Dimineaţa, iulie 1912 (Anul 9, nr. 2989-3019)
1912-07-24 / nr. 3012
In 3-hi concurs de premii Cupon 10.23 23 Iulie 1912 i Pentru a lua parte la tragerea premiilor „ DIMINETEI“ care va avea loc in ziua ide 12 August a. c.— A se ține și p&stra izilmo, apoi a se trimite Administrației Iziarului „Dimineața“ negreșit între 1—5 ^August a. c. Oculariuon Primul Institut de Optică medicală pentru alegerea, compunerea și procurarea de OCHELARI sub direcțiunea științifică a d-lui Dr. George D. Fischer Str. Doamnei 27—Telefon Consultațiuni fară plată numai pentru alegerea ochelarilor cari, se cumpără la Ochlarium și in cazurile normale, adică in acea nu este nevoe de o examinare mai îndelungată de la oră. Camioane - Automobile V Lloyd REPREZENTANT GENERAL Jacques Paucker București Sofia Strada Smârdan No. 51 Ulița Exarch Iosef No. 33 FRAȚII L. & X LEVY Je FII LUI ISAC SWI. LEVY M Casă fondată In 1910 BUCUREȘTI. Calea Victoriei No. 68. — BUCUREȘTI sub Hotel Continental (colț cu str.Regală. Face Operațiuni de Banca și Schimb PRIMEȘTE DEPOZITE SPRE FRUCTIFICARE PLĂTIND 60] ȘERSE LA SUTA) 1* Qj 0 NOBÎNDĂ ANUALĂ 13 PLĂGI DE GRAMOFON Sonore și resistente, sunt numai cele cu mărcile înger și Zonofons Feriți-vă de imitațiuni "gy w APA DE MASA SMATURÂLA recomandată de toate Somitățile Medicale atît din țară cît și din străinătate ca cea mai bună pentru combaterea boalelor de Stomac, Ficat, Rinichi, Chita, Indigestie etc., etc. PREMIATA LA EXPOZIȚIA HIGIENICA DIN PARIS 1911 cu Medalia de Aur, insigna Crucei și diploma de Onoare, BRUXELLES și PARIS 1910, cu Medalia de Aur. Ilevinzare la toate f>rogneriile, Farmaciile, Restaurantele si Magnasin ele Coloniale Reprezentant general NICULAZAR DIMINEAȚA Dactilograf - SAU -Dactilografa care sa cunoască perfect corespondența română și franceză se caută de o mare casă de comerț din Capitală. A se adresa sub „Comerț“ 1% Agenția de publicitate Carol Schulder , Co. București, str. Doamnei 8. Etaj I. Se caută Dactylografă care să cunoască bine corespondența germană și romînă. Se va da preferință aceleia care va cunoaște și limba franceză. A se adresa cutia poștală 400 indicînd pretențiunile. Hr. Liscatu specialisat la Berlin și Paris Boli de Nutrițiune, Genito- Urinare, Piele și Sifilis Instalație complectă pt. examenul în lumină al căilor urinare. CALIMANEȘTI Hotelul Statului « tei Cis ® lieiMra Cleo De Vânzare In toată România Time ® și Jackiriem SACI de Calcuta, Australians, Bombay și Tarpau- Ung. DECIMALE, MUȘAMALE, PÂNZETURI, orice cantitate CUMPĂRĂM: lână Merinos, Spanca, Țigan, Țarcană,Tăbăcărească, orice cantitate și în orice gară. G. I. Gropper — BRAILA — PORT — Primar sanatoriu Naturalist Modern — din România — GRIGORE ALEXANDRESCU Pentru prevenirea și vindecarea TÍJUBERCULOZEI INC12PINDE pus sub direcția d-lui dr. I. Mitulescu, fost colaborator la institutul Koch din Berlin. Acest sanatoriu, așezat în poziția cea mai încîntătoare a Capitalei, are instalațiile, cele mai sistematice pentru inhalații de ozon, radium, medicamente Electricitate medicală și Razele Röntgen. Hydroterapie, băi de aer și soare, îngrijirea medicală foarte conștiincioasă. Supra-alimentație (șase mese pe zi). Confort modern, verande, cinematograf, parc întins. Se face vara și iarna, ca și in sanatoriile din Germania, tratamentul higieno-dietetic, singurul ce dă rezultate foarte bune în tuberculoză: București- Filaret, Calea Șerban-Vodă 208. Marii 24 Iulie 1912 MISTERUL DIN ONHIRLEANCA in fata anal cabana caiMzat --------------------*■------------------- Un copil ucis și aruncat în flacări. — Urmele crimei nu dispar însă. — Copilul văzuse niște tipare de falsificat monede. — Falsificatorul e ucigașul. BUZĂU, 21 iulie. — Toate ziarele au înregistrat faptul că pe la începutul lunei Iulie, a. c., copilul Neacșu Vrinceanu, în etate de 16 ani, servitor la moșia Cochirleanca, din comuna cu același nume a căzut victimei unei nenorociri, murind carbonizat în niște pae cărora li se dăduse foc de către administrația moșiei. La cîteva zile după această întîmplare nenorocită, zvonuri grave începură a circula în public. Se preciza chiar că Neacșu Vrînceanu nu a căzut victima unei nenorociri, ci că a fost asasinat de un văcar de pe acea moșie, pus la cale să facă acest fapt odios chiar de către administratorul moșiei, d. Al. Roman, care — vocea poporului zice—făcînd să dispară pe acel servitor, distrugea o ființă care știa de unele secrete grave ale vietei d-lui Roman — secrete cari de ar fi fost aflate, l-ar fi trimis pe acesta pentru cîtiva ani în pușcărie. TATAL COPILULUI LA PARCHET Tatăl victimei, bătrinul Vrinceanu, chiar a doua zi după moartea fiului său,reclamînd parchetului printr’o lungă petiție, arunca toată vina morală a asasinatului asupra dlui Al. Roman, administratorul moșiei Cochirleanca, care a pus pe văcarul Chirilă să omoare pe fiul său, din cauză că acesta din urmă știa că stăpînul său fabrica bani falși. După omor cadavrul a fost aruncat în pat, cărora li s-a dat foc, spre a masca crima. Reclamația bătrînului da ca martor principal în această acuzațiune pe locuitorul Gheorghe I. Coman, cantonier la primul canton de pe șoseaua Cochirleanca - Cătumeanu, care a văzut cu ochii săi tiparele de fabricat banii. AUTOPSIA Parchetul local sesizat de această reclamație și de zvonurile grave ce circulă în oraș, a dispus facerea autopsiei cadavrului, care s’a făcut chiar de d. doctor M. Dobrescu, medicul primar al județului. Autopsia legală n’a putut să precizeze dacă la mijloc a fost o crimă și o întîmplare nenorocită, căci cadavrul era complect carbonizat. Singur capul, dela rănile căruia s’ar fi putut lua indicii de o moarte accidentală sau violentă, deoarece în denunț se preciza că băiatul a fost omorît cu lovituri de ciomag, era mai conservat, totuși, atît de puțin, încît nici aci nu se putea constata ceva. INDICII GRAVE In afară de autopsia medicului, care nu a precizat nimic, indicii de o extremă gravitate au determinat pe d. procuror C. Nottara, să urmeze cu investigațiunile. Aceste indicii grave sînt: Paele cărora li s’a dat foc, nu erau adunate în grămezi mari, ci în mici cantități erau împrăștiate pe cîmp. Cînd nii s’au dat foc era în plină zi. Naște întrebarea : Ce fel de somn avea Neacșu Vrinceanu, chiar adminînd faptul că el dormea pe cîmd alții munceau, ca să nu se poată deștepta la un foc mic, la niște pae împrăștiate pe cîmp, incendiu ce nu ar fi putut surprinde în foc și ucide nici chiar pe un moșneag bătrîn ? Cînd focul paelor răspîndite s’a dat în plină zi, și în fata tuturor argaților curței, cum de nu s’au auzit țipetele victimei ? Cu cîteva zile înainte de moarte, nenorocitul Neacșu Vrinceanu se plîngea la toată lumea că este amenințat cu moartea de către stăpînul său, d. Al. Roman, — că sufere dese maltratări dela stăpînul său și spre a curma cu aceste maltratări, victima s’a plîns însuși d-lui prefect C. Tifescu, care a intervenit imediat ca să înceteze această barbarie. VIOLAREA UNUI SECRET Origina acestor maltratări provenea din faptul că Neacșu Vrinceanu fiind trimis de stăpînul său Al. Roman cu un pachet sigilat la Buzău, pentru a’l preda unei persoane, pe drum imprudentul copil s’a oprit la casa cantonierului Gheorghe Ion Coman, unde curiozitatea făcîndu-l să desfacă pachetul în prezența acelui cantonier, a dat peste niște tipare de bani. Violarea pachetului s’a aflat, și atît cantonierul Gh. Ion Coman cît și Neacșu Vrinceanu au avut a suferi cele mai mari amenințări ca să nu descopere acest secret. UN FAPT SEMNIFICATIV Mai este un fapt, de mică importantă la prima vedere, care totuși poate avea un rol decisiv în diagnosticarea moirtei victimei Vrinceanu . Se știe, și autopsia legală a constatat-o întotdeauna la astfel de morți, că cel pierit în flăcări, are ochii deschiși, groaznic dilatați de frica morței și plesniți din cauza arsurei. La victima Vrinceanu din contra, ochii erau normali, astfel că arsura nu ajunsese în interior. Acestea sunt zvonurile grave ce circulă în public și precizate în petiția acuzatoare, cari au determinat pe d. procuror Nottara să-și continue investigațiile chiar după ce autopsia legală nu constatase nimic. Spirea nu rămîne clar nici umbră de bănuială, d. procuror a dispus trimiterea capului victimei Neacșu Vrinceanu la București, unde d. medic legist Minovici îi va face o cercetare minuțioasă, pe baze științifice. O MĂRTURIE PREȚIOASA Pe de altă parte, d. Nottara a continuat personal cercetările. D-sa a chemat acum cîteva zile la parchet pe cantonierul Gheorghe Ion Coman, acela pe care zvonul public îl desemnase ca pe cel mai principal martor in această senzațională afacere. Ceasuri întregi s-au făcut sforțări mari ca să-l decidă pe Gheorghe Coman să vorbească. El păstra un mutism desăvîrșit și avea chiar o groază la amintirea evenimentelor întîmplate. Luat însă cu binișorul de d. procuror Nottara și de d. director al poliției locale, Drăguțescu, cari Pan a asigurat că nu i se va întimpla nimic și nu va fi omorît de d. Roman,, despre care se exprima cu groază Gheorghe Ion Coman, a făcut declarații scrise că știe despre tiparele de bani, pe cari le-a văzut ta mina victimei Neacșu Vrinceanu. A confirmat zvonul că băiatul era foarte rău maltratat de stăpînul său și amenințat cu moartea, și că chiar el, Gheorghe Coman, a fost amenințat cu moartea de d. Roman, dacă va vorbi cumva de tipare. * Pentru a verifica aceste afirmații mai, azi d. procuror C. Nottara, însoțit de d. prefect C. Tifescu, s’a Banca Fortuna — .Societate anonimă — CAPITALIEI 1.000.000 București, IO, Str. Lipscani 10 plătește pentru — Depozitul spre fructificare — în cerere 6 °0 pe an dus la comuna Cochirleanca, la coniacul moșiei, unde a continuat cercetările. Din declarațiile făcute de servitorii moșiei, misterul nu a fost încă lămurit. Că pe aceste mărturii nu te poți bizui, întru cît ele au putut fi influențate, martorii fiind la dispoziția administratorului de moșie, reținem una care e caracteristică : Cantonierul Gheorghe Ion Coman în declarația sa susține cu îndîrjiire că în ziua cînd victima Neacșu Vrinceanu a venit la dînsul cu tiparele, era călare. Servitorii moșiei susțin însă din contra că victima nu călărise niciodată. Or, această afirmațiune nu poate fi exactă, întru cît se știe că la țară, atît la munte, cît și la cîmp, țăranul diin cea mai fragedă copilărie, chiar de la etatea de 5 ani, se îndeletnicește cu acest sport, împins de nevoile sale. Noi, ca cronicari conștiincioși, dăm aci toate fazele acestei întîmplări misterioase, sub cea mai desăvîrșită imparțialitate ,rămînînd să revenim cu amănunte, îndată ce ele se vor produce. Marv. ECOURI In timpul verei. Căldurile obosesc și determină amețeli, migrene, tulburări digestive. Pentru a risipi aceste indispoziții și a potoli setea, luați cîteva picături de alcool de mentă de Ricqles într-un pahar cu apă zaharisită. Contra migrenelor, nimic nu se poate asemăna cu o compresă de apă proaspătă îmbibată cu Ricqles, întrebuințată pentru îngrijirea gurei și a toaletei ea provoacă o senzație de răcoare glacială. Ca antiseptic, ferește de epidemii. Evitați imitațiunile. Cereți Ricqles. (Hors concurs, Paris 1900, Bruxelles 1910). Din Pucioasa — SOSIREA D-LUI MINISTRU NENIȚESCU. — SERBAREA DIN PARC — PUCIOASA, 22 iulie. — Azi la orele 12, a sosit în localitate d. ministru Nenițescu, însoțit de d. Staicovici, secretar general al ministerului de industrie și d. Baranga, prefectul județului, cu doamnele. Oaspeții au descins la restaurantul Gheorgheopol unde au dejunat, după care au vizitat băile Pucioasa.La orele 3 și jumătate au plecat spre Sinaia în automobil. Azi după amiază, la orele 3 a avut loc în parcul pavilionului Pucioasa o frumoasă serbare organizată de preotul Serghie, împreună cu autoritățile comunale pentru a se aduna fonduri pentru biserică. A axistat lume foarte multă. Bică. AllHÉ 9e IptlM Ziarele „Adevărul“ și „Dimineața“ primesc abonamente de vilegiatură cu Lei 1.50 pe lună în țară 3— „ „ „ străinătate FOIȚA ZIARULUI ,,DIMINEAȚA“ UN REGE BEHBANT sau Leonol ii nici Unii rîdeau de spusele copilei numind-o mincinoasă, alții spuneau că lucrul era foarte serios, că Leopold al II-lea avea o deosebită slăbiciune pentru copile de vîrsta ei, și că el n'avea nici un fel de scrupul cînd era vorba să-și împlinească vr’un capriciu. Acum Emilia nu mai credea nie un cuvînt dip care se spune despre rege. El știuse cum să-I cîștige încrederea și inima! Fiece zîmbet al copilului ei, nimicea cite o calomnie din cele ce auzise ea despre regele berbant! Cînd la sfârșitul actului Unăra divă cu literalmente acoperită cu flori, ea l vă din grămadă un buchet de trandafiri galbeni. Știa că trandafirii aceștia trebuie să fie din grădina regală, căci numai acolo erau astfel de trandafiri frumoși. Cînd desfăcu ușor dantela în care era înfășurat buchetul, îi căzu în palmă o cutioară de catifea albastră. In Milano regele îi făcuse multe daruri făcînd-o adesea orî să se roșească pe scenă. Astăzi însă fu chiar fericită primind acel dar. Deschise cutia și găsi o brățară de aur. O puse imediat pe braț și se păru că un șarpe de aur se încolăcise pe brațul ei smead. Leopold all-a se plecă peste balustrada lojei. Emilia cînta ultima arie din operă. Cum se putea să existe o asemenea voce într’un corp atît de mic și deliat de femei.? — Privighetoarea romană murmura regele, da, e într’adevăr privighetoare. Nu numai reclama ii dă acest nume. Un zgomot ușor se produse la spatele său. Se întoarse și își văzu soția. —• Henrietta exclamă el uimit, ești de mult aci? Nu voiam să-ți tulbur entuziasmul! zise regina cu oarecare ironie. De altfel credeam că ai plecat din Bruxelles. — Mîine voii! pleca la Paris, răspunse Leopold, dar se pare că ești foarte bine informată despre planurile mele. — Știi foarte bine că eu nu aflu decît ceea ce-mi spui tu din întîmplare, răspunse regina încet. — Din întîmplare ? zise el rîzînd l’Anic, spionii tăi sînt întotdeauna la postul lor ! Despre asta sunt foarte bine informat. — Devii insultător, zise regina voind să se ridice de la locul ei. Dar regele nu îngădui aceasta. — Suntem aci într’un local public, zise el turburat, te rog să nu uiți. Regina recăzuse pe fotoliu. Un moment rămase astfel,—palidă ca o moartă, abia respirînd. Cu încetul reuși a se liniști. Ar fi trebuit să-mi aduc dama de onoare, zise ea. Leopold privea din nou spre scenă, dar fruntea lui era posomorită. Prin sosirea reginei fusese zădărnicit programul său pentru acea seară. Cine i-a jucat această festă urîtă? Desigur că cineva pusese pe regină în cunoștință. Știa că el se amorezase de geniala cîntăreață. Poate că știa ceva și despre romanul mirei Renée Gibson. Femeile sunt viclene ca șerpii, de poartă coroane sau obrăznicite pălării cu pene ale demimondenelor internaționale.*0'. Bărbatul nu se poate îndeajuns păzi de ele! Ce se va alege de supeul la care invitase pe Emilia? Cine putea în locul său depune o sărutare părintească pe fruntea micei Renée? Figura regelui se posomora din ce în ce. Emilia, după necontenitele bisări, trebui să repete aria. Leopold nu mișcă mîinile. Drept și țeapăn stătea în loje de pare că nu l’ar fi interesat nimic. Cîntăreața privi uimită spre el. Ce se întîmplase? De ce se schimbase astfel ? Deodată Emilia zări pe regină. Oh, cît de palidă era acea figură, cît de descompusă de mîhnire și durere ! Ce tristă era privirea acelor ochi. Oare numai boala putea face pe cineva" astfel ? Oare nu durerile sufletești, durerile suferite în tăcere, au făcut-o astfel ? Regina ținea evantaiul în mina ei mică și delicată și Emilia văzu că acea mînă tremura ușor. Deodată evantaiul îi căzu din mînă, iar regele se plecă și-l ridică cu politeță. Leopold nu-și dădu seamă cîtă răceală era în purtarea lui. Emilia simți că-i îngheață inima. Se gândea la complimentele pline de foc ce-î făcuse acelaș om — ce străin îi se păru deodată. Aplauzele publicului sunau în jurul ei ca zgomotul mărei. Florile cădeau ca o ploae în jurul ei. Era multă studențime la Operă; afară de belgieni, erau francezi, ruși, englezi. Entuziasmul nu se manifesta numai în aplauze, ci și cu țipete, lovituri de picioare în parchet, cîntece. — Da capo ! strigai! nesățioșii. Dar privighetoarea romînă obosise. Prin gesturi arăta că nu mai poate cînta. In zgomotul asurzitor căzu cortina. Mai fu ridicată odată, dar Emilia nu mai era pe scenă. In locul ei stătea mica Renée Gibson ca un tablou frumos, cu brațele pline de flori. Privirea dornică a ochilor ei mari se îndreptă spre loja regală. • Leopold al II-lea ședea grav și nemișcat lângă soția lui — și Renée, ca și Emilia, văzu în acea seară pentru prima oară, pe regină. Leopold făcu un gest abia perceptibil cu mîna, dar micuța înțelese. Pe chipul ei frumos de fetiță precoce trecu o undă de mîhnire. Apoi cortina căzu. S'a terminat opera, zise regele către regină. — Da, răspunse ea cu glasul tremurător, și ușor de tot puse mîna pe brațul lui. Observase și ea gestul lui ? El îi aruncă o privire aspră, cercetătoare, dar ea rămase liniștită. Publicul salută cu mult respect perechea regală cînd eși din operă. Pe figurile multora Se putu citi uimirea. Foarte arareori erau văzuți împreună. Veneau fiecare separat, însoțiți de suita lor. Două echipagii traseră la peron. O clipă se păru că regina voi să-și retragă mina de pe brațul soțului ei, dar regele o sili să se urce în echipagiul sau și ea se supuse cam ezitând. Leopold fu aclamat de publicul de pe stradă, cind se așeză îngă soția sa. Poporul dorise întotdeauna ca să fie pace în palatul regal. Ajunsese în public ecoul neînțelegerilor din familia domnitoare și chiar cei mai devotați începură a murmura. Strada era arhiplină de lume, fiind atunci ora cînd pleca publicul de prin toate teatrele și gcenelele, așa că echipagiul regal trebui cîtva timp să înainteze în pasul cailor. Regina Henrietta ședea cu figura ei chinuită pe cînd regele saluta cu amabilitate în toate părțile. Apoi mulțimea, ca un val uriaș, se revărsă peste poduri și piețe depărtîndu-se spre marginile orașului. Echipagiul putu înainta mai repede și ajunse la castelul Laeken. — Așa, iată-ne scăpat! cu bine! zise regele, cu o ușoară ironie, către soția sa. — Da, răspunse ea pe acelaș ton, de altfel sunt foarte obosită și va trebui să mă retrag imediat! — Nici nu mă așteptam la altceva, răspunse Leopold. Să sperăm că pînă miine te vei întreba ca să poți mîine vizita serbarea de binefacere a contesei Strachvitz. E așteptată vizita noastră. — Vei fi și tu acolo? Întrebă regina încet. — Nu prea cred, eu plec mai devreme la gară. — Ah, da! Vrei să pleci la Paris. — Ți-am spus că știai asta mai dinainte foarte bine. — Să nu mai reîncepem discuția asta, Leopold, zise regina oftind, mă simt nespus de slabă și prăpădită. — Voi femeile, toate aveți talent de actrițe, răspunse el batjocoritor. — Toate? zise regina cu amărăciune, pe mine ceartă-mă cît vrei! Știu, din nefericire, unde-țî faci studiile. — Știi? exclamă Leopold cu furie, de unde le știi toate? (Va urma) 22)