Dimineaţa, noiembrie 1911 (Anul 8, nr. 2753-2782)

1911-11-24 / nr. 2776

Sinuciderea unui alt șef socialist Paris, 22 Noembrie. — Batri,­nul șef socialist Courtigou, imi­tind exemplul lui Paul Lafar­gue, s’a împușcat la moșia sa, temindu-se de asemenea de de­­căderile bătrîneței. Courtigou era în vîrstă de 75 de ani. Acțiunea comerciați­lor de vin și bere Comercianții de vin și bere continuă acțiunea începută în contra dispozițiuneî din legea monopolului, care nu i se permite să desfacă băuturile spirtoase. In scopul acesta, o comisiune aleasă, din sînul comercianților mai sus numiți ,s’a prezentat la deputații Capitalei, rugîndu-i să intervină cît mai grabnic în parlament pentru satisfacerea doleanțelor lor. D. Deșliu, deputat al Capita­lei, le-a­­ promis că, cererea lor găsind-o justificată, va interveni pe lingă membrii guvernului să modifice legea în sensul dorit de comercianți. Decența n­ourilor care, după cum se știe , a provo­cat indignarea autorităților po­lițienești din Muenchen, execu­­tînd goală — învăluită numai zestro­gază transparentă — dife­ritele dansuri clasice înaintea unui public select compus din elita scriitorilor, a pictorilor și sculptorilor din Muenchen. H­ill A Agili­er O fabrică de panglici complect distinsă.­Pagube enorme Erî înainte de amiază un pu­­ternic incendiu s’a declarat la cîmpul Stifier, strada Dincă, Stefan, la fabrica de panglici a d-lui Guthein, Geldman­n Co. W Iată împrejurările în care a isbucnit acest groaznic incendiu, care a distrus­­ complect fabri­ca Clădirea. La care se a­­ra insta­lată fabrica este cam veche, formată din mai multe aparta­mente, toate, însă sub același acoperămînt In partea din spre curte sînt camerile cari ser­veai­ pentru­ biurou, o cameră, pentru administratorul fabricei și una pentru funcționar A lipită de camera funcționarilor, se a­­flă o altă camera, foi care sunt­ depositate mari cantități de panglici de mătase aduse din străinătate. Fabrica are instala­­țiuni moderne: în fabrica pro­priu zisă sunt 18 mașini (răz­boaie) și cinci mașini de­ depă­nat sistematice la care lucrea­­ză, un nu­măr destul de mare de fete de prir­ napsu locului. CUM A IZBUCNIT FOCUL Incen­diul a isbucnit în ca­mera în care se aflau depositată mătăsurile din străinătate, în im­prejurările următoare . In camera funcționarilor se afla o sobă al cărui burlan du­pă ce face înconjurul odăiei trece în depositul de mărfuri și este scos­­ fără unu­i tavan Distanța dintre­ burlan și raf­tul în care se află pachetele de panglici este foarte mică . Er!" dimineața s’a făcut foc. rn căd­Trii țn sobă ca de obicei și probabil că burlanul sobei s’a încins m­ee mult din cauza căli dure? !Tîrtiile în care erai­ îm­pachetate panalicele de mătase s’a fi anrins­­ și în mai puțin de 10 minute întreg raftul erea în flăcări Personalul fabricei a obser­vat imediat că s’a aprins fa­brica insă- orice încercare de salvare grea în­­­ rol-M* eo-­-e-e­nivnenee nu mai îndrăznea să pătrundă in depozit. In acest timp, flăcările, a fi răzbit prin tavan și fiind alimentat de un vânt puternic, au cuprins în­­tru-osta fabrica. Din cură­ că erea,­­întreruptă,­­comunicația telefonică, pompie­rii au fost, anunțați foarte tir­ ziu. a.sa. că, la sosirea­ lor întrea­ga fabrică erea cuprinsă de flă­cări. Au­ sosit la locul incen­diului pompierii de în­ «osturile Central, Cometa, Bulevard și Ra­du-Vodă sub comanda d-lui Căpitan Urlățeanu. Operațiile pentru focalizarea incendiului se făceau cu mare adnevoință. S-a simțit foarte mult lipsa de apă. Din cauza stărei deplora­bile în care se găsesc mai toate străzile de prin partea locului, pompierii, cu mare greutate au putut răsbi pînă la locul incen­diului. Cum încercarea de a sal­va cel puțin mașinele din ate­lierul barbcer, a fost zadarnică, pompierii au căutat atunci de a scăpa cel puțin clădirile înve­cinate, de furia focului și au rău­­ș­it. Pagubele cauzate de acest groaznic incendiu sunt enorme. Ele se cred că ating suma de S0O de mii de lei. Din vasta sa. ?*.■*„ nu au rămas de­cit, ziduri­le înrigrite d­e fum și răznoaețe ele fer, cari însă sunt complect, deteriorate. Fabrica era asigu­rată. Din partea autorităților au sosit la­ fața locului d. Bărbă­tescul directorul prefecture­­i Popp, șeful siguranței, d. Căpitan Arch­ip, comandantul sergenților­­ și inspectorul respectiv. După amiază s-a făcut anche­ta la circ. â de către d. comisar Tomescu, șeful circumscripției. Au fost ascultați d­. Furner directorul fabricei și funcționa­rii din birou. PAGUBELE Pompierii la incendiul d .st clmpul Stifier Anul VIII. - No. a77& vvug-v.^i] PUBLICITATEA: CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Doamnei» 8 Et. I.—Telefon 3/4 Birourile ziarului:­­■ == Str. Sărindar No. 11 București . APARE ÎN FIE­CARE R­asial Capitala. . . H • ■ • Provincia . . Străinătatea , d­imineața cu cele din urma știri din TOATA luni Jour 24 Hcembrie 1911 _.... anMgMsa—BMM DIRECTOR ST. MILLE Abonamente cu premii: 6 luni Lel 15.­• liGi 6.— Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: m su lei 30. m­ai . No. 14/10 „ 34/73 5» W 14 99 12 40 ----------fc*---------­ Dela început dani toată a­­probarea noastră principiului obligativitate­ pe care și-­a clă­dit d. Nenițescu partea privi­toare la asigurări din proectul sau. După‘ani întregi de expe­rimentare a diverselor sisteme de asigurări contra boalei, a accidentelor ’ sau a invalidită­­tei, pretutindeni în Europa s’a ajuns la convingerea că singu­rul sistem cu adevărat eficace este acela al obligativității. In adevăr, mutualitatea libe­ră poate aduce mari foloase a­­siguraților, dar nu pot benefi­cia de­ aceste foloase decit a­­ceia cari sunt destul de prevă­zători și au §i venituri îndestu­lătoare pentru a se asigura din propria lor inițiativă. Pe de altă parte asistenta publică, chiar cînd e bine organizată ca în Franța, nu ajută decit pe ce! cu desăvârșire lipsit­ de mijloace, excluzînd pe lucră­tori! ,car! își pot cîștiga prin muncă existenta. Dar între ne­norociți! car! cad în sarcina a­­sistenței publice și între ce! a­­sigurate din propria lor iniția­tivă, există o întreagă cate­gorie de muncitor! cari, sau din lipsă de prevedere sau din cau­za salariilor neîndestulătoare nu se asigură, așa încît în ca­zurile de boală, de lipsă de lu­cru, de accident sau de invali­ditate sunt într’o situație din cele mai critice. Asigurarea facultativă nu este deci o soluție a problemei care ne preocupă; singura so­luție este obligativitatea, și ne pare bine că d. Nenițescu n’a adoptat vederile d-lui Filipescu care mai acum două ani nu ad­mitea decit­­ inițiativa privată în materie de asigurări. * Trei feluri de asigurări in­troduce d. ministru al indus­triei în proectul sau: contra boalei,­ contra accidentelor și contra invaliditătei și bătrîne­­tex. Asigurarea contra boalei e lăsată­ în sarcina numai a lu­crătorilor; asigurarea contra accidentelor e pusă in socotea­la patronilor, constituiți in a­­sociatie patronală; la asigura­rea contra invaliditătei și a bă­­trineței contribue în părți e­­gale muncitorul, patronul și statul. De fapt, sarcinele lucrători­lor sunt mai mari decit se pare la prima vedere. In adevăr, în cazurile de accidente, chel­tuiala primelor două săptă­­mîni e pusă tot în sarcina ca­selor de boală alimentare din cotizațiile lucrătorilor. Să examinam acum pe rînd cele trei feluri de asigurări. Din capul locului ținem însă să spunem că criticile pe cari le vom formula sunt mai mult critici de detalii, proectul, în liniile sale mari fiind bine și serios alcătuit. De altfel, nici nu se putea să fie altminteri, dat fiind faptul că el copiază în cea mai mare parte siste­mul german, dovedit prin ex­perimentare ca cel mai bun. D. Nenițescu însă a adus cîte­va­­ modificări legei germane de la 1883 și aceste modificări sînt partea cea mai criticabilă din proectul român, ele fiind un pas înapoi față de legea­ germană. * Iată, mai întîi, c onservatie cu privire la chipul cum se alimentează casele d­e boală. D. Nenițescu pune toată cheltuia­la în sarcina lucrătorilor, pa­tronii cari fac parte din corpo­rație neplătind decit pentru propria lor asigurare. Ori, în legea germană de la 1883, lucratorul plătește nu­mai două treimi­ din cotizație, cealaltă treime plătindu-i-o pa­tronul. Mai tirziu legea s’a mo­dificat și astăzi patronul con­tribue cu; 50, la sută la cotiza­ția lucrătorului: înțelegem motivele cari au făcut pe d. Nenițescu să pună toată cotizația în sarcina lucră­torului a voit să nu-și înstrăi­neze simpatiile patronilor. Dar prin aceasta face o nedreptate lucrătorilor. In adevăr, cea mai mare parte a boalelor de cari sufăr lucrătorii su­­t boale profesio­nale. Sunt meserii în cari lu­crătorul intră aproape cu cer­titudinea că va contracta o a­­num­ită boală. Un lucrător ti­pograf, un cioplitor în piatră, o țesătoare știe că, îmbrățișind meseria respectivă riscă aproa­pe cu­ siguranță să se îmbol­­­năvească de oftică. Industriile in cari se întrebuințează fos­forul, ceruza, plumbul, sulfu­ra de carbon, etc., dar de ase­meni ■ un procent enorm de boale profesionale. Aceste boale fiind urmarea nu a întimplărei sau nepreve­derei ci însăși a profesiunei este drep­t ca patronul să-l su­porte, cel puțin în parte, chel­tuelile. Iată de ce legea germa­nă impune patronului să plă­tească jumătate din cotizația lucrătorului, cea austriacă treime, etc. D. Nenițescu a fost rău­ insiprat, prin urmare cînd a pus toată cotizația în spinarea lucrătorilor sustră­­gînd pe patroni de la o sarcină datorită. De altfel, era cu atît mai drept ca patronii să-și plă­tească contribuția la casele de boală, cu cît accidentele care nu cer o căutare mai mare de două săptămîni sunt asimilate cu boalele și puse în sarcina casei de boală. In această privință observăm o contradicție la proectul d-lui Nenițescu. Legea germană u­­șurează pe patroni de sarcinile accidentelor de scurtă durată pe care le trece la casa pen­tru boală, tocmai pentru că patronii plătesc 50 la sută din cotizațiile lucrătorilor la acea­stă casă. Pe ce fem­eia scutește însă d. Nenițescu pe patroni de cheltuiala pe primele două săptămîni ale accidentelor, dat fiindcă ei nu contribue la ca­sele de boală? A adoptat din le­gea germană o măsură fără să-î adopte și justificarea. Vom continua in numerile viitoare. IOSIF NĂDEJDE Asigurarea contra boalei în proectul d-lm D. Nenițescu D-RA ADORÉE VILLANY Se știe că scriitorii și artiștii bavarezi au semnat un protest contra procedurei poliției din Muenchen care a oprit continu­area dansurilor d-rei Villany, pe care ei le consideră ea absolut decente Cetiți în pag. IV-a urmare a noului roman Fata Pandurului Catastrofa din Berberi BARLAU, 2d­eoembrie. — (Telegrama, aceasta ne-a­ fost ex­pediată dr­ Luni și ne-a sosit la redacție, din cauza întreruperii firelor telegrafice,, abia azi, da­pă orele 7 seara). Luni, la, orele 8 și­­ jumătate dimineața, d. Cerbu, șeful stației Birlad, a­ fost avizat că astă noapte s’a in­timplat în gara Berheci, pendin­te de secția Tecuci, o groaznică ciocnire intre trenurile de mar­fă No­ sa și sora. Fiind imposibilă trimiterea de ajutoare din Tecuci din cauza înzăpezitei liniei, șeful gard Berheci a cerut șefului gu­ r.c.î Birlad să dispoteze imediat, ple­carea de ajutoare din stația lo­cală. De urgență s’a format aci un tren cu două mașini cu cari au­: vomit la locul catastrofei d-nui inginer Christescu-Brad, dr. Cristofor și o echipă de lucrători. Din cauza viscolului puternic, și a zăpezei care ajunsese, la o înălțime de 2 metri, trenul a străbătut cu­ mare greutate drumul pînă la locul nenoroci­­rei. Aci spectacolul era înfioră­tor.­­Mașina trenului No. 506 îm­preună cu vagoanele erau dera­iate și complect sfărimate. Cinci din vagoane era­l suprapuse u­­nele asupra altora iar sub ăă­­rîmături se aflau 6 morți intra cari­ și șeful trenului, Lauren­­­țu, din Tecuci și 6 răniți. Cinci din aceștia au fost sal­vați, iar al șaselea, cu toate si­lințele inginerului, medicului și a echipei de lucrători din Bâr­lad, n'a putut fi scos dintre va­goanele încălecate. Pînă­ să­ poa­tă fi scos de sub dărimături, d. dr. Cristofor a făcut rănitului injecții. Răniții sunt: Stavăr Gheor­­ghe, manipulam., Năstase Gheor­­ghe, Găină Stefan și Dimitrie Dumitriu, frinari, Plesnită Du­mitru mecanic, tot­­ din Tecuci. Toțt răniții aceștia, însoțiți de d-nii inginer Christelen și dr. Cristofor au fost aduși la Bârlad și transportați in grabă­ la Spi­tal. CUM S’A PRODUS CIOCNIREA Iată împrejurările în cari s’a produs aceasta oroaznică neno­rocire. - Nouă amănunte - Trenul de marfă No. 821 ve­nind din­ Gh­igeni și, neputind continua drumul spre Tecuci din cauza înzăpezirea, a rămas în gara Berheci. După cîteva ore, trenul de marfă No. 506, venind tot din­spre Ghidigeni, a intrat în gara Berheci pe aceiași linie pe care staționa celălalt tren. Linia fiind deschisă, înainte de a ajunge la punctul de apro­piere, mașina trenului No. 506 S’a intîlnit cu trenul No. 824 cu care s'a ciocnit. Izbitura a fost atit de puter­nică, în­cît mașina trenului No. 506 a deraiat. Vagonul de mani­­pulație, în care se afla o parti­dă de tren compusă din 12 per­soane, a fost complect sfărîmat. O parte din acest vagon a încă­lecat asupra altui vagon, sur­­prinzind între ambele grămezi de dărimătim întregul personal al acestui tren. Trenul No. 824 ca tot perso­­nalul aflător într’însul, a rămas locului, neatins. Groaznica catastrofă a fost i­­mediat comunicată la Tecuci, de unde neputîndu-se veni în aju­torul celor răniți, 8’a trasmis știrea și cererea de ajutor sta­fiei Berlad. CAUZELE CATASTROFEI D. inginer I. Cristescu, cu care am convorbit, atribue ca­­tastrofa neglijenței acarului sta­fiei Berheci. N La aceasta a mai contribuit și viscolul. STAREA RĂNIȚILOR Interesîndu-mă la spital asu­pra stăreî răniților, mi s’a co­municat că ei se află în afară de orice pericol. Mai grav rănit se află Gheor­­ghe Stavăr, care are piciorul drept frac­tu­rat­iv momentul cînd vă telegra­fiez aceste știri, se comunică din Berbeci că al șaselea rănit a fost scos de sub vagoanele sfârîma­­te. Starea rănitului acesta, este disperată. El urmează s­ă fie transportat la Tecuci. Numele morților, pînă în mo­mentul cînd vă comunic tele­grafic aceste știri, nu se cunosc încă aci. — Sulf. ANCHETA NOASTRA Noembrie. —­ Cu­ primul tren pus in circulație, după deschiderea liniei Birlad Tecuci, m’am transportat la­ lo­cul catastrofei. Impresia ce produce, spectaco­lul­ este îngrozitoare. Trenul No. 506 este prefăcut într’un morman de dărimături in cari sînt amestecate roțile va­goanelor sfărîmate, se îndurî, ce­reale, mărfuri, printre cari se află amestecate cadavrele victi­melor oribil mutilate. După îndelungate și grele sforțări, au putut fi scoase din­tre dărîmături cadavrele frîna­­rilor Oprișan Ioan, Luca Nicu­­lae, Radu Neculai, Mihalache Miha­i și Taottu­s Constantin. Șeful de tren Laurențiu A­­vram încă n’a putut fi scos de sub dărâmături. Victima Didu Vasile a murit în drumul spre Tecuci. ANCHETA AUTORITĂȚILOR La Berheci am găsit pe d-nii judecător de instrucție și procu­ror din Tecuci, inspectori ai C. F. R. Rapoțianu, Craieru și Vrag­netti, toți din Galați, cari erau ocupați cu ancheta. S’a stabilit că în trenul No.'. 506 se aflau­­ 16 persoane. In to­­­tal sunt 7 morți; 5 au fost răniți; 1­4 au fost neatinși, 6 din morți 1 au fost surprinși probabil pe­­ cind dormeau în vagonul de ma­­nipulație din care nu a rămas in întregime de­cît acoperișul. Din primele cercetări vinovă­ția pare a­ cădea în sarcina im­piegatului Fulger care nu a trans­­­­mis ordinul reglementar șefului­ stației Berheci, Vasile Mîndru,­­ care ia rindul sau ar fi comu­n­­ficat la Ghidigeni ca să fie re­­­­ținut acolo trenul No. 506. Toti Fulger e învinovățit că la in­­­trarea acestui tren în gara Ber­i decî n’ar fi dat acarului de ser­­­viciu semnalul obicinuit. Fulger susține că nenorocirea i s’a produs din neglijența aca­rului. Impiegatul Fulger a fost sus­­­pendat din serviciu telegrafic,­­ din ordinul direcției C. F. R.,­­ pînă­ la complectare­a­ cercetări­lor asupra acestei înfiorătoare catastrofe. Pagubele materiale produse, de l deraierea aceasta sunt enorme, i Sulf, ']------­ II Publicul $1 prinderea Mitul Pantelimon — -----------­ Focșani un bătrîn plîngea, iar o doamnă venise la a­­rest cu un carton cu prăjituri pentru deținut ! La Se cunosc amănuntele capti­vante ale prinderei lui Panteli­­mon. Se știe acum în toate a­­mănuntele momentul tragic în care Pantelimon a încăput în mâinile jandarmilor. Cel care a condus expediția prindere­ în ziua decisivă, e ser­­gentul-major de jandarmi Arse­­ne lonescu, șeful secției din Panciu. Arsene lonescu e mic de sta­ 6a­ră», subțiratec, foarte sprin­­­ten și inteligent. E omul de în­­­­credere al d-lui căpitan Hirjeu, comandantul jandarmeriei din Putna. El ne-a povestit în amănunt cum a pus mina pe celebrul ban­dit, și, negreșit, era mîndru de succesul întreprinderei sale. — Ai mai făcut vre-o faptă asemănătoare acesteia? — Eu l-am împușcat pe vesti­tul bandit Goga, acum doui ani, în comuna Piscu, județul Co­­vurlui­. — De ce l’am împușcat? — Păi decit să mă împuște el, mai bine ,am dat cu gata. Ace­la, Goga, era rău de tot la ini­mă, criminal, și cînd s’a văzut încolțit, după ce evadase, a luat arma­­ la ochi. Norocul meu a fost că n’a luat arma foc, altfel se isprăvea cu mine. Atunci am tras și eu și l’am dat gata. Dar n’a fost un păcat. Negru suflet și acela. — Dar pe Pantelimon aveai de gând să-l împuști? — Nu. Dacă ași fi voit, mi-era foarte lesne și nimeni n’ar fi pu­tut să mă tragă la răspundere. Pantelimon era cu arma în mi­nă în cureaua podului caselor lui Take Dorin și eu mă aflam ichipei în legitimă apărare. Un glonț de carabină și se isprăvea. Dar n’am voit să-l omor. Am tras un glonte în streașină casei și alte două în pod. Pe el l’am ch­icar și­ am­ răgușit tot soiűAb­­du-i să se predea. — fimine drept, d-le Ionescu, ceva bătaie nu i-ai tras? Spu­ne-mi mie, în particular. Sergentul major se închină: — Asta mi-i crucea că nici nu l’am atins. După cum v’am snus, cînd am intrat în casă și l'am întrebat: — Cine ești tu? — el mi-a răspuns, astea-s cuvintele lui. — Stați­­ că vă spun frumos. Eu sunt banditul Toa­d­er Pan­telimon. Dar să nu mă bateți. Atunci e­i l’am sărutat, și de bucurie că l’am prins și ca să-l arăt prin această că — cum să zic — că rotam înfrățit cu el și •■­ă nu-î voiü­ atinge nici un fir de păr. — Dar ceilalți cari erau cu d-ta? — Ceilalți n’au voit să-l bată, dar, în primul moment, încerca­seră, să-l cam întindă de­mling, răstindu-se. Dar repede i-am dat­­a o parte. Ba, mai mult, cum Pantelimon fusese surprins cu șireturile ghetelor desfăcute, am pus pe un interior de i le-a în­cheiat. Apoi l’am scos afară din casă. — Acum o să iei premiul de 3000 de lei, d-ta și tovarășii d-tale. Sergentul major se înroși, e­­moț­ionat. — De, cum ar vrea ăi mari. — Trebue să vrea. După sfîn­­ta dreptate d-tale ți se cuvine.­ ­ Am și »muncit mult, d-le. Mi-am expus »și viața. Ehe, ci­te drumuri am bătut prin ju­deț. — Am să te fac celebru prin gazetă .Mai cu seamă că te-am purtat omenește cu Pantelimon. — Scriți și de bine, că destul ne-ațî b­îrfit, pe noi jandarmii. — Lasă, d-le lonescu, că nu­mai bîrfele n’au fost cele ce s’au scris de jandarmeria romînă. Dar nu se poate numai1 ci țigaî, se mai găsește și prin corpul dv. cite un cavaler cum e căpita­nul d-tale și cste un creștin de treabă ca d-ta. — Vă mulțumesc — încheiă convorbirea șeful secției, măgu­lit de buna părere ce aveam despre apucăturile sale urbane. Țigări și bani la Focșani, cum era și natu­ral, vestea aducerea lui Panteli­mon, a produs o mare senzație. A doua zi foarte multă lume se prezentase la jandarmerie să-l vadă, dar se dăduse ordin ca ni­meni să nu intre. Foarte mulți dintre cei veniți, aduseseră pachete cu tutun, ți­gări, o cucoană venise cu un caron cu prăjituri, iar aproape toți voiau să-i dea lui Panteli­mon ..ceva gologani de cheltuia­lă, săracu !“ Căci acesta era sen­timentul general: o simpatie compătimitoare, o părere de râü sinceră că a fost prins. Poate că în toate acestea era și sentimen­tul provincialului, care vedea că prin prinderea lui Panteli­mon, i se răpește un izvor de știri interesante, de comentarii, de glume și zeflemele pe seama „copoilor“. Nici unul din cei adunați să-l vadă, nu spunea o vorbă rea, din contra, numai cuvinte de laudă, unne­orî cu totul exagerate. Am văzut chiar un domn bătrîn cu­rățel îmbrăcat, care ascultând povestea prinderea lui Panteli­mon și a clipei tind a scos mîî­­nele pe fereastr?8ș»^#ters ochii de lacrimi! susținînd : — Bietul băet! In arest Și „bietul băet“ sta în acele clipe în arestul jandarmeriei I din Focșani avînd mîinile prin­­­­­e în două brățări ale unui drug­­ de fier, păzit de un jandarm cu baioneta la armă și cu revolve­rul la cingătoare. Cu toate că se ordonase­­ a­­ceastă pază severă — cum era și natural — totuși convingerea celor cari îl prinsese, era că Pantelimon chiar dacă ar avea putința n’ar încerca să evadeze, așa de obosit era. Cînd a­ fost adus la Focșani, d. căpitan Hîrjeu a dat ordin să fie tratat cît se poate de bine. Seara i s’a oferit de mîncare, dar Pantelimon n’a cerut altce­va decit să fie lăsat să se odih­nească. — Sint obosit. Lăsați-mă să mă culc. Acum o să pot dormi și eu liniștit, fără frică că o să fiu­ prins. Și jandarmii l’au lăsat să doarmă și Pantelimon a tras un somn împărătesc pe patul sol­dățesc al jandarmilor. , Groaza de Doftana In convorbirea pe care am a­­vut-o cu Pantelimon, între mul­te, el mi-a mărturisit că ceea ce l’a­­ făcut, între altele, să-și ia lumea în cap, a fost și groaza că, fiind prins pentru a-și ispăși osînda de un an și cîteva luni pe care o are în spinare, va fi trimis s-o facă la Doftana. Or, la această închisoare se vede că domnește un regim extrem de sever căci cei cari au trecut pe acolo au o adevărată groază de această închisoare. O aceeași groază o avea și Pantelimon după cum avea groază și de bătae, pe care o simțise din plin și îndesat de la jandarmii din satul lui și de­­ la Siguranța din Botoșani, unde fusese adus pen­tru niște cercetări. Cele patru carabine Odată cu Pantelimon au fost aduse la Focșani și patru cara­bine, din cari una foarte scum­pă» (7—800 de lei) dăruită, pro­babil, de prințul Caradjea. A­­ceasta era arma favorită a lui Pantelimon și el și-a exprimat o sinceră părere de rău *că o pierde. Explicația că Pantelimon a­­vea atîtea arme e aceasta; el lăsa cite o carabină la fiecare din gazdele lui, aceasta pentru ca la ori­care din acestea va găzdui, să găsească o armă, și astfel să nu fie nevoit să umble mereu­ cu pușca la spinare, dînd astfel de bănuit. Că la Take Do­rin s’au găsit adunate trei ca­rabine, aceasta e, de­sigur, din cauză că Pantelimon voia să le împartă la alte gazde din altă regiune. E o notă bună pentru prizo­nierul de azi al jandarmilor, că avînd un armament așa­­ de for­midabil și fiind de atîtea ori încolțit de oameni cari n’ar fi pregetat să îl culce la pămînt, el n’a lăsat să pornească din țeava carabinelor lui nici un glonte care să facă moarte de om. Ucigaș n’a voit să fie și nici n’a fost! G. M. La P.­Neamț O întrevedere inte­resantă PIATP.A­ N., 22 Noembrie. — După cum era de prevăzut prin­derea celebrului Pantelimon a provocat o senzație enormă în oraș și o animație extraordinară mărită și mai m­ult prin aduce­rea în localitate a banditului. Toader Pantelimon care a în­grozit o vară întreagă județul nostru se află aci și toată lu­­­mea nu se gîndește la altceva de­cit să-l vadă. El a fost adus azi dimineață din Focșani cu trenul de 8, îm­preună cu tovarășul său Costa­­che Iov. Ambii sînt în lanțuri și escortați de șefii de secție Ar­sene Ionescu, Zaharia și Ioan Cioroianu, precum și de d-nii maior-inspector Sterea Constan­tin, judele instructor local N. Radovici. La coborîrea sa din tren Pan­telimon părea bine dispus și privea surîzînd la publicul ce se îngrămădea să-l vadă. Banditul e galben și tras la fată. In tot timpul el a fost tratat bine de autorități, i s-au dat rufe, haine și mîncare sufi­cientă. De la gară amindoi au fost transportați în sanie direct la Iarna in Capitală Monasie:«te ttoessil;*

Next