Dimineaţa, septembrie 1910 (Anul 7, nr. 2335-2364)

1910-09-26 / nr. 2360

•MM ANUL VII.—No. 2S66 PUBLICITATEA: COM CEDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate C­AROL SCHULDER A Comp. JÍJ- Karageorgevici, 18.~­Telefon 3/4 Birourile ziaruluit Str. Sărindar No. 11 București w^**TM*IMI*********r****~*****r~TM~**"~*>M**»*>»*~»*r*>"»***»*~*tif»0irtirtmvn</i»Miiinw»wiwwi»»(i»»wiiimiiw»^wwiwm*«mwwwmvvwwwi>wwwmw»>w^^ «».rnutv« iviu DIRECTOR COMST. PILLE Abonamente cu ppș iii 3 Va an JLei 20— | e lan?, 1&3 11.— S Suni . * , Le Pentru străinătate prețul fost îndoit telefon Direcția și Administrația Redacția: cu Capitala m „ Provincia „ „ StrăInătatea Ko.14/10 ,54-10 14,90 12'4> APARE ÎN FIE­CARE DIMINEAȚĂ CU CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN TOATĂ LUMEA " '■ -1 Prăbușirea <■ [UNK]*a dinastii Familia lui Car­los I: fostul rege Don Carlos, care a­­cum două ani a fost asasinat; fostul prinț moștenitor Louis, care a fost și el împușcat odată cu tatăl său; re­gina văduvă Ama­lia și tînărul rege Manuel, care acum a fost isgonit de pe tron și se află în exil. Dreptul de vot înscrieți-vă în listele electorale! Atî cînd­ evenimentele grave din Lisabona atrag atenția sumei întregi asupra Portugaliei, e in O revistă din Capitală Dubli­ care alt fapt, a­­ deschis ochii teresanț, cred, a da cîte­va no­am â 1 /-­ — m­iXInl /-»o­l.ît.A TTY*i V'h­O'îl.T'fi­lH. il.fM ca deunăzi rezultatul unei an­chete făcută asupra nouilor ce­reri de înscriere în listele elec­torale. Rezultatul e foarte carac­teristic: 98 In .tată din cei­ ce, au cerut inscrierea in liste, sunt muncitori si abia 2 la su­tă reprezintă alte categorii. Si revista în chestie scotea din a­­cest fapt încheerea, că­­pătura muncitoare dela noi a început să se trezească la viața politi­că, năzuind să-și spună și ea cuvîntul în trebile publice, încheerea e foarte dreaptă. De fapt, fenomenul ce se con­stată­­ acum­ era de­­ prevăzut. De mirare e numai că el nu s’a petrecut mai de mult. In adevăr, de la întemeierea regimului nostru parlamentar și pîn­ă astăzi, grija trebilor publice și-au însușit-o partide­le politice, cari au condus țara numai după interesele lor de clasă sau­­ de gașcă. Numărul celor cu dreptul de vot sau mai bine zis al celor înscriși în listele electorale fiind foar­te restrîns, exercițiul dreptului de vot a devenit o profesiune foarte rentabilă pentru agenții electorali și clientela partide­lor. Un adevărat pact, voit sau impus de împrejurări, s-a în­cheiat între partide și agenții­­ electorali: dați-ne votul, și vom împărți buchetul tarei cu voi. O mînă de alegători profe­sioniști dădeau tonul în politi­că și terorizau pe politiciani, paralizînd ori­ce încercare cît de timidă, de a îndruma poli­tica tarei pe calea satisfacerei binelui obștesc. Unde ne-a dus acest, regimul electoral șiuaeneris, s’a văzut Țara a fost luată în arendă, pe rînd, de partidele politice Si de clientela lor, în dauna masselor mari, cari, fie că n’a-­­veau dreptul de vot, fie­ că-1- aveau dar nu și-1 exercitau. 1 # Ce-ar fi de făcut pentru cur­marea acestei nenorocite stări de lucruri? Ce-ar fi de făcut pentru înlăturarea spectacolu­lui dureros de a vedea un po­por de milioane încăput pe mina a zece mii de politiciani interesați ? Răspunsul la această între­bare s’a dat de mult: să se a­­corde votul universal, pentru ca mina de agenți electorali ca­re cangrenează astăzi , viața noastră politică să fie înecată în marea masă a­ alegatorilor liberi și conștienți. Dînd­u-se votul obștesc, nici partidele n’ar mai atârna de clientela lor, și, din factori de exploata­re a țărei, s’ar transforma în organe de progres și de­ muncă pentru binele general. Decit, idealul votului uni­versal e un ideal îndepărtat, căci actualii deținători ai pri­vilegiilor politice nu se vor învoi, în ruptul capului, să-și taie singuri craca de sub pi­cioare. . Există, totuși, încă un mij­loc pentru a reduce plaga po­litici­anizmului și a-î mai îm­blânzi nefastele-i urmări. Mij­locul acesta l’au înțeles prea bine numeroșii muncitori cari cer acum înscrierea în listele electorale. Ei și-au dat seama că, avînd dreptul de vot dar neexercitîndu-și-i, se fac păr­tașii celor interesați să perpe­tueze actuala stare nenoro­cită de lucruri, se fac complicii propriei lor exploatări. Și înțelegînd lucrul acesta, au căutat să-și valorifice drep­turile. S’au îmbulzit cu cere­rile de înscriere în liste. Ceea ce, poate mai mult de­cît ori muncitorilor și le-a arătat ca­lea de urmat, au fost prigoni­rile și loviturile îndreptate îm­potriva clasei muncitoare de la orașe, de actualii guvernanți Legile draconice împotriva dreptului de asociație și de grevă sunt cu totul recente și probabil că multe din înscrie­rile în liste sunt răspunsul di­rect la aceste lovituri. * începutul este bun. El tre­­bue să continue, și toți oame­nii de bine din țara aceasta trebue să-l sprijinească. De a­­ceea Adevărul s’a pus la dis­poziția numeroșilor săi ceti­tori, înființînd un birou elec­toral, care se însărcinează să facă formalitățile de înscriere pentru toți aceia cari au certi­ficat de patru clase primare sau plătesc statului o dare de 20 lei pe an. Rămîne acum ca muncitorii să-și facă datoria. Și nu numai muncitorii dar totî cetățenii cari pot avea dreptul de vot. Să se înscrie în liste totî micii slujbași, i­stoviți de muncă și plătiți prost din cauza Muri­lor mari ce se plătesc sinecu­­riștilor ocrotiți de politiciani. Să se înscrie toți chiriașii, cari văd cum chiria le înghite o treime din budgetul caznic fă­ră ca primăria să intervină spre a da o soluție acestei gra­ve probleme. Să se înscrie toți meseriașii, toți amploiații, toțî locuitorii mahalalelor cari sînt lăsați să zacă în întunerec, fără apă f­ără canale, fără pavaje, de­oare­ce tot budgetul de lucrări al primăriei e cheltuit pentru cei din centru. Să "se înscrie toțî aceștia, și atunci, în fața numărului lor covîrșitor torța agenților elec­torali va scădea, iar politica de­­ interese personale va fa­ce loc politicei intereselor obștești. IOSIF NABSJBE -----------— Statua lul­im — Donația regelm — IAȘI, 24 Sept­ — D. Ghica-Deleni, președintele­­ comitetului pentru ri­dicarea­ statuei lui­­ Cuza-Vodă, a tri­mis azi o telegramă suveranului, în următoarea cuprindere: „Vă rog cu cel mai profund res­pect să primiți toate mulțumirile noastre pentru marele ajutor ce ne-ați dat pentru înălțarea statuai lui Vodă­ Cuza“. - --------------------. Dan Proprietatea imobiliară din Dobrogea Un ziar liberal anunță urmă­toarele : Comisiunile numite de ministerul domeniilor pentru aplicarea legii prin care se regulează proprietatea imobiliară în Dobrogea, au lucrat în­ tot cursul verei și acum vor îna­inta rapoarte asupra celor consta­tate. După cît aflăm se vor face depo­sedări de vreo 3 mii de hectare. Mulți însă dintre locuitorii autoh­­­tonii, cari posedă terenuri în mod legal, dar cari s’a constatat că își cultivă­ singuri pământul și au fa­milie grea, vor fi îngăduiți să stă­pânească aceste terenuri. De alt­minteri și interesul este ca Dobro­gea să fie populată cu astfel de oa­meni. Pămînturile deposedate Statul le deposedau­ și toți veteranii împro­prietăriți în 1904 și anii următori și­­ cari nu s’au stabilit în Dobrogea spre a-și cultiva pămîntul. Pămînturile deposedate. Statul le va împărți din nou locuitorilor au­­toh­toni obișnuiți cu situațiunea Dobro­gei, Mgalla­ tițe privitoare la această țară așa de liniștită mai înainte și așa tulburată de vre­o cît­va timp. Regatul Portugaliei are 88,954 km, cu 4.660.095 locuitori după da­tele cele mai noul, împreună cu Madeira și Azorele ce-i aparțin, are 92.157 km, cu 5.049.729 locui­tori. Țara e o continuare a mun­ților­­ Spaniei (Serra da Estrella­, 1993 m.), cu șesuri și văi rodi­toare, dar puțin cultivate, udate de cursul inferior al rîurilor Guadina, Tej­o, Duero, Minho. Populația e un amestec de ele­mente suevo-romane, castiliene și franceze; afară de portughezi propriu­ ziși, mai sânt creoli, ne­gri, țigani și puțini evrei; patru clase sociale sânt: nobilimea în­naltă, „titulados cu predicatul „dom",­ nobilimea de jos, „fidal­­oos”, clerul, cetățenii și țăraniii. Biserica dominantă e cea roma­­no-catolică, cu trei arhiepiscopi (la Lisabona, Braga, Evora) , și unsprezece episcopi. La 1834 s’au casat toate mănăstirile de călu­gări, călugărițe mai sunt 1500. Instrucția poporului numără 5404 școale, școale medii sunt 23 li­cee , institute superioare de învă­țământ, universitate la Coimbra, trei școli de medicină la Lisa­bona, la Porto și la Funchal; curs științific superior la Lisa­bona­; academie politechnică la Porto, școală politechnică la Li­sabona; institut agronomic, aca­demie regală de științe la Lisa­bona,; două academii de arte la Lisabona și la Porto; conserva­tor de muzică, școală militară și de marină la Lisabona. In termen mediu se produce a­­nmal 3—4 milioane hl gr in­; 2—5 milioane hl. secară; 1—2 milioa­ne hl orz și ovăz; 7—8 milioane hl. cucuruz; 2—3 milioane hl. cartofi; 1,5—4 milioane h­l. vin; producție însemnată de ulei­, cas­tane, lînă, și mai ales portocale (în a­nul 1896 s’au exportat 47 de milioane bucăți). Economia de vite neînsemnată (multe capre, asini și rîmători) se cultivă gogo­­șile d­e mătase, mine de aramă, mangan, fier, plumb, cărbuni. E o industrie desvoltată, mai ales în ce privește țesăturile de bum­bac, lînă, mătase, artice­le de aur și argint, fabricații de fier, ma­șini, pielării, porțelane, hîrtie, comerț maritim întins. La 1897 au intrat în porturile portugheze 10.406 vase de 9.237.048 tone și au eșit 10.356 năvî de 9.209.579 tone. Flotila comercială număra mai acum cîți­va anii 258 vase d­e 88.885 tone. In Portugalia sunt 42 bănci,­în­tre cari cea mai importantă este acea numită a Portugaliei. Căi ferate sunt pe o întindere de 2.358 km; telegraf 7.425 km. Calculul monedelor după reis; 100 reis egal tostao: 1000 reis egal 1 mil. reis; (ca la 432 franci); 1000 mii­re is­ egal un conto. Măsuri are pe cele metrice. Pînă acum Portugalia a fost o monarhie constituțională, cu drept la tron a ambelor sexe. Legislativa (Cortes) consistă din două Camere: a pairilor (păros) și a deputaților (deputados). Finanțele nu prea sunt ordona­te. Datoria publică: 664 milioane milieis. Capita­la Lisabona. Portugalia mai posedă în afară de Madeira și Azore, în Africa 2.126.140 km, în Asia 19.970 km; trupele coloniale numără 9478 oameni. Literatura­­ portugheză e puțin cunoscută din pricina lipsei de critică și istorie proprie. însuși portughezii caută să cunoască din scriitorii străini valoarea numeroaselor opere literare ale țării lor. Literatura portugheză e influ­ențată mult de cea italiană, fran­ceză, etc. Sunt cântece de amor după modeilul trubadurilor pro­vensali și adunate în colecțiuni numite: Cond­enseros. Secolul XV este al cronicarilor; secolul XVI este epoca de înflo­rire a literaturei portugheze. A­­tunci scriseră poeți­ lirici ca Ber­­nardien, Ribeiro, etc., etc. Pe la începutul secolului al XIX poeții Barbosa de Bocagio și Francisco Marines de Nasciment © a,pari Regele Manuel tu exil.­l in­e filial «ara IES? In ajunul revoluției -----------------------­Care era starea politică și morală a Portugaliei S’a­­ putu­t vedea din telegramele noastre că izbucnirea revoluției în Portugalia n’a surprins cercu­rile europene. Dacă s’a vădit vreo îndoială, ea se rapoartă la oncursul pe care îl­­ dă armata revoluționarilor, căci se credea și tot se mai susține pe alocurea, că armata e regalistă. Situ­­ția politică și morală a Portugaliei era de mult compro­misă. Era ceva putred în aceas­tă țară și toți acei cari au avut ochi sau au voit să vadă pre­simțeau­ o zguduire teribilă a în­­t­regei temelii a statului. Condițiunile în care noul gu­vern al Portugaliei a luat frînele puterea erau primejdioase. D. Teixeira de Luza, șeful cabinetu­lui, găsea în fața lui o majori­tate parlamentară compromisă într’un mare scandal financiar, care aruncase disprețului public personali foarte înalte. Imposibil să guverneze cu o Ca­meră asupra căreia erau îndrep­tate priviri disprețuitoare și do­vedită în cea mai mare parte în­chinată corupției și fraudei. Primul act de guvernămint al d-lui Teixeira­­ de Luza, care ma­nifesta veleități liberale, fu să ceară dizolvarea Cortezelor și ti­­nerii rege Manuel aprobă, iscă­lind decretul de dizolvare. Acest act, care, superficial, pu­tea fi considerat ca o demonstra­ție de simpatie în favoarea po­porului, a fost însă suspectat și socotit ca o manoperă a guvernu­lui pentru a-I da timp să-și creeze noul majorități parte­, icu­tare care să asigure succesul gu­vernului în viitoarea Cameră. De fapt, așa a și fost. D. Tei­­xeira de Luza a guvernat țara fă­ră de parlament cît a putut mai mult­ ,pînă la limita pe care o a­­corda legea și n’a convocat, pe alegători de cît in ziua cînd ori­ce amânare devenea o contraven­ție și cădea sub asprimea legei. Ii trebuia­ în adevăr timp să pregătească alegerile pentru re­­înoirea Cortezelor. Guvernul n’ar fi ținut seama, de sigur, nici de lege, dacă de­­ la experiența lui Joao Franco monarhia portugheza nu și-ar fi pierdut încrederea în dictatură. Cum întreaga viață politică era suspendată, guvernul nici nu avea altceva de făcut de­cît să se o­­cupe de alegeri. Era sigur că vic­toria va fi de partea sa. Exploa­ta toate resursele obicinuite ale candidaturilor oficiale și, , ale presiunei administrative. Nu-i tre­­buiau oameni noul, ci alt parla­ment, odată ce cu cei vechi, nu mai fusese posibilă guvernarea. Dar d. Teixeira de Luza nu s'a­ mărginit la mijloacele obicinuite ale guvernelor pretinse tari pen­tru a­-și asigura izbînda. A făcut mai rău, fără să ino­veze. A pus la cale descoperiri de comploturi, comploturi de acelea pe cari orice poliție bine orga­nizată le ține în rezervă pentru momentul oportun și de cari nu mai auzi nimic după ce miniștrii au căpătat întîiul vot de încre­dere.A dezlănțuit teroarea, uneori fățișă, alteori în umbră. A ațâțat mînia și indignarea populară. S’a zbătut în corupție ca să închege majoritatea de cincizeci—ș­aizeci de voturi, pe care o avuseseră înaintașii lui. Truda i-a fost zadarnică; de­­abia de­ a întrunit douăzeci — douăzeci și cinci de voturi de majoritate. * Dar, în sfârșit, alegerile s'au făcut. Se putea crede că criza va înceta, dar ea n’a făcut de­cât să se întețească. Pr­ezentîndu-se în fața Corteze­­lor, regele n’a putut enunța decit un progrm vag de reforme ad­ministrative și financiare, consti­tuționale și organice; alegerea a jumătate din membrii patri­ei ; independenta Cortezelor din punc­tul de vedere al datelor de con­vocare și al duratei seziuni­lor; Introducerea reprezentărei pro­porționale în legea electorala ; ■regu­lamentare­a asociațiilor re­ligioase; tratative pentru nouă trata­te d­e comerț; adop­tarea si­ste­m­ului metric, revizuirea tarifelor vamale, independența financiară a coloniilor, — toate chestiuni in­variabil expuse în programul ve­chilor­­ miniștrii, reproduse inva­riabil în aceiași formă vagă. Reformele radicale, importante, anunțate d­e d. Teixeira de Luza în­ ajunul alegerilor dispăruseră mai înainte chiar de a fi fost de­terminate. Setea poporului pen­tru reînoirea vieței publice a ța­rei în loc să fie astâmpărată, era, dimpotrivă, mai aprinsă. Acest program șovăitor și bă­­trîn era efectul rezultatului ale­gerilor. Intrarea republicanilor în parlament, în număr însem­nat, deștepta reacționarismul în­tru câiva înăbușit al șefului gu­vernului, cărua regele se supu­nea cu toată naivitatea­­ celor douăzeci de ani ai săi. Pe de altă parte, noua Cameră era în imposibiltate să funcțio­neze. Așa de puține alegeri fuse­seră validate, așa d­e multe do­sare electorale reținute de tribu­nalul de verificare a puterilor, că noua Cameră nici nu se putea constitui. Toată majoritatea guvernului se ridica la nouă scaune. Cum să guverneze cu această neînsemna­tă fracțiune ? Criza era mai acută de­cît ori­cînd. * In ultimele zile se aștepta o ordonanță regală care să amine parlamentul cu încă două luni. De altfel, era vădit că nici la această epocă el nu ar fi fost în mă­sură să discute măcar proectele trecute în programul regelui- Noul parlament portughez nu er’a născut viabil, pentru că conținea elemente cari nu conveneau pu­­terei executive a statului. Deci, deznodâmîntul era o nouă dizolvare, noul alegeri și un nou minister. Dar el a fost un altul. Golul­­ politic nu mai convenea poporului Portugaliei și l’a um­plut cu strigătul înfiorător al re­voluției. Lisabona, si Septembrie.—Noul ministru de externe Machado sosit era aci. El a declarat că, în special, a­­lianța cu Anglia va fi respectată. PENTRU SALVAREA CURȚII REGALE. Roma. Si Septembrie. — Guver­nul italian a trimis un vapor de războia spre Cadix, cu ordinul de a îmbarca pe bunica regelui. MANIFESTUL către națiune Paris, 24 Septembrie.—Guvernul provizoriu va fine azi un consiliu pentru a redacta definitiv textul manifestului. Se vor da asigurări liniștitoare cu privire la viața și averea tu­­turor Iodut­orilor,­­mai ales a străinilor. Noul guvern va declara prin manifestul în chestie că va urma o politică pacinică pe baza alian­țelor încheiate de cavernele tre­cute. De Spania nu va fi vorba un manifest. Cu privire la probabilitatea u­­nei uniuni vamale spano-portu­­gheze, ambasadorul spaniol din Paris,­­Cabale.ro, a declarat că a­­ceastă uniune n'ar fi în favoar­­ea nici uneia din părți. Spania — spune Cabalero­­­ a­­re nevoe de o ne­stingherită liber­tate de acțiune.­­ Dri dimineața, guvernul pro­­vizor a Placardat afișe mari în Lisabona. Manifestul spune­ că unii funcționari cari refuză să recu­noască republica, au fost înlo­cuiți prin alții loiali. Poporul se adună în grupe mari și citește afișele. Cu acest prilej s'a întâmplat un incident foarte interesant. Dinspre Rotonda del Ora ve­­­nea președintele guvernului pro­vizoriu­, Teofil Braga, la braț, cu președintele Braziliei, Fronseca. Mulțimea le-a făcut ovațiuni frenetice. MASURILE Boutui_guvern Lisabona, 24 Septembrie, orele 9.10 dimineața. — Guvernul pro­vizoriu­ continuă a lua măsurile necesitate prin faptul că o parte din trupele ce se află actualmen­te la lisabona și trupele cari o­­cupă la gările întărite nu au ade­­­rat în întregime guvernului. * Zisafile află din Lisabona că ministrul Angliei a avut o lunga convorbire cu președintele Braga care a declarat, că republica va continua vechea politică de prie­tenie cu Marea Britanie. Lisabona, 24 Septembrie. — Popo­rul a atacat locuința fostului prim- Bdnistan Gastro. Noul guvern fiind înștiințat, s’au luat toate măsurile pentru a liniști lucrurile. Foștii miniștri Soucia și Rapozo Ortelo s’au dus la primărie, unde se află instalat guvernul progrieor și au predat conducerea afacerilor sta­tului. #■ Paris. S1 Septembrie.— "Agenția Havas află din Lisabona că a­­tunci cînd miniștrii au lua­t pose­siunea efectivă de portofoliile lor, aproape toți vechii funcțio­nari au fost concediați, poliția schimbată. In momentul izbucnirei revolu­ției, posturile de poliție au fost prădate. Se zvonește că amiralul Can­dido Reis, promotorul revoluției, s'a­ sinucis. Pretutindeni republica a fost primită fără luptă, proclamațiu­­nea noului guvern a­ fost­ primi­tă cu entuziasm în întreaga țară. Un fost ministre prizonier Lisabona. 2­4 Septembrie.— Agenția Havas află că republi­canii nădăjduesc să izbîndeas­­că în întreaga Portugalie. Ministrul de externe, sosind la Lisabona, și-a­ manifestat impatia pentru Menținerea a­­lianței cu Anglia. D. Teixeira Souza, ultimul președinte al consiliului, se află printre răniți. A fost lovit­ de o spărtură de obuz. Mai mulți ofițeri sunt deți­nuți de republicani. Se află ca prizonier al lor și fostul mini­stru din cabinetul Franco, d. Ayres Ornellas. Noul guvern continuă a pri­mi adesiuni, între altele pe cea a generalului comandanți al la­­gărului fortificat din Lisabona Ministerul de războiu, a vizi­tat posturile militare. Poșta din străinătate lipsește de trei zile. . flirta Pia !Mama fostului rege Don. Carlos, pentru salvarea căreia Italia a trimis un vas de războiu. Regele Manuel la Gibraltar Londra, 24 Septembrie. — La orele 2 luna, noaptea un birou de corespondență de aci­ a afișat următoarea telegramă: Gibraltar, S1 Septembrie, ora î dim. — iachtul regal „Dona Ama­lia" a sosit aci la orele 11.15, a­­vînd Pe bord Pe regele Manu­el, Pe regina mamă Amalia și curtea regală.­­ După acostare, regele și regina au descins, în trăsură închisă, s'au dus la reședința de vară al guvernatorului. # Gibraltar, 24 Septembrie.— Ora 1,25 dimineața.—Agenția Reuter a­­flă că și regele și regina Maria Pia s’ar afla pe bordul vasului „Amalia”. i Gibraltar, 24 Septembrie—Agen­ția Reuter află că yachtul por­tughez „Amelia” a sosit în port la ora 11 sieara avînd pe bord pe regina mamă și p­e infantele Al­fonso. țfr Dresda. 24 Septembrie. — La te­legrama urgentă a regelui Saxo­­niei care cerea știri asupra rege­lui Manuel, s'a răspuns din Li­sabona că regele a reușit să fugă. Madrid, 24 Septembrie. — Tîrziu­ în cursul nopții ministrul de externe al Spaniei a primit de la ambasado­­r­ spaniol din Lisabona o telegra­mă prin care o anunță că regele Manuel a plecat spre Anglia.­­ Madrid, 24 Septembrie. — Legă­turile telegrafice cu Lisabona au fost restabilite. îmbarcarea regelui Manuel pentru Anglia si confirmă in mod oficial.­­ Asupra fugei regelui știrile ve­nite din Lisabona, sînt contradic­torii. Cînd a fugit regele și unde e, nu se știe. Sigur este că Marți, cînd, tunu­rile încetase focul, regele Mam­­­uel se mai afla în palatul Nece­­sidades. O altă versiune e că regele a plecat spre Gibraltar, cu iah­tul „Dona Amelia. Viena, 24 Septembrie. — Iachtul grecesc „Amfitrites“ a sosit era la Triest pentrui a îmbarca pe regi­na Amalia, care se înapoiază, în Grecia. Amănunte asupra revoluției — «•— Lisabona., H Septembrie. — Răs­turnarea regimului regalist s'a în­­tîmplat cu o zi mai î­nainte decît hotărise șefii mișcării. Revoluția era pregătită pentru Miercuri. Flota primise ordin de a­ pleca la Cascaes; regele avea în inten­ție să ia reședința, acolo. Deoarece, însă, revoluționarii e­­rau înțeleși ca­ șefii flotei, s’au­ gindit, să nu piardă un sprijin­ așa de prețios, și, în consecință să nu mai amine revoluția. Luni, numeroși șefi republicani, însoțiți de­­ partizanii lor s'au dus la, cazarma regimentului 6 de in­fanterie. Porțile fură deschise; mulțimea intră, și arme fură împărțite tu­turor. In urmă, se duseră cu toții la cazarma regimentului 1 de arti­lerie care se asocia în drcetă revolu­­ționarilor. Luptele de straidă durară 2 zii și 2 nopți. — Roma, 24 Septembrie. — Vatica­nul a primit, știri a­supra revolu­ției din Portugalia, prin care este informat că monarh­ia în­că nu e pierdută, chiar dacă pentru mo­ment republicanii au avut suc­cese.­­ Se speră aci că vechiul regim va putea fi restabilit.­­ îndată ce legăturile din Lisabo­na vor fi reluate, nunțiul papal va primi instrucții cu privire la clerul portughez.­­ Papa a avut azi o convorbire miai lungă cu secretarul Mery del Val, asupra revoluției din Portu­galia, Berlin, 24 Septembrie.­­ Deși năvălirea revoluționarilor în ca­zărmi­e s’a ținut secretă, totuși co­mandantul gărzii orașului a fost pus in cunoștință. , El inform­ă ministerul de in­terne și politia, cari cerură aju­torul armatei. In aceiași noapte insă trupele credincioase se postază la 3 kilo­­meti depărtare de lagărul revolu­ționarilor. Pînă dimineața nu se întîmplă nimic. In zori, însă, revoluționarii au dat ordin escadrei să înceapă focul. Primul a tras vaporul „Adam A­stor“; proectilul căzu în grădi­na palatului.­­Apoi începu să bombardeze ira­i­porul „St­. Dafiel", care se pos­tase pe rîul Tago, în fața cazăr­mii de marină. Cînd se auzi în oraș p­rima sal­vă de tun, începură luptele pe străzi. Soldații răm­așî credincioși, în special cavaleriștii, și orniră îm­potriva revoluționarilor. Ei fură, însă, curînd respinși de artilerie. A rămas pe cîm­­pul de luptă mulți morți și roi­­nițî. Au fost văzuți pe străzi cai a­­lergînd fără călăreți. Tot orașul se deșteptă, iar po­porul pori în gloată spre por­tul din Capo Blanca. Domnea un mare entuziasm. Mulțimea intona imnuri revo­luționare. Lupta dură 2 zile și 2 nopți. Vapoarele continuă atâta vre­me cu bombardarea, pînă ce flamura familiei regente de Bra­­ganza fu coborltă de pe frontispi­ciul palatului și înlocuită prin bandiera revoluționară verde-al­­bastră. Marți, cînd tunurile începură bombardarea din piața Libertății, masse compacte, da cetățeni , se­ adunară, cetățeni credincioși re­gelui. Veniseră mulți locuitori­ din­ provincie, mai nets din Cascaes,­­unde știrea despre revoluție s’a a comunicat cu iuțeală. Mulțimea s'a postat în fața tu­nurilor, strigînd: — Trageți în noi, nu in regele nostru ! Scena aceasta a uimit într’atî­­ta ve revoluționari, în­­cil de pe pi­ața Libertății nu­ se mai trasa nici o salvă de tun. ” In alte orașe revoluția, a prici­nuit mari vărsări de singe, Mai­ ales la Opporio. La, Coimbra, însă, locuitorii au primit cu mare en­tuzia­sm pro­clamarea republicei.1. ' ș­ Ministrul de externe Machado, a străbătut cu automobilu­l pro­vincia,, proclamînd pretutindeni republica, nn entuziasmul popu­­lați mn­ei. ț­ Machado a Plact­dat manifes­te, prin care populațiunea­ este­ invitată a fi liniștită, a­ și înde­plini ocupațiunile și a nu se ghi­di cu necaz la faptul că regela Portugalei a fost despuiat de drepturile lui. Pînă Mercury, republica a fost proclamată în toată Portugalia.­­ Liniștea a fost restabilită. Primul semnal de izbucnire a revoluției a fost următoarea în­­tîmplare, despre, care, de altfel, am mai vorbit. . Locotenentul Santos, din ,stătut major, fiul unei familii aristo­cratice fusese tratat la un ospi­ciu, timp de­ cit­ev­a­ luni, de că­­tre profesorul Bombardo. . () Cînd Santos era pe cale de vin­decare, el discuta adesea cu, Bombardo despre ideea republi­cană. V­eșind din ospiciu, Santos pleca la Paris, de unde se întoarse­ Luni.­­ El se duse de-a dreptul la ospi­ciu, cînd, revenindu-i probabil nebunia, după o scurtă discuție trase asupra lui Bombarda 4 fo­curi de revolver. Luni seara ziarul „O .eccolaf‘l publică un reportaj asupra aten­tatului,'' atribuindu'l presiunilor­ clericale, ți Ziarul republican sfătuia, popo­rul să-l răzbune pe Bombardai. 1 In același timp, „O .Seccoto­ 1 placardă afișe mari cu descrierea, crimei, iar cînd lucrătorii se în­toarseră dela fabricî, ceairă des­crierea cu mare emoțiune. Se auzeau strigăte: — Jos regalitatea! Jos regele! , Douî preoți, cari interveniseră fură bătuți pînă la singe. Poliția își făcu apariția, dar în­ fața formidabilei mase ai poporu­lui, fu nevoită să se retragă. S’au tras focuri de ambele părți. In­ urmă mulțimea se îndreptă spre cazărmi unde fu intîmpinată de soldați republicani. Steagul regal de la cazarmă fie coborît, rupt, călcat în picioare și înlocuit prin flamura republi­cană. La cazarma de artilerie mulți­mea primi arme și munițiuni. Comandantul regimentului și­­ ofițeri opunîndu-se mulțimei el fură împușcați fără discuție. Acesta fu semnalul definitiv pentre­ izbucnirea revoluției. Regina văduvă Amalia, împreună cu infantele Marie curînd după asasinarea soțului eîi reg­ele ,Diffi Carlos, și a mni Kinluî moștenitor­ 'r ~

Next