Dimineaţa, septembrie 1913 (Anul 10, nr. 3411-3440)

1913-09-19 / nr. 3429

&nul X—He. 3429 — O PUBLICITATE A concedată exclusiv AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER © Comp. Strada Doamnei No. 8, Etaj I.—Telefon */4 PAGINI 1*­*1*%6-8-10-12 Ca cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLE Birrourila ziarului: Str. Sărindar No. 11. — București UN ABONAMENTE CD FREU: 1 Un an Uei 20.—; 6 Inni Lei 11 § 3 Inni (Lei 6. — Pentru străinătate prețul este Indok­ t TELEFOm 4 LiSil­ No. 114 20; 34 73; 14 90; 12 40 ■CX Bff S3 JE* O­M. T­IRJ O­W In America este foarte răspî­idit jocul numit Polo care este foarte periculos și care se execută calare sau de pe schelet© de automobil Austria și protejații el Albania și Bulgaria, sprijinite de diplomația austriacă . Doi protejați a avut Austria în ultimul­­ timp: Bulgaria și Albania. Pe bulgari i-a apărat așa­ de­ bine că au­ fost siliți să cedeze pe toată linia față de sîrbi și de greci și îi­ d­usc din urmă și față de turci.. Nici protecția acordată Albaniei nu a fost mai feri­cită. In primul raid, acțiunea diplomației austriace a fă­cut ca noul stat să se întemeaze pe baze insuficiente, lipsit de întinse și bogate ținuturi albaneze, în schim­bul încorporării orașului Scutari obținut de la regele Nikita cu ajuto­rul vaselor de războiț­ ale­ puterilor. Și nu s’ar putea spune că Austria n’a făcut totul ca să-și apere prote­jații. Pe­­ bulgari i-a apărat risc îr ror vechi prietenii și un mare eșec. Pe albanezi i-a sprijinit cu riscul unuui războiu­ european în care un succes al Austriei era foarte problema­tic. Dar, precum nu și-a putut­­ con­duce barca în propriile ei interese, tot așa diplomația austriacă n’a re­ușit să se impună nici cînd a fost vorba de alții. I-a lipsit Austriei au­toritatea care dă rimă piedici și în­lătură furtuni. Ea n’a avut cuvîn­tul­ greu care hotărăște în clipe decisi­ve și n’a fost ascultată cînd a fă­cut să răsune cuvîntul ei șovăitor și lipsit de sinceritate. Diplomația austriacă știa clar că la spatele ei nu este o forță care să vegheze și s’o secondeze atunci cînd nevoia ar fi cerut. * - - # * Cînd Austria își trîmbița succe­sul repurtat cu sprijinul întregei Eu­rope, asupra regelui Nikita, în che­stia Scutari, diplomația austriacă semnase renunțarea la ținuturile fia­ră de cari Albania nu­­ putea lua fiin­ță ca stat de sine stătător. Renunțase Austria la orașele cele mai însem­nate cari ar fi revenit de drept Al­baniei, renunțase la ținuturile cele mai roditoare populate de albanezi, numai ca să cîștige o victorie apa­rentă în chestia Scutari, și nu s-a o­­pus la fixarea unei granițe arbitrare albano-sîrbe care reducea noul stat la dealuri și stînci. In clipa cînd pu­terile aveau să hotărască de soarta Albaniei, diplomația austriacă nu se gîndea decît la chispuit cum să-și sal­veze prestigiul și nu la mijloa­cele pentru întărirea Albaniei. Diplomația contelui Berchtold s-a servit de chestia albaneză ca de un paravan sub care să-și ascundă slăbiciunea și nu ca de un moment în care să-și impună voința ce i-a lipsit. Albania a fost pentru Austria un prilej de derutare a opiniei ei publice și nu o chestiu­ne de dreptate pe care ar fi voit s’o apere numai ca­ atare. N’a știut diplomația austriacă ce este dezinteresarea și sinceritatea nici cînd a fost vorba de chemarea la viață nealtîrnată a unui neam ne­dreptățit și de aceea ea n’a „avut nici autoritatea necesară ca să fa­că eficace sprijinul ei. Rezultatul la care au ajuns bul­garii și albanezii cari au avut ne­norocul­­ să ramî­nă sub ocrotirea Austriei va constitui desigur un moment hotărîtor în orientarea po­litică a statelor cari au gravitat în jurul­ Vienei. Se va ști că avînd sprijinul diplomației austriace, eșe­cul este dinainte asigurat­­ statului care se lasă înșelat de intrigile di­plomaților Ballp­atz-u­uî.1 Și nu va uita nimeni că în momentele deci­sive prin cari a trecut Europa în anul 1913, Austria a fost aceea care a culminat în înfrîngere pe toate tărâmurile. Reduși la sprijinul diplomației­­ austriace, bulgarii au fost siliți să cedeze pe toată linia. Fi-va oare a­­celaș lucru și cu albanezii? Aceștia, și cu deosebire albanezii anexați Serbiei, Greciei și Muntenegrului, și-au dovedit sentimentele și firea și pînă acum. Ei au arătat încă sub stăpînirea turcească că nu suferă stăpîn­irea străină și dacă nu ca sol­dați, ca răsvrătiți știu să mînuiască arma. Văile și munții albanezi au răsunat secole de-a rîndul de che­marea­­ la libertate pornită de la fruntașii urmașilor lui Skanderbeg. Dibra care a fost cucerită de alba­nezi acum­, a fost doar și altă dată leagănul răzvrătirei albaneze. Și tot ținutul albanez încăput azi, din in­capacitatea diplomației austriace, în stăpînire străină, a fost odinioară străbătut in lung și în lat de luptă­torii doritori de viață neatîrnată. Desigur, nu va fi războinl între Al­bania și Serbia, Grecia sau Munte­­negru. Va fi­ însă luptă, luptă apri­gă, pe viață și moarte între albanezi și stăpînitorii hoții pe cari neamul de secole nedreptățit nu-i voește și nur i va voi. M. Sărățeanu -------------- —a3S>-- --------------- - piie iif8_preiiie!’8 Primim următoarele : „Care este situația tinerilor elevi din școalele militare pregătitoare în urma timpului petrecut în campa­nie ? Ei fiind luați din școalele cărora aparticipau la 23 iunie la decretarea miobilizării și au fost repartizați la diferite corpuri, cu ordin de mobili­zare, unde au îndeplinit funcțiuni care­ se încredințează numai sublo­cotenenților și locotenenților, în u­­nele corpuri au fost chiar coman­danți de unități, ca com­panii, bate­rii, etc. Legea de înaintare în armată spune: „Timpul petrecut în școalele mi­litare pregătitoare nu se ține în sea­mă ca ani de serviciu.’". Dar tot legea mai spune : „Timpul petrecut în campanie se " socotește dublu". In acest caz cum se va trece aces­tor tineri ce se găsesc în școalele militare timpul de 2 luni și 11 zile, sau dublu după regulamente 4 luni și 22 zile? Avînd în vedere că d. ministru de războiu prin înalta sa bună­voință, a ordonat ca tinerii cu termin re­dus, chiar fără a mai fi fost avan­sați caporali sau sergenți, dar care au luat parte la campanie, au fost avansați sublocotenenți direct. Avînd în vedere că voluntarii cu 6 și 7 clase cari au luat parte în campanie, au fost admiși în școalele pregătitoare, fără a mai da examen etc. Pentru a avea și noi de pe urma campaniei un imbold care să ne îndemne și mai mult la sacrificii pentru țară și , tren, dacă ne este permis facem următoarea propunere: „Elevii școalelor pregătitoare mi­litare care au luat parte la­ campa­nia din 1913 și sunt notați bine de șefii sub a căror ordine s’au găsit în acele momente, să fie avansați sublocotenenți pe ziua de 1 Aprilie 1914". Bine­voind a ști că pînă la aceas­tă dată și cursurile anului II în toate școalele pregătitoare militare sunt­ terminate. De la această dată și pînă la iunie cînd sunt examenele se fac aplicațuni și diferite teme și care toate s’au făcut cu prisosin­ță în timpul campaniei în Bulgaria. Mai mulți elevi din școalele mi­litare pregătitoare - Tunu­l Âpiloar­­ ­e­ petrec lucruri urî­te de tot. Tuturor plinîtarilor și denunțuri­lor nrecise ivite, de la an capăt la altul al fărei și privitoare la schin­­giurile săvîrșite în armată în tim­pul campaniei, nu îi s’a dat nici o ascultare, de ceî cari aveau dato­ria s’o facă. In schimb însă, s’a pornit o ade­vărată goană în contra acelora cari au arătat prin ziare suferințele și umilirile îndurate din partea unora din șefii lor. Se dovedește astfel, încă odată, că la noi nu există dreptate pentru cei de jos, că cei cu instincte sanguina­re își pot permite orice cruzime fă­ră teamă de pedeapsă. Cred care conducătorii tăceî că în sufletul poporului nu trăește des­tul de puternică și de întemeiată credința în simțul fie dreptate al stăpînitorilor săi și că e nevoe să sporească această credință prin noul acte de arbitrar și de bun plac? Ne facem datoria să Ia arătăm că e un joc primejdios acela la ca­re «se dedau și că opinia publică a țăreî pe drept cuvînt revoltată, nu va putea fi liniștită decit făcindu­­se dreptate, indiferent da cei cari vor fi loviți, indiferent din ce clasă, sau din ce castă fac parte. ■ Cei miei nu-s doar sortiți să plă­tească totdeaua oalele sparte. Joi la septembrie 1913 GÎNDURI SIMPLE Ei manîncă spinarea . Bulgăroii, bulgărocdcele și bulgă­­rașii de pe malul Dunărei pîndind trecerea vapoarelor noastre se de­­dau la tot felul de­ necuviințe față de cei cari călătoresc sub pavilionul­ ro­mânesc. Azi așa, mîine așa, au ajuns de m'am pus și pe mine pe gînduri. Zic. . .j­ure, ce­l de făcut cu obrăznicia a­­sta care mai la urma urmei o să sfârșească unii de tot, avîndu-se în vedere că nici marinarii noștri,nu’s d’ăia cu crucea în sin, cari să facă filozofie când alții înjură de spurcă valurile Dunărei? Și ca în­totdeauna, hop și ideea salvatoare! Dacă acel oam­eni se ostenesc zil­nic ca să ne facă m­ani­fes­tații"" în lim­ba lor, și cum ii taie pe el dovlea­cul, negreșit că trebue să aibă vreo nevoie, vreo intenție. După toata manifestările lor, socoé că bieții oameni suferă de o strașni­că mîncărim­e de spinare și că le-ar trebui un tratament cu miere flexi­bile de corn, care să-l vindece măcar pe cîțiva ani de mania manifesta­țiilor gălăgioase pe malul Dunărei. Și zăă, nu că am pretenția de a concura cu Iulia Poloneza, sau d-na de Țebeș, dar lucrul o să se întîmple. Cîteva bărci cu marinari vor debar­ca și va pune în aplicare tratamen­tul bine și îndesat de n’or mai zice vecinii, nu.iau­ cînd vor vedea vapoa­re pe Dunăre. Cine caută, găsește și bulgarii ca­ută bătaia cu luminarea, ca să s­ ri așa. Numai să nu-l auzim profi­tînd pe urmă, că ei sînt în, stare s’ o facă, drept recunoștință pentru lecția de bună cuviință ce le-o vom da pe gra­tis­­ma paroli r t , • v"* ........ — gi-­Stan Bolovan

Next