Dimineaţa, noiembrie 1913 (Anul 10, nr. 3472-3501)
1913-11-25 / nr. 3496
Acu! 5a. ~4SÜ — 0-8-10-12 PAGINI Societatea ortodoxă a d-nelor romíné Director: CONST. MILLE Sîurourile statului: Str. Sărindar No. 11. — București ftzimBatPö.aiíisme prețul «ste 5sat3 © 88 < 111’k',TELEPOW ~4 LÍWI ’p. I 14 IO. 64'?3» 24 22 40 PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CASTEL SCHULDEM II Comp. Str. Ksrageorgavici 9, Etaj I.—Telefon s/4 la H șljon# II FRANȚA GUVERNELE CAD CIND NU MAI AU ÎNCREDEREA PARLAMENTULUI In Franța a căzut un guvern și ritul ii ia locul. Guvernul căzut a fost doborât de lipsa de încredere la el a majorității reprezentanților națiunei. Așa cad guvernele franceze. Cînd parlamentul nu mai vrea un guvern acesta din urmă trebue să se retragă. Voința națiunei vorbește atunci cind vorbesc reprezentanții ei. . La noi lucrurile se petrec altfel. Parlamentele sunt dizolvate cînd guvernele nu mai au încredere In de. Deputații și senatorii, întitulați reprezentanți ai națiunei, își pierd mandatul de îndată ce au pierdut încrederea guvernului. Aceasta arată că între situația de la sol și aceea din Franța este o deosebire esențială. La noi națiunea are nevoe de lncredenea guvernului, pe cînd în Franța guvernul are nevoe de încrederea națiunei. Și totuși, la baza vieții noastre publice avem și noi ca și în Franța o lege a legilor care stabilește suveranitatea voinței naționale. Și la noi ca și în republica franceză toate puterile emană de la cei mulți, iar cei aleși nu sunt chemați decit sa aducă la îndeplinire ceea ce este în sentimentul națiunei. * La noi, guvernele își alcătuesc parlamentele. Fiecare guvern își a re parlamentul pe care-l voește. In Franța, parlamentele își au guvernul pe care-l voiesc G în* o s ă vie un nou guvern, la noi primul lucru care se face este dizolvarea parlamentului ales de guvernul căzut. Primenirea începe de sus, de la guvern, se întinde asupra corpurilor legiuitoare, trece la administrație și nu se oprește nici în instituțiile cari se bucură de o așa numită autonomie în conducere Totul, deja mare la mic, se schimbă cînd vine un alt guvern. Ar părea că ministeriabilii la noi sunt șefii unor vaste clientele politice, rezerve cari nu așteaptă decit ridicarea la rang a șefului ca să-și valorifice și ele dreptul la conducerea națiunei. Și, întrucît aceste rezerve au soarta șefilor, ele sunt ținute să-i sprijinească fiind vecinia ta alternativa: cu miniștri, la putere, fără ei, la opoziție. Așa fiind, dacă numeroasa clientelă, într un moment de rătăcire, se depărtează de la singura cale ce i se impune, ea cade în disgrație, guvernul ni mai are încredere în ea și parlamentul se dizolvă. Și impreună cu rătăcita clientelă cad sefii cari constituesc guvernele. * La noi nici dizolvarea parlamentelor, nici căderea guvernelor, nu sunt provocate de neîncrederea națiunei. De încrederea ei doar nu au nevoe ocîrmuitorii de la noi. Nevoe e numai de încredere reciprocă între șefii și clienții lor. Atîta timp cît se menține această încredere, totul merge de minune la cea mai fericită dintre țări, în Romînia. O singură împrejurare mai intră în socoteala vieții noastre publice: grija de clientela rămasă în afară de... conducerea țărei. Cînd clientela în opoziție nu mai poate de nerăbdare, atunci clientela de la putere trebue să-l cedeze locul. Și orieit de bun a fost un guvern, el nu găsește pe niment la noi pe care să se bîzue în nerespectarea nerăbdărei celeilalte clientele. Guvernul trebue să cadă, aceasta este legea care se impune, fiindcă altul trebue să-i ia locul. Cauze de alt ordin nu prea intervin în noi în schimbarea ocîrmuitorilor, în Franța, însă este altfel. Viața publică a republici este așa fel îndreptată încît între lege și realitate este întotdeauna o legătură și cei chemați să conducă ,nu uită niciodată că au a se supune și ei legilor. La noi este altfel. M. SĂRĂȚEANU Cn cele din urmă știri din lumea Întreagă ABONAMENTE CU PREMII: Varan Lel 30.—. 6 mai Lel 11 . 3 luni Le G. - fl JD-sta Anastasia G. Filipescu Pe un timp superb plin de soare , bucurie s’afl pus acum trei ani, în luna Noembrie, bazele societăței pentru apărarea sfintei religii strămoșești, societate intitulată a femeilor ortodoxe române. O splendidă procesiune cu arhiereii și episcopii trei în frunte, urmată de toți cei mari simt romînește, de doamnele dun vița cea mai boerească, a străbăut în acea zi neuitată stradele Capialei, ducîndu-se să asigure pe șeful bisericei noastre de nemurirea ralidei ortodoxe. Sînt numai trei ani de atunci și ce vis, ce drum înălțător și triumfal a fost străbătut de doamnele romane în care a bătut cu atîta elan inima plină de dorul și credința strămoșească! Zece grădini de copii au fost înființate, grădini unde copii de muncitori găsesc bunătate, îndrumare spre religie, în fiece an numărul acestor grădini sporește. Oameni de bine ca d. Virgil Pleșoianu, s’au găsit care să dăruiască cîte o casă și un teren pentru înființarea acestui adăpost folositor copilăriei, exemplu nobil care ar fi de dorit să găsească cît mai mulți imitatori. In Azuga, Tg.Ocna și Gâărași, societate», a înființat de asemeni grădini de copii cari funcționează de minune, iar la actualul congres din Iași, se știe că a fost inaugurată în localul propriu al societătei, o grădină de copii model ce va fi de mare folos lucrătorilor de la Socola. , Aci nu se mărginește însă întreaga activitate a societăței ortodoxă. Bibliotecile populare, constituesc și ele un șirag de nestimate în frumoasa cunună de educație și cultură a d-nelor române. Aproape în fiece periferie a Capitalei, societatea ortodoxă a înființat biblioteci de lectură care sunt foarte cercetate de clasa doritoare de a-și cultiva mintea. Cele mai principale sunt: Biblioteca Maria Mareș (școala primară de fete din Precupeții Noui), unde citesc regulat elevele și părinții lor. Biblioteca „Maria Const. Mille“ de la școala mixtă din șoseaua Pantelimon, dăruită de soția directorului nostru, e una din cele mai cercetate biblioteci. Asemenea și bibliotecile de la spitalul militar, spitalul de copii, închisoarea Văcărești, Biblioteca „Grigore și Adina Olănescu“ la școala de fete No.16 din str. Ion Creangăț • ales c firul" cărți" au fost donate de d-nele M. Glogoveanu și B. Mihailescu. Pe lingă grădinele de copii și biblioteci,mai avem internatul de fete din București și actualmente internatul din Iași, unde copilele vor fi crescute sub supravegherea și controlul de aproape al d-nelor din comitetul central care au bine meritat dela Patrie. In capul societăței veghiază cu toată vîrsta sa înaintată d-na Assyka Gr. Filipescu. D-sa cercetează tot ce se face de societate și nu lipsește dela te deumurî și alte solemnități importante.E secondată de un mănunchiul de doamne toate bune patriote, toate profesînd un cult și o ascultare deosebită pentru venerabila lor prezidentă, reprezentantă a adevăratei boerimi romînești cu dor de țară și de sfînta religie ortodoxă. Fulmem Citiți în pagina II-a: Dinu Mihan Roman .de CONST. MILLE Luni 2& Noembrie 1313 NUVELELE „DIMÎNEȚEî* DECEPȚIE *”de LIA HARLA „Bună ziua”, și glasul femeii se auzi sfios, deabea înțeles. Tirajul șef de cabinet prin mirat și oareșî cum încurcat la fîneca care pășise ușor pînă lîngă birou. Ochii lui se opriră întrebători pe chipul din fața lui: „Doamnă.... Mă rog... luați loc”. Cîteva clipe tăcură amindoi. Femeea cută să se deprindă cu lumina discretă pe care o lampă cu abat joci roșii o împrăștia în juru-î. Amurgul care se lăsa și a cărei lumină violetă străbătea prin geamurile ferestrelor se lăsa asupra lucrurilor din odae ea un abur ușor străvezut. In fundul od&ea un pian pe care stau așezate într’un fel de neorînduiala căutată o mulțime de nimicuri: fotografii, bibelouri, obiecte de etajară banale și fără preț. O banchetă de lemn în dreptul pianului pe care ar fi putut sta oricînd doi inși, lăsa să se înțeleagă că se făcea ades muzică la patru salini. Pe o canapea îngustă o blană aruncată artistic. Un jeț adînc, moale, îmbrăcat cu o țesătură romînească îmbia la odihnă. Pe păreți, covoare și cîteva tablouri. La lumina nedeslușită pe care o împrăștia lampa cu abat-jour roșu celelalte lucruri din odae nu se deslușeau bine. Totul părea vag, conturat deabia, pierdut într’un amurg ciudat. Dintr’o aruncătură de ochi, femeea cuprinde totul. Pînă și chipul tînărului necunoscut care stetea în fața ei, întors cu spatele la slaba lumină a lămpii și ai cărui ochi sclipeau vii și întrebători: „Luați foc, doamnă“, „Mulțumesc. Venisem să vă rog.... și cum la minister ar fi trebuit să aștept prea mult, vă rog să mă iertați că am îndrăznit... Mi se spusese că dv. sunteți în măsură să mă ajutați....." Vorbea grăbit, repezind cuvintele ca sa ascundă încurcătura în care se afla: „Nu face nimic. Spuneți,mi cu ce vă pot fi de folos”. Atitudinea lui era rece, severă aproape. Voia să arate astfel că deși singuri și acasă la el, ea nu avea să se teamă de nici o intimitate. Femeea se simți mai la largul ei. începu să spue la ce venise. Se ruga de indulgența ministrului. Era într’o încurcătură mare, avea nevoe de sprijin ca să poată birui. Bărbatul ei era râd, nu-și vedea de slujbă și era amenințat să fie dat afară. Ce se vor face ? Avere n’aveau. Ar muri de foame. Acum, cum o femee cu judecată se pot ține în rîndul lumii. Și intr’o desfășurare dureroasă, femeea desvălui acestui străin, atîta durere sufletească, toată mizeria unei întregi categorii de oameni cu leafă puțină, siliți totuși de Împrejurări să trăiască mai presus de mijloacele lor. Tînărul șef de cabinet, elegant, fericit, mulțumit de situația lui, nu o înțelegea. O ascultă privind’o. Pe fiecare clipă simțea cum se stringe în sufletul lui un simțimînt vag de simpatie pa care-i avusese pentru femeea din fața lui ori de cite ori o văzuse trecînd. Căci străina din fața lui nu eră o necunoscuta. De multe ori, stînd picior peste picior la Capșa, pe trotuarul îngust pe care se îmbulzesc trecătorii în zilele și serile de seară, o vedea trecînd grăbită, serioasă și modestă. Atunci privirile lui se opreau o clipă pe silueta ei fină, pe îmbrăcămintea ei simplă și o urmareau apoi pînă ce se pierdea în vălmășagul atîtor făpturi elegante, în haine scumpe, bătătoare la ochi. Nu’șî o închipuise bogată, dar acum, cînd îi așternea sub ochi întreaga ei mizerie sufletească, cînd o vedea în fața lui cerșind — căci și cererea unui cuvînt bun lui i se păruse o cerșetorie — simția ca un fel de barieră între eî doi, între situația lui înaltă pentru care nu se cere nici un merit și starea eî de femee de slujbaș. Ii plăcuse fermea fără să știe cine e. Acum nu î mai plăcea. Nici nu-l mai interesa. In cîteva minute știa și cum o chiamă, și cine e, o vedea de aproape și farmecul necunoscutului se pierdu cu totul. Ca orice om ajuns, simțea un fel de dispreț pentru cei rămași mai prejos decît el și orice fel de atențiune arătată,unuia din ei i se părea câ-t duce-înaopi de unde, plecase, că-1 aproace-Aio$-odinioari.Femeia aștepta. Strălucirea de lua naintea ochilor lui, care străbătea prin lumina nedeslușită a odăii, se stinse cu totul. Plictisit, cu un aer afectat, își pironise privirile într’un colț întunecos al odăii și aștepta ca femeea să sfîrșească. Apoi deodată, ca și cînd ,și’ar fi adus ceva aminte, zise repede: „Bine, doamnă, mă voi interesa. Vom vedea ce e de făcut. Acum, să mă iertați. Astă seară trebue să mă duc la teatru și mai am ceva de lucru cu ministrul acasă la el”. Era un dat afară vădit, fără înconjur. Femeea înțelese, își strînse în jcurul gâtului blana care-l alunecase pe umăr, înclină ușor capul și ieși pe ușă Încet, fără să mai întoarcă tichii, în urma ei, un parfum vag de femee frumoasă se amestecă cu amurgul care se lăsase, tot mai mult și se împrăștie în fumul de țigară care murea uitată într’o ultimă licărire. Șeful de cabinet, își aruncă privi’ vile prim fereastră și la uruitul trăsurii care se depărta, simți ca o părere de räu neînțeleasă, părerea de räu a unei iluzii pe care nu avusese și pe care totuși o pierdea. LIA HARSU Incidentul din Zafarn Cu prilejul incidentului civilo-militar din Zabern, Alsacia, cei mai mulți oameni politici germani, ,au găsit că Vina cea mare o are comandantul corpului de armată din Strassburg, generalul Von Deimling. Garnizoana din Zabern cade sub autoritatea militară a acestui general și deci el ar fi putut lua din timp măsuri pentru a evita conflictul ce s’a produs. Dar, generalul von Demmling nu se pretează la măsuri de prevedere. El însuși este omul gafelor. Acum cîțiva ani trebuia să susțină — în Reichstag —în calitate de comisar al guvernului un proiect pentru o nouă linie ferată în Africa de sud-vest. Fiind combătut de mai mulți deputați, generalul se ridică ,și fără multă vorbă aruncă următoarea declarație: " — Acceptați sau nu proiectul, noi tot facem cum voim, înțelege oricine ce impresie a făcut această gafă a generalului niciun parlament cu deputați cari n’au înțeles niciodată să fie mameluci. VRUTE ȘI NEVRE 36 de scrisori Sînt vreo doî-trei ani de cînd i*rele franceze își băteau joc cu foarte mult spirit, propriu francezilor, de.... slăbiciunea pe care o arăta sexul slab berlinez cUorva boxeri și studenți negri cari venise in capitala Germaniei. Berlinezele, doamne din „lumea mare", sătule de masculinii rasei albe, dedeau adevărate asalturi reprezentanților rasei negre cari răspundeau cu o politeță de adevărați albi inzistențelor blondelor supuse ale Kaizerului! Acum două săptămâni am avut și noi în București un negru, un negru celebru, pe Johnsohn, boxerul cu reputație universală. In afară de această reputație boxerul acesta n’avea nimic care să-l facă dorit de albele noastre: era negru ca smoala, din, cu părul creț un chip care nu credeam că poate tine loc de făt-frumos în rândurile celor cari visează dragoste și cu ochii deschiși! Și totuși, vai, am avut și noi „birlinezele" noastre! N’am scris aceasta cînd se afla Johnsohn în București ca să nu, se spună că-i fac reclamă! de are de altfel n’avea nevoe, dar acum cînd luptătorul american se află departe de noi, pot sa arăt că într’o singură zi boxerul atît de unii dar atît de voinic, a primit nu mai puțin de 36 de scrisori de dragoste! Da, de dragoste! Și cum noi n’avem negrese, erau toate dela albe, dela albele noastre, elegante, frumoase, și perverse! ” . Bietul negru a răspuns unora din aceste invvațiuni și pe cil a putut și-a menținut reputația de... luptător universal! Și iată cum in București, pentru a primi într’o singură zi 36 de invitații de amor nu trebue să aî alte însușiri decit acelea de a fi negru, cin, su aî părul ere și să te mai cheme și Johnsohn! Desigur că va avea ce povesti acest boxer în „bar"-urile americane despre moravurile scumpei noastre Capitale! " ‘ Maximig