Dimineaţa, iulie 1912 (Anul 9, nr. 2989-3019)

1912-07-24 / nr. 3012

In­ 3-hi concurs de premii Cupon 10.23 23 Iulie 1912 i Pentru a lua parte la tragerea premiilor „ DIMINETEI“ care va avea loc in ziua ide 12 August a. c.— A se ține și p&stra izilmo, apoi a se trimite Administrației Iziarului „Dimineața“ negreșit între 1—5 ^August a. c. Oculariuon Primul Institut de Optică medicală pentru alegerea, compunerea și pro­curarea de OCHELARI sub direcțiunea științifică a d-lui Dr. George D. Fischer Str. Doamnei 27—Telefon Consultațiuni fară plată numai pen­tru alegerea ochelarilor cari, se cum­pără la Ochlarium și in cazurile nor­male, adică in acea nu este nevoe de o examinare mai îndelungată de la oră. Camioane - Automobile V Lloyd REPREZENTANT GENERAL Jacques Paucker București Sofia Strada Smârdan No. 51 Ulița Exarch Iosef No. 33 FRAȚII L. & X LEVY Je FII LUI ISAC SWI. LEVY M Casă fondată In 1910 BUCUREȘTI.­­ Calea Victoriei No. 68. — BUCUREȘTI sub Hotel Continental (colț cu str.­­Regală. Face Operațiuni de Banca și Schimb PRIMEȘTE DEPOZITE SPRE FRUCTIFICARE PLĂTIND 6­0] ȘERSE LA SUTA) 1* Qj 0 N­OBÎNDĂ ANUALĂ 13 PLĂGI DE GRAMOFON Sonore și resistente, sunt numai cele cu mărcile înger și Zonofons Feriți-vă de imitațiuni "gy w APA DE MASA SMATURÂLA recomandată de toate Somitățile Medicale atît din țară cît și din străinătate ca cea mai bună pentru combaterea boalelor de Sto­mac, Ficat, Rinichi, Chita, Indigestie etc., etc. PREMIATA LA EXPOZIȚIA HIGIENICA DIN PARIS 1911 cu Medalia de Aur, insigna Crucei și diploma de Onoare, BRUXELLES și PARIS 1910, cu Medalia de Aur. Ile­vinzare la toate f>rogneriile, Farmaciile, Restaurantele si Magnasin­ ele Coloniale Reprezentant general N­I­C­U­L­A­Z­A­R DIMINEAȚA Dactilograf - SAU -Dactilografa care sa cunoască perfect corespondența română și franceză se caută de o mare casă de comerț din Capi­tală. A se adresa sub „Co­merț“ 1% Agenția de publi­citate Carol Schulder , Co. București, str. Doam­nei 8. Etaj I. Se caută Dactylografă care să cunoască bine cores­pondența germană și romî­­nă. Se va da preferință ace­leia care va cunoaște și lim­ba franceză. A se adresa cu­tia poștală 400 indicînd pre­­tențiunile. Hr. Liscatu specialisat la Berlin și Paris Boli de Nutrițiune, Genito- Urinare, Piele și Sifilis Instalație complectă pt. examenul în lumină al căilor urinare. CALIMANEȘTI Hotelul Statului « tei Cis ® lieiMra Cleo De Vânzare In toată România Tim­e ® și Jackiriem SACI de Calcuta, Austra­lians, Bombay și Tarpau- Ung. DECIMALE, MUȘA­MALE, PÂNZETURI, ori­ce cantitate CUMPĂRĂM: l­ână Merinos, Spanca, Țigan, Țar­­cană,Tă­băcărească, ori­ce­ cantitate și în ori­ce gară. G.­­ I. Gropper — BRAILA — PORT — Primar sanatoriu Naturalist Modern — din România — GRIGORE ALEXANDRESCU Pentru prevenirea și vindecarea TÍJU­BERCULOZEI INC12PINDE pus sub direcția d-lui dr. I. Mitulescu, fost colaborator la institutul Koch din Berlin. Acest sanatoriu, așezat în po­ziția cea mai încîntătoare a C­apita­­lei, are instalațiile, cele mai sistema­tice pentru inhalații de ozon, radium, medicamente Electricitate medicală și Razele Röntgen. Hydroterapie, băi de aer și soare, îngrijirea medicală foarte conștiincioasă. Supra-alimentație (șase mese pe zi). Confort modern, verande, cinematograf, parc întins. Se face vara și iarna, ca și in sana­toriile din Germania, tratamentul hi­­gieno-dietetic, singurul ce dă rezultate foarte bune în tuberculoză: București- Filaret, Calea Șerban-Vodă 208. Marii 24 Iulie 1912 MISTERUL DIN ON­HIRLEANCA in fata anal cabana caiMzat --------------------*■-------------------­ Un copil ucis și aruncat în flacări. — Urmele crimei nu dispar însă. — Copilul văzuse niște tipare de falsificat monede. — Falsificatorul e ucigașul. BUZĂU, 21 iulie. — Toate ziarele au înregistrat faptul că pe la înce­putul lunei Iulie, a. c., copilul Neac­­șu Vrinceanu, în etate de 16 ani, servitor la moșia Cochirleanca, din comuna cu același nume a căzut victimei unei nenorociri, murind carbonizat în niște pae cărora li se dăduse foc de către administrația moșiei. La cîteva zile după această întîm­­plare nenorocită, zvonuri grave în­cepură a circula în public. Se preciza chiar că Neacșu Vrîn­­ceanu nu a căzut victima unei ne­norociri, ci că a fost asasinat de un văcar de pe acea moșie, pus la cale să facă acest fapt odios chiar de că­tre administratorul moșiei, d. Al. Roman, care — vocea poporului zi­ce—făcînd să dispară pe acel servi­tor, distrugea o ființă care știa de unele secrete grave ale vietei d-lui Roman — secrete­ cari de ar fi fost aflate, l-ar fi trimis pe acesta pen­tru cîtiva ani în pușcărie. TATAL COPILULUI LA PARCHET Tatăl victimei, bătrinul Vrincea­nu, chiar a doua zi după moartea fiului său,­­reclamînd parchetului printr’o lungă petiție, arunca toată vina morală a asasinatului asupra dlui Al. Roman, administratorul moșiei Cochirleanca, care a pus pe văcarul Chirilă să omoare pe fiul său, din cauză că acesta din urmă știa că stăpînul său fabrica bani falși. După omor cadavrul a fost a­­runcat în pat, cărora li s-a dat foc, spre a masca crima. Reclamația bătrînului da ca mar­tor principal în această acuzați­une pe locuitorul Gheorghe I. Coman, cantonier la primul canton de pe șoseaua Cochirleanca - Cătumeanu, care a văzut cu ochii săi tiparele de fabricat banii. AUTOPSIA Parchetul local sesizat de acea­stă reclamație și de zvonurile gra­ve ce circulă în oraș, a dispus face­rea autopsiei cadavrului, care s’a făcut chiar de d. doctor M. Dobres­­cu, medicul primar al județului. Autopsia legală n’a putut să pre­cizeze dacă la mijloc a fost o crimă și o­ întîmplare nenorocită, căci cadavrul era complect carbonizat. Singur capul, dela rănile căruia s’ar fi putut lua indicii de o moarte accidentală sau violentă, deoarece în denunț se preciza că băiatul a fost omorît cu lovituri de ciomag, era mai conservat, totuși, atît de puțin, în­cît nici aci nu se putea constata ceva. INDICII GRAVE In afară de autopsia medicului, care nu a precizat nimic, indicii de o extremă gravitate au determinat pe d. procuror C. Nottara, să urmeze cu investigațiunile. Aceste indicii grave sînt: Paele cărora li s’a dat foc, nu erau adunate în grămezi mari, ci în mici cantități erau împrăștiate pe cîmp. Cînd nii s’au dat foc era în pli­nă zi. Naște întrebarea : Ce fel de somn avea Neacșu Vrinceanu, chiar admin­­­înd faptul că el dormea pe cîmd al­ții munceau, ca să nu se poată deștep­ta la un foc mic, la niște pae îm­prăștiate pe cîmp, incendiu ce nu ar fi putut surprinde în foc și ucide nici chiar pe un moșneag bătrîn ? Cînd focul paelor răspîndite s’a dat în plină zi, și în fata tuturor ar­gaților curței, cum de nu s’au auzit țipetele victimei ? Cu cîteva zile înainte de moarte, nenorocitul Neacșu Vrinceanu se plîngea la toată lumea că este ame­nințat cu moartea de către stăpînul său, d. Al. Roman, — că sufere dese maltratări dela stăpînul său și spre a curma cu aceste maltratări, vic­tima s’a plîns însuși d-lui prefect C. Tifescu, care a intervenit imediat ca să înceteze această barbarie. VIOLAREA UNUI SECRET Origina acestor maltratări prove­nea din faptul că Neacșu Vrinceanu fiind trimis de stăpînu­l său Al. Ro­man cu un pachet sigilat la Buzău, pentru a’l preda unei persoane, pe drum imprudentul copil s’a oprit la casa cantonierului Gheorghe Ion Coman, unde curiozitatea făcîndu-l să desfacă pachetul în prezența a­­celui cantonier, a dat peste niște ti­pare de bani. Violarea pachetului s’a aflat, și atît cantonierul Gh. Ion Coman cît și Neacșu Vrinceanu au avut a su­feri cele mai mari amenințări ca să nu descopere acest secret. UN FAPT SEMNIFICATIV Mai este un fapt, de mică impor­tantă la prima vedere, care totuși poate avea un rol decisiv în diagnos­ticarea moirtei victimei Vrinceanu . Se știe, și autopsia legală a con­statat-o întotdeauna la astfel de morți, că cel pierit în flăcări, are ochii deschiși, groaznic dilatați de frica morței și plesniți din cauza ar­­surei. La victima Vrinceanu din contra, ochii erau normali, astfel că arsu­ra nu ajunsese în interior. Acestea sunt zvonurile grave ce circulă în public și precizate în pe­tiția acuzatoare, cari au determinat pe d. procuror Nottara să-și conti­nue investigațiile chiar după ce au­topsia legală nu constatase nimic. Spire­a nu rămîne clar nici umbră de bănuială, d. procuror a dispus­­ trimiterea capului victimei Neacșu Vrinceanu la București, unde d. me­dic legist Minovici îi va face o cer­cetare minuțioasă, pe baze științi­fice. O MĂRTURIE PREȚIOASA Pe de altă parte, d. Nottara a con­­tinuat personal cercetările. D-sa a chemat acum cîteva zile la parchet pe cantonierul Gheorghe Ion Coman, acela pe care zvonul public îl desemnase ca pe cel mai principal martor in această senzațională afa­cere. Ceasuri întregi s-au făcut sforțări mari ca să-l decidă pe Gheorghe Co­man să vorbească. El păstra un mu­tism desăvîrșit și avea chiar o groa­ză la amintirea evenimentelor în­­tîmplate. Luat însă cu binișorul de d. pro­curor Nottara și de d. director al po­­liției locale, Drăguțescu, cari Pan a a­sigurat că nu i se va întimpla ni­mic și nu va fi omorît de d. Roman,, despre care se exprima cu groază Gheorghe Ion Coman, a făcut decla­rații scrise că știe despre tiparele de bani, pe cari le-a văzut ta mina vic­timei Neacșu Vrinceanu. A confirmat zvonul că băiatul era foarte rău­ maltratat de stăpînul său și amenințat cu moartea, și că chiar el, Gheorghe Coman, a fost amenin­țat cu moartea de d. Roman, dacă va vorbi cumva de tipare. * Pentru a verifica aceste afirma­­ții mai, azi d. procuror C. Nottara, în­soțit de d. prefect C. Tifescu, s’a Banca Fortuna — .Societate anonimă — CAPITAL­IEI 1.000.000 București, IO, Str. Lipscani 10 plătește pentru — Depozitul spre fructificare — în cerere 6 °­0 pe an dus la comuna Cochirleanca, la co­niacul moșiei, unde a continuat cer­cetările. Din declarațiile făcute de servi­torii moșiei, misterul nu a fost încă lămurit. Că pe aceste mărturii nu te poți bizui, întru cît ele au putut fi influ­ențate, martorii fiind la dispoziția administratorului de moșie, reținem una care e caracteristică : Cantonierul Gheorghe Ion Coman în declarația sa susține cu îndîrjiire că în ziua cînd victima Neacșu Vrin­ceanu a venit la dînsul cu tiparele, era călare. Servitorii moșiei susțin însă din contra că victima nu călărise nici­odată. Or, această afirmațiune nu poa­te fi exactă, întru cît se știe că la țară, atît la munte, cît și la cîmp, țăranul diin cea mai fragedă copi­lărie, chiar d­e la etatea de 5 ani, se îndeletnicește cu acest sport, îm­pins de nevoile sale. Noi, ca cronicari conștiincioși, dăm aci toate fazele acestei întîm­­plări misterioase, sub cea mai d­esă­­vîrșită imparțialitate ,rămînînd să revenim cu amănunte, îndată ce ele se vor produce. Marv. E­C­OU­RI In timpul verei.­­ Căldurile obo­sesc și determină amețeli, migrene, tulburări digestive. Pentru a risipi aceste indispoziții și a potoli setea, luați cîteva picături de alcool de mentă de Ricqles într-un pahar cu apă zaharisită. Contra migrenelor, nimic nu se poate asemăna cu o compresă de apă proaspătă îmbibată cu Ricqles, în­trebuințată pentru îngrijirea gurei și a toaletei ea provoacă o senzație de răcoare glacială. Ca antiseptic, ferește de epidemii. Evitați imitațiunile. Cereți Ricq­les. (Hors concurs, Paris 1900, Bru­xelles 1910). Din Pucioasa — SOSIREA D-LUI MINISTRU NE­­NIȚESCU. — SERBAREA DIN PARC — PUCIOASA, 22 iulie. — Azi la o­­rele 12, a sosit în localitate d. mi­nistru Nenițescu, însoțit de d. Stai­­covici, secretar general al ministe­rului de industrie și d. Baranga, pre­fectul județului, cu doamnele. Oaspeții au descins la restauran­tul Gheorgheopol unde au dejunat, după care au vizitat băile Pucioasa.­­La orele 3 și jumătate au plecat spre Sinaia în automobil. Azi după amiază, la orele 3 a a­­vut loc în parcul pavilionului Pu­cioasa o frumoasă serbare organi­zată de preotul Serghie, împreună­­ cu autoritățile comunale pentru a se a­du­na fonduri pentru biserică. A axistat lume foarte multă. Bică. AllHÉ 9e IptlM Ziarele „Adevărul“ și „Dimi­neața“ primesc abonamente de vilegiatură cu­­ Lei 1.50 pe lună în țară 3— „ „ „ străinătate FOIȚA ZIARULUI ,,DIMINEAȚA“ UN REGE BEHBANT sau Leonol ii n­ici Unii rîdeau­ de spusele copilei nu­­m­ind-o mincinoasă, alții spuneau că lucrul era foarte serios, că Leopold al II-lea avea o deosebită slăbiciu­ne pentru copile de vîrsta ei, și că el n'avea nici un fel de scrupul cînd era vorba să-și împlinească vr’un capri­ciu. Acum Emilia nu mai credea nie un cuvînt dip care se spune despre rege. El știuse cum să-I cîștige încre­derea și inima! Fiece zîmbet al copilului ei, nimi­cea cite o calomnie din cele ce auzi­­se ea despre regele berbant! Cînd la sfârșitul actului Unăra divă cu literalmente acoperită cu flori, ea l vă­ din grămadă un buchet de tran­dafiri galbeni. Știa că trandafirii aceștia trebu­ie să fie din grădina regală, căci numai acolo erau astfel de tranda­firi frumoși. Cînd desfăcu ușor dantela în care era înfășurat buchetul, îi căzu în palmă o cutioară de catifea albas­tră. In Milano regele îi făcuse multe daruri făcînd-o adesea orî să se ro­șească pe scenă. Astăzi însă fu chiar fericită pri­mind acel dar. Deschise cutia și găsi o brățară de aur. O puse imediat pe braț și se păru că un șarpe de aur se încolăcise pe brațul ei smead. Leopold al­­l-a se plecă peste ba­lustrada lojei. Emilia cînta ultima arie din operă. Cum se putea să e­­xiste o asemenea voce într’un corp atît de mic și deli­at de­ femei.? — Privighetoarea romană­ mur­mura regele, da, e într’adevăr privi­ghetoare. Nu numai reclama ii dă acest nume. Un zgomot ușor se produse la spa­tele său. Se întoarse și își văzu soția. —• Henrietta­­ exclamă el uimit, ești de mult aci? Nu voiam să-ți tulbur entuzias­mul! zise regina cu oarecare ironie. De altfel credeam că ai plecat din Bruxelles. — Mîine voii! pleca la Paris, răs­punse Leopold, dar se pare că ești foarte bine informată despre planu­rile mele. — Știi foarte bine că eu nu aflu de­cît ceea ce-mi spui tu din întîmpla­­re, răspunse regina încet. — Din întîmplare ? zise el rîzînd l’A­­nic, spionii tăi sînt întotdeauna la postul lor ! Despre asta sunt foar­te bine informat. — Devii insultător, zise regina voind să se ridice de la locul ei. Dar regele nu îngădui aceasta. — Suntem­ aci într’un local public, zise el turburat, te rog să nu uiți. Regina recăzuse pe fotoliu. Un moment rămase astfel,—palidă ca o moartă, abia respirînd. Cu încetul reuși a se liniști.­­ Ar fi trebuit să-mi aduc dama de onoare, zise ea. Leopold privea din nou spre sce­nă, dar fruntea lui era posomorită. Prin sosirea reginei fusese zădăr­nicit programul său­ pentru acea seară. Cine i-a jucat această festă urîtă? De­sigur că cineva pusese pe regi­nă în cunoștință. Știa că el se amo­rezase de geniala cîntăreață. Poate că știa ceva și despre ro­manul mirei Renée­­ Gibson. Femeile sunt viclene ca șerpii, de poartă coroane sau obrăznicite pă­lării cu pene ale demimondenelor internaționale.­­*0'. Bărbatul nu se poate îndeajuns păzi de ele! Ce se va alege de supeul la care invitase pe Emilia? Cine putea în lo­cul său depune o sărutare părin­tească pe fruntea micei Renée? Figura regelui se posomora din ce în ce. Emilia, după necontenitele bisări, trebui să repete aria. Leopold nu mișcă mîinile. Drept și țeapăn stătea în loje de pare că nu l’ar fi interesat nimic. Cîntăreața privi uimită spre el. Ce se întîmplase? De ce se schimbase astfel ? Deodată Emilia zări pe regină. Oh, cît de palidă era acea figură, cît de descompusă de mîhnire și du­rere ! Ce tristă era privirea acelor ochi. Oare numai boala putea face pe ci­neva" astfel ? Oare nu durerile sufletești, du­rerile suferite în tăcere, au făcut-o astfel ? Regina ținea evantaiul în mina ei mică și delicată și Emilia văzu că acea mînă tremura ușor. Deodată evantaiul îi căzu din mî­nă, iar regele se plecă și-l ridică cu politeță. Leopold nu-și dădu seamă cîtă răceală era în purtarea lui. Emilia simți că-i îngheață inima. Se gândea la complimentele pline de foc ce-î făcuse acelaș om — ce străin îi se păru deodată. Aplauzele publicului sunau în ju­rul ei ca zgomotul mărei. Florile cădeau ca o ploae în jurul ei. Era multă studențime la Operă; afară de belgieni, erau francezi, ruși, englezi. Entuziasmul nu se ma­nifesta numai în aplauze, ci și cu țipete, lovituri de picioare în par­chet, cîntece. — Da capo ! strigai! nesățioșii. Dar privighetoarea romînă obosi­se. Prin gesturi arăta că nu mai poate cînta. In zgomotul asurzitor căzu cor­tina. Mai fu ridicată odată, dar Emilia nu mai era pe scenă. In locul ei stătea mica Renée Gib­son ca un tablou frumos, cu brațele pline de flori. Privirea dornică a ochilor ei mari se îndreptă spre loja regală. • Leopold al II-lea ședea grav și ne­mișcat lângă soția lui — și Renée, ca și Emilia, văzu în acea seară pentru prima oară, pe regină. Leopold făcu un gest abia percep­tibil cu mîna, dar micuța înțelese. Pe chipul ei frumos de fetiță pre­coce trecu o undă de mîhnire. Apoi cortina căzu.­­ S'a terminat opera, zise regele către regină. — Da, răspunse ea cu glasul tre­murător, și ușor de tot puse mîna pe brațul lui. Observase și ea gestul lui ? El îi aruncă o privire aspră, cer­cetătoare, dar ea rămase liniștită. Publicul salută cu mult respect perechea regală cînd eși din operă. Pe figurile multora­­ Se putu citi uimirea. Foarte arare­ori erau văzuți îm­preună. Veneau fiecare separat, în­soțiți de suita lor. Două echipagii traseră la peron. O clipă se păru că regina voi să-și retragă mina de pe brațul soțului ei, dar regele o sili să se urce în echi­­pagiul sau și ea se supuse cam ezi­­tând. Leopold fu aclamat de publicul de pe stradă, cind se așeză îngă so­ția sa. Poporul dorise întotdeauna ca să fie pace în palatul regal. Ajunsese în public ecoul neînțele­gerilor din familia domnitoare și chiar­­ cei mai devotați începură a murmura. Strada era arhiplină de lume, fiind atunci ora cînd pleca publicul de prin toate teatrele și gc­­enelele, așa că echipagiul regal trebui cîtva tim­p să în­ainteze în pasul cail­or. Regina Henrietta ședea cu figura ei chinuită pe cînd regele saluta cu amabilitate în toate părțile. Apoi mulțimea, ca un val uriaș, se revărsă peste poduri și piețe de­­părtîndu-se spre marginile orașului. Echipagiul putu înainta mai re­pede și ajunse la castelul Laeken. — Așa, iată-ne scăpat! cu bine! zise regele, cu o ușoară ironie, către soția sa. — Da, răspunse ea p­e acelaș ton, de altfel sunt foarte obosită și va trebui să mă retrag imediat! — Nici nu mă așteptam la altceva, răspunse Leopold. Să sperăm că pî­­nă miine te vei întreba ca să poți mîine vizita ser­barea de binefacere a contesei Strach­vi­tz. E așteptată vi­zita noastră. — Vei fi și tu acolo? Întrebă re­gina încet. — Nu prea cred, eu plec mai de­vreme la gară. — Ah, da! Vrei să pleci la Paris. — Ți-am spus că știai asta mai dinainte foarte bine. — Să nu mai reîncepem discuția asta, Leopold, zise regina oftind, mă simt nespus de slabă și prăpădită. — Voi femeile, toate aveți talent de actrițe, răspunse el batjocoritor. — Toate? zise regina cu amără­ciune, pe mine ceartă-mă cît vrei! Știu, din nefericire, unde-țî faci stu­diile. — Știi? exclamă Leopold cu furie, de unde le știi toate? (Va urma) 22)

Next