Dimineaţa, iulie 1912 (Anul 9, nr. 2989-3019)

1912-07-31 / nr. 3019

Anul IX. — ftc. â010 - CP PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER © Comp. Sírt o­a Doamnei No. 8, Etaj I. — Telefon 3/4 Ci cele in­ urmă știri in­ lumea întreagă Director: CONST. MILLE ibomhäehte co­mm: Un an JLel 20. ; 8 luni Lei l­.—1 S­inni­t.es­t 3.— 'Fentin »tram­titate j>reț»i este Îndoit £ TELEFON 4 UNII: Vifu­es »4/7»! 14/09 ! 12/4 Biurourile ziarului: Str. Sărindar No. 11. -- București Jubileul Unui partid politic­­ _____ PARTIDUL SOCIAL-DEMOCRAT DIN NORVEGIA ISI SARBATO­­­ HESTE ÎN LUNA AUGUST, JU­BILEUL DE 25 DE ANI DE LA EXISTENȚA SA La 22 August st. n., social-demo­­crația din Norvegia va­ prăznui jubi­leul de 25 de ani de la întemeierea sa. Cu această ocaziune, comitetul executiv al acestui partid a publicat o broșură, în care face istoricul miș­cării socialiste în Norvegia și pro­gresele realizate de ea pînă astăzi Extragem din acea fstă broșură urmă­toarele date mai caracteristice : Fundamentul pentru mișcarea so­­cial-democrată in Norvegia era creat înainte încă de intemcerea definitivă al partidului. Era un norvegian, Mark Thrane, care prin 1848—1850 a­ des­fășurat o agitație zeloasă pentru i­­deile sale socialiste aduse din străi­nătate. Dar Thrane, împreună cu puținii săi partizani, fură condam­nați, aruncat­ în temniță și mișcarea iu nimicită. In taină însă ideile so­cialiste prindeau rădăcini și'n solul norvegian. La 1885 s’a constituit în Christiania prima organizație socia­listă, și’n acelaș an se formează și la Bergen o asociație socialistă. Puțin înainte apăruse și primul ziar social­­democrat în Norvegia. La o conferință ținută în anul 1887 in localitatea Arendal, se puse bazele partidului social-democrat și se alcătui un program. Partidul în­să nu purta pe atunci numele de partid social-democrat, ci partid muncitoresc, iar programul sau con­ținea o serie de revendicări de ace­­laș fel ca și ale partidului liberal. De abia la 1889, partidul acesta de­veni „prtidul muncitoresc social­­democrat“ și programul era pur so­cialist. Pe­ vremea acea, partidul liberal era foarte puternic în Norvegia, fiind condus de bărbați politici și de știință distinși, iar o mulțime de probleme de iteres obștesc fură re­zolvate satisfăcător de acest partid. De aceea, partidul social-democrat înainta cu greu­. Muncitorii care dis­puneau pe atunci de dreptul de vot, se aflau în șirurile partidului libe­ral, și erau­ rezervați și protivnici noului partid muncitoresc. Dar trep­tat, treptat, partidul liberal slăbea, intrînd în epoca decadenței, in schimb însă partidul social demo­crat înflorea. Muncitorii uniți în noul partid, recunoscură că propriile lor interese pot fi apărate și repre­zentate cu adevărat numai de el. Partidul social-democrat din Norve­gia număra : La alegerile ultime pentru Stort­hing, în anul 1910 candidații p­artidu­­lui social-democrat au primit 98.000 voturi, adică 20 la sută din numărul total al voturilor; în parlament, frac­țiunea social-democrată a desfășurat o activitate curat socialistă. Deosebi­rea între acest partid și celelalte par­tide „istorice“ se vădea mai ales în chestiile de politică socială, vamală­­ și militară. Multe din legile votate în ultimii zece ani în Norvegia, sunt o­­pera partidului social-democrat. Așa de pildă monopolizarea de către sta a farmaciilor și spitalelor, introduce­rea zilei de opt ore de lucru în Între­prinderile industriale ale statului, dreptul de vot al femeilor, et­c. Tot din inițiativa fracțiunei socialiste în par­lament, casele de ajutor în caz de lipsă de lucru sînt subvenționate de stat, iar școlile populare au fost sim­țitor îmbunătățite. . Și în politica comunală, partidul social-democrat ia parte cu mult in­­teres. La alegerile din urmă, tot la 1910, cînd femeile și-au­ exercitat pen­tru întîia oară dreptul de vot, au fost aleși în întreaga țară 1074 de consi­lieri comunali socialiști, dintre cari S3 sînt femei. intro mare parte din comune, so­cialiștii sînt în majoritate. Și’n sa­tele din Norvegia, socialiștii au cu­­vîntul hotarîtor și îngrijesc de îmbu­nătățirea Invățămîntului popular, ele ospătarea copiilor săraci pe chel­tuiala comunei, furnizarea materia­li­­lor de învățămînt. Pentru micșora­rea alcoolismului, partidul social-de­mocrat a intervenit pentru restrînge­­rea acordarei de licență. Apoi a mij­locit ca din fondurile comunei să se construiască locuințe eftine pentru lucrători. Și mișcarea sindicală e­rn creștere în Norvegia, numărînd 54.395 de lu­crători organizați. Partidul social-de­mocrat și mișcarea sindicală au lu­crat totdeauna împreună, în bună în­țelegere. Pe scurt, partidul social-de­mocrat din Norvegia e îndreptățit să-șî serbeze jubileu!.—­­.. P. la 1892 s , a 3000 membri „ 1900 a , s 10055 „ 1905 . . . 16500 „ „ 1910 . . . 32726 „ 1912 peste 36.000 , Tipuri Mn € Jmpitulă Bragagiii noștri Dorul de cămin — CASELE POPORULUI — Nu numai individul dorește un că­min pentru sine și pentru ai săi, dar și asociațiuni și clase sociale. Te simți mai bine în casa ta, mișcările îți sînt mai libere și p­apeți mai mul­tă încredere în propria ta ființă a­­tunci cînd știi că ai ridicat ceva trai­nic în lume, e ceva care rămîne a lor tăi chiar după ce tu nu mai ești. Sentimentul acesta, unit cu nevoia care se face din ce în ce mai mult simțită de conviețuire între cei mulți cu aceleași aspirații și aceleași in­terese, a făcut ca în lumea întreagă să se ridice Case de-ale poporului. In aceste case își găsesc adăpost lucră­torii rătăciți din alte orașe, goniți în căutarea unui loc în care să-și dea brațul de muncă în schimbul plinei de toate zilele. in Casa poporului se string, în zile bune și rele, lucrătorii ca să se sfătuiască asupra nevoilor lor. din Casa aceasta pornește raza de lumină care pătrunde acolo unde domnește încă ignoranța și tot de aci pornește cuvântul care leagă o lume cu aceleași nevoi. In toate țările există acest fel de case. In Franța ca și în Germania, în Belgia ca și în Elveția, ba chiar și în Bulgaria și Serbia. La noi, țara plină de duhuri și tripouri, de cîr­­ciumî și cafenele, nu există încă o Casă care să aparțină în bine celor mulți, casă care să sustragă de la corupție elementele ale căror brațe sănătoase făuresc progresul și bogă­ția țărei. Această lacună pare că lucrătorii organizați de la noi sînt hotărîți să o înlăture, ridicînd în Capitală o Casă a poporului, în felul multelor Maison du peuple și Volkshaus-uri din Fran­ța și Germania. Casa aceasta odată înfăptuită, va fi o binefacere­­ pentru lucrători; ea va fi însă și un prilej bine venit pen­tru aceia dintre intelectualii cu tra­gere de inimă pentru cei mulți cari, în dragostea lor pentru cultură și progres, vor voi să răspîndească în straturile adinei ale mulțime! Învă­țătură și lumină. Pentru o țară ca a noastră, cu un număr descurajator de analfabeți, Casa poporului va fi un moment fe­ricit, căci cultura răspîndită de aci, va micșora și numărul neștiutorilor­ de carte, cari constitue o rușine și un adevărat pericol pentru Romînia. Nu numai socialiștii au­­ datoria să contribue la ridicarea acestei Case a poporului, ei toți aceia cari au dra­goste de cultură în țara noastră. 2. W A APĂRUT: ■======» Schițe N ® we -------—-------áe I. L. CAIÎAGIALE Un splendid volum de 309 pagini Ediție populară -----------— ------—----- PRO MEMORIA = Lei 1,25 exemplarul j ■­===..i­ De vansare la toți librarii din țară Depozitul general la­ Librăria ALC­AL AY.— București Cite ziare sînt la lume? Un ziar olandez publică amănunte interesante asupra numărului foilor din lumea întreagă. In Europa,­­cele mai multe­ ziare, mai bine de 10.000, apar în Germania. Dintre aceste 4000 sunt foi politice, 1500 apărînd zilnic, împreună­­ în 25 milioane de­ exemplare.­ Pe an­ se pu­blică 6 miliarde de exemplare. Ziare nemțești apar și în Africa, în insula Samoa și două în China. Urmează Franța cu 9000 de ziare dintre cari numai­ 500 apar zilnic. Nu­mărul exemplarelor tipărite și al ci­titorilor este însă mai mare decât al ziarelor din Germania. ■­In Austro-Ungaria apar, în deose­bitele limbi vorbite de deosebitele po­poare, 5600 ziare. In Anglia apar 4400 de ziare, dintre cari­ 230 zilnic. Italia are 3000 ziare, dintre cari numai 100 sunt zilnice. Spania are 2000 ziare, dintre cari 300 zilnice.­­ Rusia cea uriașă are numai 2000 de ziare. (200 zilnice) ca­ și­­ mica Holandă.­ Belgia are 2200 de ziare, dintre cari unele­ apar zilnic in mai­ bine de 100 mii exemplare. Elveția are 1200 de ziare,dintre cari 800 în limba germană,­­350 în­ limba franveeză și 50 în limba italiană. Nu­mărul ziarelor cari­­ apar zilnic este de 100. . In: Danemarca apar ,1450 ziare, în Suedia 1000 ;• în: Norvegia .600; T­urci­a 580;­Grecia, 1­50. .­­In Bulgaria și Portugalia apar mai puțin de­ 100 de­ fol, ....... Marți 31 Iulie 1913 mm ® NUVELELE „DIMINEȚEI“ intra mami! Dobriții de V. DEMETRIUS Cînd încă erau amestecate noaptea cu ziua, în zori, mama Dobrița în­chidea ușa binișor în urma eî, și eșia în curte. Turcu, o întîmpina voios, sărind și bălăbănind­u-și capul, dar nu lătra. Stăpîna­ sa avea totdeauna gri­je să zică „sst!”, destul de încet, cu degetul pe buze, și cîinele înțele­gea. N’avea pe cine să deștepte zgo­motul, decît poate pe vecinii de peste gard, dar așa li se părea mamii Do­­brițiî, că se cuvine dimineața. Ea și ziua se mișca cu temere de larmă, punea lucrurile la locul lor binișor, cu grije și călca cu pași de bumbac pe pămînt. Cu pasările Insă nu avea încotro. Nu mai creștea rațe de u­rîtul măcăi­­tului. Avusese bibilici și le vînduse, amărîtă foarte , le depărtase­ de casa eî pentru că prea pacatuiau : toată ziua „pă­cat! pa­cat !“ eșea din plis­curile lor, iar biata mama Dobrița era de opt ani văduvă. Acum nu mai creștea decît găini. Cocoșul cînta noaptea de două ori, de­ ca toți co­coșii, ce să-l faci ? iar ziua o pornea cu toate găinile după el, peste gardul din fundul curții, adică pe maidan. Văduva, cu fișiul negru pînă peste vîrfurile urechilor, pe umeri cu scur­­teica, pe care și vara o purta dis de dimineață, scotea din magazia pleoș­tită ciurul cu boabe de porumb și copăița cu mei. Scotea hrana la vreme, cînd auzea că păsările încep să-și miște aripile în coteț și să cîrce. Stîrcită jos, arun­ca întins pe fața pămîntuluî boabele de aur, incit abia aveau vreme găi­nile să mai cîrce. Culegeau lacome porumbul răvășit pretutindeni de mina darnică și dibace, cocoșul uita să-și tot poftească nevestele la masă * ■ iliîv.arwwsk­i?­­ vî­ivo + rvl« Ș» 1CU» HC<4­9« uuui­u I­ OIIUA.. xArte:•**.*• *nn~m..***­** • își făceai­ vînt peste gard, la maida­nul plin de băl­ării, de­ gunoaie și de stîrvurî. Privindu-le silința, zborul de cite două ori încercat și cumpăni­rea lor pe gard, ca mai apoi să sară dincolo pe maidan, stăpîna rostea totdeauna ca mîngîindu-le . — Inima mamii Dobrițiî­i Gospodina venea apoi să dea dru­mul puișorilor, pe cari îl ținea în tinda casei. In vecini se auzea zgo­mot, glasuri întărîtate intrebau, răs­­pundeau, puneau la cale ziua de azi, abia ivită. La răsărit fișii, bucăți, lunci trandafirii de nouri vesteau că atotputernicul soare se deșteaptă și că negreșit, ca și ele, va da lumi­nă și căldură peste făpturi și peste lucruri, depotrivă. Rotofee, cu bujori în obraji, mama Dobrița, părea veselă că trăește. In licăririle blinde din ochii, tot tineri, ardea pacînic, fără trufie, pricepe­rea că sufletul ei e neîntinat și dulce. Puii de cîteva zile eșită din ouă, cloșca umflată ca un arici, îngrijită și cu gușa plină de cloncate, veneau cu toții să adune meiul nins din pum­nii gospodinei. Soarele de aur, meiul de aur, puii de aur, răsun­au in su­fletul femeiei ca o întreagă avuție. Dîndu-le să mănînce puilor, văduva se înduioșa și le spunea cu drag: — Inima mamii Dobriți.! Gospodina dereticase în odae, pe prispă, măturase toată ograda, pu­sese apă în ghiveciuri, se bucurase de mireasma busuiocului și a muș­catei și se­ odihnea acum. Ședea la cămăruța văruită de curind, feres­trele erau deschise și răcoarea dimi­­neței se trecea încet, încet. Soarele, urcat sus, năvălea prin ferestre, pa­tul și zidurile päreau mai albe, florile din ghiveciuri mai vii, frunzele mai verzi. Un zgomot dureros de ramură care se rupe sub povară, o făcu să-și poarte privirea liniștită către vișinul stingher din fundul curții. Vișinul din care pornise zgomotul și care se făcea furcă din trunchi­, se despi­case cu desăvârșire. O jumătate se re­zema ruptă de uluci, iar cealaltă­ Ju­mătate rămăsese pe trunchi­. Așa vedea mama Dobrița din casă. Cu la­­c rămî în ochi, trecîndu-șî palmele, grăsune, gîfîind, a venit stăpîna viși­nului, s’a apropiat să vadă ce s’a în­­tîmplat. După zgomotul ruperii, un copil apucase să sară pe gard, să-l încalece și să fugă pe maidan. Viși­nul se despicase pînă­ la pămînt. Fe­meia își puse palmele pe ochi, să nu vadă rana bietului pom. Pe tîlharul de copil îl cunoscuse al cui era. Se gîndi să se plîngă lui tata-sau, se îndreptă către poartă, cînd dădu cu ochii de el. Gavrilă, calfa fierarului, îi­­ ținea sirius, i-l aducea pe sus, și băiatul se zmucea zadarnic să scape. Cînd dădu cu­ ochii de el, Dobrița deschise gura să-l blesteme, dar ră­mase așa,, cu gura căscată. Prichin­delul se strîmbase de,spaimă și la­­crăm­ile făcuseră două pîrne albi pe fața lui nespălată. —, Ce ai­ căutat, diavole ? putu să spue, păg­ubita. —, Nu ai vrut să-l rup ! abia își­ zmulse copilul verfesit din piept, K. ,] — Așa-i! așa-i! dădu din e&o fe­­meia, biruită. Inima mami! Dobrițiî ! ■ Cu vorbele astea, ea mîngită din* tr’odată deopotrivă, și pe vișinul piei* j dut și pe desmeticul de băiat. Peste două zile, noaptea, Dobrița ! aude un cirîut spăimîntat de găini, neobișnuit, venind din­spre cernea*­­­ță. Femeia se dădu jos binișor ,din­ț­ pat, se apropie de fereastra cu gea. Un om îi fura­ găinile. Ce era să faci­ ea, o femee ? Pîndește înainte, măcar,­­­să vadă fața hoțului. Era Gavril S­ calfa de la fierărie. A doua zi păgubita ce ivește în pragul fierăriei. Gavrilă era singur.­ Șiroaie negre de sudoare curgeau pa trupul lui, pe cînd lăsa pe nicovali.f barosul greu­. Muncitorul ’nu auzise,­ nu vedea, bătînd de zor într’un fier înroșit și înfigînd în jeratic drugul pe care voia să-l lucreze. . — Ce viață chinuită! cugetă păgu­bita. Parcă­ î în iad. E numai o apă,5 săracul!...­ !|! Și mila ei nevindecată, neștirbită, o prididi, fa — Inima mamii Dobriții ! Și mama Dobrița a plecat acasă­ 5 fără să-î spună o vorbă. Gavrilă n’a văzut-o și n’a crezut niciodată că fe­meia furată de el, știe cine a păgu­b­­it-o. — La urma urmei, tot mi-a lăsat și mie destule pasări, mărturisise ea vecinei Marghioala. In ziua de Sf. Ilie, întorcîndu-s­e de la biserică, mama Dobrița vede din prag că om­ străin i-a cotrobăit prin casă. Busuiocul căzut de pe lingă­­ geam, ghiveciul spart, floarea ruptă în cădere, erau semne că pe acolo intrase hoțul. Salteaua patului dală peste cap, lada deschisă ! Hoțul fu­­rase toate albitim­p, s­ună­ și cearșa­­ful de pe pat. Bani nu fuseseră în ca­­să. Ticălosul nu putea­­ să fie decît om cunoscut, care intrase de multe ori in casă și pe care cîinele nu-l lă­tra. Turcu era paznic credincios și aspru cu străinii. Cu bani rupți de la gură și târzia de tot a putut gospodina să înlocu­iască lucrurile furate. Prea bun ar fi Dumnezei­ dacă Pat­erta, spunea ea cu ochii îndreptați către cer pe cînd lucra la cearșafuri, la ciorapi, la ștergare, oftînd după cele furate. In ajunul Crăciunului, mama Do­­brița se pomenește cu Marghioala că-i vine în casă, gata să cadă în genunchi, cu lacrămile cît fasolea de mari. __ Uită-te la mine, a spus și cela din urmă hoața, deschiindu-se la­ piept, nici acum n’am cămașa.; jskîi se sfîșie bărbatul cînd e beat, bate de mă usucă ! N’am ciorapi ÎOfi ghete! Iartă-mă, mamă Dobrița, ne­mernica de mine! ! Și femeea se desgolea la piept, ridi­­ca fusta pînă peste șolduri, și arăta pe unde a fost bătută. Nenorocita era­ mai mult vînătă de lovituri decît al­bă. Femeea care fusese prădată, nai mai putu suferi asemenea priveliște­ și izbucni în lacrămi: .— Inima mânui Dobrițiî­ ; . î­n V., DEMETRIUS ; Cea mai mare gară din lume Gara care se construește acum la­ New-York și care va deservi linia New-­­ York-Pensylvania va fi într’adevăr cea mai mare gară din lume. Ea vai­ fi o minune arh­itectonică, unică, în lume. Construcția gărei va fi ter­minata în 1915 și va costa 800.0OQ.000­ de lei. Principala inovațiune a gărei vor fi balcoanele care vor primi pe călători la descinderea din tren. Liniile vor fi în subsol și deasu­pra gărei se vor ridica clădiri de cîte 20 de caturi ——— M - Dsputații ca» da afaesii ■ Ziarele ungurești publică lista de­putaților guvernamentali cari ames­tecă politica cu afacerile. Din 413 de­putați cîțî sînt în Camera maghiară, — afară de cei 40 delegați croați — 137 deputați reprezintă, tot atîția, pa­trioți de afaceri, vîrîți pînă peste cap în fel de­ fel de întreprinderi finan­ciare, ca societăți de asigurare, so­cietăți industriale, bănci, ,etc. Unii dintre ei sunt membri,în­­ consiliile de adm­istrație a . duzini , de societățî, cari igaurează de influența politică a politicianilor guvernamentali. Totuși, există ^] • Ungaria o lege a incompa­­tibilitâților, parlamentare". Din neno­rocire există însă și o majoritate ca­re împedică cu multă­­ îndărătnicie aplicarea acestei legi. Și să mai spunem : ca la noi la ni­meni ? Vai, piere și această­­ vorbă născută din înțelepciunea străbună și perpetuată prin moravurile­ străne­poților; ! ■

Next