în mod îngrozitor. Craniul i-a fost fracturat cu desăvîrșire și creerii i s’au risipit pe jos. Brațul și piciorul drept i-au fost retezate. " ' Catulle Mendes trăia despărțit de Oridra sa soția de cite or, săptăminî. Unii afirmă chiar că s’ar fi sinucis acum în urma unei certe cu soția. Amicii lui intimi, desmint însă în mod categoric această afirmațiune. —Ultimele cuvinte ale lui Mendes au fost „Drama Elba“, pe care după cum se știe o scrisese pentru d-na trei arte. Iată cîteva note biografice asupra lui Catulle Mendes : Poet, romancier, critic dramatic și muzical, născut la Bordeaux la 22 Mai 1848, iar după alți biografi la 1843. Venit la Paris la optsprezece ani, începu să se manifesteze pe terenul literar și-și făcu repede oarecare notorietateî prin noutatea formei și îndrăzneala descririlor sale. In 1861 întemeiă Revista fantezistă la care scriseră Th. Gauthier, Albert Glatigny, Paul Verlaine, Xavier de B etc. și publică apoi un primlum de versuri intitulat méné (1864). Apoi in tovărășie cu Xavier de Ricard, întemeie Parnasul; de aci numele de „Parnasieni“ dat grupei de poeți, cari la început fuseseră numiți „fanteziști“ după titlul revistei și „imposibili“ din cauza unui sonet de Th. Gautier, a unei poeme de L. Xavier de Ricard și a unui sonet de Catulle Mendes. In această revistă publică Romanul unei noi, comedie nereprezentate, din cauza publicărei căreia fu condamnat la o lună închisoare și 500 franci amendă. Catulle Mendes ocupă în literatură un loc de frunte; el a scris numeroase poezii, romane, piese de teatru, etc. Operele sale se remarca prin aceleași particularități cari s’au semnalat la primelrde-i producțiuni. Printre volumele lui de poezii cităm: Ode războinice (1871) Mînia unui franc-tiroir ! Povestiri epice : Hesparus, o foarte ciudată epopee mistică, uneori cu totul neînțeleasă (1873); Soarele din miezul nopții (1876); Nouă povestiri epice; Poezii (1885). Printre cele mai bine de douăzeci de volume de nuvele, amintim: Povești de dragoste 1S6<SI ;Cele 73 de zile ale Comunei; Nebuniile amoroase (1877); Monștrii parizieni, în care descrie pervositățile ce se văd la Paris (2 volume 1882—1885); Amorul care plinge și amorul care râde (1883); Budoarurile de sticlă; Fustă scurtă; De citit la băi (1884); Insulele amorului; Sfaturi unul tânăr care se destină amorului (1885); Păsările albastre (1888); Confesionalul (1890); e k. Ca romancier Mendes a scris : Viața și moartea unui clovn (1879); Yo’har (1866); Omul gol; Intîia amantă (1887); Grande Magnet; Femeia copil (1889); Casa bătrlei (1890), etc., etc. Cele mai multe din romanele lui au atins un tiraj considerabil. El a scris de asemenea și numeroase piese de teatru. A dat cronici la aproape toate jurnalele timpului și s’a distins în deosebi ca cronicar dramatic și muzical la Lejournal-Un foarte mare succes a avut studiul lui asupra lui Richard Wagner cu care a trăit intr’o foarte strînsă prietenie. Acum cițîva ani Mendes a venit și în România unde a ținut conferințe la Iași și la București. Conferința de la Iași a dat chiar naștere unei polemici de presă între doui ziariști ieșeni, al cărei sfirșit a fost un duel și moartea tragică a regretatului Spiru Prassin. D. Catulle Bíendea Mea prințesei Calimachi Sîmbătă noaptea 24 crt., a încetat din viață la Castelul Stăncești, lîngă Botoșani, mama principelui Alexandru Callimachi, principesa Zeițaida Calllimachi, născută Mourousi nepoata și strănepoata lui Vodă Alexandru Mourousi și Vodă Constantin Mourousi. Defuncta care era o mare filantroapă, prezidentă a mai multor societăți de binefacere, se ocupa foarte mult de soarta țăranilor de pe moșiile sale. In timpul răscoalelor țărănești, țăranii s'au strîns in junii casteln,pu aclamînd pe defuncta cu trigăte de ura. Singură dintre toți proprietarii, defuncta principesă a rămas în castelul ei, refuzând armata trimisă de prefectul județului. Principesa Zenaida Callimachi, care lasă unanime regrete în toate cercurile, a fost printre cei mai mari proprietari funciari din Moldova, și lipsa sa va fi în special simțită de țărani și nevoiași, cari totdeauna au găsit la defuncta principesă mîngîere și ajutor. Ea lasă o avere de mai multe milioane, din care o parte frumoasă pentru scopuri filantropice. Principele Alexandru Callimachi se află de Sîmbătă la palatul defuncte. Transmitem principelui Alexandru Callimachi și întregei familii condoleanțele noastre. , Falsificatori de bancnote PLOEȘTI, 26 lan.— D. D. Zadici, directorul poliției noastre, este pe urmele unor falsificatori de bancă a 20 lei, române și italiene cari de multă vreme sunt puse în circulație în Romînia. Stavăr lui FROUMIOIAL Higiena publică în Capitală Amicul meu dom Popescu m’a găsit eri stînd cu mîinile în buzunarele șube și că i scund gura la un măturător de pe bulevardul Carol. — Ce faci bre omule, fugi d’acolo că te înăbușă praful mi-a strigat el dela o distanță respectabilă. Adevărata că păream înconjurat de un nor de fum, atîta praf ridic vrednicul măturător cu arîcioasa lui unealtă de luptă pentru trai a. Doru Popescu Insă mă găsise în momente foarte rele, căci tocmai cearta dintre mine și măturător era în toiul ei. Ziua n’amiaza mare cînd umblă lumea forfota, el s'a apucat de măturat stirnind un praf ce nici pe Băragan nu-l găsești acum. — Așa’s ordemu dom’le, trebue să facem curățenie, îmi răspunse flegmatic funcționarii înaintind spre mine cu mișcări ritmice. — Da nu vezi că îneci lumea cu prafu? D’aia sunt atîția bolnavi și ofticoși pe aci. Noaptea să faci treaba asta. — Părea dom'le că nu ești plătit de dom primare să-mi bați capul! Eu fac ce știv! — Fire-aî al dracului! In mahalaua mea șade zăpada de un cot jumata.. și n’o curăță nimeni și p'aci mături ca în salon? — P’aci trec boerii dom’le, trebue să fie curat, că d'aia ’î bulivar înțelegi ? Și nu-am bate capu că.,... învăluit în norul de praf cu măturoiul în mină reprizintantu comunei făcu, un pas spre mine. De nu mă oprea bietu Popescu intram în belea, ardeam una funcționerului public în exircațiul foncției! Și avea dreptate bietu om, dacă așa ordinați ! Praf—dar curățenie, boli molipsitoare dar estetică pe bulivar ca și pe aiurea !••.. —Stan Bolovan ii. Ierp 1% Doamna Cuza PIATRA-NEAMȚ, 26 Ianuarie.— D. N. Iorga, însoțit de două sute de studenți universitari au sosit astăzi din Iași și de la gară s'au îndreptat spre locuința domniței Elena Cuza.Domnița i-a primit și d- N. Iorga i-a înmînat o adresă elogioasă din partea studențimei. MANASTIREA CERNICA Cernica, mînăstire de călugări în județul Ilfov, e situată pe două insule din lacul Colentina, lîngă satul cu același nume. A fost fondată de marele vornic Cernica Știrbeiu, In anul 1608. Are hramul Sf- Nicolae. La 1685 moștenitorii vornicului Cernica închinau mănăstirea mitropoliei bucureșteni iar la 1718 prin mijlocirea lu Chrysamt Nottar, bursierul lui Brîncoveanu, astronom și mare învăț;: mănăstirea Cernic cu toate venituri! el este închinați patriarchieî din Alexandria. Această închnare provoacă atîta scandal încî la 1750, Grigore Vodă Ghica cu învoiala lui Ciril a Constantinopole în urin stăruințele lu Neofit mitropolitu țărei o ia nîapoi legîndu-se a plăti anual cite 2000 lei patriarchieî din Constantinopole. Acest schit a durat mai bine de un secol, dar s’a pustiit din cauza unei ciume mari. In anul 1781, arhimandritul Gheorghe, împreună cu doi ucenici de la Sf. Munte, găsind acest loc pustiu, s’a stabilit pe el cu binecuvântarea mitropolitului Grigore. In curs de 2 ani, s’au adunat 16 călugări. In anul 1751, soțiile boarilor Golescu și Dudescu au dat mijloacele necesare pentru întreținerea schitului. In anul 1786, pe vremea domnitorului Mavrogheni, se adunară în acest schit 103 călugări, pe cari îî ajută domnitorul Mavrogheni dîndu-le toate cele necesare pentru traiu Mr . Astăzi, mănăstirea e una din cele mai mari chinovii ale țarei și locul de înmormîntare al multor evlavioși din București. Aci se află o evanghelie de la Alexandru Moruzi Voevod și o altă evanghelie, admirabil îmbrăcată, dăruitâ, de regele Carol I. Unii susțin ca între mănăstire și rîul Dîmbovița ar fi fost o mănăstire de călugărițe, înființată de jupâneasa Cheajna, soția vornicului Cernica Știrbeii, dar care s’a desființat din cauză că mănăstirea ar fi fost călcată de hoți. In această mănăstire se află o bibliotecă cu multe cărți bisericești foarte vechi. Ea numără astăzi 111 de călugări, cu care statul cheltuește anual 28.213. Din cauza bălței, vara locul e cam nesănătos. Mercuri 28 Ianuare 1909. DIRECTOR CONST. MILLE Abonamente cu premsii Un an ....... . Lb IMB Inni ■ Ulult............................ • TELEFON: Direcțiunea No. 14198 Capitală , 1410 Provincii și Străinătate No. 1340 AURELIAM pe catafalc și funerariiie NUVELELE „DIMINEȚEI“ Cei vinovați de AL. CAZABAN M'am suit într'un vagon în care, spre bucuria mea, se nimeri să nu fie așa de mult călători... Două bănci erau prinse de patru soldați din care unul ciuta din armonică. Pe altă bancă stătea lungii cagemite cioban, al cărui cojoc împrăștia un miros greoiü de lină de oaie. Mai departe, în colț, cîteva misici de grîne puneau la cale o afacere negustorească... Mă întinsei pe o bancă goală și nu mult după plecarea trenului, adormi legânat de huruitul monoton al vagonului și de notele tinguitoare ale armonicei din mina soldatului. Un tas mă stăpîni îndată, i.‘că’indu-mi mintea cu Sinduri departe de închipiuira mea. Se făcea că eram soldat, că dezertasem urcă din armată și că după o zi de rătăcire peste dealuri și ponoane, bătut de vînt și ars de soare, nimerisem într’o stînă, unde mă ascunsei ca să nu dea peste mine, jandarmii cari parcă mă urmăreau... Nu știu câ timp m’a chinuit visul, dar știu că deodată fiul trezit de o larmă neobișnuită care pornea de pe peronul unei gări singuratic, depărtată de satul al cărui nume îl poartă. Scuindu-mă, m’am apropiat de fereastra vagonului, care era deschisă. Un aer primăvăratic mă mai învioară. Prin mulțimea de sumane și cojoace, albastre au cîteva mantale de jandarmi rurali. In freamătul cela de voci, una s’auzi poruncitoare : — Hai, ridicați-1 . Atunci din grămadă, cîțîva oameni se plecară, cînd s’au ridicat, purtau pe mîini un corp fără opunere. Mîinele și picioarele H adrnau mor ca niște clipe, iar capul lui părea încins cu un turban de stage. La vederea asta, m'am depărtat de fereastră, înghemuindu-mă la locul meu într’o neliniște și așteptare neînțeleasă. De vagonul meu se apropiau, tot mai mult, voci grăbite, pași greoi... îndată deosebit gîfîit de oameni cari ridicau ceva greu, auziam chiar cuim,se frecau de pereții din afară a vagonului, sumanele aspre ale țăranilor cari urcau scările de lemn. Ușa fu trasă cu sgomot, și un jandarm albastru intră, aruncind o privire cercetătoare asupra călătorilor. Cei patri soldați se sculară în picioare. Sunetul armonicei amuți cu un scîncet scurt. După jandarm, intrară doui țărani, ținînd de subsuioră pe omul cel cu capul însîngerat. — Puneți-i aoil, porunci jandarmul arătînd jos un loc între două bănci goale. Cei doui oameni lăsară acolo pe rănit care se întinse pe sclnduri,cu un geamăt surd. In vagon se mai auită vreo cinci săteni și taică trei jandarmi. Cei doi cari urcaseră pe rănit, se așezară lîngă mine, unul drept în fața mea celalt în stiigă chiar pe banca pe care stăteam. Dintre ceilalți țărani, parte se așezară pe băncile de Ungă rănit, parte rămaseră în picioare lîngă ușă. Jandarmii luară locul soldaților și aceștia, la rîndul lor, pe al misiților cari de la ivirea jandarmilor se mutaseră la alt vagon Trenul porni... Unul din jandarmi după ce își răsuci mustață’i mică și aspră, dete poruncă soldatului cu armonioa să cânte ceva. Atunci găsii prilejul să mă uit, cu mai multă băgare de seamă, la chipuil celor doi țărani de lîngă mine Stateau tăcuți amî doî. Privirea le al”"«*?a,tristă peste ogoarele cari prindeau să înverzească, peste șiragurile de păduri, strejuind malurile negre ale Siretului. Omul de lîngă mine era aproape bătrîn, cu plete cărunte, cu barba căruntă. Cel dinaintea mea — tânăr de tot— o față rotundă, mustața subțire, iar umerii obrazului învinețiți, päreau loviți de unn pumn, puternic. Bătrînul, cînd m’a simțit că-1 cercetez, plecă ochii, lăsînd să’i scape turn suspin. Cel tînăr însă mii înfruntă cu privirea senină a ochilor săi albaștri Mă afutal și la ceilalți țărani, și în ochii,lor am văzut aceiași seninătate, aceiași răbdare adlncă. Privirea lor liniștită mă minună, neînțelegînd cum au putut acești oameni să săvîrșească o faptă pentru care a trebuit să fie duși sub paza jandarmilor. Și mă întrebam nedumie«rit cum de nu s’a întîmplat să sară un singur sirop de singe în ochiul omorîtorului și să tulbure privirea aceia atît de limpede și de albastră ! Un jandarm ridicîndu-se dela locul sau, se aproapiă de rînitul care zăcea aproape fără suflare, îl atinse cu vîrful cizmei, intrebind pe cei de față. — N’a murit încă î ’nFulgerînd cu privirea rece ca șarpele, pe flăcăul din liața mea, se întoarse către soldatul cu armonica: — Ia cîntă, mă bat, „cînd eram copii odată Cu alt trenul înainta, lăsînd stațiile și cantoanele în urmă, cu atît mai mult neliniștea se săpa mai adînc pe fața țăranilor. ..Da sigur ! Trebue să le fiem frică de pedeapisă !“ mă gîndeam privind la mina încă nespălată de, 6taige a tovarășului meu de drum. Cu această mină poate a luat parul sau toporul cu care a sfîrmat capul semenului sau, tovarășului sau cu care poate că petrecuse, odată ... Deodată, rănitul făcu o mișcare ca și cînd ar fi vrut să se ridice, dar neistentind, aftă din adînc. Țăranul cel tînăr se repezi la el și aplecîndu-se cu grijă asupra i lui, îl întrebă: — Ți-o fi mai râu.. tată... După ce legă peste bandajul des la capul rănitului, o batistă albă care se înroși pe dată, ișî întoarse privirea spre locul unde jandarmii rideau mulțumiți păi soldatul le cînta cu armonica după plac. Atunci văzui o rază de ură răzbunătoare săgetînd albastrul cel limpede din ochii lui. Cînd și-a luat locul din fața mea, pieptul îl zvîcnea cu putere. Buzele și le straisese ca și cînd ar fi vruit să puie stavilă un jui muget de turbare. Când simți privirea mea răscolinduT sufletul, fața’I ce umbri de o desnădejdar sălbatică. In vagon răsună mai tare sunetul armonicei.. — Ți-e tată ? — l’am întrebat pe țăranul din fața mea, atât îniiju’î rănitul cu pletele răpisite de stage și în care se îngroșaui, tremurînd, bucăți de stnge închegat, întrebatul făcu din cap un semnui de încuviințare. — Și cine l’a lovit așa de râu ? — Cine ?... Ia călăii... el l’au ucis ! — îmi răspunse fiul, arătand spire jamdarml. — Cum el ... l-au omorît ? — Da, domnule și pe toți ne-ar, fi omorît dacă erau mai mulți la număr... Ceilalți țărani veniră lîngă, © 61 •— Dar ce ați făcut? — întrebai din ce in ce mai mirat. Pentru ce Tați rănit ? — De, pentru ce !.. întreabă’! și dtar... Ia n-a vrut tata să le dea rachiu pe datorie !... — F, crîșm iar tatăl d-tale ? — Da, ține o crîșmă mică... Eu au venit mai tații doi. Erau băuți. Au zis tatei: „O să bem, da, să știi, pe datorie.!“ Da tata Ia a răspuns: Să vă căutați o altă crișmă că eu nu am, de dat pe datorie”. Jandarmii sau supărat: „Bine, moș Grigore, o să me-o plătești asta ! Să știi că o să-țî facem proces de contravenție. N’am respectat ■legea!“*... Și m’am dus apoi la primărie. — Erau mulți oameni la crișmă? — întrebai din nou. — Cici ne vezi.. Pe toți me-ați ridicat... — Și au încheiat procesul de contrravenție ? — ..M’am dus eu la primăria — zise țăranul cel bătrîn — ca să’i spui primarului cum statt lucrurile. Da, eu cum m’ați văzut, m’ați și pocnit cu cendronul peste obraz, de mi-ati scăpărat stelp din ochi.. . — Și v’ați lăsat așa ? — Ce m să facem, d-le ? M’am înturnat la cîrciumjă și cînd mia văzut Moș Grigore a zis: „Ira ! !.. că doar nu ,sîntem irobi !... Haideți, mă, la primărie că minT țara Im pradă” Și ne-am dus cu toții... Jandarmii cînd ne-aiăzut, Poimirne J Tour AS& Ianuarie se va pune în vînzare broșura . -------------— sistemierul cu M. Sa SoMiia Elena Cuza *> resp. pella dubi și vînzarei se va vărsa la iond ai Monumentului lui Cuza și al Eomisiilor transilvăneni S5 iȘxempi și M