Dimineaţa, ianuarie 1912 (Anul 9, nr. 2811-2839)

1912-01-24 / nr. 2832

Anul ÍÉ,. — Na. 2332 PUELiCiTATEÂ: COKCEDÄTÄ exclusiv Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Doamnei) 8 Et. i.—Telefon 3/4 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 București 4filimwW­MW /'.rtv.­.­.-iTfriTj­­nmrrww~1 APARE ÎN FIE­CARE DIMINEAȚA CU CELE DIN URMA ȘTIRI DIN TO­ATA LUMEA uf j-./- : • u.•*%. -l­a fi*- l­*"* "■ Marți 24 Ianuarie 1919 DIRECTOR CONS­T._M­ILLE Abonamente cu premii: nn n>n lei 20.­ 3­2n.nr . 6 luni Tel II.­­. I.pr pentru străinătate prețul este îndoit V TE­LEfON ! Capitala.................No 14/10 ..................... 34-73 Provin­cia . . . . „ 14/99 atatea­­ . . „ 12 40 Stf^Moatarea > f*^v*/VW».»viVV'v*WW*'r"...v*.­­**N*v*'AA'Vt,*. .*iAi^*A*A»v^AAA/Vl/A*AVVV%ftA Sfîrșitul serbărilor din Sofia Plecarea misiunilor străine (Dela trimisul nostru special) SOFIA, 22 Ian. — Balul care a avut loc aseară la clubul mili­tar a durat pînă la orele 3 și ju­mătate noaptea, cînd s’au retras familia regală și principii Boris și Chiril. Balul a fost deschis printr’o horă bulgară în care s’au prins regele regina cu toți principii moștenitori și invitații străini. In horă prințul Ferdinand al Rom­âniei era alături de prințul Filip de Coburg și marele duce Andrei Vladimirovici. Prințul Carol Albrech și marele duce Vladimirovici, au dansat în tot timpul balului, pînă b­­rist noaptea. La primul cadru­,­în care ft, principle Ferdinand era­­ vis-a­­vis de prințul Chiril și a dan­sat cu d-na Tanceff, născută Ca­­targift. Așeară, între orele 4 și 6, prințul Boris a primit delegații­le societăților și ale corporații­lor; un delegat din comisiunea ofițerilor în retragere, s’a adre­sat în­ termenii următori prin­țului Boris : ,— Nu t­rebue să­ uităm Mace­donia care treime să intre în regatul nostru. Prințul Chiril, care era ală­turi și auzise cuvintele acestea a răspuns, adresîndu-se delega­tului: --- Da­, da, așa trebue să­ i se vorbească lui. Boris. ALTE AMĂNUNTE Prințul Serbiei Alexandru a invitat­ pe deputații bulgari să viziteze capitala Serbiei. Printre cadourile pe care prin­țul moștenitor al Bulgariei le-a primit, a fost admirată o sabie de aur cu pietre prețioase, un revolver și un binoclu, cadouri primite din partea armatei bul­gare. • decorarea oaspeților Principele Ferdinand al Ro­­mîniei, ca și toți ceilalți prinț de coroană, cari­ au luat parte la serbările din Sofia, au fost decorați de țaral Bulgariei cu marele colier „Ordinul Sf. Ale­xandru". DARUL CONSILIULUI DE MINIȘTRI Consiliul de miniștri a oferit prințului Boris lin tablou­l de mare preț, reprezentând pe des­cendenții familiei da Bourbon, în care figurează și mama rege­lui Ferdinand ca copilă. MANIFESTAȚIA PENTRU PRINCIPELE GRECIEI Sofia, 22 Ianuarie. —* Azi di­mineața la orele 10 și jumătate s'a oficiat un serviciu religios la biserica greaca, la care a luat parte și prințul Constantin al Greciei. Prințul a sosit cu un cupeu al palatului regal, însoțit de ofițerul bulgar atașat pe lângă persoana sa. Toată colonia greacă a luat parte și a salutat cu entusiasm sosirea moștenitorului Greciei. IMPRESIILE PRINȚULUI GRECIEI Prezentat unui distins perso­nafim din anturajul­­ prințului Constantin la biserică greacă și întrebat de mine despre­­ impre­siile pe care le are moștenitorul Greciei despre serbările urmate la Sofia, personajul In Pliestih­ne mi-a spusă — Prințul Constantin a fost vră mișcat de entusiazta primită ce­ i s'a făcut, de întreaga colo­nie greacă de aci. El a încercat clipe de mare bucurie, și, față de manifestația ce­ i s'ai făcut de poporul bulgar. Ar fi o dorin­­ă unanimă, ut zis personajul, a tulii,vor grecilor ca țarul Bulgariei să sapă la pri­mul prilej o viziti­ a Dârtei noas­tre la Atena. PLECAREA MISIUNILOR Sofia, 22 Ianuarie.—­ Astăzi toți principii și toate misiunile vor părăsi Sofia cu trenuri spe­ciale. Cel dinții va plece la orele­­ 4 după amiază cu prințul Filip, fratele țarului, Bulgariei și fiul să­u­ Leopold, prințul Daniid al Mun­t­enegru­lui, Constantin al Greciei, ducele Albrecht ,și mi­siunile: spaniolă, franceză,­ bel­giană și italiană. Cu toții vor călători pînă la Viena. Cu al doilea tren, la orele 9 seara, va pleca marele duce An­drei Vladimirovici și prințul A­­lemndru al Serbiei. Ultimul tren va fi la 10 seara, cu care vor pleca prințul Fer­dinand al Romîniei ,și prințul Friedrich Leopold al Rusiei. A. Sandu Piața comerciala din Sofia Serbarea zilei de 24 ianuarie PROGRAMUL ALCĂTUIT DE LIGA CULTURALA, SECTIA BUCUREȘTI LA ATENEU. — Hora Unirea de Flechtertmacher; Pre tine te lăudam și Axionul de d. prof. Popescu-Pasărea, cîntate de co­rni soc. „Macarie“. Conferința d-lui prof. univer­sitar V. Plevan: Despre sărbă­torile­­ naționale. Recitări de d-na C. Bîrsan, ar­tistă a teatrului Național. Di­ferite melodii clasice și popu­lare, cîntate­ cu vocea de d-na Maria Herescu, laureată, a Con­servatorului din Milano, cu a­­companiam­ent de piano. Domnul Tudor, de G. Brătia­­niu, Unde-aud cucu cîntind și Rodica, de d-l I. Popescu Păsă­rea,­­cîntate­ d­e corul societăței muzicale ,,Macarie“. Recitări de cî-l N. Grigorescu, X. Țancovici, A. Dinu, etc. Imnul cîntâr­eților, Deșteaptă-te Romí­ne. Pe al nostru steag. Biletele cu prețurile cele mai populare se află­ numai la sediul Ligei Culturale­­ (str. ■ Fîntîneî, 1). ----------------------------------­ TAXA de 3 la sută asupra salariilor Primim numeroase scrisori de la cititorii noștri în care suntem­ rugați să­ ridicăm chestiunea taxei de 3­­ la sută asupra sa­la­rilor. Aceasta taxa,­­­­ ne scriu cu drept cuvîn­t cititorii noștri — a fost pusă într-un moment de grea cumplită pentru stat, cînd toți locuitorii acestei țări trebu­iai­ să facă­ sacrificii. Funcționarii au acceptat aceas­tă taxă atunci , dar se ridică contra conti­nu­ăr­ii ei, azi mai ales, cînd bugetul statului dă permanente excedente de zeci de milioane. Statul a eșit de mult din si­tuația precară de odinioară, azi are o situație înfloritoare, de ce să continue, a lua de la funcțio­nar acea taxă socotită de toată lumea ca vremelnică? Observaț­iunile cititorilor noș­tri sunt foarte îndreptățite și e o elementară chestiune de drep­tate ca ministrul de­­ finanțe să le d­ea toata, atențiunea cu vo­ Verdicu­l juraților în procesul Cuza-Socor — TEXTUL INTEGRAL — Pe conștiință și pe onoare, înaintea lui Dumnezeu­ și îna­intea oamenilor, verdictul jura­ților, cu majoritate de voturi este : NU Delicventul Emanuel So­bor, major, avocat, nu-­este cul­pabil pentru faptul că în bro­șura sa , O rușine universitară, plagiatul d-lui A. C. Cuza, ocu­­pîndu-se­­ d­e cartea din 1899 a a­­cestui din urm­ă, i-a adus, în tot cuprinsul broșurii, nenumărate imputațiuni de plag­iat din alți autori, acuzațiuni prevăzute, mai cu seamă, în pagina a 0-a a­ prefaței (jumătatea d’întîi a paginei, sus) începînd cu cuvin­tele : „lucrarea aceasta are la baza ei flirtul“... ; apoi, spre jus­tificarea acestor premise, pune­rea pe 2 coloane a unei serii de pasaje, luate, pe de-o parte, di­n cartea „Despre poporație“ și, pe de altă parte, din textele denun­țate ca plagiate, aceste paralele începînd de la pagina 17 și conti­­nuînd pînă la pagina 66, reluate fiind la pagina 84 și la pagina 89, din capitolul „Legea popol­a­­ției“, pentru a conchide și aci (vezi pagina 90), că d. Cuza l’a furat pe Everett... Ta furat și pe Jean B. Lay... după care urmea­ză capitolul „Legea progresu­lui“, iarăși cu paralele de la pa­­ginele 94 și 97 și cu concluzia de la pagina 100 (vezi la sine) : „și iată cum se face dovada că teoria d-lui Cuza asupra cauzei sociale este plagiată din Eve­rett, Soria, Herbert Spencer“... Ajungâid în cele din urmă, după dezvoltarea unui ultim ca­pitol, la concluziile sale defini­tive asupra întregei lui lucrări, în care inculpatul conchide și rezumă, după cum spune el în­suși, în puține cuvinte, în ce constă și cum a dovedit plagia­tul d-lui Cuza (a se citi aci în­tregul pasaj și acuzația de la pa­­ginele 112 și 113 ale broșurei și anume dela linia 17, din pagina 112 și pînă la linia 25 din pagi­na 113). NU este clar culpabil, inculpa­tul Emanuel Socor, de a fi pro­pus, prin publicarea acelei bro­șuri, asupra profesorului A. C. Cuza, fapte, care, dacă ar fi a­­devărate, ar expune pe acesta la ura sa ș­ disprețul cetățenilor. NU, prin publicarea celor de mai sus, inculpatul Emanuel Socor n’a cauzat nici o­­ daună d-lui Cuza. Dela organizațiile limncitoreștî Adunare amînată. — La sin­dicatul lucrătorilor curelarî, tă­bă­cari­ și de articole de voiaj ne­­întrunindu-se ori membri prevă­zuți de statut adunarea genera­lă a fost amînată pentru Joi seara la orele 8 fix., cînd se va ține cu ori clți membri vor fi prezenți. Adunarea croitorilor. — Ori după amiază s’a ținut­­ adunarea generală a sindicatului­­ lucră­torilor și lucrătoarelor de­ croi­torie din Capitală,, cu care pri­lej s’au rezolvat chestiunile la ordinea zilei. Ședința „Tineretului munci­tor“. — Cercul „Tineretul mun­citor“ al ucenicilor din ,Capita­lă a ținut ori după am­iazi o­­chi,chiuita ședință săptăminală cu care prilej s’au urmat diferite discuțiuni. Serata de asta-seară. — Sera­ta literară de astăzi care va a­­vea loc la clubul social-demo­crat din Capitală va fi urmată de dans care se va prelungi pr­ia tîrziu noaptea. --------------------------------------------­ Neînțelegere între exarh­ul din Con­stantinopole și țarul Bulgariei Acum cîteva zile, a avut loc o întrevedere între patriarhul ecu­menic Ioach­im din Constantino­­pole și­ ministrul Sarafoff, pleni­potențiarul bulgar in Capitala Turciei. Circulă acum versiunea că ța­rul Ferdinand, fără asentimen­tul exarh­­ului, a intrat ,în rela­­țiune cu patriarhatul pentru ri­dicarea sehizmei bisericești in sensul următor: Regele bulgar să formeze­ un patriarhat aparte. In Macedonia episcopii, să a­­parțină majorității, iar­ minorita­tea să aibe un arhimandrit. In cercurile politice, din Sofia se­­ afirmă că pentru­ aceasta so­­luțiune a inzistat Rusia. Exicarchul însă se­ vede foarte neglijat prin gestul făcut de ța­rul Bulgariei și cercurile patrio­tice bulgare privesc cu i­îhnire procedeul acesta de­oarece se tem de o dislocare a inttilăței na­ționale între bulgarii din­­ regat și cei din Macedonia. —.........~......... ANCHETELE NOASTRE Cum stăm cu exportul de carne în Austro-Ungaria Ce spun exportatorii din Moldova -•**­**­ Fără ca exportul nostru de carne în Austro-Ungaria să fi făcut pînă azi prea mari pro­grese, el a avut totuși,de la înce­put o­ influență în bine asupra prețurilor de vînzare a vitelor. No­ile debușeuri deschise prin convențiunea încheiată cu veci­nii noștri austriaci și unguri, pentru exportul de­ carne, va ri­dica în viitor această ramură de avuție a țarei — creșterea vi­telor, — la importanța și valoa­rea ei de altădată. Pentru poulațiunea rurală mai cu seamă, dacă statul va ști să intervină, creșterea vite­lor va constitui de acum un nou­ mijloc, bogat de viață, dat fiind că țăranul nostru în anii de lipsă era nevoit să-șî vîndă vi­tele totdeauna pe prețuri de ni­mic. CITA CARNE S’A EXPORTAT PINA ASTA­ZI Din Februarie anul trecut, de cînd a început să funcționeze a­­batorul improvizat de ministe­rul de domenii la punctul de frontieră de la T.-Severin, s’au exportat pînă astăzi 200 vagoa­ne de carne de vite mari, sau 1 milion și d00­­ mii kilograme. Alăturea de­ această cantitate, s’a exportat carnea dela 200 da următori și 4300 oi. Majoritatea vitelor tăiate pen­tru acest export au­ fost vite mari de subot și povarnă, și furnizate din județele Olteniei și Munteniei. Din Moldova,­ în ul­timul timp, un singur exporta­tor a furnizat abatorului de la T.­Severin un număr de 200 vi­te mari. După informațiile ce le avem deja o persoană în măsură de a cunoaște mersul exportului nos­tru de carne, de la punerea In a­­plicare a convențiunei, orașele cari au servit de debușeu pentru cantitatea de carne exportată, au fost:" Vienag pen­tru comună, Unda­pesta și Temesvárul. Pentru carnea, „Je vite mari, un special boi” de povarnă grași. Viena este cel mai prielnic de­bușeu, oferind exportatorilor pre­țurile cele mai ridicate; carnea relativ slabă, precum și carnea de rrmători,­­ oî și vițel ,a fost exportată pentru piața Buda-Pe­­stei. Exportul ar fi fost desigur mult mai ridicat, dacă lipsa ele vagoane frigorifere și greutățile enorme pentru amenajarea va­goanelor actuale,, — un număr restrîn­s, cari odată serveau la exportul peștelui,­­­ nu­­ ar fi zădărnicit. Trebue de notat că, carnea, da următori, care într'um moment era căutată și plătită cu prețuri bune pe piața Capitalei Ungariei, nu se m­ai exportă azi, dat fiind că prețurie cu care se plătește această, carne pe piețele noastre sunt mult mai avantagioase ca aiurea. O notă bună, care de altfel a făcut pe vecinii noștri unguri și austriaci să­ aprecieze valoarea vitelor român­ești, a fost și starea sanitară. . Dintre vitele aduse pentru lac­re abatorului de frontieră, birca dacă una l­a sută a fost­ găsită bolnavă,­ și aceasta încă la foar­te rare intervale,. cari se fac­ la nou transporturi­le pe calea ferată. Vitele sosesc la T.­Severin după atîta cale și enorme­­ greutăți, slăbite și car­nea este bătută, ceea ce diminu­­iază prețul colosal. Greutățile și marea depărtare au făcut pe exportatorii și crescătorii de vite din Moldova să se abțină pînă azi de a lua parte la ex­portul de carne ce facem în Austria și Ungaria. Dacă în așa condițiune sosesc vitele din Moldova, acum d­u­d este frig, oricine își poate închipui în ce condițiuni ar sosi un transport în timp de vară ! Un număr de vite încărcate de mine din Roman pentru T.­­Severin, acum cîteva zile, —și sunt singurul care am avut cu­rajul s’o fac. — au sosit­ la aba­torul de la frontieră după C zile cu adevărat maltratate. Vedeți clar pentru ce noi mol­dovenii nu putem actualmente contribui de­cit pe o scară re­dusă, prea redusă chiar, la ex­port. CE AR TREBUI NEINTIRZIAT FĂCUT . Dacă însă statul și în special ministerul de domenii ține ca exportul să nu sufere, ca cre­scătorii de vite și exportatorii moldoveni să poată avea de­­bușeu, astăzi mai cu seamă tind vitele care erau­ trimese I­­taliei, măresc numărul vitelor pentru export, ar fi o soluție puțin, costisitoare și ușor de realizat, să se improvizeze, a­­șa cum este acel de la T.-Seve­rin, un abator la punctul de frontieră deia Durduje.ni,­ unde să se poată tăia cel puțin 30.­00 de vile mari zilnic, pînă c­înd lucrările, abatorului în curs, vor fi terminate. De altfel, acest sacri­ficiu s’ar impune, judecind după­ lucrări­le abatorului care merg relativ incet, și cari vor fi complect ter­minale „poate“ peste 2 ani. «•Fără, un abator provizoriu­ la frontiera de la Burdujenî, este absolut imposibil ca exportul nostru să poată progresa, cel puțin încă timp de 2­—3 ani. VAGOANELE. — O CHESTIU­NE IN STUDIU Pentru că lip­sa de vagoane frigorifere continuă să fie un motiv legitim de plîngere a tu­turor exportatorilor cari au să suporte pagube însemnate, s'ar putea viza la o măsură care pen­tru moment ar ameliora situa­­țiunea. Ameliorarea unui număr de 15-20 vagoane G. N­., cu este un perete dublu de­ scindări ușoare și tablă de zinc, și cari ar fi mai practice și mult mai accesibile pentru transportul de carne, de­cit actualele câteva vagoane mici și inconfor­tabile, cari au servit la exportul de pește. Față de perspectivele ce se a­­nunță pentru exportul de carne, ministrul de domenii studiază actualmente chestiunea înființă­­rei unui tren special care să ple­ce zilnic, de la abator, cu un nu­măr de vagoane pentru Buda­ Pesta-Viena. In acest scop, un inspector al C. F. R. a făcut zilele acestea oarecari studii la T.-Severin. A. S. CE SPUNE UN EXPORTATOR MOLDOVEAN Un fruntaș exportator de vite din Moldova, singurul care a în­cercat să trimeată abatorului de la T.­Severin un transport de vite pentru export, vorbind de­spre starea vitelor noastre, spune: „Avem în țară un­ număr su­ficient de vite care pot fi expor­tate, fără ca consumațiunea in­ternă să sufere. Astăzi de exem­plu se pot­­ găsi. în­­ art. 30­23 mii vite mari pentru­ a fi îngră­șate vn poverile și bune pentru export, înainte de a fi existat conven­țiunea cu Austro-Ungaria, —spu­ne fruntașul exportator din Mol­dova, — totdeauna țara făcea export de vite în Rusia și Italia. Pentru Rusia se exportă anual cel puțin 8 mii de vite mari, iar anul trecut țara a exportat a­­proape 10 mii de boi in Italia. A și putea, afirma, fără teamă de a fi desminț­it, că ț ara­­ noas­tră poate­ furniza anual expor­­tului 201­2.­1 mii vite. Anul aces­ta cu at­ât mai mult, cu cât vite­le care de regulă erau trimese Italiei au rămas în­ țară de o­­dată cu declararea războiului turco-italian. Singură Moldova poate da, dacă nu trei sferturi,, dar cel puțin jumătate din vite­le trebuitoare pentru exportul în Austro-Ungaria, după numă­rul prevăzut din convențiuni. De altfel trebue să spun că, car­nea ce exportăm este foarte bi­ne primită și plătită pe piața Vienei, —­ în special carnea, de vite îngrășate în­ povarnă. CU CIT CONTRIBUE AZI MOL­DOVA LA EXPORT Vorbind de­­ numărul vitelor trimese din Moldova pentru a fi exportate, convorbitorul meu­ zice : — Pentru exportatorii și cres­cătorii de vite din Moldova, es­te absolut imposibil de a putea să se folosească asta­zi de ex­portul de carne ce­ îl face țara. Depărtarea și greutățile trans­portului sunt, un adevărat chin pentru bietele vite, care trebu­­esc să­ vină cite 5—6 zile în ----------------** —-----------­ lomormîncarea comandorului Murguleț . Erî după amiază s’a făcut în­­morm­in­tarea comandorului Mur­­guleț. Serviciul religios s’a oficiat la locuința defunctului în strada XI Februarie, de, unde a și por­nit cortegiul funebru. Defunctul fiind decorat cu mai multe ordine naționale, o companie de vînători a dat ono­rurile militare. Cortegiul a parcurs bulevar­dul, calea Victoriei, str. Carol și calea Șerban-Vdă, pînă la cimi­tirul Bellu­, unde s’a făcut in­­mormîntarea. • Răsplata minicei S’a conferit Răsplata Muncii pentru învățămînt următorr­e­­lor persoane: Clasa I: D-nelor Maria Bla­renberg, Lelia general Candia­­no, Inginer Caton Simon, Maria Dumitrescu, d-resor Maria C. Arion, Natalia Pruncu, D-nei Elena Clara Marquise de Belloy, proprietara moșiei Cezieni (Romanați), pentru sa­crificiile ce le-a făcut și face pentru instruirea sătenilor; D-nei Maria Ștefan Boldescu, institutoare în București; D-lui M. Timpeanu, advocat, ajutor de primar al orașului Tîrgu-­Jiu, care a dat­ terenul ne­cesar pe care s’a clădit localul școalei din comuna Curieni (Gorj). Clasa­ II: D-nei Elena Eugeniu Clos, directoarea școalei prima­re de fete din Hîrlău, pentru ser­vicii aduse învățămîntului in timp de 12 ani de funcționare. D-lui Vasile P. Zagoriț, aren­daș în comuna Funde­ni-Frun­­zănești, pentru ajutorul ce a dat școalei din eă turnul Fundeni- Gherasi (Ilfov), înzestrînd-o cu 40­ pupitre, 2 sobe și un biblio­tecar, «mii*-'' ————­Si*--------——— Cuvîntarea d-lui Fleva Un liberal — începe d-sa — vorbind despre calitatea omului politic, a spus: de două lucruri nu trebue să se sperie omul cel drept: de solitudine și de sără­cie (aplauze). Solitudinea va fi momentană dacă cu dînsul va fi dreptatea și adevărul. Sărăcia o va avea în­totdeau­na dacă a știut să fie drept. Pentru a treia oară sing­u­r» Pentru a treia oară am rămas singur, pentru că a fost cu mine, adevărul și dreptatea. (Aplauze.) Am fost singur aproape, cînd am denunțat regimul nenorocit cînd s’a terminat guvernarea lui Ion Brătianu bătrînul. Cind am denunțat acel regim, am renun­țat la toate pentru a lupta cu țara contra regimului nenoro­cit de atunci. (Aplauze). Am rămas atunci atît de sin­­gur, în­cit prieteni de aproape mă întrebați dacă am înebunit, de lupt, eu singur, contra pu­­ternicului Brătianu ? — Nu sunt nebun, am răspuns, voi fi lupta și-l voi­ da jos. Eri am luptat, cu Dissescu, cu C. Arion, cu Djuvara și Take Io­­nescu și Brătianu, a căzut. Astăzi situația e mai gravă Ca atunci, căci azi avem de luptat cu o atmosferă de imoralitate înăbușitoare, încă de atunci a început să se arate singe­le stricat împotriva căruia luptăm azi. Au căutat de atunci să mă distrugă, dar glonțul destinat mie, a intrat în capul unui biet ușier. M’au băgat în temniță dar m’aț­ scos dv. Am eșit însă din­ temniță, și d. Câmp, care i era de fapt ,șeful guvernului care a în­locuit pe acela al lui Brătianu, a venit la mine și mi-a propus să intru în minister. L’am întebat dacă vreșt­.­ să’mi dea alegeri no­i și alegeri libere. D. Carp mi-a răspuns a­­șa, în­cît am înțeles că nu-mi primește condițiile. Mi-a spus că alegerile vor fi curate. Ei­ ce­ream însă neapărat ca ele să­ fie libere. Am venit azi să mă spovedesc d-voastră, căci, poate acesta va fi ultimul meu act politic. (Voci: Nu! Nu! Trăiască Fleva!) . Certificat dela rege — certificat dela popor! Ați văzut că guvernul trecut s-a dus­ la rege să ceară un cer­tificat de bună purtare. Eu am venit la Dacia să cer poporului certificat de bună purtare. (A­­plauze). De altfel, ef­ am cerut cetățenilor certificat, de bună purtare încă de cînd am denun­țat în Cameră afacerea Rătești. (Aplauze). Pot să fie lucruri în care să nu mă pricep. Mă pricep în­să la un lucru: cunosc psih­olo­­gia mulțimea, știu că mulțimea e morală și curagioasă. De ace­ea am venit să mă spovedesc m­ulțimea. Dar să revin la spovedania mea. ’ Un istoric al luptelor trecute După căderea liberalilor la 1898, Brătianu a venit la mine,­ mi-a mărturisit greșelile pe cari le-a făcut și m­i-a cerut să rein­tru în partid și să ducem lupta mai departe. ■ La 1892, liberalii au făcut cu­noscutul program de la Iași. O VOCI­: Votul universal! D. FLEVA: Mă voi­ ocupa și de votul universal; mă voii­ ocupa de toate categoriile de ce­tățeni. In capul programului era li­bertatea electorală și descentra­lizarea administrativă. Mi se pare că se vorbea și de econo­­m­ia un­ program, dar nu de eco­nomie ® iu, sensul în care au­ luat’o liberalii. Au trecut 29 de ani de’atunci, liberalii au uitat cele două puncte din capul programului lor. Le-a­ uitat, pentru că liber­tatea electorală și descentrali­zarea nu procopsește pe nimeni., Șoapte ani am luptat pentru­­ acest program. După 3 ani de la facerea pro­gramului, la ITsi­o, am venit la mi­ne bătrânul Sturdza și mi-a spus: „D-le Fleva, ai luptat și cu noi și contra noastră pentru un i­­deal, în fruntea căruia­ st­ă: ale­geri libere și descentralizare ad­ministrativă. Te rog să intri la minister și să realizezi acest ideal”. Am luat ministerul de interne și am făcut alegeri libere. (Voci: Așa el Așa el). Ca să vedeți cît­ de libere au fost alegerile, vă a­­m­intesc ca din 183 de deputați, numai 14 mi-au fost devotați mie. Eu n’am­ vrut să impun, ale­gerea prietenilor mei. înainte de alegeri, Eugen Stă­­tescu se temea că nu vom reuși, dar și-a scos pălăria înaintea mea după ce le-am făcut. După alegeri am vrut să fac descentralizarea. S’a petrecut in­sa nenorocita afacere, de la Spi­neni.­ (Aplauze) și am eșit din minister. Ce s’a petrecut, apoi? După plecarea mea, liberalii au găsit cu cale să osîndească pe mitro­politul Ghenadie; de la acel fapt a început epoca de turburări în Biserică. Cînd am văzut această lovitu­ră dată Bisericei, ma’am ridicat, singur, dar pentru că dreptatea și adevărul erau­ cu mine, guvernul Sturdza a căzut. A venit atunci alt­ guvern tot liberal, care a găsit soluția ch­es­­­tiei Ghenadie. A venit apoi chestia naționa­lă și în Cameră ne-am ridicat ca să protestăm în contra guver­nului național-liberal care adu­sese grave atingeri sentimentu­lui național. Am venit atunci la Dacia, toate opozițiile ne-am în­­tîlnit la Dacia. Cu­ă depărtare de la 99 pînă la 912! Ne-am retras și noi atunci di­n parlament, dar atunci a fost retragere pe chestia demnității naționale, azi retra­gere pe chestia buzunarului. A căzut atunci guvernul libe­ral, și timp de opt zile noul gu­­vern nu s’a­ putut­ constitui, de­oarece existau­ certuri între con­servatori. Am sfătuit atunci pe conser­vatori să se înțeleagă și să for­meze guvernul, căci altfel se reîntorc liberalii. Cînd d. Cantacuzino a fost în­sărcinat să facă guvernul, au venit la mine d. Take Ionescu și N. Filipescu și mi-au propus să intru și eu. Am primit, căci am crezut ca o datorie să ușu­rez închegarea noului guvern. Eu singur insă m’am­ socotit ca un ministru provizoriu. In gu­vern, am lucrat pentru împăca­rea conservatorilor deși știam că împăcarea se­ va face cu sa­crificarea mea. S’a făcut împăcarea, dar am văzut că ce s’a reparat pe o par­te, s’a stricat pe alta, căci d. Take Ionescu nu intrase în minister. Mie mi s’a propus să plec la Roma. în acele momen­te de amărăciune, m’am sfătuit cu Take Ionescu, asupra con­stituireii noului guvern , făcut fără mine și contra lui. I-am propus să facem politică n.mîn­­doi și i-am cerut să-mi dea­ mi­na, căci aveam pentru ei o vie simpatie. El n’a vrut­ să-mi dea mina. I-am spus atunci că, da­că-i așa, eu plec la Roma, l’am prevestit însă că, ce-a pățit in­­tulei nu era nimic pe lângă ce era să m­ai pățească. Partidul conservator­democrat M’am dus la Roma, unde am fost primit cum nu se poate mai bine de întreaga lume po­litică italiană. Mulțumită influ­ D. N. FLEVA La apelul Tribunului a răs­puns un public nespus de nu­meros. E o înghesuială ne mai pomenită. In afară de sală, toate culoarele sînt tixite, ca și gan­gul de intrare. De asemeni în curte așteaptă o mare mulțime de cetățeni cari nu mai încap în sală. Printre asistențî se văd nume­roși oameni cu greutate, comer­cianți, meseriași, profesiuni li­bere, etc­ Se observă de asemeni cîtiva vechi liberali,­cari fac parte din vechea gardă, a d-lui­­ Fleva de pe vremea memorabilelor sale lupte din­ trecut.. La orele, trei sosește d. Fleva și i­ se face o primire din cele mai călduroase. Uratele și a­­plauzele nu mai contenesc.­­ .. #­­Se propune prezidenția d-lui Capeleanu, care rostește cîteva cuvinte făcând elogiul .. d-lui Fleva. —--------------------------------­ «smwmwms Spovedania Tribunului în fața cetățenilor Sunt elemente ca să lupt? întreabă Tribunul. — Sínt í Sínt! răspunde într'un glas o mulțime de peste 5000 de cetățeni. enrei mele guvernul italian a făcut­ presiuni la Constantino­­pol pentru a se da cunoscuta, i­­radea în folosul romînilor din Macedonia. Iată însă că se întîmplă rup­tura dintre d. Take Ionescu și partidul­ conservator. D. Take Ionescu mi-a propus atunci să vin în țară să intru în partidul lui, care dacă avea titulatura de conservator, care nu-mi prea plăcea, avea și pe cea de demo­crat, care-mi surîdea. Am ezitat la început, dar am crezut că e o datorie față de dv. să vin. Am venit deci. I-am apus însă lui Take: eu nu înțeleg să lupt pentru oameni, ci num­ai pentru idei, văd omul, dar nu văd ideea. Ideile mele le cu­noști; la ele însă trebue să mai adăogăm. întărirea proprietății țărănești, chestie făcută de ac­­tualitate prin răscoale. Am ce­rut apoi reforma electorală în sens democratic. Poate am greșit în actul meu. Nu e vinovat însă , cel ce gre­șește, ci cel ce persistă în gre­­șală. N’am greșit însă, cred, în ceea ce privește interesele dv. Căci de cînd am venit, a răsărit din nou sămînța ideilor mele de acum 24 de ani.­­ Ați văzut că un ministru a venit să spună că Banca Na­țională e cea mai mare escro­cherie. Eu am fost unul din cei ce au votat înființarea Băncei Naționale. Creditul rural s’a în­temeiat, in casa mea. Dar mai degrabă mi-ași fi tăiat mîinile decit să votez înființarea acelor instituții, dacă aș fi bănuit ce vor face din ele liberalii. Acum mă acuză, pe mine că sunt avocatul lui Allard. Or, eü nici lii-l ■ cunosc pe Allard. A­­vocatul lui All­ard este d. Take Ionescu, dar liberalii nu zic ni­mic, pentru că este aliatul lor. Banca Națională a fost tran­sformată într-o unealtă de îm­bogățire a partizanilor liberali. Instituția aceasta niciodată nu și-a îndeplinit misiunea ei de instituție națională. A speculat cu­rgiul în detrimentul statului. Retragerea de la con­­servatorii-democrați Sâ vorbim acum de cauzele care m’au făcut să mă retrag de la conservatorii democrați Cînd am plecat din Roma, un ziar liberal spunea că m’am o­­prit la Viena ca să-m­i iau pre­țul trădărea. KÜ, nici nu m’am oprit la Viena, ci am venit di­rect. M’aș fi așteptat de la Rbe­­rali, cari mă rugaseră să sta­u la Roma, să respecte onestita­tea in care am plecat spre a ve­ni să dau o mînă de ajutor 1l­­nui prieten. M’aș fi așteptat a­­poi să respecte maestatea po­porului care ieșise în, întîmpina­­rea mea. N’aț respectat-o însă, căci mi-au scos în cale acele care cu fîn, ca să facă aluzie la o pretinsă afacere de pe cînd e­­ra­m mini­stru. Au venit apoi ,alegerile și mi-ați dat toată încrederea. E drept că triumful nostru a fost ușurat și prin impopularitatea liberalilor. Erau­ impopulari, li­beralii pentru că făcuseră re­presiunea cea sălbatică, după ce tot ei ațâțaseră țărănimea.. A­­cum s’au dus să ceară iertare dela Vodă, dar poporul nu-î va ierta. Vodă da, Hîncu ba Se laudă acum că n’au omo­­rît decît 419... VOCI. — Unsprezece mii.. D. FLEVA..—­ Ca și cum cifra de 419 ar fi așa de mică, nicit mai că poți se înghiți ușor.. Dar vina liberalilor nu­ e­­ că au făcut represiunea, vina lor stă în­ modul cum au făcut re­presiunea. Au ucis mișelește după ce lucrările se potoliseră. VOCI. — Rușine lor ! Asasinii!­. Jos ucigașii! D. FLEVA.­­ Am ridicat în Cameră chestia Rătești, ca­ o chestie de asanare morală. N’am­ ridicat-o din ură în contra pre­­zienilor, cum sînt acuzat actizii,­­dacă uram atît de mult pe libe­rali, în tratativele mele cu cake Ionescu vorbeam p­e Brătieni nu de idei. A venit apoi chestia tramva­iului, o pungășie, nemai­pome­nită. Am făcut o societate în ca­re ei pun experiența și primăria tot capitalul.. Pe chestia tram­vaiului a fi făcut cu Take Io­­nescu tot o societate în care ei pun experiența iar Take capi­talul, după ,cîțiva ani Take va rămîne cu experiența iar el cu capitalul. Eu am combătut legea tram­vaiului în Cameră. Take Ionescu spu­ne că, ar­­ fi combătut’« și el, cifica’ era în­ Cameră. Cum ai­ fi combătut-o, dacă acum este cu liberalii­? (Aplauze). Legea tramvaiului este o pun­gășie bine socotita. Dacă Fiili­­pescu spunea că: Banca Națio­nală este cea mai mare escro­cherie a secolului trecut, pot spune și eu acela­ș lucru despre legea tramvaiului. Liberalii au urmărit să pună

Next