Dimineaţa, septembrie 1909 (Anul 6, nr. 1985-2014)

1909-09-19 / nr. 2003

ANI.IL VI. — i­o. 2ü0a PUBLICITATEA, CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. BUCUREȘTI Str. Karageorgevlcl 13—Telelőn 8/4 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 [ Stmbftu­ 19 Septembrie 1909 DIRECTOR CONST. MINLE Abonamente cu premii: Un­ul ........ .. Lei 20 • Inui . » •, *« • .... „11­8 Inni......................... . „ s Pentru străinătate prețul este îndoit TEILI­FON « Direcția ți Administrația No. 14/10 Redacția cu Capitală. . „ 14/10 » Provincia . „ 14/^9 „W­, „ Străinătatea „ 12/40 S*­­Ipare zilnic cu cele din urema știri ale nopței 1, m I 1 KéjjéI il llllí ! Unde să călătorim ? Cîte­va observațiuni și un sfat Printre toate popoarele din Eu­ropa nu cred sa existe un altul care să fie mai voiajor, sau mai­­ amator de călătorii ca poporul nostru romînesc din regat. Să se noteze că nu vorbesc de biata clasa țărănească, care d'abia își mai duce traiul din o zi pe alta și nici noi știe ce­va să zică a că­lători decit pentru nevoile sale de muncă istovitoare. Aproape toți românii, idela cel mai bogați și pînă la cel cu mij­loacele numărate boli și anume determinate, de la miniștri și vină la ultimul slujbaș de carieră, o­­dată cu sosirea vereî ne simțim­i cuprinși de un neexplic­abil dor de ducă, de mam­a sau, mai bine zis boala, călătoriilor. Are­nu are — romanul cum­ in­tră in ruina lui Cuptor se crede dator să iasă undeva din Bucu­rești, care pretinde că-l înăbușe, și fie că-și scontează leafa pe o lună Sau chiar pe două, fie că face cunoștință cu Muntele de pietate, românul n’ar fi român dacă cu treabă sau fără treabă, bolnav sau sănătos, n’o face el un voiaj cu­ de mic: la’ Slănic, la Pucioasa, Sin­aia, Bușteni, Că­­limănești, Constanța, Brașov, Me­­hadia, etc., etc. Bine­înțeles, cel cu pungai plină sau cu credit pe piață, sub pre­textul că nu găsesc confortul tre­buincios la stațiunile noastre bal­netare, nu știu cum să-și aranjeze afacerile mai curînd pentru ca­ să plece cel puțin cu trenul accele­rat, dacă­ nu cu cel expres, fie la Karlsbad, Marienbad, Gastein, Ischl, Kissingen, Nauheim, fie la Vichy, Aix-les-B­ains, Contrexevil­­le, Ostende, Trouville, Biaritz și clte și mai clte alte stațiuni bal­neare sau climaterice, unde lasă bani grei românești în schimbul unui confort de multe ori foarte problematic. Asta se întâmplă­ în timpul va­rei. Dar iarn­a? Nizza și Monte- Carlo, mai ales de cîțîva ani, au devenit pari că otrașe româneștî! Unde te întorci, ori unde te duci, nu dai decit de romînî, cari in naivitatea și forl­andiseala lor, vor să tină piept cu miliardarii americani, cu milionarii englezi, ruși, etc. » 1 mm !*­ / • Constatarea acestui fenomen viu­ denotă oare 0 stare bolnăvicioasă In modul nostru de­­ a fî, da a în­țelege lumea și rostul nostru într’însa? Desigur că da *— și da­că o semnalez aci n’o fac nu spe­ranța că vom­ reuși printr’un ar­ticol de gazetă să schimb firea rominadul, ci In dorința vie ce am de a atrage atenția puzderiei de Romînî care călătorește, asupra unei țări și asupra unor locuri, cari, din toate punctele de vedere, ar merita să le vază și să le cu­­noscă, cel puțin d’aci inainte. Pline de amintiri scumpe pen­tru­ neamul nostru, aceste locuri, la cari îmi permit să îndemn pe numeroșii Romîni — călători să meargă să le vază, sunt adine convins că le-ar­­ înălța sufletul blazat și i-ar face să se simtă mai tari și mai mândri­­ decit sunt în realitate.... Cine n’a­­ auzit, de exemplu, ’de vestita cîmpia a libertății dela Blaj ? Toți ! Dar întrebarea es­te: citi dintre noi aui fost s’o va­ză cu ochii, s’o admire și să se îmbărbăteze pentru luptele mari ce ne așteaptă în viitor ? De­si­gur, foarte puțini, și pe aceia i-am putea număra pe­degte. Dar cite și mai eite alte locali­tăți nu sunt în Transilvania, acest leagăn sacru­­ al românismului, cari minoire și frumoase prin sfintele amintiri ce sînt legaite de ele, așteaptă pare că cu atita nesatia să fie cunoscute și de liberii și fe­riciții romîni din regat . Iată care e ținta, iată cara e scopul acestor rin­d­uri. Urmînd vechiului și înțeleptu­lui dicton grecesc. .,­cunoaște-te pe tine însuți !“, subsemnatul, îmi propun ca o dată pe săptămâ­nă să descriu în „Dimineața.“ di­ferite instituții și localități de la frații noștri din Transilvania, doar­ doar vom­ reuși să excit gus­tul romînilor, amatori de călăto­rii, pentru frumoasa și încîntă­­toarea ta­ră a Transilvaniei, con­siderată ca mărgăritarul cel mai scump al Coroanei Ungariei și pe care însuși împăratul Traian o considera ca atare. Dacă vom­ reuși­, profitul na­țional ce va rezulta pentru fiecare român în parte, care ține să-și c­u­noasă și iubească neamul, va fi cea mai mare și mai scumpă a mea răsplată. I. RUSII ABRUDEANU Barbaria militară de la Dorna l­a sergent scoate în stradă un plu­ton de grăniceri și-i ordonă să bată civilii. ă­ . ■ Numeroși răniți­­­i comercian­tului Faibiș Fridman, un scandal­­ângeros provocat de grănicierii de la pichetul Dorna. Doi sergenți majori, Stănică și Moisescu, au fost de cu zi în Va­tra Dornei (Bucovina), unde au băut bere. Din vorbă In vorbă s’au luat la ceartă. La un moment sergentul-major Moisescu aplică două palme colegului sau: ’ Acesta nu ripostează de­cit cu vorba, temîndu-se de vre-un scan­dal in­ tară străină, dar pleacă i­­mediat pe jos spre a trece In Ro­­minia pe la vama Dorna. Pe drum Insă e ajuns din noți de bătăușul sau coleg, care luase o trăsură, și care’î ordonă să se urce In ea. C­ellălalt nu voi. Atunci agreso­rul din nou 11 lovește și, astfel a­­jung la graniță.­­ iar Sergentul-major Stănică , to­rn­an dăntul unui semipluton de grăniceri din Cojoci (la o depăr­tare de 25 km. de Dorna) și trebu­ind ca să plece cu­ mai curînd la postul sau, iar pe de altă parte temîndu-se de camaradul sau, își ia drumul spre post. In drum, însă, intilnindu-se tu­tun gospodar din Dorna,­­pe care îl cunoștea, se abate pe la circiu­ma comerciantului Faibiș Frid­man, unde se așează să bea cite un pahar de vin.­­ De­odată insă intră în Circiumă sergentul-major Moisescu, urmat de­ un soldat­ armat, și se năpustește­­ din nou­­ asupra camaradului sau J și 11 scoate afară, lovindu-l cu­ palmele, apoi ordonă soldatului să-l lovească cu patul armei.­­Soldatul execută ordinul și­ în­cepe a­ î căra lui Stănică peste cap, piept și unde se Întimplă cu patul armei, pînă ce nenorocitul sergent-major cade într’o complec­tă nesimțire. Lumea ce era lai circiumă rămăsese uimită de a­­ceastă sălbătăcie și unii din el începuse chiar a-l întreba pe fe­rocele major că de ce-și maltra­tează camaradul.­­ Acela Insă din Icop ordonă: ■„Soldat, mai dă-i cîteva paturi de armă". Soldatul iar execută ordinul. In sfîrșit, văzînd că oa­menii voiau a interveni spre a scăpa pe victimă, sergentul ma­jor aleargă la pichet, de unde vi­ne cu Întregul pluton armat. De aci se începe un singeros Spectacol. Ordonă ca să nu­ se dea­­ voe la nici­­ un om să pără­sească circiuma și poruncește a-î scoate pe rînd afară ca să-î bată. Loviturile de pat de armă cad ca grindina. Singele începe să curgă în torente din capetele și trupurile celor loviți. De la o de­părtare mare se auzeau loviturile căzute pe spinarea celor nevino­vați, iar răcnetele umpleau văz­duhul. N’a rămas nici un om ne­lovit, iar în fața circiumei zăceau pe jos trupurile celor rămași, în­­­tr'un sac de singe și aproape morți. Unele arme au fost sfărî­­mate de spetele­ nenorociților să­teni. Scandalul s’a terminat prin aceia că d. locotenent, coman­dantul plutonului, aflind, sosi la fața locului. . D. medic . Carol Merais venind și d-sa a dat în grabă primele ajutoare celor lo­viți. Unii din ei au­ rămas in ne­simțire pînă' a doua zi.. ' A doua zi 15 Septembrie, a so­sit administratorul comunal care, aducînd pe cei loviți la primă­rie, a început ancheta provizorie. Era trist de văzut pongoiul ce­lor ce mergeau. Unii din ei cu la­DORNA, 16 Septembrie." — In ziu­a de^ 1i Septembrie. Pe la 8 ^ de necunocat, cu părul Imbui­­seara, sa întîmplat la circiuma dnt Runea înc­estat,­ mnii bat de singe închegat, unii șchiopi, alții cai coastele sfărîma­­te, iar alții nicî n’au­ putut fi a­­duși spre a fi interogați. Iată în scurt gravul­ Incident, care n’ar trebui trecut așa ușor cu vederea de autoritățile supe­rioare. Să se ordone o severă și justă anchetă și să se pedepsească aspru făptuitorii. Populația este surescitată­­ peste măsură.—" Călimanuh Din 1­ actrită,­ călugăriță ligi Talentata f artista, « Hedwig Wangel,­­din ’ Berlin s’a hotărît să părăsească scena pentru a se devota unei viați religioase. Starea aceasta ? a produs dezo­larea berlinezilor, cari apreciau mult humorul cunoscutei come­­diane. Hedwig Wangel Inmormîntarea lui Gh. Moceanu era la orele 3 d. a. a avut loc înmormintarea regretatului­ maes­tru de gimnastică Gh. Moceanu. Carul mortuar a pornit de la lo­cuința defunctului, intrarea Ro­­setti. înaintea cortegiului mergeau membrii societăților de gimnas­tică din București, precum și e­­levii școalei militare de infante­rie și ai internatului Sf. Sava, unde regretatul Moceanu a fost profesor de gimnastică multă vreme. Cordoanele erau purtate de d. Ionescu, inspectorul de gimnastică și d. Velescu, profesor. Foarte mult­ cunoscuți și profe­sori de la liceul Sf. Sava, au ur­mat carul mortuar pînă la cimi­tirul Sf. Vineri, unde s’a făcut inmormîntarea. La trecerea cortegiului prin fața teatrului­ National, d. Dumitriu, a ținut o scurtă cuvintare, In­ jurul­ manevrelor Corpu­lu­i comandanții trupe­lor din corpul lI de armată, ale căror manevre vor avea D.r general Zottu are ca șef al statului major pe d. lt-colo­­nel Lupescu. Trupele diviziei IV au fost expediate din București cu trenul spre Alexandria unde se află astăzi­ de armată loc între Alexandria și București, în zi­lele de 18—23 Sep­tembrie. Șef al statului­ major al parti­dului albastru e­d. Maior Arghi­­rescu. Trupele diviziei III au fost ex­pediate spre București și își vor începe marșurile de manevre de la comuna Bragadiru (Ilfov). GENERAL V. ZOTU comandantul diviziei IV care for­­­mează partidul roșu, PHncipsis Ferdinand directorul manevrelor ... j GENERALULI ION CULCE,R arbitrul șef GENERAL CONST. DICI va comanda divizia III, care for­mează partidul albastru i A ME Criza Ungară CONVORBIRE CU DEPUTATUL TEODOR MIHALI Viena, 17 Septembrie. — „Rei­­chpo.st."” publică o convorbire cu d. Theodor Mihali șeful partidu­lui naționalităților din parlamen­tul ungar. D-ml Mihali spune că criza actuală pare a fi începutul sfâr­­șitului dualismului, cel puțin al dualizmului cum s’a înțeles în trecut. Neegalitatea factorilor politici ai Ungariei e cauza de căpetenie pentrui care această țară nu poa­te progresa.­­De patruzeci și două de ani un­gurii exercită o presiune din cele mai grele asupra populațiu­­nilor nemaghiare. Conducătorii politici ai Ungariei nu au altă preocupație de­cit maghiarizarea pe care o exercită în școală, in­ presă, în viața politică. Despre *>■ întărire serioasă a Sîualizmuilui nu se va putea vorbi de­cit atunci cînd viața politică a Ungariei se va clarifica prin alcătuirea unei legi electorale care să asigure un parlament e­­șit chiar, din sinul națiunei în­tregi. După­ ce arată tendințele parti­delor politice de la 1867 încoace, șeful partidului naționalităților critică atît pe Justi cit și pe Kossuth, afirmînd că nici unul nici altul nu au în program ca­pabil a aduce o îmbunătățire în starea­­ actuală de lucruri. I *­­ 'Să’întrebarea': in ce^’sens tre­­bue să se dea o soluție crizei pen­tru­­ ca dualizmul să poată fi pus pe baze solide. Mihali a răspuns : De data ăsta Coroana n'a voit s­ă se mai lase amăgită.­­Un gu­vern nu mai e cu putință în Un­garia de­cit cu condiția de a in­troduce Votul universal, așa cum s’a introdus in Austria. Și nu e vorba de Votul universal , așa cum s’a mai încercat a se intro­duce, ci de Votul universal, e­­gal, direct și secret. O asemenea reformă va chema la viața pu­blică numeroase pături de ma­ghiari și nemaghiari. Scăparea dualizmului după mi­ne— a zis d. Mihali,— nu e cu putință de­cât dacă în Ungaria vom avea un parlament care să-șî datorească existența Votului u­­niversal egal. Fără egalitatea dreptului de vot, dualizmul nu mai e cu putință. * Despre partidul moderat al­ d-lui Babeș, d. Mihali spune că ideia înfiintărea unui asemenea partid e o încercare de a ade­m­­­eni pe romînî în lagărul hossa­­tiștilor. încercarea însă n’are nicî un fort de izbîndă Cum contițiunea nu mai poate rămîne la putere, partidul mode­rat, care s’a născut postum, va muri și el. CHESTIA iBANGEî Budapesta, 17 Septembrie.— U­­nele ziare anunță că primul minis­tru Wekerle s’ar fi pronunțat că în curînd el va înființa banca de stat. Știrea este inexactă. Intr’un con­­siliu de miniștri Wekerle a ridicat această chestiune, dar a întîmpinat un refuz categoric din partea gu­vernului austriac. GUVERNUL IȘI REINOEȘTE DE­MISIA. — SUVERANUL NU S'A PRONUNȚAT INCA Viena, 17 Septembrie. — Primul ministru al Ungariei, d. Wekerle, a fost primit azi dimineață în audiență la împărat. Audiența a durat o oră și un sfert. „ După audiență, Wekerle s'a dus la ministerul de externe unde a avut o lungă consfătuire cu baronul Ae­­renthal. Întrebat de un ziarist asupra re­zultatului audienței sale, primul mi­nistru a răspuns că a prezentat îm­­păratului demisia scrisă și motivată a cabinetului, fugind ca ea să fie ac­ceptată. împăratul a spus că se va pronunța mai tîrziu. Wekerle a re­fuzat să dea alte amănunte. UN CABINET HEDDERWART Budapesta, 17 Septembrie.— S’a răspîndit versiunea despre formarea unui cabinet Hedervary. Noul gu­vern ar urma să fie format din e­­lemente de ale partidelor­­ din 1867 și 1898. Este încă una din Combinațiunile cari se pun în circulație și despre care nu se poate spune pînă acum nimic serios. Viena, V Septembrie.— O co­municare oficială spune că împă­ratul a primit azi la orele 13 pe primul ministru ungar Wekerle într'o audiență care a durat. 70 minute. La orele 1 și 16 minute­­. Wekerle a plecat de la­ Hofburg. Primul ministru a făcut, după­ a­­udiență următoarele declarațiuni: Audiența mea la suveran a du­rat mai bine de o oră. Monarhul se simte foarte bine dispus și m-a primit în modul cel mai cor­dial posibil. Am rugat pe maies­tatea sa să primească demisia cabinetului, la care ’suveranul mi-a răspuns că se va pronunța mai târziu. Audienta ministrului de com­erț Frantz Kossuth s’a fi­xat pentru Sîmbătă“. AUDIENTA LUI LUKAK3 Viena, 17 Septembrie.— Se dez­minte în aspd-cf!-:"i "'trre c'­'mn că ui ministru Lukaks ar fi fost­­primit în audienu te­­mporat. CONFLICTUL BISERICEI ROMINE CU UNGURII Budapesta, 17 Septembrie, ■— „Keleti Értesítő“ publică știrea că în unele­­ școli romînești preoții pre­dac religia în limba ungurească. ..Lupta" relevîr­d știrea ziarului unguresc o reduce la justa ei va­loare,­ spunînd că e o știre veche, despre care „Lupta" s’a ocupat încă de acum cîtva timp, arătînd la ce se reduce adevărul. E o insinuație care se încearcă d­e acoliții lui Apponyi. Ceia ce interesează, în toată a­­ceastă chestiune este dacă, biserica romînească se supune sau nu ordo­nanței lui Apponyi. Or, după hotă­­rîrea luată de episcopii celor două biserici, răspunsul la această între­bare se impune oricui. E chestia a­­cum ca să fie concordantă între fapte și hotărîrea episcopilor. Dacă se vor găsi preoți romîni cari s’o calce, nu va fi spre lauda lor. „Lupta" îndeamnă pe preoți să nu dea ocazie miniștrilor de a spune că ab­ația episcopilor nu are nici un sens, atunci cînd chiar preoții procedează în­potriva ei. DIPLOMATICE Viena, 17 Septembrie.— Ambasa­dorul austriac din Sofia, contele Thun, se va retrage la pensie, în lo­­cu­l 1 fiind numit baronul Giskra, ^ SF Războiu­l din Maroc SPANIOLII ȘI VICTORIILE DIN MAROC Madrid, 17 Septembrie.— Orașul e în sărbătoare. Seara a avut loc o iluminație feerică. Un public extrem de numeros s'a îngrămădit pe străzi strigînd: Trăiască armata ! Trăiască regele! Mulțimea s’a adunat apoi în fața palatului regal, manifestînd pentru rege Suveranul a apărut în balcon, mulțumind publicului care i-a făcut ovații.­­i Asemenea manifestații de bucurie pentru victoriile din Maroc au avut loc în diferite orașe din provincie cum și In Mellila, t * Madrid, 17 Septembrie, — Cuce­rirea pozițiunilor Gurugului s’a fă­cut în urma unui atac dat, la orele 7 dimineața, de o coloană compusă din 16 companii de infanterie, 3 baterii și mai multe trupe din ge­­niu. Ele n’au întîmpinat nici o re­zistență și au putut ocupa pozițiu­­nile fără nici o vărsare de sînge. Steagul spaniol a fost arborat pe poziția, cea mai înaltă de acolo. La Madrid știrea a sosit în mo­mentul­ cînd regele se afla în consi­­liu cu­ miniștrii. Ziarele au apărut imediat in ediții speciale aducînd știrea cara a produs mare bucurie în popor. ȚARUL NU SE dUCE LA CONS­­TANTINOPOLE Berlin, 17 Septembrie.— Pe ziua de azi avem o știre ceva mai pozi­tivă și întru cliva motivată, nu mult enigmatica chestie dacă țarul se duce sau nu se mai duce la Cons­­tantinopole. Eî bine țarul nu mai pleacă în vizită la sultanul Turciei. Știrea o aduce ziarul „Berliner Zeitung am Mittag". Călătoria s-ar fi contramandat pe un motiv de e­­tichetă. Ca suveran de dată mai recentă ar fi trebuit ca sultanul să viziteze înflî pe țarul Rusiei. Or, după un­­ uz construit în Turcia, aceasta este cu neputință. Sultanul nu poate să părăsească țara în primii doi ani de domnie. Și din această pricină, pe care de altfel trebue s’o fi cunoscut mai de mult, țarul a renunțat a mai veni la Constantinopole. PEDEAPSA CU MOARTE IN RUSIA — Șapta execuții pe zi — Petersburg, 11 Septembrie. — In Dumă s’a depus un proect de lege pentru desființarea pedepsei cu moarte. In curînd se va da publicită­­ții o statistică, oficială, din care se constată că în cursul anului 1908 au fost executați 3569 de con­­t,am­nați la moarte, ceea ce dă un procent de șeapte execuții pe zi. In ceea ce privește orașele în care au avut­ loc execuțiile, Odesa stă în frunte cu un total de 30 lă sută din numărul exe­cutaților. ROOSEVELT IN EUROPA Paris, 17 Septembrie. — Fostul președinte al Statelor­ Unite, înainte de a se reîntoarce în America, va ține cîteva conferințe în centrele eu­ropene, și anume la: Paris, Berlin și Oxford. El a fost invitat să vie și la Vie­na, dar a răspuns că invitația i-a sosit prea tirziu și deci nu mai poate primi, , In jurul manevrelor --------- i MANEVRELE CORPULUI O OE ARMATA ** După cum am mai vorbit in zia­rul nostru principalele manevre din­ anul acesta va face corpul II de ar­mată sub conducerea generală a principelui Ferd­inardi. Acesta manevre am zis ce au importanță prin tactica cu totul nouă care se va întrebuința anul a­­cesta. Vechiul sistem de a se da di­nainte tema nu va mai fi pus in practică. Trupele se vor mișca în­tocmai ca un timp de razboiu, con­­ducîndu-se de atacul momentan ne­prevăzut. In chipul acesta fie­care armă va fi nevoită să'șî întrebuințe­ze mult mai bine forțele și atenția și adevăratul scop al manevrelor, — lupte date ca pe cîmp de răz­boiu­ — va fi mai repede ajuns. Aceste manevre ale corpului 2 de armiată au Început. Mercur­ au fost trimise diviziile III și IV cari vor face manevre principale între 18 și 23 Septembrie a. c. Trupele diviziei IV au fost transportate la Alexan­dria, iar de la Târgoviște sosesc spre București trupele diviziei a III care vor face marșuri de manevre la comuna Bragadiru (Ilfov). Divizia IV, numită și partidul roșu — va avea ofensiva avînd ca comandant pe d. general Zottu și ca șef de stat major pe locol-colonel Lupescu. Divizia III­­— numită și partidul albastru — va ține defensiva, sub comanda d-lui general Culcer, co­­­mandantul diviziei IX din Dobrogea. Șef de stat major al partidului al­bastru va fi d. maior Arghirescu. Maine, trupele din cele două par­tide se vor pune în mișcare. In a­­cest scop va pleca din Capitală principele Ferdinand, directorul ma­nevrelor, însoțit de d-nii, locot-co­lonel M. Iliescu și D. Praporgescu, șeful și sub-șeful statului major al corpului II de armată. Cuartierul general va fi la Ghinpați ln Vlașca. Aci va mai veni și d. I. Brătianu, ministru ad-interim la razboiu în­soțit de d-ni. general Crăiniceanu, șeful marelui stat major și Coandă, inspectorul general al artileriei. Manevrele se vor desfășura pe o distanță de 80 km., făcînd fie­care partid cite 20 km, pe zi. Prima zi va fi numai marșuri iar de a doua zi — pînă Mărfi 22 curent — se vor da lupte. Marți seara va urma­ încetarea manevrelor și trupele celor două di­vizii vor fi concentrate pe platoul de la Cotrocenî, Mercurî 23 curent, trupele vor fi dinand va trece trupele in revistă, după care va urma defilarea. După defilare va urma critica ma­nevrelor. Mercur. 23 euron, trupele vor fi, desconcentrate. Ninistrli Brătianu, Naref ^ Marin la llask­i VASLUI, 17 Septembrie.— Ora­șul nostru e azi in sărbătoare. E peste tot pavoazat șii decorat. Se așteaptă sosirea a trei miniștri. La orele 9 dimineața au intrat In oraș 9 automobile, aducînd pe miniștri așteptați. In primul automobil se aflau d-nii Ionel Brătianu, Spiru Haret, Vasile Morțun și Eduard Chica, prefectul județului; în al doilea, d-nii Grăjdaru și Bogdan, mem­bri în consiliul superior adminis­trativ; în al treilea, d-nii dr. Sion, Bordea și Lupu; în al pa­trulea, d-nil Halita, inspector ge­neral al învățământului primar, Corbescu, prefectul județului Făl­ci­u și Sasu, deputat, în al cin­cilea, d-niî Iamandi, ministrul țâ­rei la Sofia și Berceanu, șeful cabinetului d-lui Brătianu. In celelalte automobile se aflau bagaje. Tuturor acestor personagii li s’a făcut o primire frumoasă. Dela Delenî, miniștrii s’au dus la prefect, unde au luat cafeaua, iar la orele 10 au plecat la Delenî unde s’a inaugurat un nou local de școală.­­ Serviciul religios a fost oficiat aci de episcopul de Huși. Au ros­tit Cuvin­târî de ministru Haret și revizorul școlar al județului. Dela Delenî, miniștri s’au dus la Tatomirești la moșia d-lui Ne­rón Lupașcu, unde au luat de­junul. L­a orele 8 seara s'au reîntors la Vaslui. Dela orele 8 la 9, a avut loc re­cepția autorităților, apoi un ban­chet la care­­ au fost invitate 50 de persoane, în sala Teatrului Națio­nal, frumos decorat și împodobit pentru această ocazie. Miniștrii sunt găzduiți la d. Ne­rea Lupașcu; episcopul de Huși e găzd­uit la d. I. Nedea; d-ni. Iamandi și Bogdan sunt găzduit l­a d. Mavrocordat; d-ni. Sion, Lupu, dr. Bordea, prefectul Cor­bescu la d. căpitan Aritonul. Mâine dimineață miniștrii vor pleca în inspecția a trei comune, iar­­­ după aceea vor părăsi Ora­șul.’— Cor. D. Iorga, bolnav­ ­ri s’au răspîndit în Capitală ver­­­siuni grave asupra stării sănătății d-lui N. Iorga. Căutînd să aflăm ce este exact în aceste știri alarmante, ne-am adresat la Vălenii de Munte, prin corespondentul nostru din Ploești. Iată care­ î adevărul: PLOEȘTI, 16 Septembrie. — In localitate s’a răspîndit astăzi zvo­­nul că d. N. Iorga ar fi murit la locuința sa din Vălenii de Munte. Cerînd relațiiunî la Vălenii de Munte­ni s’a comunicat că d. Iorga­ a contractat o gravă răceală acum cîteva zile, ceia ce l'a silit să stea la pat. Astăzi d-sa se află in afară de orice pericol, ia­r la văz, NUVELELE „DIMINETEI" O DRAGOSTE ”) de LIA HARSU3 ’ o iub­eam, măi frate lorgule, cum nu cred să mai fi fost iubită vreo femee pe lume.Imi era dragă ca sufletul m­eu. Ce mai vream eu să știu de nevastă, de copil,TM Ea­­ era tot pentru mine. De veneam acasă după’ ce o vă­zusem pe ea, mă închideam Într’o odae, mă lungeam pe pat și închi­deam ochii. O vedeam mereu Înaintea mea, în urechi îmi suna încă glasul ei. Imi veneau pe buze — ca să le re­pet ca un papagal — vorbele pe ca­ri mi le spusese ea. Imină și zîm­­betul ei, puțin ironic cu o încrețitu­ră in colțul buzelor, par­că sim­țeam că-l imit.. O cunoșteam de mai multă­ vre­me. De un an de zile femeea asta îmi țintuia gîndurile. Cînd mi se citea la vreun colț de stradă că e ea, îmi bătea inima ca unul li­cean. Dar n'aș­ fi Îndrăznit odată cu capul să-I spun vreun cuvînt ca­re să o facă să înțeleagă ce se pe­trece în sufletul meu. Uneori ca să ascund ce-așî fi vrut să-i spun, sau poate ca un fel de răzbunare că nu mă înțelege că o iubesc, îi spuneam vorbe pline de ironie cari vedeam că o supără și de cari mă căram apoi de-mi venita sâ-î cad un genunchi și s'o rog să mă erte. Dar pare că mă împingea un demon să-I vorbesc așa. Și cum îți spuneam, un an in­­treg m'am chinuit dorind-o și une­ori urind-o pentru că Induram atîta pentru ea. Dela o vreme luasem o­­biceiul să trec pe vremea cînd știam că ese ea în oraș, pe străzile pe cari trebuia să treacă. Gîndeam că doar o voiü întîlni, și odată și odată îî voiü spune — fie ce-o fi — pojarul ce mă arde. Trecea uneori grăbită, mulțu­­mindu-mi rece la salut și fără să se oprească. Cum să fi încercat “ s’o țin în loc ? îmi era teamă să m’o supăr. Alte­ori se oprea un moment, mă întreba de al mei și încă cîte­va cuvinte banale. Cum ași fi în­ceput să-i spun ce mi-e în suflet . Mă temeam să nu par ridicol. Odată însă—era o zî frumoasă de toamnă—se întorcea spre ca­să. Am pornit alături de ea fără să o întreb de-mi dă voe și fără ca ea să mă fi oprit. Și atunci, nu știa cum, i-am spus printre altele —nu-mi aduc aminte ce— i-am spus că mi-e dragă. Și de unde o știam vnoae, veș­nic cu o batjocură pe buze, am văzut-o oprindu-se o clipă un loc serioasă și uitîndui-se ciudat la mine. Privirea aceea n’am inte­­les-o nici atunci, și nici pînă la ziua de astăzi nu știă , ce o fi vrut să­­ spună. * " Mi-a fost frică apoi că și puți­nul noroc de a o putea vedea a­­­șa, din cînd nu ctnd, s’a dus. Dacă e’o fi supărat , gîndeam. Dar ea nu mi-a răspuns nimic, pi­ T « vorbă, de încurajare și nici de supărare-Am uiers înainte, ea cui capul plecat ca un copil care și-a măr­turisit vina și în urmă îi pare rău, ca gravă, serioasă și cu pri­virea pierdută în zare. Măi frate, ce bine ar fi fost pentru mine de-mi lua de atunci orice nădejde. Sufeream ce sufe­ream și poate ași fi uitat-o. Dar acum... N’am mai văzut-o apoi multă vreme. Sufletul mi-eră ca ln iad, îmi era dor și-mi era frică de cum se va purta cu mine după ce știa ce dor mă mistue. *­­Clnd n’am mai putut ” răbda, m’am dus la ea acasă. Mi-a în­tins mîna ca unui prieten împo­triva căruia n’am nimic și mi-a a­­rătat să șed lingă ea.­ Și atunci, știindu-mă ’ alături de ea, singuri In toată casa, felul ei prietenos de a se uita la mine, m’a făcut să-mi pierd capul Am cuprins-o odată In brațe. Ea a­­mețită, m­i s’a împotrivit. Am să­rutat-o ca un nebun și am ple­cat împleticindu-mă ca un om beat.. Se zice că nu e pe lume feri­cire. Nu e adevărat. Ce am simțit eu, a fost cu­ adevărat fericire. Vezi tu, iubirea, asta e fericirea.. Toată ziua—nici nu m’am dus pe acasă— am rătăcit pe străzi lovind cu vârful bastonului un paragiu și zimbindu-mi singur ca un nebun. Știi tu cum se zice: nu mă ținea pământul de atâta no­roc. Că trebue să știi, frate s­rgulft, că o iubeam, o iubeam... Nici n’am încercat să mă întreb dacă și ea mă iubește. La ce bun să-mi pierd măcar un gânoi, ci­ de trecător cu o întrebare, îmi era destul că o simțeam a mea. Și știi tu cum făcea ea cu mi­ne ? Întocmai ca pisica cu șoare­cele. Aci mă făcea să cred că mă iubește, aci îmi lua orice nădejde. Cite­odată Începea să-mi facă scene. Une­ori de gelozie, alte­ori îmi imputa că nu o iubesc In de ajuns. Nici nu ea nu știa de unde scotea femeea asta atîtea învi­nuiri.­­ Cînd vedea că nu m’a putut scoate destul din fire, o lua pe altă coardă : devenea cinică. Mă întreba de-mi iubesc nevasta, de cîte ori am sărutat-o în ziua a­­ceea, sau îmi povestea scene de dragoste avute cu un altul—pla­tonice sfîrșea întotdeauna să-mi spue. Măi, cît sufeream cînd o auziam vorbind așa ! O iubeam și cu toate astea o ui­am în momentele acelea de-mi venea s’o zdrobesc. Mă împingea spre păcat. Dacă vedea că pun capul un piept și nu îi răspund, se apuca să-mi spue că­ ea se miră că o iu­besc, că nu mai e tinără, că nu ■) Din volumul „Schițe’4 apărut­­e curînd în ,Biblioteca pentru toți** e nicî cine știe ce frumoasă, că ea nu simte pentru mine decît un­ capriciu trecător și multe de astea. Mi se suia, pare că un nod in gât, și de rușine nu plingeam­. Mă dis­prețuiam singur cu atît cît mă >u*o­m­ileam. Ridicam ochii și o priveam atît de rugător că se schimba ca prin farmec, lmî cuprindea griu­l cui brațele și începea să mă săratez ca o nebună. Ca un vis urît tre­­­ceau momentele de mai înainte. ' Ce suflet avea femeea asta, m?aî frate, eu nu știu, nu l-am putut înțelege. O vedeam uneori în lume. Măi uitam la ea și pare că mi se ofirea o alta. Voirbe’a cuminte și așezat despre orice lucru — și atenei nu-mi venea să cred că pe fem­eea asta o ținusem erî sau alaltăeri Imn brațele mele, că-mi lipisem bazalei de gura ei. Mi se părea că visez sau că în viața mea se petrec lu­cruri supra­naturale. "­­ Uneori avea capricii de copilăi naivă. Să trec la o anumită orăl pe sub ferestrele ei și să-i arunci flori fără ca să bage alții de sea­mă. Mă supuneam la toanele ei ca un copil. Făceam tot ce vrea- Zilele cari treceau dela o întâ­­l­nire pînă la cealaltă mi se păreau­­ nesfirșite. Numai trăiam decîit pentru dragostea asta care mai ducea la pierzanie. Ce-mi păsa, de mă­­ va lăsta nevasta sau de-mî voiü părăsi copiii. Biată nevas­tă a mea! Ce a mai avut și ea de HM durat după urma mea!­­­­ Eram rău cu ea, brutal ch­iar) C­a o piază rea îmi eșise ceailalti. In cale. .s Și așa, măi frate Iorguleț, imi trecea viața pînă cînd Tocruril» au luat un sfîrșit brusc. Mi a« pare și acum că m'a izbit cineva­ cu o măciucă In cap de am răni’afli buimac. „Și te-’ai hotărît s’o lași In tglae ta Domnului?" întrebă Iorgu:! * — Nu frate, cum m’ași fi la î­nd­rat, cînd o iubeam atît? Dar eau tot ea... , și Cînd mă așteptam mai­­ putinl, m’am pomenit cu o scrisoare de la ea. Nu era nici un titlu: Xji capul scrisoare! și nici o iscăli­­tură la sfîrșitul ei. Numai vom­bele astea. .,Nui te mai vrea­, Uită-mă. Și nici nu căuta să mi îndupleci. Ar fi­­ In zad’ar."t Cînd spuse cuvintele aste« grăji­tul îl tremura. Ținti un punct 10 iier și tăcu. * „Și tu ce-ai mai făcut?“ I­ mai întrebă cel alt. " M’am supus... ca să n­e supăr,,­­dar tot o iubesc". <7 Iorgu Își privi prietenul zimic bind cu milă, întrebindu-se: „A3» ta-i fericirea?“ :­­y. ■ LIA HIRED ■w— & A Mișcarea în poliție Următoarea mișcare s'a bioui rar politiile din taxă, pe ziua de azi. » In poliția Capitalei: D, Al, Dumi­­triu, subcomisar cl, II­ , D-niî C. St. Gavriliu și Al. CS S­tănescu, subcomisari cl, III.­­ In poliția Iași: D, Gh, Papadopol,­ subcomisar cl, III în Pitești, în a­­ceeași calitate, în locul d-lui Gemăi»­tescu,­­ In politia BuzSă­ D. Al. Panai­tescu, subcomisar cl. I, șef al poli­­ției portului T.­Măgurele, comisar cl. III. In politia Pitești: D. D .Cernătes­­cu, subcomisar cl. III in Iași, în a­­ceeași calitate. In poliția Tulcea: D. V. Popa, comi­m­isar cl. III, șef al poliției Baba­­­dag, comisar cl. III. » In poliția Babadag: D, Anastasd I Mb­edoneanu, comisar cl.I III slie Tulcea, în aceeași calitate șef al poliției, i­ In poliția Medgidia: D. C. Mă*­escu, comisar cl- II la Giurgiu, co­­misar cl. II șef al poliției. i In poliția Giorgiu: D. N. Drăgu*­tescu, comisar cl. II, șef al poliției Medgidia, comisar cl. II. In poliția portarii T.­Magorete* D. Oct. Ionescu, subcomisar cl. I. la Mangalia, în aceeași calitate, șef al poliției. In poliția Mangalia: D. I, Geor« gescu, subcomisar cl. III, șef al po­liției Urlați, Înaintat subcomisar cl. 1. in locul d-lui C. Ionescu*­­transferat, Mișcare în Invățămîntul profesional Printre membrii corpului didatcric profesional din țară, s’a făcut ur­­mătoarea mișcare: 1 D-ra Virginia Ignat a fost numită­ profesoară de limbele romani și franceză la școala profesională Noi 1 din București. ■ . • D-na Elena Ionescu a fost numită maestră suplinitoare de des­emn la!­­școala profesională de fete din Tes­cuci, în locul d-nei Huiban, transfer­­ată la P.­Neamț. 4 D-na Cleopatra Tăut, institutoare la școala profesională de fete din Huși, a fost Însărcinată a îndeplinit­ funcțiunea de secretară ,pe lângă­ acea școală, * D-ra V. Birzoiescu a fost numită­ directoare a școalei profesionale de­ fete din Buzău. D-ra Elena Antonescu, actuală a­­jutoare de maestră, a fost numită­ secretară și pedagogă la școala ex­ternă de menaj din Capitală, și D-ra Elena Stănescu a fost nu­­­mită comptabilă la școala profesio­nală de fete No. 1 din București, în­ locul d-nei Ștefănescu. D-na Olga Tintu, actuală profe­soară cu titlul provizoriu, de a­­ritmetică și com­juabilitate, la școala profesională de fete din Constanța,, a fost­­ numită cu tit­lul definitiv la catedra ca ocupa..

Next