Dimineaţa, octombrie 1910 (Anul 7, nr. 2365-2395)

1910-10-26 / nr. 2390

Marți 26 Octombre 19iu Cognacurile noastre grație re­puta­­țiunea și bunei lor calități, fiind imitate de mai mulți fabri­ca fiecare etichetă cânți, cari se pun în aceiași formă de sticlă, imitind și e­­tichetele noastre. Onor, public con­sumator e prevenit prin presența de a se feri de contra­faceri și a observa Man»­da Comercio Depuși să poarte firma ..... noastră-------­J. NAVILLE & Co. L. Fabrică de Cognac — Gara BerbecT. V la ■ ■ ■ M . M­ ai au sa sa W..H. B «„is.a.l J. MAVILLE precum și marca înregistrată și să constate dacă do­purile sunt cu firma 1 I­I 1 i TRADUCERI­­ de acte străine în ori­ce limbă ======= și legalizarea lor oficială de către ministere și consulate! și se poate face In modul cel mai prompt de către „INFORMATORUL“ iin­ii al ziarelor „ADEVERUL“ și „DIMISEiIA“ Director: B. S­EPE­AMU, licențiat in drept BUCUREȘTI Ho. 11, Strada Sărindar, Ho. Îl Cei din provincie vor trimete actele sub plic re­comandat pe adresa Biroului; cei din Capitală se vor adresa d-lui B. Sopoană la birou, orele 9—10 a. m. și 5—7 p. m. Se garantează încredințate­ discrețiunea absolută a afacerilor CELE MAI SITIME PIANE Și PIANINE Se găsesc la Marele Magazin de Muzică JEAN FEDER București Calea Victoriei 54 Furnisorul Curții Regale CASA de ÎNCREDERE Vînzare în RATE în condițiuni avantagioase ! Atragem atențiunea publicului că avem depozitul renumitelor­­ fabrici: Sechstein, Bösendorfer, Rönisch, Kaps, Kopff, Sach și Schiedmayer-Fianoforte fabrik­ (Bătrânul). Această din urmă fabrică, e adevărata fa­brică Schiedmayer, cunoscută la noi sub numele de­ „SCHIIEDMAYER BATRAXUL“ și nu trebue deloc confundată cu pianele „Schiedmayer-Söhne“, oferite de concurență. — Cine vrea să aibă o adevărată Pia­nină Schledmayer-Bătrînul să se adreseze la noi, avînd numai noi depozitul acestei fabrici. [Toate Taianele se vine­ ca Prețurile originale ale fabricei In toate zilele aERfioni­u­L BUCUREȘTILOR (Chitila) Expoziție**Aeroplane Qiverse sistema ȘCOALA DE PILOȚI b­ufet Intrarea la tribune lei 3, — pen­tru copii și elevi prețul jumăta­te, loja lei’ 20,— abonamente anu­ale lei 100,— pentru ofițeri și e­­levi, funcționari ai statului lei 20. Pentru zilele de Duminică s’a înființat și a doua clasă, intrarea 1 Leu, pentru copii, elevi și mi­litari grade inferioare 50 bani. Aerodromul se află instalat la o âspărtare de­ 300 metri de gara Chitia. Gară deservită de peste hle trenuri. Trenuri recomandabile din București, 2.55 și 4.20. Plecarea din Chitila 6.30 (tren special) și 7.55. Reclama sufletul comerțului Stat bunelor menapre Nu vopsiți dușumelele d-v cu alte vopsele de cit cu SO blDOb’ fiind cea mai bună vopsea care asapă repede cu un lu­ciu splendid, foarte durabil, nu se pătează de apă, ca cele­lalte vopsele similiare. Depozit Generali D-nu CARL ZIMMER & Co. La „Elefant“ Strada Lipscani, 86 (ia tata bisericei Sf. Gheorghe) TELEFON 28/90 Do, Re, Mi. Cea mai buna methoda de piano. Singura după care copiii învață cu ușurința. Prețul lei 3.75, în provincie franco lei 4.25. Adresați comandele la magazi­nul Jean Feder, București. Dr. Mi­n. Antonie Medic secundar al D-bis profesor dr Obregia dă consultatiuni nervoase, mentale și sifilisul c­u manifestațiunile sale asupra siste­mului nervos. ___ ELECTROTERAFIE Consultatiuni de la 6—7 p­m 6 bis, Strada Chițu (Crinului), 6 bis lângă Biserica Batiște, tinde In cele trei, patru odăi luxoase ale apartamentului de la ali doilea; zdrențele lui par așa de nenorocite In mijlocul pereților moderni. Bănuesc in această faptă, o neno­rocire Întreagă. Bătrinul rămas fără capăt, pe spinarea fetelor cari au­ luat casa asta scumpă, ca să dea mobilat­ii... Dumnezeu știe mai ce. Destul că ele s’au dus să cânte in lume și bietul moșneag a rămas to­por de oase, să se certe și să schim­be chiriașii odăilor mobilate. Planu­rile dinții nu le-au eșit și duc cu ochii pe acest nenorocit, care nu face nimic altceva de­cil să-și cli­­pească singur ghetele, să-și dreagă hainele și să-și calce rufele. Sărman bătrîn, poate că ai fost la vremea ta altfel și poate că viata de acum te apasă; ori­cine știe? O provincială ca mine se înduio­șează lesne și mai ales dacă are mania de mâzgălește hârtie, nu poate prinde îndată adevărata stare de lucruri. Moș Constantin mai are o slăbi­ciune.. Cind nu se dă jos, corpul alb și slab, i se încadrează speriat și curios în fereastra din fund, de la bucătărie și de acolo prinde toate amănuntele ,șiru­l. Se ceartă cine­va jos, ești sigură că ridicînd ochii să dai de el, urmărind cu o curiozitate grozavă încăerarea, bate cine­va nu vre-o ușe, el ese grăbit să Întrebe cine este ca și cum ar aștepta nu­mai vizite. Și astea toate umple vremea, care se scurge așa de grea pentru bie­tul om. Apoi, din cînd in cînd, o femei bătrînă, mare și pudrată, se stre­­coară în camera murdară a moșu­lui. E o cărturăreasă, care în acelaș timp îi spune din cărți ce fac fe­tele lu­i dacă au nemerit bine sau nu. La al treilea cat e maiorul de la roșiori, un om frumos, căruia îi plac la nebunie guvernantele fran­ceze. L'am văzut de cîte­va ori și mi-a plăcut tunica lui roșie, prinsă bine pe corp și pintenii străluciți, cari pun în mișcare întreaga curte. Dar el? Trebue să fie un om prefăcut, fără pic de suflet. In vreme ce urcă scările, ca să-și vadă iubita, care șade pe un cori­dor cu el, aruncă sub­surî semețe în dreapta și in stînga, ca și cum s’ar recomanda: „Mă vedeți? Eu am o iubită tînără și deșteaptă, dar asta nu mă împiedică să fiu „dat dracului". Pintenii zornăe și Chipuri apar în umbre de perdele. Zoți, evit așa de nostimi miștariîl Maiorul are, afară de iubita lui umilă, care se scoboară și se urcă ca o pisică, fără să lî auzi pașii; are un soldat, Gheorghe, Gheorghet) se poate lăuda că­ e tot așa de renumit în casa asta ma­re, ca și stăpânul său, bine­înțeles în felul lui. Toată ziua n’auzi decit, Gheorghe în sus Gheorghe In jos, Gheorghe, tu ai aruncat aci gunoiul, Gheor­ghe tu ai murdărit scara! Dacă apa a curs în curiei Asta e treaba lui Gheorghe, numai el face de astea...; dacă cineva da sus a răs­puns sau a ocărit pe cel de jos din cine știe ce pricină, lucru­le ex­plică: „E glasul lui Gheorghe, oe au­­ziti"? Și soldatul cu chipul naiv, veșnic grăbit, veșnic alergând după treburi, cu capul gol și obrajii asudați, se scuză domol, obosit: ■— „Lăsați-mă, frate In pace, că n am făcut eu, n’am­ zis eu nimica. Iar văduva de jos, cea cu camerele mobilate, îi strigă ascuțit: *— «•N’ai d ®cât să mă spui maioru­lui, să adaugi că eu te-am ocărit, îmi pasă mia de maiorul tău! Și face din ochi la cine se intim. Plă să fie lingă ea, dînd drumul unui rîs, care cutremură din temelie, casa. Odată, ii venise o musafîră și si­­gură de sine și de maior, apostrofea­ză pe Gheorghe: — ț?Tu*te’ mă 9i-mi adu o trăsură! *— ^am timp, auzirăm cu totii, pe soldat. * — Ce? Auzi obraznicul­ Tu ești tu , m*° a' mă' «ci mie așa? Ei lasă am să te bag la închi­­soare, uite la nopte să mă miș­, $I să mă nunei închisoare pentru mine Și te­ înrim­<i6 In­sulă, scârbit și de el însuși, iar cine știe pînă unde se aude glasul „Nebunei" cum li zice soldatul, Nebuna" șade la îniliul. Meseria ei este de a recolta chiriași buni pentru­­ cele două camere mobilate Wals3? CarI. S’° priceapa Că-i „O biată feme streină și nenorocită" Are patruzeci și cinci de ani,­ ea W* * C&-i are și se peap­­tenă cun colț pe frunte ca o fată de vietii ,Bluzele albe , Biet.1 chiriași, cred că-și ispășesc toate păcatele ce le vor fi fă­cut în viata lor și ce vor face de aci îna­­inte, cînd cad în mîna eî. Se întoarce omul mai tîrziu cu un ceas ca de obiceiu, ea îl cinstește cu cel mai frumos surîs, care o întine­rește crede ea, și­ l șoptește: fost? AS8ară ai­­ ntîrziat- Unde ai Sii spre mirarea omului care ca­de din cer, îl liniștește, șirează: ~ Am Întrebat așa fără să mă Äor ,aUt. de mult «hiria­m, r­i­f J ® 511111 Iipsa lpdata ce nu-i văd la vreme. Cineva a venit să Întrebe de unul din ei, ea sare din fundul curții, sglobie și cu prul pus un hîrtii: — Ce dorește, domnul? Și pen­­tru ce-i căutat!? Cum vă numiți, ce funcțiune aveți? Unul din aceștia, eș­ind pe poartă, a binecuvîntat-o intr’o zi așa de gro­­zav că chiar servitoarea, al cărei drăguț e căruțaș, s’a înspăimîntat. I Dar ea nu se da bătută. Trece la al doilea chiriași, la lo­cotenentul X., care scoate numai un ochi prin deschizitura ușei. — Doream să­­ vă vorbesc locote­nente. Zimbetul cel mai frumos ce-i va fi avut in tinerețe îi Încrețește gu­ra pe cind cu o mină Își tine fusta sus. — Erlazi-mi, sunt desbrăcat acum. Spuneți-mi azi, ce este? Și ochiul serios din deschizătură o privește cu milă și ironie. Ea Începu un discurs lung, ames­tecat cu fisuri ascuțite și șoapte tai­nice, dar militarul acesta e om și jumătate, ii închide ușa cu grăbire. — Sînt ocupat, doamnă, îmi veiî spune altă dată. ~ „N’am timp" vorba lui Gheor­ghe de sus. Atunci II plodește cînd ese in curte. — Locotenente, soldatul d-tale nu m'ascultă, eu vreau respect la mine in casă. Pe cind soldatul cu pricina o înju­ră un gînd de-I merg peticele, loco­tenentul explică: — D-ta, nu te pune cu el, cine s amestecă în­tărire..., ini ea, care credea că o să’l Infun­­de, c o să ară­te curții ce autoritate are asupra chiriașilor ei, aruncă ve­cinătății risul spart, care-ți găurește creerul: -- Ce mucalit ești locotenente, ba­­tă-le să le bată. In urma lui se adresează celor de sus, cari apar la ferestre: —- E foarte de spirit băiatul de la mine, numai intr’o glumă o duce. Dar cei ce au auzit cum stau lu­­­crurile, o privesc cu ironie. După cei doi chiriași ai ei, il ia pe cei de sas pe maior. Cui vrea s’o asculte, se dă la ure­che și clipește din ochi, șoptind. Mă curtează dragă, moare du­pă mine. De cîte ori trece, mă cau­­t ,cu,° pri‘I «de. E mort, ba­ta­ i să-l bată cu matoria lui. In lumea aceasta rea și bună a casei mari lumina unui pic blond înveselește al patrulea apartament. A o domnișoară Pictor, care locu­­ește cu mama ei. Ce chipuri drăgă­lașe au unele fete și cum le cunoști de bine sufletul, în ochii lor limpezi Frumoasa pictură trăește singu­ratică, aproape de cer, cu tablourile și lucile ei de artă și trece prin­­ malsamul cividat al apartamente­lor, ca o lumină printr’un lac mut­­. • E kPUl cel mai simpatic al ca­sei aceștia și zadarnic văduva de jos I­ afine calea, prevenitoare. — De mult n’am mai văzut ne­domnișoara. Ce faceți toată ziua? lm­inteUStă doamnă ?! íata treiB Altă dată o prinde iarăși ~ §tot ce, drăguța mamei, am un costum, dacă lucrezi bine, ’ți-i dau lămuriri*o menti> ned0inirili’ cerind — E de mătase? Dorită c«tearâ pe mătase,­ pentru coshÂ* * UT^JSS “*■ ’’** Domnișoara se face roșie și o ful­­geră cu o privire batjocoritoare. . ~,Eu !ucpez tablouri doamnă, pic­tez, desenez, nu sunt croitoreasă. aceasta, alcătuită din !”“?* V fa­ ft- a?a de­sfăcuiă de treabă, formează un contrast izbitor cu restul casei așa de gălăgios * Acum, dacă te duci in bucătărie •La pe fereastră in curtea ve­cină, inu­i te dai puțin înapoi, pe urmă bagi capul cu­ poți pe fereas­tra îngustă, ca să vezi mai bine. Vezi vre-o cinci fete, dintre cari cele două mari, veșnic îmbujorate cu carmin și îmbrăcate. Doamne, îm­brăcate—de aceia zisei că futila te dai înapoi — ca niște paete. O femee bătrînă, mama lor, le potrivește hainele strivite, de crezi că-s bete noduroase trupurile lor și le șoptește tainic­hi urechi, pînă ce sg­o­moțul unei trăsuri oprindu-se la poartă, le fac să scoată strigăte de bucurie. * Fetele pleacă cu niște pene enor­­me a păsării și mama le petrece cu ochi. Uneori se bat cu măsa și ser­­gente de oraș roesc în curtea făcu­t­eVri r, ,teL ^ ‘° tUl rentră în tăcere pentru o bucată de vreme. Dar seara? Aceiaș voce răgușită, streină, schi­­monosind cuvântul, strigă de patru, cinci ori pe noapte ca să se audă la cea dintíi o stațiune de trăsuri­— Birjari Birjar! E unguroaica lor, o servitoare care dacă s’ar pricepe ar seri un roman frumos din viata unei mame, potri­vind pe fetele ei ca nu cumva să se piardă o linie din conturul a­­trăgător al formelor lor. Această mamă vine de se așează seara pe banca de sub balconul meu, in fața porții ei. Și trăsurile se opresc în fata ei încărcate, $i se pe­rindă pe lingă «a spilcuiții trotoare­­lor, la braț cu felele ei. Unguroaica ese din cînd In cînd, tipind: *— Birjari Birjar! Iar­etele cele mici, pridese cu­rioase ceata care petrece înăuntru și de necaz umplu trotoarele, împie­­dicînd mersul oamenilor. — Jeny, Mai­got, Zoe, strigă mami ■ bancă, unde se odihnește li­­niștită sub ocrotirea blîndă a politie, tuiul, care se strecoară și el pe poar­­tă, la o vreme. Scîrbită, Itî întorci privirea și cauți să ți-o repausezi pe balconul , din fața casei unde o tînără fată se joacă de-a logodnica c’un băiat de la ■ școala militară. Umbra casei, îi as­­­­cunde și ’n brațele băiatului nu se văd fluturind decît dantele albe. i Brrr... ce minuni și para minuni ■ nu poate vedea din etajul unei case [ smari, in Capitală, o provincială ’proastă și urîtă. Maria Pamfile a | Hk­ t AÚa >UT M­uzicile militare ----------## —* — Soarta lor — Voi incede prin a expune orga­nizația și situațiunea muzicilor militare, ca­ să se vadă că statul de la înființarea lor și până as­tăzi n’a făcut nimic pentru sus­ținerea lor. Desființat­ele muzici ale regi­mentelor de linie erau puse în budget cu o sumă dacă mi-aduse aminte de 600—700 lei lunar. Da­că am început de la epoca ace­lor m­uzici, este că, înaintea mu­zicilor de linii nu era o organi­zație. După ce infanteria s-a uni­ficat, regimentele de linii și-au­ vărsat drapelele și instrum­entele muzicale la regimentele respec­tive, și de la data aceasta nu mai avem muzici militare. Nu trebue să se facă socoteala după cela cîteva muzici mai bu­­nișoare din București, Iași și cî­teva orașe mari, căci acolo exis­tența lor In primul rînd este asi­gurată prin faptul că toți absol­venții de Conservator din Iași și București caută să-și facă stagiul în regimentele dee acolo. Afară de asta veniturile muzicilor din orașele mari nu se potrivesc de ex. cu veniturile orașelor ca Do­­roh­oiu, Rîmnicu-Săut, Cîmpu- Lung, Fălticeni, Bîrlad și altele, unde muzicile nu cîștigă nici 100­ de lei pe an. După cum am spus în articolul precedent, budgetul nenorocitelor muzici se rezumă la aceea, că S’au prevăzut par’că de pom­eni cîțîva oameni și cu aceasta să încheie tot ce s’a făcîit. Soarta lor este lăsată la voia întîmplă­­rei și la buna voință a primării­lor, cari dacă au de undă, alocă în budgetele lor cite ceva pentru m­uzică, In schimbul cărei sume muzicile distrează așa cum pot pe cetățenii contribuabili. Inspectorii cari s-au perimdali nu au avut nici o grijă pentru muzicele, pe care le inspectau numai și numai ca să-și încaseze misiile, și nu știm dacă unul mă­car a arătat printr’un raport că­tre ministrul de razboiü starea de­plorabilă în care au găsit aceste muzici. înainte dee a arăta modul cum­­ am putea îmbunătți soarta muzi­­celor și ridicarea lor la nivelul cerințelor vom­ arăta în trăsături generale lipsurile de ca un sufăr. Soldatului combatant statul îi dă arma cu care acesta își face educați­unea necesară, deci drept ar fi ca și instrumentele muzi­cale să fie cumpărate de minis­ter,­­de­oare­ce acest instrument­­ este arma cu care muzicantul ișî face serviciul. Cumpărarea ins­trumentelor este lăsată in sarcina regimentelor, cari nu numai că n’au strictul necesar pentru a­­coperirea cheltuielilor necesare regimentului, dar încă să se mai gîndească la cumpărarea acestor instrumente. Ori­cine își poate închipui ce desarmonie deplorabilă se pro­duce cu instrumente cirpite și re­parate de cite șase sau șapte ani ori în decurs de 14 ani, de cînd au fost cumpărate aceste instru­mente! Dacă instrumentul ar fi în mina unui muzicant de mese­ria, poate dura și 30—40 ani, căci muzicantul știe să-șî îngrijească instrumentul cu care cîntă. Alt­fel este însă cazul cînd în fie­care an alt elev­ soldat trebue să în­vețe pe acelaș instrument, care în cel mai bun caz,­după 2—3 ani, este așa de fals că nu se mai poate obține nici un fel de intonație, fie numai aproximativ curată.. Cunosc regimente unde instru­mentele au înfățișarea unor tin­giri vechi și cîrpite și sonorita­­tea acestor muzici seamănă în­tocmai cu muziceie cari cîntă pe la bîlciuri, cu instrumente refor­mate, și cumpărate de la vre-o hală de vechituri Armata mai cu seamă, în ul­timii ani a făcut progrese ui­mitoare, dar nimeni nu s’a gîn­­dit că și muzicele militare apar­țin armatei, și nu se poate o pri­veliște mai caraghioasă vâzînd cum un regiment format din 3 batalioane și cu un efectiv de 1400 oameni, defilează cu o muzică de 20—24 muzicanți. Efectul ce mi-a produs această priveliște a fost pare că regimentul șî-ar fi anga­jat un taraf de lăutari, pe cari i-a îmbrăcat in uniformă. Ce sonoritate poate produce o asemenea sărăcăcioasă bandă și cum oare într’un marș ar putea auzi și coloana din urmă ceva din muzică? cînd nici pînă la compania 2-a nu răzbate sonori­tatea instrumentelor cîrpite ? In țările civilizate am văzut cum toată atenția celor mari este pusă spre a avea muzici ort de mari și bune, căci muzica fiind în fruntea regimentului, s’a zis, și cu drept cuvînt că ea este oglin­da regimentului. Pentru a putea cultiva gustul pentru arta muzicală, trebue neapărat ca muzicile militare să fie ridicate la nivelul unor ins­­tituțiuni artistice, căci numai astfel ele își vor putea îndeplini rolul lor, și numai atunci vom pu­tea cultiva gustul pentru ade­vărata artă, cînd aceste muzici, după cum am spun, vor putea să aibă un astfel de personal, ca să poată executa adevărate opere de artă ale maeștrilor celebri. Cu repertorii ca: La Tonkinoi­­se, Malchiche și alte obscenități muzicale nu se poate educa un public, însă cu actuala organiza­ție a acestor nenorocite muzici, acesta este singurul­ repertor care le convine, deoarece nu prezintă nici o dificultate de execuțiune. Mulțumesc mult ziarului „Di­mineața“ pentru bine-voitoarea ospitalitate și în articolele vii­­toare vom­ căuta să propun unele măsuri de îndreptare. Ca la toate reformele radicale va fi nevoie da oarecari sacrificii însă aceas­ta nu însemnează nimic, dacă e vorba de a se face o operă de educațiune. Să cheltuiesc doar atîtea mili­oane pe an cu fen­u­rite slujbe ne­­folositoare. Să se mai taie din sinecare, și nu va fi grsit a se găsi resursele pentru muzicile noastre militare, cari orice s’ar zice, sînt mai folositoare decît u­­nele inspectorate create spre a căpătui o sumă de netrebnici.—X Cit a ciștigat Clémenceau In America Se știe că fostul prim ministru al Franței, d. Clemenceau a făcut un turneu în America de sud cu o se­rie de conferințe ținute in Brazilia și Argentina. Stei numai cîteva zile de cînd con­ferențiarul s’a reintora în Europa și la Paris, bine dispus ca și cînd ar fi cîștigat milioane. Totuși, să nu se creadă că a avut acest enorm beneficiu. Cîștigul e moral, cu­ despre cel material, dată la ce se reduce: D. Clemenceau a primit 140.000 de lei pentru 14 conferințe și 20.000 de lei din partea unui „comitet consti­tuit la San-Paulo pe seama guver­nului statului“, sună o corespon­dență din San-Paulo. La acești bani, se adaugă nu­meroase mici cadouri, între cari un cronometru Împodobit cu pietre prețioase și a cărui valoare e de 5000 de lei. In schimb, cheluelile fiecărei conferințe s-au ridicat la 13.000 de lei, iar mijlocia încasărilor n’a tre­cut de cifra de 9000 de lei, deși pre­țul unui fotoliu a fost de 22 de lei. D. Clemenceau făcuse turneul de Conferințe în înțelegere cu un im­presar, d. Da Roza, care i-a­ plătit cei 140.000 de lei. Impresarul însă e în deficit cu 60.000 de lei. Cifrele acestea sunt riguros exac­te, ele sunt confirmate chiar de fos­­tul prim ministru. Atîta numai, că­ci Clemenceau a declarat că nu va lăsa in pagubă pe impresarul său. El se mulțu­­mește cu „marele succes moral pen­tru ideile franceze" pe care l-a obți­nut. DIN TOATA LUMEA Un institut du radium. — Averea regelui Manuel. Producția anuală a au­rului. Academ­ia de științe din­­ Austria a fondat un institut de radium, ca­re a fost inaugurat de curiind, In discursurile ce s’au rostit s’a pome­nit de memoria lui Curie. Acest institut e consacrat numai cercetărilor de fizică și de chimie. Va fi deschis savanților din toate țările și dispune acum de trei gra­me de radium. Un ziar londonez, „Reynolds Nem vonger“, relatează că in timpul scurtei sale domnii regele Manuel a depus la bănci străine o sumă de 100 de milioane. Dacă știrea o fi exactă, legenda cu mizeria regelui Portugaliei dispare ca o umbră. In schimb, se naște În­trebarea cum a putut strînge tînă­­rul rege atîtea fonduri. Și răspunsul nu poate fi favora­bil lui­ don Manuel al II-lea. Nu za­darnic s’a răsculat poporul portu­ghez! . Timp de o jumătate de veac, de la 1850 la 1890, mijlocia anuală a producției aurului s’a menținut a­­proape statornic la 660.000.000 de lei. Acuma Insă, totalul anual aproape s’a împătrit: 2 miliarde 325 de mi­lioane. Supraproducția va spori mereu grație perfecționărilor procedeelor de extragere. I­ gCaseie de 3?. ,QSTERTAGÍ c'f trei cuirase | - surîHeîfilFeeutel chiar mai bunel și mai e/tine ca Mărcile englezești | DIMINEAȚA Renunțarea lui M. Kogălniceanu la tronul țărei Se ș­tie ca î­n Moldova se alcătui­se o listă de persoanele cari aveau dre­ptul de a fi alese î­n funcția înalta de Domn al Moldovei. A­­ceste persoane din număru­l că­rora făcea parte și marele beărhat de stat M. Koigălnionani, tre­­buiau pe lingă avere, titluri, no­bleță, să aibă și talentele ce­rute pentru a chinui o țară. M. Kogălniceanu pare veidea, o mărginire a activităței sale Poli­tice dacă ar fi fost ales Doimn, cei­ prin petiția de mai la vale a fi șters din lista candidaților la domnie. Iată petiția te chestie trimeană de marele no­stru istoric și om politic Adunării Elective a Mol­dovei, la 3 Ianuarie 1859 a Onorabilei Adunări generale, a Moldovei „în memorabila, zi din 7 Oc­tombrie 1857, subscrisul, ca depu­tat al proprietarilor mari al ținut­­ului Cotrohoiu, în sinul Adună­­rei Ad-hoc convocată în put­ere­a Tratatului de Paris, spre a rosti dorințele Nației române, am a­­vut onoarea de a face o propune­re care cu entuziasm s’a adoptat de întrega Adunare, aalră de două glasuri, care apoi, două zile în urmă, s’a aclamat în unanimi­tate de Adunarea din țara suro­ră, și, de sfîrți, s’a salutat de În­treaga nație ca marea, vecinica, și mîntui­toarea dorință a neamu­lui nostru­­.Unirea Principatelor Române sub un Principe străin. Intre puternicile argumenta ce sprijineau acea propunere prefă­cută apoi în dorință națională, figurau următoarele conside­rente : s •*,. „Luînd în privire că do­rința cea mai mare, cea mai generală, 'acea hrănită de toate generațiile trecute, acea ca­re 'este sufletul generatei actua­le, acea care împlinită, va face fericirea generațiilor viitoare, este Unirea Principatelor într’un singu­r stat, o unire care este fi­rească, legiuită și neapărată, pen­tru că, în Moldova și în Valahia, suntem­ același popul omogen, i­­dentic ca nici un altul, pentru că avem acelaș început, acelaș nu­me, aceiași limbă, aceiași religie aceiași istorie, aceiași civilizație aceleași instituții, aceleași legi și obiceiuri, aceleași temeri și a­celeași speranțe, aceleași trebu­ințe de îndestulat, aceleași hota­re de păzit, aceleași dumeri în tre­cut, acelaș viitor de asigurat, și în sfîrșit, aceeași misie de îm­plinit. ^­iLuîn­d în privire­­ că pentru ca Unire­a Priniciipatelor să producă tot binele ce se așteaptă Și In­d lăuntru și în afară, este trebuință a se instituia, un guvern tare, sta­bil, respectat în lăuntru de toți, și sprijinit în afară de marea fa­milie i a Caselor domnitoare; că un asemenea guvern nu ne p­oa­te da regimul vici­os al domniilor elective și schimbătoare, cari, istoria este martoră, n’au produs de cit anarhie prin rivalitățile și amb­ițtilie deșilor și mulților as­piranți, slăbiciune și corupție, prin abuzurile și nepotismul lor. Luînd în privire că Principatele sînt însetate de legalitate, de stabi­litate și de dignitate națională, voind a trăi eu însăși viața lor, și că aces­te nu se pot dobîndi deci­ puindu-se în capul Principatelor-Unite un prinț străin, ales dintre dinastie domni­toare ale Europei, afară de acele ale Staturilor vecine, spre a nu motiva streine înr­uriri“... Argumentele mai aus citate, de­parte de a se slăbi de la 7 Octom­brie 1857 încoace, n’au făcut decît a se înd­ri: abuzurile guvernămin­­telor efemere sub cari am trecut, toată activitatea țării întrebuințată în simple chestii de persoane, riva­litățile și ambițiile deșilor și mulți­lor aspiranți de domnie, cari obosesc țara și consup nația de mai mult de două ani de zile, toate acestea dovedesc că singurul chip de mîntui­­re pentru neamul și patria noastră stă în realizarea dorințelor formu­late de ambele țări, surori, în zilele memorabile din 7 și 0 Octombrie 1857. Europa a putut să nu ne în­cuviințeze aceste dorințe, însă ea nu a putut să nimicească convincțiile noastre și aspirațiile noastre. Cu această rezervă, puterile garante, cel puțin în majoritate au subscris Con­venția din 7 (19 August) 1858; cu această rezervă și Romînia a pri­mit-o ca rolul final, cu toate restric­țiile ei. Convenția totuși ne recu­noaște și ne și promite împlinirea marei dorințî: unirea Principatelor. Voind dar a rămînea consecvent cu mine însumi, și nevroind nici măcar indirect a des zice a ceea ce o­­dată am zis, cu atîta solemnitate, vin dar a ruga pe onorabila Adunare ca să bine-voiască a mă șterge din lista candidaților la Domnia" (sub­scris) Mihail Kogălniceanu. A apărut Ho. 33 din revista Facla CH următorul sumar: Neoiobăgia. — Problema politici la țară, de G. Dobrogeanu-Gherla, Dobrogeanu-Gherea de N. D. Cocea; Dezideratul mitropolitului Moldovei de P.; Dovezile zdrobitoare ale d-lui A C. Cuza de Em. Argin; Necesita­tea regilor de V. P.; Partidul conser­vator-democrat de St. Crăciun; Ar­gumentele naționaliste de Lux; Po­litica „generoasă" de L. X. Jubileul d-lui Rubin; Plagiatorul A. C. Cu­za; Bucurie zadarnică; Necrolog; D. V. Cioflec și boerii; Vintilă miliar­darul; D. Rădulescu-Motru și Ca­­halomania. Supliment: Portretul 3-lui Dobro­geanu-Gherea. — Prețul 15 bani — CHoateh Fimumm „Descoperirile de bursă“ Le Monde Financier tratează la numărul din urmă, despre des­coperirile de bursă și zeile mireștei Pe naivii cari se scandalizează că i se găsesc oameni cari vînd ,ceea­ ce nu au, trăgîndi foloase de pa urma unei asemenea ,oxi­cinase q­­inera­iunl. Cu toate aceste­a, astfel de ope­rați­uni sunt foarte legitime și sa numesc: combinata de bursă, a­­vînd de scop vînzarea de valori ce prevăd o scădere și ’­«scumpă­­ra­rea lor îndată ce s-a produs scăderea, sau de cumpărarea na valori ce prevăd o urcare și re» vendicarea l­or imediat ce s’a pro­­dus urcarea. In ambele cazuri se Va realizai un cîștig sau o perdere după cum jocul ă la hausse sau­­ baisse a reușit ori nu. "Precum se vede operațiunea este pur aleatorie și suprimarea ei ar însemna­­ anihilarea tuturor transacțiunilor financiare deoare­­ce nu s’ar simi putea cumpăra și vinde de­cît pe bani gata, ceea ce ar fi foarte greu, ca să nu zipeia imposibil. ” Astfel de vinizări la ootroc se nu­ mesc la termen de bursa vinzări descoperite „d deconverv și au ca principiu cumpărarea d­e ti­tluri cu un preț mai scăzut și la a le revinde cu unul mai ridicat în scop de a realiza un beneficia oarecare Mijlocitorii de bursă cari s’au angajat a procura valoa Pe cari nu le posadă tacă, se pot compara cu acei negustori cari se oferă­­ a procura mărfuri ce n'au în pră­vălie, dar pe cari speră a le fug* niza în urmă.­­­­ Cu toate acestea, deosebirea­ dintre aceste două angajamente este fundamentală, căci­ pr­eteci comerciantul dacă nu poate pro­cura marfa ce a promis se mul­țumește a aviza Pe client despre­­ aceasta, fără nici o răspundere din partea' mijlocitorii de bursă din contra stnt siliți a găsi valor­­ile, ce am­ promis, la termenull hotărît și a le liberta du prețul convenit. De aci se poate vedea că, contractând un asemenea an­gajament, vinzătorul descoperit poate fi expus la mari pierderi, căci e destul ca detentorii de ti­tluri vîndute în asemenea condi­­țiuni să se Înțeleagă între dinști spre a ține la un grei .extraordi­­nar de ridicat-Pe de altă parte, se poate teza­ pla­ca Intre momentul Indhcerei afacere­ și livrării efectelor să re­producă un „Kraft“ care ar adu­ce mijlocitorilor un beneficiu foarte însemnat.. Mai există uni fel de vînzare descoperită pe o piață care nu fa­ce decit­­ operațiuni per, comptant, adică, predicre de titluri ,„me­­diat“ contra numerar. i „Imediat“ este numai um cu­vînt relativ, în acest caz, căci, după cum știm, prin descoperire de bursă se înțelege operația care are de scop de a procura titluri fără a le preda de realitate, deci speculînd numai asupra diferen­țelor de curs cari ulterior se sol­dează te bani.­­ Delia această definițiune însă, ești nevoit să te abați In practică pentru că orice negociere la bur­să se face pe cantități determi­nate de titluri de acelaș. fel și­ prin urmare negocierea provo­­cind vînzătorului obligațiunea de a procura efecte, s-au prevăzut termene indispensabile a le abți­ne și efectua predarea lor. Aceste termene au fost fixate la 15 zile. Dacă înăuntrul acestui termen vtezătorul nu le-a livrat, se vor cumpăra, din oficiu pe sau cu teala mijlocitorului.­­ Prin urmare, se înțelege ușor că mulțumită acestui termen se pot face vînzări descoperite și pe o piață care operează numai pe ■ bani gata. Cu timpul acest ter­men a devenit constant și poate­­ ia loc la fraude în paguba inter­mediarilor și sub pretextul unei operațiuni per comptant, se în­cheie în realitate .operații cu ter­men­ ! Din­ nenorocire, acest abuz nu­ se poate stârpi întru cît s’a iden­tificat cu uzaniițele bursei. Singura soluțiune a surprave­­gherea de aproape a operațiuni­lor, fără tasă a le putea împedi­­ca In nici un caz— G. Lucian Boltoș -------------­ 9 FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA“ Victimele amorului­ ­ ¥n­d­emon Mare roman de moravuri și de actualitate ORI­ CAP. 12 Ofijenul și prințesa Nu iert pe nimeni ! Asta s’o Știi ! — Atunci, să fiu ucis 1 exclamă El și repezindu-se spre dînsa o coprinse în brațe și o strlnse la piept. — Da, sa fiu ucis, căci am co­mis o crimă, dar cel puțin sa fiu criminal. Te iubesc, te iubesc pî­­nă la moarte ! Ch­­­iarită-mă, tu iubesc pînă la nebunie ! Contele se dădu șovăind la o parte, căci prințesa cu un gest energic scăpase din brațul lui. —­ Nebunul © .1 exclamă ea tre­murînd de minte, îțî dai seam­a de ce faci ? — Alteță, iertați-mă !... răspun­se el îngenunchiînd din nou. Via­ța mea e un chin, și de cit să tră­­esc departe de voi, prefer să mor ! — Pleacă din fața mea ! zise prințesa cu dispreț. — Dacă ordonați, plec... dar mă duc la moarte. Vă iubesc, atât de mult ta­cit nu mai sunt în stare să trăesc ! Din ceasul acesta nu mă veți mai revedea. Albă ca marmora, cu ochii scînteeitori stătea falsa prințesă, ascultând. — Nu doresc să te văd mort, zise ea încet. Așteaptă ordinul meu Și trăește ! Tânărul ofițer scoasa o excla­mație de bucurie. — Taci, pentru D-zeu, vrei să-mi faci rau pentru că te-am iertat ? Nu te bucura prea curind adăogă ea, vâzînd strălucirea p* chior săi. Nu te-am iertat, dar nu doresc să mori. — Carolino... _ Cum ai îndrăznit să mă nu­mești ? exclamă ea privindu’l cu minte. — Alteță... tngînă © 1, iertare !... Prințesa zimbi. Era un zîmbet crud, triumfător. Vedea în față un rob, gata să comită și o crimă la un gest al ei. Se simțea fericită­­ .— Cînd sosește prințul ? Între­bă ea liniștită. — Mima sa am­iazî, alteță, răs­punse contele, ne mai dindu’și seama de ce zicea. Tu rog să mă vestești cînd va sosi, și să-i comunici prințului că doresc să-l vorbesc. Tânărul ofițer o privi nedume­rit, iar ea adăugă cu glasul as­pru, poruncitor. Să-I spui ?­a­caresc să-l vor­besc în secret, înțelegi ? Numai in d-ta am încredere. Ce­ din ju­rul meu nu trebui să știe nimic ! El își pescă fruntea, dominat de privirea ei fascinătoare. —■ Vei împlini dorința mea î — Da, alteță.... Salutând adine, contele plecă din salon, pe cînd falsa prințesă, sprijinită de un fotoliu, privea lung la urma lui. O clipă se păru că va alerga ■după dînsul și-l va reține. Apoi un suspin­­ adine, sfișietor, răsu­nă la liniștea camerei splendide. — Simt că-l iubesc ! murmură Ciudata femee. Dar mie nu mi-e îngădu­ită fericirea hărăzită tutu­ror celorlalți muritori... Mută, stingheră, rece și străină voi­ trăi pe tron, purtând pe frunte coroana, strălucitoare pen­tru alții, iar pentru mine, cine știe, plină de spini... Nimeni nu va afla de am iu­bit vre­ odată. Mărirea este unica mea țintă ! Sufletul meu s’a vîn­­dut demonilor, vanităței I­i Gap. 13 Castelul fermeca: Țăranii și pădurarii cari de obi­ceiu t­receau pe lingă vila regală ’„Emilia“ se mirări­­ strașnic de zgomotele ce rasunau din locu­ința altă­ dată atât de liniștită. Se părea că totul se dărîma pentru ca în locul cladirei cam vechi să se înalțe alta nouă. Pe din afară Insă nu se observa nimic. In interior însă lucrau 200 de zidari, lemnari și zugravi pentru a transforma vila iatr’un palat somptuos. Deși era iarnă și pămîntul era înghețat, pretutindeni se vedeau movile mari de pămînt, ca și cînd cârtițe uriașe ar fi săpat ganguri lungi. Pînă atunci foarte rar locuise acolo familia regală. Acum însă după pregătirile ce se făceau, se părea că regele și suita sa se vor stabili acolo pantrul mai mult timp. Grădina era mărită, funturi ar­­teziane și lacuri mari erau săpa­te în grădină. Intr'o zi senină de Februarie, sosi cu o sanie secretarul rege­lui, Tetenhoven și cu un prieten al sau. El străbătură în tăcere sălile unde pictorii lucrau de câte­va săptămini. Obosiți,­­el se așezară pe o ban­că, într’un cabinet mai retras. — Sunt cu adevărat uimit de luxul și eleganța acestei vile. Spune-mî iubite prietene, ce în­seamnă pregătirile astea ? Nici Ludovic al XVI n’a avut palate mai luxoase. — Negreșit. Această vilă a fost transformată după modelul fran­­cez. — Atunci e adevărat ? Regele nostru se va recăsători... — Taci, pentru D-zeu, șopti se­cretarul speriat. Deocamdată nici nu ne e permis să ne gindim la așa ceva. — El, lasă, știe toată lumea, răspunse amicul sau zimbind. Stat patru luni de când ziarele au adus trista știre că prințul Leopold s-a înecat cu vaporul „Mercedes“ pe Marea Mediterană. — Da, dragul meu, a fost o mare nenorocire pentru țară pier­derea acestui prinț. Dar nu tre­buia lăsat să plece în călătorie. — Ce a fost, a trecut. Acum toată lumea în Muenchen șopteș­te că regele se va căsători cu vă­duva fratelui sau, după trecerea anului. . . Secretarul regelui după ce privi cu teamă în jurul sau șopii. — Așa ceva nu se­­ putea în­tâmpla dragul meu Hardens. Sah poate cine ști © cînd, după ciți­va ani.— Ah, iată ceva foarte intere­sant, exclamă ziaristul tresărind de bucurie că afla ceva atât de însemnat. — Iubite Hardens, ești un om în care pot avea încredere. Iți voi­ încredința un­­ secret; poate că ai și aflet că a fost la palat un spiritist. —• Da, se vorbea prin cafenele, se spunea niște povești oribile. Unii susțin că regele e cam ne­bun, dar eu nu cred. — Dragul meu, regele e tot la­nț de deștept ca și altă­dată, dar reprezentațiile acelui spiritist pot zăpăci o lum­e întreagă. — Și acel spiritist susține că prințul Leopold­ n’a pierit în nau­fragiul vaporului „Mercedes ?“ — Da, scumpul meu ! El a fă­cut să apară fantoma prințului prin Asia sub un nume fals. Din aceea seară regele care are în mine cea mai deplină încrede­re, a încetat de a­ mi mai vorbi despre căsătoria sa secretă cu­ prințesa Carolina. Ciudată poveste, zise Hardens.­­N’ași fi crezut că regele e su­perstițios. Cine știe ce Îi va mai fi arătat spiritistul. Eu la a doua ședință n’am mai asistat. Se zice că a fost și mai îngrozitor,­­zise secre­tari.­­1. — Și cine a fost de față ? în­trebă ziaristul. — Aghiotantul rejas’ul, contele Lorenburg, generalul Arier, prin­țesa văduvă și o damă de onoare. — Atunci va fi grâu de aflat ce s’a petrecut în­­ acea ședință, murmură Hardens. Mi-ași d­a­ un an din viață ca să știți cs s’a pe­trecut în acea ședință. Convorbirea lor fu întreruptă de un sunet de clopoțel. Secretarul se repezi spre fereas­tră, și făcu un gest de spaimă. (Va urma) j Y

Next