Dimineaţa, octombrie 1910 (Anul 7, nr. 2365-2395)
1910-10-26 / nr. 2390
Marți 26 Octombre 19iu Cognacurile noastre grație reputațiunea și bunei lor calități, fiind imitate de mai mulți fabrica fiecare etichetă cânți, cari se pun în aceiași formă de sticlă, imitind și etichetele noastre. Onor, public consumator e prevenit prin presența de a se feri de contrafaceri și a observa Man»da Comercio Depuși să poarte firma ..... noastră-------J. NAVILLE & Co. L. Fabrică de Cognac — Gara BerbecT. V la ■ ■ ■ M . M ai au sa sa W..H. B «„is.a.l J. MAVILLE precum și marca înregistrată și să constate dacă dopurile sunt cu firma 1 II 1 i TRADUCERI de acte străine în orice limbă ======= și legalizarea lor oficială de către ministere și consulate! și se poate face In modul cel mai prompt de către „INFORMATORUL“ iinii al ziarelor „ADEVERUL“ și „DIMISEiIA“ Director: B. SEPEAMU, licențiat in drept BUCUREȘTI Ho. 11, Strada Sărindar, Ho. Îl Cei din provincie vor trimete actele sub plic recomandat pe adresa Biroului; cei din Capitală se vor adresa d-lui B. Sopoană la birou, orele 9—10 a. m. și 5—7 p. m. Se garantează încredințate discrețiunea absolută a afacerilor CELE MAI SITIME PIANE Și PIANINE Se găsesc la Marele Magazin de Muzică JEAN FEDER București Calea Victoriei 54 Furnisorul Curții Regale CASA de ÎNCREDERE Vînzare în RATE în condițiuni avantagioase ! Atragem atențiunea publicului că avem depozitul renumitelor fabrici: Sechstein, Bösendorfer, Rönisch, Kaps, Kopff, Sach și Schiedmayer-Fianoforte fabrik (Bătrânul). Această din urmă fabrică, e adevărata fabrică Schiedmayer, cunoscută la noi sub numele de „SCHIIEDMAYER BATRAXUL“ și nu trebue deloc confundată cu pianele „Schiedmayer-Söhne“, oferite de concurență. — Cine vrea să aibă o adevărată Pianină Schledmayer-Bătrînul să se adreseze la noi, avînd numai noi depozitul acestei fabrici. [Toate Taianele se vine ca Prețurile originale ale fabricei In toate zilele aERfioniuL BUCUREȘTILOR (Chitila) Expoziție**Aeroplane Qiverse sistema ȘCOALA DE PILOȚI bufet Intrarea la tribune lei 3, — pentru copii și elevi prețul jumătate, loja lei’ 20,— abonamente anuale lei 100,— pentru ofițeri și elevi, funcționari ai statului lei 20. Pentru zilele de Duminică s’a înființat și a doua clasă, intrarea 1 Leu, pentru copii, elevi și militari grade inferioare 50 bani. Aerodromul se află instalat la o âspărtare de 300 metri de gara Chitia. Gară deservită de peste hle trenuri. Trenuri recomandabile din București, 2.55 și 4.20. Plecarea din Chitila 6.30 (tren special) și 7.55. Reclama sufletul comerțului Stat bunelor menapre Nu vopsiți dușumelele d-v cu alte vopsele de cit cu SO blDOb’ fiind cea mai bună vopsea care asapă repede cu un luciu splendid, foarte durabil, nu se pătează de apă, ca celelalte vopsele similiare. Depozit Generali D-nu CARL ZIMMER & Co. La „Elefant“ Strada Lipscani, 86 (ia tata bisericei Sf. Gheorghe) TELEFON 28/90 Do, Re, Mi. Cea mai buna methoda de piano. Singura după care copiii învață cu ușurința. Prețul lei 3.75, în provincie franco lei 4.25. Adresați comandele la magazinul Jean Feder, București. Dr. Min. Antonie Medic secundar al D-bis profesor dr Obregia dă consultatiuni nervoase, mentale și sifilisul cu manifestațiunile sale asupra sistemului nervos. ___ ELECTROTERAFIE Consultatiuni de la 6—7 pm 6 bis, Strada Chițu (Crinului), 6 bis lângă Biserica Batiște, tinde In cele trei, patru odăi luxoase ale apartamentului de la ali doilea; zdrențele lui par așa de nenorocite In mijlocul pereților moderni. Bănuesc in această faptă, o nenorocire Întreagă. Bătrinul rămas fără capăt, pe spinarea fetelor cari au luat casa asta scumpă, ca să dea mobilatii... Dumnezeu știe mai ce. Destul că ele s’au dus să cânte in lume și bietul moșneag a rămas topor de oase, să se certe și să schimbe chiriașii odăilor mobilate. Planurile dinții nu le-au eșit și duc cu ochii pe acest nenorocit, care nu face nimic altceva decil să-și clipească singur ghetele, să-și dreagă hainele și să-și calce rufele. Sărman bătrîn, poate că ai fost la vremea ta altfel și poate că viata de acum te apasă; oricine știe? O provincială ca mine se înduioșează lesne și mai ales dacă are mania de mâzgălește hârtie, nu poate prinde îndată adevărata stare de lucruri. Moș Constantin mai are o slăbiciune.. Cind nu se dă jos, corpul alb și slab, i se încadrează speriat și curios în fereastra din fund, de la bucătărie și de acolo prinde toate amănuntele ,șirul. Se ceartă cineva jos, ești sigură că ridicînd ochii să dai de el, urmărind cu o curiozitate grozavă încăerarea, bate cineva nu vre-o ușe, el ese grăbit să Întrebe cine este ca și cum ar aștepta numai vizite. Și astea toate umple vremea, care se scurge așa de grea pentru bietul om. Apoi, din cînd in cînd, o femei bătrînă, mare și pudrată, se strecoară în camera murdară a moșului. E o cărturăreasă, care în acelaș timp îi spune din cărți ce fac fetele lui dacă au nemerit bine sau nu. La al treilea cat e maiorul de la roșiori, un om frumos, căruia îi plac la nebunie guvernantele franceze. L'am văzut de cîteva ori și mi-a plăcut tunica lui roșie, prinsă bine pe corp și pintenii străluciți, cari pun în mișcare întreaga curte. Dar el? Trebue să fie un om prefăcut, fără pic de suflet. In vreme ce urcă scările, ca să-și vadă iubita, care șade pe un coridor cu el, aruncă subsurî semețe în dreapta și in stînga, ca și cum s’ar recomanda: „Mă vedeți? Eu am o iubită tînără și deșteaptă, dar asta nu mă împiedică să fiu „dat dracului". Pintenii zornăe și Chipuri apar în umbre de perdele. Zoți, evit așa de nostimi miștariîl Maiorul are, afară de iubita lui umilă, care se scoboară și se urcă ca o pisică, fără să lî auzi pașii; are un soldat, Gheorghe, Gheorghet) se poate lăuda că e tot așa de renumit în casa asta mare, ca și stăpânul său, bineînțeles în felul lui. Toată ziua n’auzi decit, Gheorghe în sus Gheorghe In jos, Gheorghe, tu ai aruncat aci gunoiul, Gheorghe tu ai murdărit scara! Dacă apa a curs în curiei Asta e treaba lui Gheorghe, numai el face de astea...; dacă cineva da sus a răspuns sau a ocărit pe cel de jos din cine știe ce pricină, lucrule explică: „E glasul lui Gheorghe, oe auziti"? Și soldatul cu chipul naiv, veșnic grăbit, veșnic alergând după treburi, cu capul gol și obrajii asudați, se scuză domol, obosit: ■— „Lăsați-mă, frate In pace, că n am făcut eu, n’am zis eu nimica. Iar văduva de jos, cea cu camerele mobilate, îi strigă ascuțit: *— «•N’ai d ®cât să mă spui maiorului, să adaugi că eu te-am ocărit, îmi pasă mia de maiorul tău! Și face din ochi la cine se intim. Plă să fie lingă ea, dînd drumul unui rîs, care cutremură din temelie, casa. Odată, ii venise o musafîră și sigură de sine și de maior, apostrofează pe Gheorghe: — ț?Tu*te’ mă 9i-mi adu o trăsură! *— ^am timp, auzirăm cu totii, pe soldat. * — Ce? Auzi obraznicul Tu ești tu , m*° a' mă' «ci mie așa? Ei lasă am să te bag la închisoare, uite la nopte să mă miș, $I să mă nunei închisoare pentru mine Și te înrim<i6 Insulă, scârbit și de el însuși, iar cine știe pînă unde se aude glasul „Nebunei" cum li zice soldatul, Nebuna" șade la îniliul. Meseria ei este de a recolta chiriași buni pentru cele două camere mobilate Wals3? CarI. S’° priceapa Că-i „O biată feme streină și nenorocită" Are patruzeci și cinci de ani, ea W* * C&-i are și se peaptenă cun colț pe frunte ca o fată de vietii ,Bluzele albe , Biet.1 chiriași, cred că-și ispășesc toate păcatele ce le vor fi făcut în viata lor și ce vor face de aci înainte, cînd cad în mîna eî. Se întoarce omul mai tîrziu cu un ceas ca de obiceiu, ea îl cinstește cu cel mai frumos surîs, care o întinerește crede ea, și l șoptește: fost? AS8ară ai ntîrziat- Unde ai Sii spre mirarea omului care cade din cer, îl liniștește, șirează: ~ Am Întrebat așa fără să mă Äor ,aUt. de mult «hiriam, rif J ® 511111 Iipsa lpdata ce nu-i văd la vreme. Cineva a venit să Întrebe de unul din ei, ea sare din fundul curții, sglobie și cu prul pus un hîrtii: — Ce dorește, domnul? Și pentru ce-i căutat!? Cum vă numiți, ce funcțiune aveți? Unul din aceștia, eșind pe poartă, a binecuvîntat-o intr’o zi așa de grozav că chiar servitoarea, al cărei drăguț e căruțaș, s’a înspăimîntat. I Dar ea nu se da bătută. Trece la al doilea chiriași, la locotenentul X., care scoate numai un ochi prin deschizitura ușei. — Doream să vă vorbesc locotenente. Zimbetul cel mai frumos ce-i va fi avut in tinerețe îi Încrețește gura pe cind cu o mină Își tine fusta sus. — Erlazi-mi, sunt desbrăcat acum. Spuneți-mi azi, ce este? Și ochiul serios din deschizătură o privește cu milă și ironie. Ea Începu un discurs lung, amestecat cu fisuri ascuțite și șoapte tainice, dar militarul acesta e om și jumătate, ii închide ușa cu grăbire. — Sînt ocupat, doamnă, îmi veiî spune altă dată. ~ „N’am timp" vorba lui Gheorghe de sus. Atunci II plodește cînd ese in curte. — Locotenente, soldatul d-tale nu m'ascultă, eu vreau respect la mine in casă. Pe cind soldatul cu pricina o înjură un gînd de-I merg peticele, locotenentul explică: — D-ta, nu te pune cu el, cine s amestecă întărire..., ini ea, care credea că o să’l Infunde, c o să arăte curții ce autoritate are asupra chiriașilor ei, aruncă vecinătății risul spart, care-ți găurește creerul: -- Ce mucalit ești locotenente, bată-le să le bată. In urma lui se adresează celor de sus, cari apar la ferestre: —- E foarte de spirit băiatul de la mine, numai intr’o glumă o duce. Dar cei ce au auzit cum stau lucrurile, o privesc cu ironie. După cei doi chiriași ai ei, il ia pe cei de sas pe maior. Cui vrea s’o asculte, se dă la ureche și clipește din ochi, șoptind. Mă curtează dragă, moare după mine. De cîte ori trece, mă caut ,cu,° pri‘I «de. E mort, bata i să-l bată cu matoria lui. In lumea aceasta rea și bună a casei mari lumina unui pic blond înveselește al patrulea apartament. A o domnișoară Pictor, care locuește cu mama ei. Ce chipuri drăgălașe au unele fete și cum le cunoști de bine sufletul, în ochii lor limpezi Frumoasa pictură trăește singuratică, aproape de cer, cu tablourile și lucile ei de artă și trece prin malsamul cividat al apartamentelor, ca o lumină printr’un lac mut. • E kPUl cel mai simpatic al casei aceștia și zadarnic văduva de jos I afine calea, prevenitoare. — De mult n’am mai văzut nedomnișoara. Ce faceți toată ziua? lminteUStă doamnă ?! íata treiB Altă dată o prinde iarăși ~ §tot ce, drăguța mamei, am un costum, dacă lucrezi bine, ’ți-i dau lămuriri*o menti> ned0inirili’ cerind — E de mătase? Dorită c«tearâ pe mătase, pentru coshÂ* * UT^JSS “*■ ’’** Domnișoara se face roșie și o fulgeră cu o privire batjocoritoare. . ~,Eu !ucpez tablouri doamnă, pictez, desenez, nu sunt croitoreasă. aceasta, alcătuită din !”“?* V fa ft- a?a desfăcuiă de treabă, formează un contrast izbitor cu restul casei așa de gălăgios * Acum, dacă te duci in bucătărie •La pe fereastră in curtea vecină, inui te dai puțin înapoi, pe urmă bagi capul cu poți pe fereastra îngustă, ca să vezi mai bine. Vezi vre-o cinci fete, dintre cari cele două mari, veșnic îmbujorate cu carmin și îmbrăcate. Doamne, îmbrăcate—de aceia zisei că futila te dai înapoi — ca niște paete. O femee bătrînă, mama lor, le potrivește hainele strivite, de crezi că-s bete noduroase trupurile lor și le șoptește tainichi urechi, pînă ce sgomoțul unei trăsuri oprindu-se la poartă, le fac să scoată strigăte de bucurie. * Fetele pleacă cu niște pene enorme a păsării și mama le petrece cu ochi. Uneori se bat cu măsa și sergente de oraș roesc în curtea făcuteVri r, ,teL ^ ‘° tUl rentră în tăcere pentru o bucată de vreme. Dar seara? Aceiaș voce răgușită, streină, schimonosind cuvântul, strigă de patru, cinci ori pe noapte ca să se audă la cea dintíi o stațiune de trăsuri— Birjari Birjar! E unguroaica lor, o servitoare care dacă s’ar pricepe ar seri un roman frumos din viata unei mame, potrivind pe fetele ei ca nu cumva să se piardă o linie din conturul atrăgător al formelor lor. Această mamă vine de se așează seara pe banca de sub balconul meu, in fața porții ei. Și trăsurile se opresc în fata ei încărcate, $i se perindă pe lingă «a spilcuiții trotoarelor, la braț cu felele ei. Unguroaica ese din cînd In cînd, tipind: *— Birjari Birjar! Iaretele cele mici, pridese curioase ceata care petrece înăuntru și de necaz umplu trotoarele, împiedicînd mersul oamenilor. — Jeny, Maigot, Zoe, strigă mami ■ bancă, unde se odihnește liniștită sub ocrotirea blîndă a politie, tuiul, care se strecoară și el pe poartă, la o vreme. Scîrbită, Itî întorci privirea și cauți să ți-o repausezi pe balconul , din fața casei unde o tînără fată se joacă de-a logodnica c’un băiat de la ■ școala militară. Umbra casei, îi ascunde și ’n brațele băiatului nu se văd fluturind decît dantele albe. i Brrr... ce minuni și para minuni ■ nu poate vedea din etajul unei case [ smari, in Capitală, o provincială ’proastă și urîtă. Maria Pamfile a | Hk t AÚa >UT Muzicile militare ----------## —* — Soarta lor — Voi incede prin a expune organizația și situațiunea muzicilor militare, ca să se vadă că statul de la înființarea lor și până astăzi n’a făcut nimic pentru susținerea lor. Desființatele muzici ale regimentelor de linie erau puse în budget cu o sumă dacă mi-aduse aminte de 600—700 lei lunar. Dacă am început de la epoca acelor muzici, este că, înaintea muzicilor de linii nu era o organizație. După ce infanteria s-a unificat, regimentele de linii și-au vărsat drapelele și instrumentele muzicale la regimentele respective, și de la data aceasta nu mai avem muzici militare. Nu trebue să se facă socoteala după cela cîteva muzici mai bunișoare din București, Iași și cîteva orașe mari, căci acolo existența lor In primul rînd este asigurată prin faptul că toți absolvenții de Conservator din Iași și București caută să-și facă stagiul în regimentele dee acolo. Afară de asta veniturile muzicilor din orașele mari nu se potrivesc de ex. cu veniturile orașelor ca Dorohoiu, Rîmnicu-Săut, Cîmpu- Lung, Fălticeni, Bîrlad și altele, unde muzicile nu cîștigă nici 100 de lei pe an. După cum am spus în articolul precedent, budgetul nenorocitelor muzici se rezumă la aceea, că S’au prevăzut par’că de pomeni cîțîva oameni și cu aceasta să încheie tot ce s’a făcîit. Soarta lor este lăsată la voia întîmplărei și la buna voință a primăriilor, cari dacă au de undă, alocă în budgetele lor cite ceva pentru muzică, In schimbul cărei sume muzicile distrează așa cum pot pe cetățenii contribuabili. Inspectorii cari s-au perimdali nu au avut nici o grijă pentru muzicele, pe care le inspectau numai și numai ca să-și încaseze misiile, și nu știm dacă unul măcar a arătat printr’un raport către ministrul de razboiü starea deplorabilă în care au găsit aceste muzici. înainte dee a arăta modul cum am putea îmbunătți soarta muzicelor și ridicarea lor la nivelul cerințelor vom arăta în trăsături generale lipsurile de ca un sufăr. Soldatului combatant statul îi dă arma cu care acesta își face educațiunea necesară, deci drept ar fi ca și instrumentele muzicale să fie cumpărate de minister,deoarece acest instrument este arma cu care muzicantul ișî face serviciul. Cumpărarea instrumentelor este lăsată in sarcina regimentelor, cari nu numai că n’au strictul necesar pentru acoperirea cheltuielilor necesare regimentului, dar încă să se mai gîndească la cumpărarea acestor instrumente. Oricine își poate închipui ce desarmonie deplorabilă se produce cu instrumente cirpite și reparate de cite șase sau șapte ani ori în decurs de 14 ani, de cînd au fost cumpărate aceste instrumente! Dacă instrumentul ar fi în mina unui muzicant de meseria, poate dura și 30—40 ani, căci muzicantul știe să-șî îngrijească instrumentul cu care cîntă. Altfel este însă cazul cînd în fiecare an alt elev soldat trebue să învețe pe acelaș instrument, care în cel mai bun caz,după 2—3 ani, este așa de fals că nu se mai poate obține nici un fel de intonație, fie numai aproximativ curată.. Cunosc regimente unde instrumentele au înfățișarea unor tingiri vechi și cîrpite și sonoritatea acestor muzici seamănă întocmai cu muziceie cari cîntă pe la bîlciuri, cu instrumente reformate, și cumpărate de la vre-o hală de vechituri Armata mai cu seamă, în ultimii ani a făcut progrese uimitoare, dar nimeni nu s’a gîndit că și muzicele militare aparțin armatei, și nu se poate o priveliște mai caraghioasă vâzînd cum un regiment format din 3 batalioane și cu un efectiv de 1400 oameni, defilează cu o muzică de 20—24 muzicanți. Efectul ce mi-a produs această priveliște a fost pare că regimentul șî-ar fi angajat un taraf de lăutari, pe cari i-a îmbrăcat in uniformă. Ce sonoritate poate produce o asemenea sărăcăcioasă bandă și cum oare într’un marș ar putea auzi și coloana din urmă ceva din muzică? cînd nici pînă la compania 2-a nu răzbate sonoritatea instrumentelor cîrpite ? In țările civilizate am văzut cum toată atenția celor mari este pusă spre a avea muzici ort de mari și bune, căci muzica fiind în fruntea regimentului, s’a zis, și cu drept cuvînt că ea este oglinda regimentului. Pentru a putea cultiva gustul pentru arta muzicală, trebue neapărat ca muzicile militare să fie ridicate la nivelul unor instituțiuni artistice, căci numai astfel ele își vor putea îndeplini rolul lor, și numai atunci vom putea cultiva gustul pentru adevărata artă, cînd aceste muzici, după cum am spun, vor putea să aibă un astfel de personal, ca să poată executa adevărate opere de artă ale maeștrilor celebri. Cu repertorii ca: La Tonkinoise, Malchiche și alte obscenități muzicale nu se poate educa un public, însă cu actuala organizație a acestor nenorocite muzici, acesta este singurul repertor care le convine, deoarece nu prezintă nici o dificultate de execuțiune. Mulțumesc mult ziarului „Dimineața“ pentru bine-voitoarea ospitalitate și în articolele viitoare vom căuta să propun unele măsuri de îndreptare. Ca la toate reformele radicale va fi nevoie da oarecari sacrificii însă aceasta nu însemnează nimic, dacă e vorba de a se face o operă de educațiune. Să cheltuiesc doar atîtea milioane pe an cu fenurite slujbe nefolositoare. Să se mai taie din sinecare, și nu va fi grsit a se găsi resursele pentru muzicile noastre militare, cari orice s’ar zice, sînt mai folositoare decît unele inspectorate create spre a căpătui o sumă de netrebnici.—X Cit a ciștigat Clémenceau In America Se știe că fostul prim ministru al Franței, d. Clemenceau a făcut un turneu în America de sud cu o serie de conferințe ținute in Brazilia și Argentina. Stei numai cîteva zile de cînd conferențiarul s’a reintora în Europa și la Paris, bine dispus ca și cînd ar fi cîștigat milioane. Totuși, să nu se creadă că a avut acest enorm beneficiu. Cîștigul e moral, cu despre cel material, dată la ce se reduce: D. Clemenceau a primit 140.000 de lei pentru 14 conferințe și 20.000 de lei din partea unui „comitet constituit la San-Paulo pe seama guvernului statului“, sună o corespondență din San-Paulo. La acești bani, se adaugă numeroase mici cadouri, între cari un cronometru Împodobit cu pietre prețioase și a cărui valoare e de 5000 de lei. In schimb, cheluelile fiecărei conferințe s-au ridicat la 13.000 de lei, iar mijlocia încasărilor n’a trecut de cifra de 9000 de lei, deși prețul unui fotoliu a fost de 22 de lei. D. Clemenceau făcuse turneul de Conferințe în înțelegere cu un impresar, d. Da Roza, care i-a plătit cei 140.000 de lei. Impresarul însă e în deficit cu 60.000 de lei. Cifrele acestea sunt riguros exacte, ele sunt confirmate chiar de fostul prim ministru. Atîta numai, căci Clemenceau a declarat că nu va lăsa in pagubă pe impresarul său. El se mulțumește cu „marele succes moral pentru ideile franceze" pe care l-a obținut. DIN TOATA LUMEA Un institut du radium. — Averea regelui Manuel. Producția anuală a aurului. Academia de științe din Austria a fondat un institut de radium, care a fost inaugurat de curiind, In discursurile ce s’au rostit s’a pomenit de memoria lui Curie. Acest institut e consacrat numai cercetărilor de fizică și de chimie. Va fi deschis savanților din toate țările și dispune acum de trei grame de radium. Un ziar londonez, „Reynolds Nem vonger“, relatează că in timpul scurtei sale domnii regele Manuel a depus la bănci străine o sumă de 100 de milioane. Dacă știrea o fi exactă, legenda cu mizeria regelui Portugaliei dispare ca o umbră. In schimb, se naște Întrebarea cum a putut strînge tînărul rege atîtea fonduri. Și răspunsul nu poate fi favorabil lui don Manuel al II-lea. Nu zadarnic s’a răsculat poporul portughez! . Timp de o jumătate de veac, de la 1850 la 1890, mijlocia anuală a producției aurului s’a menținut aproape statornic la 660.000.000 de lei. Acuma Insă, totalul anual aproape s’a împătrit: 2 miliarde 325 de milioane. Supraproducția va spori mereu grație perfecționărilor procedeelor de extragere. I gCaseie de 3?. ,QSTERTAGÍ c'f trei cuirase | - surîHeîfilFeeutel chiar mai bunel și mai e/tine ca Mărcile englezești | DIMINEAȚA Renunțarea lui M. Kogălniceanu la tronul țărei Se știe ca în Moldova se alcătuise o listă de persoanele cari aveau dreptul de a fi alese în funcția înalta de Domn al Moldovei. Aceste persoane din numărul cărora făcea parte și marele beărhat de stat M. Koigălnionani, trebuiau pe lingă avere, titluri, nobleță, să aibă și talentele cerute pentru a chinui o țară. M. Kogălniceanu pare veidea, o mărginire a activităței sale Politice dacă ar fi fost ales Doimn, cei prin petiția de mai la vale a fi șters din lista candidaților la domnie. Iată petiția te chestie trimeană de marele nostru istoric și om politic Adunării Elective a Moldovei, la 3 Ianuarie 1859 a Onorabilei Adunări generale, a Moldovei „în memorabila, zi din 7 Octombrie 1857, subscrisul, ca deputat al proprietarilor mari al ținutului Cotrohoiu, în sinul Adunărei Ad-hoc convocată în puterea Tratatului de Paris, spre a rosti dorințele Nației române, am avut onoarea de a face o propunere care cu entuziasm s’a adoptat de întrega Adunare, aalră de două glasuri, care apoi, două zile în urmă, s’a aclamat în unanimitate de Adunarea din țara suroră, și, de sfîrți, s’a salutat de Întreaga nație ca marea, vecinica, și mîntuitoarea dorință a neamului nostru.Unirea Principatelor Române sub un Principe străin. Intre puternicile argumenta ce sprijineau acea propunere prefăcută apoi în dorință națională, figurau următoarele considerente : s •*,. „Luînd în privire că dorința cea mai mare, cea mai generală, 'acea hrănită de toate generațiile trecute, acea care 'este sufletul generatei actuale, acea care împlinită, va face fericirea generațiilor viitoare, este Unirea Principatelor într’un singur stat, o unire care este firească, legiuită și neapărată, pentru că, în Moldova și în Valahia, suntem același popul omogen, identic ca nici un altul, pentru că avem acelaș început, acelaș nume, aceiași limbă, aceiași religie aceiași istorie, aceiași civilizație aceleași instituții, aceleași legi și obiceiuri, aceleași temeri și aceleași speranțe, aceleași trebuințe de îndestulat, aceleași hotare de păzit, aceleași dumeri în trecut, acelaș viitor de asigurat, și în sfîrșit, aceeași misie de împlinit. ^iLuînd în privire că pentru ca Unirea Priniciipatelor să producă tot binele ce se așteaptă Și Ind lăuntru și în afară, este trebuință a se instituia, un guvern tare, stabil, respectat în lăuntru de toți, și sprijinit în afară de marea familie i a Caselor domnitoare; că un asemenea guvern nu ne poate da regimul vicios al domniilor elective și schimbătoare, cari, istoria este martoră, n’au produs de cit anarhie prin rivalitățile și ambițtilie deșilor și mulților aspiranți, slăbiciune și corupție, prin abuzurile și nepotismul lor. Luînd în privire că Principatele sînt însetate de legalitate, de stabilitate și de dignitate națională, voind a trăi eu însăși viața lor, și că aceste nu se pot dobîndi deci puindu-se în capul Principatelor-Unite un prinț străin, ales dintre dinastie domnitoare ale Europei, afară de acele ale Staturilor vecine, spre a nu motiva streine înruriri“... Argumentele mai aus citate, departe de a se slăbi de la 7 Octombrie 1857 încoace, n’au făcut decît a se îndri: abuzurile guvernămintelor efemere sub cari am trecut, toată activitatea țării întrebuințată în simple chestii de persoane, rivalitățile și ambițiile deșilor și mulților aspiranți de domnie, cari obosesc țara și consup nația de mai mult de două ani de zile, toate acestea dovedesc că singurul chip de mîntuire pentru neamul și patria noastră stă în realizarea dorințelor formulate de ambele țări, surori, în zilele memorabile din 7 și 0 Octombrie 1857. Europa a putut să nu ne încuviințeze aceste dorințe, însă ea nu a putut să nimicească convincțiile noastre și aspirațiile noastre. Cu această rezervă, puterile garante, cel puțin în majoritate au subscris Convenția din 7 (19 August) 1858; cu această rezervă și Romînia a primit-o ca rolul final, cu toate restricțiile ei. Convenția totuși ne recunoaște și ne și promite împlinirea marei dorințî: unirea Principatelor. Voind dar a rămînea consecvent cu mine însumi, și nevroind nici măcar indirect a des zice a ceea ce odată am zis, cu atîta solemnitate, vin dar a ruga pe onorabila Adunare ca să bine-voiască a mă șterge din lista candidaților la Domnia" (subscris) Mihail Kogălniceanu. A apărut Ho. 33 din revista Facla CH următorul sumar: Neoiobăgia. — Problema politici la țară, de G. Dobrogeanu-Gherla, Dobrogeanu-Gherea de N. D. Cocea; Dezideratul mitropolitului Moldovei de P.; Dovezile zdrobitoare ale d-lui A C. Cuza de Em. Argin; Necesitatea regilor de V. P.; Partidul conservator-democrat de St. Crăciun; Argumentele naționaliste de Lux; Politica „generoasă" de L. X. Jubileul d-lui Rubin; Plagiatorul A. C. Cuza; Bucurie zadarnică; Necrolog; D. V. Cioflec și boerii; Vintilă miliardarul; D. Rădulescu-Motru și Cahalomania. Supliment: Portretul 3-lui Dobrogeanu-Gherea. — Prețul 15 bani — CHoateh Fimumm „Descoperirile de bursă“ Le Monde Financier tratează la numărul din urmă, despre descoperirile de bursă și zeile mireștei Pe naivii cari se scandalizează că i se găsesc oameni cari vînd ,ceea ce nu au, trăgîndi foloase de pa urma unei asemenea ,oxicinase qineraiunl. Cu toate acestea, astfel de operațiuni sunt foarte legitime și sa numesc: combinata de bursă, avînd de scop vînzarea de valori ce prevăd o scădere și ’«scumpărarea lor îndată ce s-a produs scăderea, sau de cumpărarea na valori ce prevăd o urcare și re» vendicarea lor imediat ce s’a produs urcarea. In ambele cazuri se Va realizai un cîștig sau o perdere după cum jocul ă la hausse sau baisse a reușit ori nu. "Precum se vede operațiunea este pur aleatorie și suprimarea ei ar însemna anihilarea tuturor transacțiunilor financiare deoarece nu s’ar simi putea cumpăra și vinde decît pe bani gata, ceea ce ar fi foarte greu, ca să nu zipeia imposibil. ” Astfel de vinizări la ootroc se nu mesc la termen de bursa vinzări descoperite „d deconverv și au ca principiu cumpărarea de titluri cu un preț mai scăzut și la a le revinde cu unul mai ridicat în scop de a realiza un beneficia oarecare Mijlocitorii de bursă cari s’au angajat a procura valoa Pe cari nu le posadă tacă, se pot compara cu acei negustori cari se oferă a procura mărfuri ce n'au în prăvălie, dar pe cari speră a le fug* niza în urmă. Cu toate acestea, deosebirea dintre aceste două angajamente este fundamentală, căci preteci comerciantul dacă nu poate procura marfa ce a promis se mulțumește a aviza Pe client despre aceasta, fără nici o răspundere din partea' mijlocitorii de bursă din contra stnt siliți a găsi valorile, ce am promis, la termenull hotărît și a le liberta du prețul convenit. De aci se poate vedea că, contractând un asemenea angajament, vinzătorul descoperit poate fi expus la mari pierderi, căci e destul ca detentorii de titluri vîndute în asemenea condițiuni să se Înțeleagă între dinști spre a ține la un grei .extraordinar de ridicat-Pe de altă parte, se poate teza placa Intre momentul Indhcerei afacere și livrării efectelor să reproducă un „Kraft“ care ar aduce mijlocitorilor un beneficiu foarte însemnat.. Mai există uni fel de vînzare descoperită pe o piață care nu face decit operațiuni per, comptant, adică, predicre de titluri ,„mediat“ contra numerar. i „Imediat“ este numai um cuvînt relativ, în acest caz, căci, după cum știm, prin descoperire de bursă se înțelege operația care are de scop de a procura titluri fără a le preda de realitate, deci speculînd numai asupra diferențelor de curs cari ulterior se soldează te bani. Delia această definițiune însă, ești nevoit să te abați In practică pentru că orice negociere la bursă se face pe cantități determinate de titluri de acelaș. fel și prin urmare negocierea provocind vînzătorului obligațiunea de a procura efecte, s-au prevăzut termene indispensabile a le abține și efectua predarea lor. Aceste termene au fost fixate la 15 zile. Dacă înăuntrul acestui termen vtezătorul nu le-a livrat, se vor cumpăra, din oficiu pe sau cu teala mijlocitorului. Prin urmare, se înțelege ușor că mulțumită acestui termen se pot face vînzări descoperite și pe o piață care operează numai pe ■ bani gata. Cu timpul acest termen a devenit constant și poate ia loc la fraude în paguba intermediarilor și sub pretextul unei operațiuni per comptant, se încheie în realitate .operații cu termen ! Din nenorocire, acest abuz nu se poate stârpi întru cît s’a identificat cu uzaniițele bursei. Singura soluțiune a surpravegherea de aproape a operațiunilor, fără tasă a le putea împedica In nici un caz— G. Lucian Boltoș ------------- 9 FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA“ Victimele amorului ¥ndemon Mare roman de moravuri și de actualitate ORI CAP. 12 Ofijenul și prințesa Nu iert pe nimeni ! Asta s’o Știi ! — Atunci, să fiu ucis 1 exclamă El și repezindu-se spre dînsa o coprinse în brațe și o strlnse la piept. — Da, sa fiu ucis, căci am comis o crimă, dar cel puțin sa fiu criminal. Te iubesc, te iubesc pînă la moarte ! Chiarită-mă, tu iubesc pînă la nebunie ! Contele se dădu șovăind la o parte, căci prințesa cu un gest energic scăpase din brațul lui. — Nebunul © .1 exclamă ea tremurînd de minte, îțî dai seama de ce faci ? — Alteță, iertați-mă !... răspunse el îngenunchiînd din nou. Viața mea e un chin, și de cit să trăesc departe de voi, prefer să mor ! — Pleacă din fața mea ! zise prințesa cu dispreț. — Dacă ordonați, plec... dar mă duc la moarte. Vă iubesc, atât de mult tacit nu mai sunt în stare să trăesc ! Din ceasul acesta nu mă veți mai revedea. Albă ca marmora, cu ochii scînteeitori stătea falsa prințesă, ascultând. — Nu doresc să te văd mort, zise ea încet. Așteaptă ordinul meu Și trăește ! Tânărul ofițer scoasa o exclamație de bucurie. — Taci, pentru D-zeu, vrei să-mi faci rau pentru că te-am iertat ? Nu te bucura prea curind adăogă ea, vâzînd strălucirea p* chior săi. Nu te-am iertat, dar nu doresc să mori. — Carolino... _ Cum ai îndrăznit să mă numești ? exclamă ea privindu’l cu minte. — Alteță... tngînă © 1, iertare !... Prințesa zimbi. Era un zîmbet crud, triumfător. Vedea în față un rob, gata să comită și o crimă la un gest al ei. Se simțea fericită .— Cînd sosește prințul ? Întrebă ea liniștită. — Mima sa amiazî, alteță, răspunse contele, ne mai dindu’și seama de ce zicea. Tu rog să mă vestești cînd va sosi, și să-i comunici prințului că doresc să-l vorbesc. Tânărul ofițer o privi nedumerit, iar ea adăugă cu glasul aspru, poruncitor. Să-I spui ?acaresc să-l vorbesc în secret, înțelegi ? Numai in d-ta am încredere. Ce din jurul meu nu trebui să știe nimic ! El își pescă fruntea, dominat de privirea ei fascinătoare. —■ Vei împlini dorința mea î — Da, alteță.... Salutând adine, contele plecă din salon, pe cînd falsa prințesă, sprijinită de un fotoliu, privea lung la urma lui. O clipă se păru că va alerga ■după dînsul și-l va reține. Apoi un suspin adine, sfișietor, răsună la liniștea camerei splendide. — Simt că-l iubesc ! murmură Ciudata femee. Dar mie nu mi-e îngăduită fericirea hărăzită tuturor celorlalți muritori... Mută, stingheră, rece și străină voi trăi pe tron, purtând pe frunte coroana, strălucitoare pentru alții, iar pentru mine, cine știe, plină de spini... Nimeni nu va afla de am iubit vre odată. Mărirea este unica mea țintă ! Sufletul meu s’a vîndut demonilor, vanităței Ii Gap. 13 Castelul fermeca: Țăranii și pădurarii cari de obiceiu treceau pe lingă vila regală ’„Emilia“ se mirări strașnic de zgomotele ce rasunau din locuința altă dată atât de liniștită. Se părea că totul se dărîma pentru ca în locul cladirei cam vechi să se înalțe alta nouă. Pe din afară Insă nu se observa nimic. In interior însă lucrau 200 de zidari, lemnari și zugravi pentru a transforma vila iatr’un palat somptuos. Deși era iarnă și pămîntul era înghețat, pretutindeni se vedeau movile mari de pămînt, ca și cînd cârtițe uriașe ar fi săpat ganguri lungi. Pînă atunci foarte rar locuise acolo familia regală. Acum însă după pregătirile ce se făceau, se părea că regele și suita sa se vor stabili acolo pantrul mai mult timp. Grădina era mărită, funturi arteziane și lacuri mari erau săpate în grădină. Intr'o zi senină de Februarie, sosi cu o sanie secretarul regelui, Tetenhoven și cu un prieten al sau. El străbătură în tăcere sălile unde pictorii lucrau de câteva săptămini. Obosiți,el se așezară pe o bancă, într’un cabinet mai retras. — Sunt cu adevărat uimit de luxul și eleganța acestei vile. Spune-mî iubite prietene, ce înseamnă pregătirile astea ? Nici Ludovic al XVI n’a avut palate mai luxoase. — Negreșit. Această vilă a fost transformată după modelul francez. — Atunci e adevărat ? Regele nostru se va recăsători... — Taci, pentru D-zeu, șopti secretarul speriat. Deocamdată nici nu ne e permis să ne gindim la așa ceva. — El, lasă, știe toată lumea, răspunse amicul sau zimbind. Stat patru luni de când ziarele au adus trista știre că prințul Leopold s-a înecat cu vaporul „Mercedes“ pe Marea Mediterană. — Da, dragul meu, a fost o mare nenorocire pentru țară pierderea acestui prinț. Dar nu trebuia lăsat să plece în călătorie. — Ce a fost, a trecut. Acum toată lumea în Muenchen șoptește că regele se va căsători cu văduva fratelui sau, după trecerea anului. . . Secretarul regelui după ce privi cu teamă în jurul sau șopii. — Așa ceva nu se putea întâmpla dragul meu Hardens. Sah poate cine ști © cînd, după cițiva ani.— Ah, iată ceva foarte interesant, exclamă ziaristul tresărind de bucurie că afla ceva atât de însemnat. — Iubite Hardens, ești un om în care pot avea încredere. Iți voi încredința un secret; poate că ai și aflet că a fost la palat un spiritist. —• Da, se vorbea prin cafenele, se spunea niște povești oribile. Unii susțin că regele e cam nebun, dar eu nu cred. — Dragul meu, regele e tot lanț de deștept ca și altădată, dar reprezentațiile acelui spiritist pot zăpăci o lume întreagă. — Și acel spiritist susține că prințul Leopold n’a pierit în naufragiul vaporului „Mercedes ?“ — Da, scumpul meu ! El a făcut să apară fantoma prințului prin Asia sub un nume fals. Din aceea seară regele care are în mine cea mai deplină încredere, a încetat de a mi mai vorbi despre căsătoria sa secretă cu prințesa Carolina. Ciudată poveste, zise Hardens.N’ași fi crezut că regele e superstițios. Cine știe ce Îi va mai fi arătat spiritistul. Eu la a doua ședință n’am mai asistat. Se zice că a fost și mai îngrozitor,zise secretari.1. — Și cine a fost de față ? întrebă ziaristul. — Aghiotantul rejas’ul, contele Lorenburg, generalul Arier, prințesa văduvă și o damă de onoare. — Atunci va fi grâu de aflat ce s’a petrecut în acea ședință, murmură Hardens. Mi-ași da un an din viață ca să știți cs s’a petrecut în acea ședință. Convorbirea lor fu întreruptă de un sunet de clopoțel. Secretarul se repezi spre fereastră, și făcu un gest de spaimă. (Va urma) j Y