Dimineaţa, iulie 1912 (Anul 9, nr. 2989-3019)
1912-07-31 / nr. 3019
Anul IX. — ftc. â010 - CP PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER © Comp. Sírt oa Doamnei No. 8, Etaj I. — Telefon 3/4 Ci cele in urmă știri in lumea întreagă Director: CONST. MILLE ibomhäehte comm: Un an JLel 20. ; 8 luni Lei l.—1 Sinnit.est 3.— 'Fentin »tramtitate j>reț»i este Îndoit £ TELEFON 4 UNII: Vifues »4/7»! 14/09 ! 12/4 Biurourile ziarului: Str. Sărindar No. 11. -- București Jubileul Unui partid politic _____ PARTIDUL SOCIAL-DEMOCRAT DIN NORVEGIA ISI SARBATO HESTE ÎN LUNA AUGUST, JUBILEUL DE 25 DE ANI DE LA EXISTENȚA SA La 22 August st. n., social-democrația din Norvegia va prăznui jubileul de 25 de ani de la întemeierea sa. Cu această ocaziune, comitetul executiv al acestui partid a publicat o broșură, în care face istoricul mișcării socialiste în Norvegia și progresele realizate de ea pînă astăzi Extragem din acea fstă broșură următoarele date mai caracteristice : Fundamentul pentru mișcarea social-democrată in Norvegia era creat înainte încă de intemcerea definitivă al partidului. Era un norvegian, Mark Thrane, care prin 1848—1850 a desfășurat o agitație zeloasă pentru ideile sale socialiste aduse din străinătate. Dar Thrane, împreună cu puținii săi partizani, fură condamnați, aruncat în temniță și mișcarea iu nimicită. In taină însă ideile socialiste prindeau rădăcini și'n solul norvegian. La 1885 s’a constituit în Christiania prima organizație socialistă, și’n acelaș an se formează și la Bergen o asociație socialistă. Puțin înainte apăruse și primul ziar socialdemocrat în Norvegia. La o conferință ținută în anul 1887 in localitatea Arendal, se puse bazele partidului social-democrat și se alcătui un program. Partidul însă nu purta pe atunci numele de partid social-democrat, ci partid muncitoresc, iar programul sau conținea o serie de revendicări de acelaș fel ca și ale partidului liberal. De abia la 1889, partidul acesta deveni „prtidul muncitoresc socialdemocrat“ și programul era pur socialist. Pe vremea acea, partidul liberal era foarte puternic în Norvegia, fiind condus de bărbați politici și de știință distinși, iar o mulțime de probleme de iteres obștesc fură rezolvate satisfăcător de acest partid. De aceea, partidul social-democrat înainta cu greu. Muncitorii care dispuneau pe atunci de dreptul de vot, se aflau în șirurile partidului liberal, și erau rezervați și protivnici noului partid muncitoresc. Dar treptat, treptat, partidul liberal slăbea, intrînd în epoca decadenței, in schimb însă partidul social democrat înflorea. Muncitorii uniți în noul partid, recunoscură că propriile lor interese pot fi apărate și reprezentate cu adevărat numai de el. Partidul social-democrat din Norvegia număra : La alegerile ultime pentru Storthing, în anul 1910 candidații partidului social-democrat au primit 98.000 voturi, adică 20 la sută din numărul total al voturilor; în parlament, fracțiunea social-democrată a desfășurat o activitate curat socialistă. Deosebirea între acest partid și celelalte partide „istorice“ se vădea mai ales în chestiile de politică socială, vamală și militară. Multe din legile votate în ultimii zece ani în Norvegia, sunt opera partidului social-democrat. Așa de pildă monopolizarea de către sta a farmaciilor și spitalelor, introducerea zilei de opt ore de lucru în Întreprinderile industriale ale statului, dreptul de vot al femeilor, etc. Tot din inițiativa fracțiunei socialiste în parlament, casele de ajutor în caz de lipsă de lucru sînt subvenționate de stat, iar școlile populare au fost simțitor îmbunătățite. . Și în politica comunală, partidul social-democrat ia parte cu mult interes. La alegerile din urmă, tot la 1910, cînd femeile și-au exercitat pentru întîia oară dreptul de vot, au fost aleși în întreaga țară 1074 de consilieri comunali socialiști, dintre cari S3 sînt femei. intro mare parte din comune, socialiștii sînt în majoritate. Și’n satele din Norvegia, socialiștii au cuvîntul hotarîtor și îngrijesc de îmbunătățirea Invățămîntului popular, ele ospătarea copiilor săraci pe cheltuiala comunei, furnizarea materialilor de învățămînt. Pentru micșorarea alcoolismului, partidul social-democrat a intervenit pentru restrîngerea acordarei de licență. Apoi a mijlocit ca din fondurile comunei să se construiască locuințe eftine pentru lucrători. Și mișcarea sindicală ern creștere în Norvegia, numărînd 54.395 de lucrători organizați. Partidul social-democrat și mișcarea sindicală au lucrat totdeauna împreună, în bună înțelegere. Pe scurt, partidul social-democrat din Norvegia e îndreptățit să-șî serbeze jubileu!.—.. P. la 1892 s , a 3000 membri „ 1900 a , s 10055 „ 1905 . . . 16500 „ „ 1910 . . . 32726 „ 1912 peste 36.000 , Tipuri Mn € Jmpitulă Bragagiii noștri Dorul de cămin — CASELE POPORULUI — Nu numai individul dorește un cămin pentru sine și pentru ai săi, dar și asociațiuni și clase sociale. Te simți mai bine în casa ta, mișcările îți sînt mai libere și papeți mai multă încredere în propria ta ființă atunci cînd știi că ai ridicat ceva trainic în lume, e ceva care rămîne a lor tăi chiar după ce tu nu mai ești. Sentimentul acesta, unit cu nevoia care se face din ce în ce mai mult simțită de conviețuire între cei mulți cu aceleași aspirații și aceleași interese, a făcut ca în lumea întreagă să se ridice Case de-ale poporului. In aceste case își găsesc adăpost lucrătorii rătăciți din alte orașe, goniți în căutarea unui loc în care să-și dea brațul de muncă în schimbul plinei de toate zilele. in Casa poporului se string, în zile bune și rele, lucrătorii ca să se sfătuiască asupra nevoilor lor. din Casa aceasta pornește raza de lumină care pătrunde acolo unde domnește încă ignoranța și tot de aci pornește cuvântul care leagă o lume cu aceleași nevoi. In toate țările există acest fel de case. In Franța ca și în Germania, în Belgia ca și în Elveția, ba chiar și în Bulgaria și Serbia. La noi, țara plină de duhuri și tripouri, de cîrciumî și cafenele, nu există încă o Casă care să aparțină în bine celor mulți, casă care să sustragă de la corupție elementele ale căror brațe sănătoase făuresc progresul și bogăția țărei. Această lacună pare că lucrătorii organizați de la noi sînt hotărîți să o înlăture, ridicînd în Capitală o Casă a poporului, în felul multelor Maison du peuple și Volkshaus-uri din Franța și Germania. Casa aceasta odată înfăptuită, va fi o binefacere pentru lucrători; ea va fi însă și un prilej bine venit pentru aceia dintre intelectualii cu tragere de inimă pentru cei mulți cari, în dragostea lor pentru cultură și progres, vor voi să răspîndească în straturile adinei ale mulțime! Învățătură și lumină. Pentru o țară ca a noastră, cu un număr descurajator de analfabeți, Casa poporului va fi un moment fericit, căci cultura răspîndită de aci, va micșora și numărul neștiutorilor de carte, cari constitue o rușine și un adevărat pericol pentru Romînia. Nu numai socialiștii au datoria să contribue la ridicarea acestei Case a poporului, ei toți aceia cari au dragoste de cultură în țara noastră. 2. W A APĂRUT: ■======» Schițe N ® we -------—-------áe I. L. CAIÎAGIALE Un splendid volum de 309 pagini Ediție populară -----------— ------—----- PRO MEMORIA = Lei 1,25 exemplarul j ■===..i De vansare la toți librarii din țară Depozitul general la Librăria ALCAL AY.— București Cite ziare sînt la lume? Un ziar olandez publică amănunte interesante asupra numărului foilor din lumea întreagă. In Europa,cele mai multe ziare, mai bine de 10.000, apar în Germania. Dintre aceste 4000 sunt foi politice, 1500 apărînd zilnic, împreună în 25 milioane de exemplare. Pe an se publică 6 miliarde de exemplare. Ziare nemțești apar și în Africa, în insula Samoa și două în China. Urmează Franța cu 9000 de ziare dintre cari numai 500 apar zilnic. Numărul exemplarelor tipărite și al cititorilor este însă mai mare decât al ziarelor din Germania. ■In Austro-Ungaria apar, în deosebitele limbi vorbite de deosebitele popoare, 5600 ziare. In Anglia apar 4400 de ziare, dintre cari 230 zilnic. Italia are 3000 ziare, dintre cari numai 100 sunt zilnice. Spania are 2000 ziare, dintre cari 300 zilnice. Rusia cea uriașă are numai 2000 de ziare. (200 zilnice) ca și mica Holandă. Belgia are 2200 de ziare, dintre cari unele apar zilnic in mai bine de 100 mii exemplare. Elveția are 1200 de ziare,dintre cari 800 în limba germană,350 în limba franveeză și 50 în limba italiană. Numărul ziarelor cari apar zilnic este de 100. . In: Danemarca apar ,1450 ziare, în Suedia 1000 ;• în: Norvegia .600; Turcia 580;Grecia, 150. .In Bulgaria și Portugalia apar mai puțin de 100 de fol, ....... Marți 31 Iulie 1913 mm ® NUVELELE „DIMINEȚEI“ intra mami! Dobriții de V. DEMETRIUS Cînd încă erau amestecate noaptea cu ziua, în zori, mama Dobrița închidea ușa binișor în urma eî, și eșia în curte. Turcu, o întîmpina voios, sărind și bălăbănindu-și capul, dar nu lătra. Stăpîna sa avea totdeauna grije să zică „sst!”, destul de încet, cu degetul pe buze, și cîinele înțelegea. N’avea pe cine să deștepte zgomotul, decît poate pe vecinii de peste gard, dar așa li se părea mamii Dobrițiî, că se cuvine dimineața. Ea și ziua se mișca cu temere de larmă, punea lucrurile la locul lor binișor, cu grije și călca cu pași de bumbac pe pămînt. Cu pasările Insă nu avea încotro. Nu mai creștea rațe de urîtul măcăitului. Avusese bibilici și le vînduse, amărîtă foarte , le depărtase de casa eî pentru că prea pacatuiau : toată ziua „păcat! pacat !“ eșea din pliscurile lor, iar biata mama Dobrița era de opt ani văduvă. Acum nu mai creștea decît găini. Cocoșul cînta noaptea de două ori, de ca toți cocoșii, ce să-l faci ? iar ziua o pornea cu toate găinile după el, peste gardul din fundul curții, adică pe maidan. Văduva, cu fișiul negru pînă peste vîrfurile urechilor, pe umeri cu scurteica, pe care și vara o purta dis de dimineață, scotea din magazia pleoștită ciurul cu boabe de porumb și copăița cu mei. Scotea hrana la vreme, cînd auzea că păsările încep să-și miște aripile în coteț și să cîrce. Stîrcită jos, arunca întins pe fața pămîntuluî boabele de aur, incit abia aveau vreme găinile să mai cîrce. Culegeau lacome porumbul răvășit pretutindeni de mina darnică și dibace, cocoșul uita să-și tot poftească nevestele la masă * ■ iliîv.arwwski? vîivo + rvl« Ș» 1CU» HC<49« uuuiu I OIIUA.. xArte:•**.*• *nn~m..***** • își făceai vînt peste gard, la maidanul plin de bălării, de gunoaie și de stîrvurî. Privindu-le silința, zborul de cite două ori încercat și cumpănirea lor pe gard, ca mai apoi să sară dincolo pe maidan, stăpîna rostea totdeauna ca mîngîindu-le . — Inima mamii Dobrițiîi Gospodina venea apoi să dea drumul puișorilor, pe cari îl ținea în tinda casei. In vecini se auzea zgomot, glasuri întărîtate intrebau, răspundeau, puneau la cale ziua de azi, abia ivită. La răsărit fișii, bucăți, lunci trandafirii de nouri vesteau că atotputernicul soare se deșteaptă și că negreșit, ca și ele, va da lumină și căldură peste făpturi și peste lucruri, depotrivă. Rotofee, cu bujori în obraji, mama Dobrița, părea veselă că trăește. In licăririle blinde din ochii, tot tineri, ardea pacînic, fără trufie, priceperea că sufletul ei e neîntinat și dulce. Puii de cîteva zile eșită din ouă, cloșca umflată ca un arici, îngrijită și cu gușa plină de cloncate, veneau cu toții să adune meiul nins din pumnii gospodinei. Soarele de aur, meiul de aur, puii de aur, răsunau in sufletul femeiei ca o întreagă avuție. Dîndu-le să mănînce puilor, văduva se înduioșa și le spunea cu drag: — Inima mamii Dobriți.! Gospodina dereticase în odae, pe prispă, măturase toată ograda, pusese apă în ghiveciuri, se bucurase de mireasma busuiocului și a mușcatei și se odihnea acum. Ședea la cămăruța văruită de curind, ferestrele erau deschise și răcoarea dimineței se trecea încet, încet. Soarele, urcat sus, năvălea prin ferestre, patul și zidurile päreau mai albe, florile din ghiveciuri mai vii, frunzele mai verzi. Un zgomot dureros de ramură care se rupe sub povară, o făcu să-și poarte privirea liniștită către vișinul stingher din fundul curții. Vișinul din care pornise zgomotul și care se făcea furcă din trunchi, se despicase cu desăvârșire. O jumătate se rezema ruptă de uluci, iar cealaltă Jumătate rămăsese pe trunchi. Așa vedea mama Dobrița din casă. Cu lac rămî în ochi, trecîndu-șî palmele, grăsune, gîfîind, a venit stăpîna vișinului, s’a apropiat să vadă ce s’a întîmplat. După zgomotul ruperii, un copil apucase să sară pe gard, să-l încalece și să fugă pe maidan. Vișinul se despicase pînă la pămînt. Femeia își puse palmele pe ochi, să nu vadă rana bietului pom. Pe tîlharul de copil îl cunoscuse al cui era. Se gîndi să se plîngă lui tata-sau, se îndreptă către poartă, cînd dădu cu ochii de el. Gavrilă, calfa fierarului, îi ținea sirius, i-l aducea pe sus, și băiatul se zmucea zadarnic să scape. Cînd dădu cu ochii de el, Dobrița deschise gura să-l blesteme, dar rămase așa,, cu gura căscată. Prichindelul se strîmbase de,spaimă și lacrămile făcuseră două pîrne albi pe fața lui nespălată. —, Ce ai căutat, diavole ? putu să spue, păgubita. —, Nu ai vrut să-l rup ! abia își zmulse copilul verfesit din piept, K. ,] — Așa-i! așa-i! dădu din e&o femeia, biruită. Inima mami! Dobrițiî ! ■ Cu vorbele astea, ea mîngită din* tr’odată deopotrivă, și pe vișinul piei* j dut și pe desmeticul de băiat. Peste două zile, noaptea, Dobrița ! aude un cirîut spăimîntat de găini, neobișnuit, venind dinspre cernea*ță. Femeia se dădu jos binișor ,dinț pat, se apropie de fereastra cu gea. Un om îi fura găinile. Ce era să faci ea, o femee ? Pîndește înainte, măcar,să vadă fața hoțului. Era Gavril S calfa de la fierărie. A doua zi păgubita ce ivește în pragul fierăriei. Gavrilă era singur. Șiroaie negre de sudoare curgeau pa trupul lui, pe cînd lăsa pe nicovali.f barosul greu. Muncitorul ’nu auzise, nu vedea, bătînd de zor într’un fier înroșit și înfigînd în jeratic drugul pe care voia să-l lucreze. . — Ce viață chinuită! cugetă păgubita. Parcă î în iad. E numai o apă,5 săracul!... !|! Și mila ei nevindecată, neștirbită, o prididi, fa — Inima mamii Dobriții ! Și mama Dobrița a plecat acasă 5 fără să-î spună o vorbă. Gavrilă n’a văzut-o și n’a crezut niciodată că femeia furată de el, știe cine a păgubit-o. — La urma urmei, tot mi-a lăsat și mie destule pasări, mărturisise ea vecinei Marghioala. In ziua de Sf. Ilie, întorcîndu-se de la biserică, mama Dobrița vede din prag că om străin i-a cotrobăit prin casă. Busuiocul căzut de pe lingă geam, ghiveciul spart, floarea ruptă în cădere, erau semne că pe acolo intrase hoțul. Salteaua patului dală peste cap, lada deschisă ! Hoțul furase toate albitimp, sună și cearșaful de pe pat. Bani nu fuseseră în casă. Ticălosul nu putea să fie decît om cunoscut, care intrase de multe ori in casă și pe care cîinele nu-l lătra. Turcu era paznic credincios și aspru cu străinii. Cu bani rupți de la gură și târzia de tot a putut gospodina să înlocuiască lucrurile furate. Prea bun ar fi Dumnezei dacă Paterta, spunea ea cu ochii îndreptați către cer pe cînd lucra la cearșafuri, la ciorapi, la ștergare, oftînd după cele furate. In ajunul Crăciunului, mama Dobrița se pomenește cu Marghioala că-i vine în casă, gata să cadă în genunchi, cu lacrămile cît fasolea de mari. __ Uită-te la mine, a spus și cela din urmă hoața, deschiindu-se la piept, nici acum n’am cămașa.; jskîi se sfîșie bărbatul cînd e beat, bate de mă usucă ! N’am ciorapi ÎOfi ghete! Iartă-mă, mamă Dobrița, nemernica de mine! ! Și femeea se desgolea la piept, ridica fusta pînă peste șolduri, și arăta pe unde a fost bătută. Nenorocita era mai mult vînătă de lovituri decît albă. Femeea care fusese prădată, nai mai putu suferi asemenea priveliște și izbucni în lacrămi: .— Inima mânui Dobrițiî ; . în V., DEMETRIUS ; Cea mai mare gară din lume Gara care se construește acum la New-York și care va deservi linia New- York-Pensylvania va fi într’adevăr cea mai mare gară din lume. Ea vai fi o minune arhitectonică, unică, în lume. Construcția gărei va fi terminata în 1915 și va costa 800.0OQ.000 de lei. Principala inovațiune a gărei vor fi balcoanele care vor primi pe călători la descinderea din tren. Liniile vor fi în subsol și deasupra gărei se vor ridica clădiri de cîte 20 de caturi ——— M - Dsputații ca» da afaesii ■ Ziarele ungurești publică lista deputaților guvernamentali cari amestecă politica cu afacerile. Din 413 deputați cîțî sînt în Camera maghiară, — afară de cei 40 delegați croați — 137 deputați reprezintă, tot atîția, patrioți de afaceri, vîrîți pînă peste cap în fel de fel de întreprinderi financiare, ca societăți de asigurare, societăți industriale, bănci, ,etc. Unii dintre ei sunt membri,în consiliile de admistrație a . duzini , de societățî, cari igaurează de influența politică a politicianilor guvernamentali. Totuși, există ^] • Ungaria o lege a incompatibilitâților, parlamentare". Din nenorocire există însă și o majoritate care împedică cu multă îndărătnicie aplicarea acestei legi. Și să mai spunem : ca la noi la nimeni ? Vai, piere și această vorbă născută din înțelepciunea străbună și perpetuată prin moravurile strănepoților; ! ■