Dimineaţa, septembrie 1913 (Anul 10, nr. 3411-3440)
1913-09-19 / nr. 3429
&nul X—He. 3429 — O PUBLICITATE A concedată exclusiv AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER © Comp. Strada Doamnei No. 8, Etaj I.—Telefon */4 PAGINI 1**1*%6-8-10-12 Ca cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLE Birrourila ziarului: Str. Sărindar No. 11. — București UN ABONAMENTE CD FREU: 1 Un an Uei 20.—; 6 Inni Lei 11 § 3 Inni (Lei 6. — Pentru străinătate prețul este Indok t TELEFOm 4 LiSil No. 114 20; 34 73; 14 90; 12 40 ■CX Bff S3 JE* OM. TIRJ OW In America este foarte răspîidit jocul numit Polo care este foarte periculos și care se execută calare sau de pe schelet© de automobil Austria și protejații el Albania și Bulgaria, sprijinite de diplomația austriacă . Doi protejați a avut Austria în ultimul timp: Bulgaria și Albania. Pe bulgari i-a apărat așa de bine că au fost siliți să cedeze pe toată linia față de sîrbi și de greci și îi dusc din urmă și față de turci.. Nici protecția acordată Albaniei nu a fost mai fericită. In primul raid, acțiunea diplomației austriace a făcut ca noul stat să se întemeaze pe baze insuficiente, lipsit de întinse și bogate ținuturi albaneze, în schimbul încorporării orașului Scutari obținut de la regele Nikita cu ajutorul vaselor de războiț ale puterilor. Și nu s’ar putea spune că Austria n’a făcut totul ca să-și apere protejații. Pe bulgari i-a apărat risc îr ror vechi prietenii și un mare eșec. Pe albanezi i-a sprijinit cu riscul unuui războiu european în care un succes al Austriei era foarte problematic. Dar, precum nu și-a putut conduce barca în propriile ei interese, tot așa diplomația austriacă n’a reușit să se impună nici cînd a fost vorba de alții. I-a lipsit Austriei autoritatea care dă rimă piedici și înlătură furtuni. Ea n’a avut cuvîntul greu care hotărăște în clipe decisive și n’a fost ascultată cînd a făcut să răsune cuvîntul ei șovăitor și lipsit de sinceritate. Diplomația austriacă știa clar că la spatele ei nu este o forță care să vegheze și s’o secondeze atunci cînd nevoia ar fi cerut. * - - # * Cînd Austria își trîmbița succesul repurtat cu sprijinul întregei Europe, asupra regelui Nikita, în chestia Scutari, diplomația austriacă semnase renunțarea la ținuturile fiară de cari Albania nu putea lua ființă ca stat de sine stătător. Renunțase Austria la orașele cele mai însemnate cari ar fi revenit de drept Albaniei, renunțase la ținuturile cele mai roditoare populate de albanezi, numai ca să cîștige o victorie aparentă în chestia Scutari, și nu s-a opus la fixarea unei granițe arbitrare albano-sîrbe care reducea noul stat la dealuri și stînci. In clipa cînd puterile aveau să hotărască de soarta Albaniei, diplomația austriacă nu se gîndea decît la chispuit cum să-și salveze prestigiul și nu la mijloacele pentru întărirea Albaniei. Diplomația contelui Berchtold s-a servit de chestia albaneză ca de un paravan sub care să-și ascundă slăbiciunea și nu ca de un moment în care să-și impună voința ce i-a lipsit. Albania a fost pentru Austria un prilej de derutare a opiniei ei publice și nu o chestiune de dreptate pe care ar fi voit s’o apere numai ca atare. N’a știut diplomația austriacă ce este dezinteresarea și sinceritatea nici cînd a fost vorba de chemarea la viață nealtîrnată a unui neam nedreptățit și de aceea ea n’a „avut nici autoritatea necesară ca să facă eficace sprijinul ei. Rezultatul la care au ajuns bulgarii și albanezii cari au avut nenorocul să ramînă sub ocrotirea Austriei va constitui desigur un moment hotărîtor în orientarea politică a statelor cari au gravitat în jurul Vienei. Se va ști că avînd sprijinul diplomației austriace, eșecul este dinainte asigurat statului care se lasă înșelat de intrigile diplomaților Ballpatz-uuî.1 Și nu va uita nimeni că în momentele decisive prin cari a trecut Europa în anul 1913, Austria a fost aceea care a culminat în înfrîngere pe toate tărâmurile. Reduși la sprijinul diplomației austriace, bulgarii au fost siliți să cedeze pe toată linia. Fi-va oare acelaș lucru și cu albanezii? Aceștia, și cu deosebire albanezii anexați Serbiei, Greciei și Muntenegrului, și-au dovedit sentimentele și firea și pînă acum. Ei au arătat încă sub stăpînirea turcească că nu suferă stăpînirea străină și dacă nu ca soldați, ca răsvrătiți știu să mînuiască arma. Văile și munții albanezi au răsunat secole de-a rîndul de chemarea la libertate pornită de la fruntașii urmașilor lui Skanderbeg. Dibra care a fost cucerită de albanezi acum, a fost doar și altă dată leagănul răzvrătirei albaneze. Și tot ținutul albanez încăput azi, din incapacitatea diplomației austriace, în stăpînire străină, a fost odinioară străbătut in lung și în lat de luptătorii doritori de viață neatîrnată. Desigur, nu va fi războinl între Albania și Serbia, Grecia sau Muntenegru. Va fi însă luptă, luptă aprigă, pe viață și moarte între albanezi și stăpînitorii hoții pe cari neamul de secole nedreptățit nu-i voește și nur i va voi. M. Sărățeanu -------------- —a3S>-- --------------- - piie iif8_preiiie!’8 Primim următoarele : „Care este situația tinerilor elevi din școalele militare pregătitoare în urma timpului petrecut în campanie ? Ei fiind luați din școalele cărora aparticipau la 23 iunie la decretarea miobilizării și au fost repartizați la diferite corpuri, cu ordin de mobilizare, unde au îndeplinit funcțiuni care se încredințează numai sublocotenenților și locotenenților, în unele corpuri au fost chiar comandanți de unități, ca companii, baterii, etc. Legea de înaintare în armată spune: „Timpul petrecut în școalele militare pregătitoare nu se ține în seamă ca ani de serviciu.’". Dar tot legea mai spune : „Timpul petrecut în campanie se " socotește dublu". In acest caz cum se va trece acestor tineri ce se găsesc în școalele militare timpul de 2 luni și 11 zile, sau dublu după regulamente 4 luni și 22 zile? Avînd în vedere că d. ministru de războiu prin înalta sa bunăvoință, a ordonat ca tinerii cu termin redus, chiar fără a mai fi fost avansați caporali sau sergenți, dar care au luat parte la campanie, au fost avansați sublocotenenți direct. Avînd în vedere că voluntarii cu 6 și 7 clase cari au luat parte în campanie, au fost admiși în școalele pregătitoare, fără a mai da examen etc. Pentru a avea și noi de pe urma campaniei un imbold care să ne îndemne și mai mult la sacrificii pentru țară și , tren, dacă ne este permis facem următoarea propunere: „Elevii școalelor pregătitoare militare care au luat parte la campania din 1913 și sunt notați bine de șefii sub a căror ordine s’au găsit în acele momente, să fie avansați sublocotenenți pe ziua de 1 Aprilie 1914". Binevoind a ști că pînă la această dată și cursurile anului II în toate școalele pregătitoare militare sunt terminate. De la această dată și pînă la iunie cînd sunt examenele se fac aplicațuni și diferite teme și care toate s’au făcut cu prisosință în timpul campaniei în Bulgaria. Mai mulți elevi din școalele militare pregătitoare - Tunul Âpiloar e petrec lucruri urîte de tot. Tuturor plinîtarilor și denunțurilor nrecise ivite, de la an capăt la altul al fărei și privitoare la schingiurile săvîrșite în armată în timpul campaniei, nu îi s’a dat nici o ascultare, de ceî cari aveau datoria s’o facă. In schimb însă, s’a pornit o adevărată goană în contra acelora cari au arătat prin ziare suferințele și umilirile îndurate din partea unora din șefii lor. Se dovedește astfel, încă odată, că la noi nu există dreptate pentru cei de jos, că cei cu instincte sanguinare își pot permite orice cruzime fără teamă de pedeapsă. Cred care conducătorii tăceî că în sufletul poporului nu trăește destul de puternică și de întemeiată credința în simțul fie dreptate al stăpînitorilor săi și că e nevoe să sporească această credință prin noul acte de arbitrar și de bun plac? Ne facem datoria să Ia arătăm că e un joc primejdios acela la care «se dedau și că opinia publică a țăreî pe drept cuvînt revoltată, nu va putea fi liniștită decit făcinduse dreptate, indiferent da cei cari vor fi loviți, indiferent din ce clasă, sau din ce castă fac parte. ■ Cei miei nu-s doar sortiți să plătească totdeaua oalele sparte. Joi la septembrie 1913 GÎNDURI SIMPLE Ei manîncă spinarea . Bulgăroii, bulgărocdcele și bulgărașii de pe malul Dunărei pîndind trecerea vapoarelor noastre se dedau la tot felul de necuviințe față de cei cari călătoresc sub pavilionul românesc. Azi așa, mîine așa, au ajuns de m'am pus și pe mine pe gînduri. Zic. . .jure, cel de făcut cu obrăznicia asta care mai la urma urmei o să sfârșească unii de tot, avîndu-se în vedere că nici marinarii noștri,nu’s d’ăia cu crucea în sin, cari să facă filozofie când alții înjură de spurcă valurile Dunărei? Și ca întotdeauna, hop și ideea salvatoare! Dacă acel oameni se ostenesc zilnic ca să ne facă manifestații"" în limba lor, și cum ii taie pe el dovleacul, negreșit că trebue să aibă vreo nevoie, vreo intenție. După toata manifestările lor, socoé că bieții oameni suferă de o strașnică mîncărime de spinare și că le-ar trebui un tratament cu miere flexibile de corn, care să-l vindece măcar pe cîțiva ani de mania manifestațiilor gălăgioase pe malul Dunărei. Și zăă, nu că am pretenția de a concura cu Iulia Poloneza, sau d-na de Țebeș, dar lucrul o să se întîmple. Cîteva bărci cu marinari vor debarca și va pune în aplicare tratamentul bine și îndesat de n’or mai zice vecinii, nu.iau cînd vor vedea vapoare pe Dunăre. Cine caută, găsește și bulgarii caută bătaia cu luminarea, ca să s ri așa. Numai să nu-l auzim profitînd pe urmă, că ei sînt în, stare s’ o facă, drept recunoștință pentru lecția de bună cuviință ce le-o vom da pe gratisma paroli r t , • v"* ........ — gi-Stan Bolovan