Dimineaţa, ianuarie 1914 (Anul 11, nr. 3531-3560)

1914-01-28 / nr. 3557

Anni XI__No. 3587— O CONCEOATÄ EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER­S Comp. Str. Karageorgevici 3, Etaj Telefon »/„ 0-8-10-12 PAGINI Cu cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLE­R £ m*<mrila starului : Str. Sărindar No­ 11. — București ABONAMENTE CU PREMII: Un an Lol S3___ « Inni Lei 0.50 S timt L«i 5. Pentru i­tă unitate prețul este niciodl telefonul lunii No. « 14/10; 34/73; 14/99; 12/40 PUBLICITATEA Un erou al Turciei Enver Pașa Enver Pașa este tînar. N’are ‘de far 31 de ani. Și, totuși, o împără­ție întinsă și un neam de multe mi­lioane de suflete, văd întrînsul pe acela care are a locui rănile des­chise încă ale Turciei. Enver Pașa este tînar, dar are un trecut. Trecutul acesta îl pune în rîndul eroilor. A început prin a conduce lupta împotriva comitagii­­lor greci și bulgari, a luptat în Tri­politania, a adunat resturile arma­tei flămânde și înfrînte și a făcut din­­ ea zidi inexpugnabil, la Ceatal­­gea. Asttzi Enver Pașa este în fruntea luptei pentru desăvârșirea operei de asanare înăuntrul împă­răției turcești. A început ca locotenent de stat major cariera sa militară. S’a dis­tins în această calitate. A muncit și a dovedit pricepere în sarcina sa. Dar mai cu seamă, a dat dove­zi de o tragere de inimă rară la funcționarii regimului turcesc, fie chiar militari. A înaintat curând și fiecare tresă nouă i-a fost un nou imbold la muncă. Invidiat de mulți și-a câști­gat însă și admirația cîtorva. Și a­­ceastă admirație a mers crescând pe măsură ca Enver Pașa primind însărcinări nou", se achită de ele cu hotărîrea și conștiinciozitatea careu sunt înăscute, în urmărirea comi­­tagiilor greci și bulgari a pus multă rîvnă și muncă. Bandele bîntuiau cu furie o parte a­­ împărăției și îi rodeau temelia cu o perseverență amenințătoare. Sălbăticia bandelor se desfășura îngrozitoare, grație mai cu seamă vicuriei administra­ției turcești. Enver Pașa nu a reușit desigur să pună capăt acțiunei bandelor. Nu el, ca simplu locote­nent în armată putea desăvârși a­­ceastă operă. Fapt este că acolo unde Enver Pașa intervenia, mulți ani apoi nu mai îndrăzneau să se ivească bandele. Enver Pașa fu avansat căpitan la vîrsta de 26 ani. Nutrind idei de li­bertate tînărul, căpitan deveni unul din cei mai fervenți, partizani ai junilor turci. In activitatea­­ acesto­ra vedea Enver Pașa posibilitatea însănătoșirea împărăției turcești. Și se consacră cu trup : și suflet mișcărei revoluționare care a dus la detronarea sultanului ruș și în­tronarea unui nou regim în Turcia. * Sub noul regim Enver Pașa, a­­tunci bey, fu trimes la Berlin ca a­­tașat militar Intre timp izbucni razboiul italo-turc, împreună cu Fethi bey, Enver Pașa pleca în Tripolitania să apere această pro­vincie turcească lăsată fără apăra­re de vechiul regim al lui Abdul Hamid. „Eroul libertatei“ cum îi poreclise poporu­l din Constantino­­pol după detronarea sultanului ro­șiu­, deveni eroul patriei după lup­tele eroice pe care le-a purtat pe întinsul de nisip al Tripolisului. Despre activitatea din Africa a lui Enver 1 Pan s’a putut spune,­ și, cu drept rorm­­at, că a făcut în câteva săptămâni să răsară o armată în­treagă pe care în cîteva zile a pre­­gătit-o de luptă împotriva italieni­lor cu o armată temeinic pregătită pentru războiu. Și au luptat cu ero­ism ostașii lui Enver Pașa. Cine nu-și amintește câte lupte au­ pier­dut italienii în Tripolitania și câte mii de oameni și-au găsit moartea pe nisipul cald al provinciei din A­­frica de­ nord. . Revenit în Turcia cu gradul­­ de locotenent-colonel, el găsește pa­­tria sa în o nouă primejdie,’. Anii de vicurie a ocîrmuirei­­ turcești au­ în­ceput să-și dea roadele. ■ Armata turcească fu infruntă de oștile statelor balcanice aliate. Res­turile armatei turcești ayeau însă sa spele rușinea cea’ hidre' a infrin­ge­rea. La Bulak­ n Ever Pașa reor­ganizase în pripă corpul de sub co­manda sa. Și rezistența opusă aici bulgarilor fu încununată cu succes. La Ceatalgea, de asemenea, învin­șii au știut să țină piept învingăto­rilor. Cîr­d bulgarii erau în luptă cu foștii lor aliați sîrbi și greci, En­ver Pașa porni să recucerească A­­drianopolul. Și cetatea turcească fu recîștigată Turciei.’ *• Numirea lui Enver Pașa ca­ mi­nistru de războia al­ Turciei a pro­vocat în lumea întreagă temerea că ea va duce la un nou războiu în Balcani. Enver Pașa este omul prea hotărât ca să se poată spera că sub el va fi posibilă continuarea în liniște a operei­ de distrugere a imperiului turcesc. Cum­ a venit în fruntea ministe­rului de războiu, Enver Pașa a pur­ces la opera­ de reorganizare a ar­matei turcești. A concediat 73 ge­nerali și­­ 88­ coloneii. A pus ordine acolo unde­­ domnia dezordinea și a întronat munca acolo unde domnia trândăvia. M. SANATEANU * Marți 28 Ianuarie 1914 CRONICA MEDICALĂ Ci! ne inni el eh pelei H -----------—--------------- In public domnesc multe prejude­căți în privința cauzelor îngrășărei. Firea simplistă a omului e totdeau­na dispusă să admită o cauzalitate unică. Ca pretutindenea însă, și aici intervin factori diverși, cari dau naștere îngrășărea. Un exemplu, ca­re arată că pentru stabilirea origi­nei unei îngrășări trebue cunoscute împrejurările de viață îa care se a­­flă persoana pe care o studiem, este următorul. Cineva locuind mai mult timp la etaj, nu se îngrașă. Mutîn­­du-ne însă în parterie și continuînd acelaș fel de alimentație, se va în­­grășa. Faptul că nu ch­eltuește zilnic an­cele 200—800 calorii, ce le ntrebuin­­ța înainte cu ocazia urcărei trepte­lor, îi va economici pe zi 20—30 gr. grăsime, ceia ce în decurs de un an îi va aduce o rezervă de 8—10 kgr. In decurs de ani va depune deci mai multe zeci de kgi. Vedeți clar că atunci cînd medi­cul vrea să stabilească regimul con­tra îngrășărei, trebue să fie seama de multe circumstanțe. Lucrul nu­ e așa de simplu cum cred autorii di­verselor sisteme de slăbiri Nicăirî în medicină nu se pot aplica siste­me. O individualizare strictă este necesară. Pentru aceasta însă trebue pregă­tite, pe cînd profanului îi place o formulă simplă. Cu aerul cel mai doct îți va spune că apa îngrașă, alții condamnă cartofii, alții untul, alții iarăși plin ea. In toate acestea e o urmă de ade­văr, dar Interpretarea e greșită. Ni­mic nu îngrașă în mod absolut. Ci­­ne­va poate să se îngrașe cu carne, fructe, ouă ,și lapte, după cum­­ poa­te sa slăbească mîncînd cartofi sau pline și veceversa. Trebue avută în vedere cantitatea, iar nu calitatea. De cele mai multe ori obezitatea nu este o boală, ci este o consecință a unei supra­im­entațiuni. Adevăra­tele obezități patologice sunt rare, cei mai mulți obezi au de suferit din cauza unui regim alimentar prea bogat, în raport cu cheltuiala de e­­nergie pe care o fac. Să nu se supe­re cititorii, dar, mai ales cititoarele, de acuzarea publică, pe care le-o fac. Intrebînd pe un astfel de pacient îți va răspunde că nu mănîncă mai mult ca altul și cu toate astea se în­grașă. Vina o va pune pe „predis­poziția familială”. Adeseori această „predispoziție” nu-i decit deprinderea și practicarea acelorași obiceiuri de trai abundent, de sedentaritate etc. Mă rog, aici lucrul e foarte sim­plu. Organismul nu risipește zadar­nic energia, surplusul de combusti­bil se depune sub formă de grăsime. Dovadă că este așa, că adică obezi­tatea este cauzată de excese alimen­tare, însoțite de o lipsă de cheltu­ială de energie, este faptul că obezi­tatea se întâlnește de obicei­ în straturile societăței avute. Concepțiile asupra obezităței va­­riază după regiuni. Ceia ce­ germa­nul va considera ca potrivit, noi vom caracteriza ca obez. In general însă se vorbește de obezitate cînd greutatea corpului întrece cu 15—20 kgr. greutatea normală. Aproxima­tiv se admite ca normală greutatea care o exprimă ultimele 2 cifre ale înălțime­ exprimată di­ centimetri. D. ex. : cineva care are o înălțime de 174 c. m. va trebui să cântărească vreo 75 kgr.; 2—3 kgr. in plus scan minus nu comptează. Ca să facem ca să slăbim? Răs­punsul e foarte simplu : regul­area dietei în raport cu activitatea muș­chi­ulară. Există în comerț diferite capuri, ciaiuri și pornezi de slăbire. Dar din întrebuințarea lor poate cel mult să slăbească... punga. De­geaba Îi ex­plici omului că obezitatea e in func­țiune de mîncare și de lipsă de miș­care, el nu vrea să înțeleagă și a­­leargă după miracole. In special se­xul frumos cade victima­ reclamelor de tot felul, pe cari le încearcă cu un egal insucces. Femeile se supun ușor la tratamentele cele mai grele, cînd e vorba ca să-și menție, sau să-și mărească frumusețea corpului, cu o condiție însă, tratamentul să fie cit mai scurt. Ele se­­ supun la posturi, încearcă toate ceaiurile, și hapurile reputate ca miraculoase. Asta însă nu e de ajuns, trebue răb­dare și voință multă ca ceia ce-am obținut printr’o cură să nu se în­locuiască , imediat ce o părăsești. Tot așa e și cu curele de slăbire de la Marienbad, Kissingen etc. Cele cîteva kgr­ perduse acolo se înlocu­iesc repede. O cură de slăbire trebue făcută cu indicația și sub supravegherea me­dicului. In general nici-un aliment nu este exclus de alimentația obezului. Fie­care caz însă trebue studiat mai în­­tâiü și în urmă i se administrează o dietă, cu un număr de calosă, pro­porționale cu munca ,și cu felul de viață al obezului. Natural că alăturea de dietă se pot întrebuința și alte mijloace: gim­nastică, masaj, băi etc. In cîteva luni se poate obține a­­ greutatea normală, în urmă paci­entul nu trebue să revie la vechile obiceiuri gastronomice ci va conti­nua a duce o viață higienică, echi­­brîndu-și alimentația cu cheltuiala energetică ce-o face și consultînd a­­desea cîntarul ca să nu întreacă măsura și să cază în recidivă. Dr. î. S. NUVELELE „DIMINEȚII“ Cum e mai bine! __Ide FULMEN -nir’un cerc de cucoane se discuta deună­ zi despre inteligența și pro­stia sexului nostru. — Ce credeți d-nelor, rosti­ri» dintre noi, cum e mai bine să fie femeia, inteligentă sau proastă ? Un rîs general însoți întrebarea «ț­­eeș,șta, și aproape toate cele prezen­te ,optam­ bine înțeles pentru inteli­gență.­­— Ei bine, vă înșelați, reluă atunci foarte serios, drăgălașa, vioaia bru­netă cu întrebarea. Puteți protesta cu toatele, dar după mine, nimic nu strică mai mul în viața unei femei, ca deșteptăciunea. De altfel, nu e întîia oară că s’a do­vedit că și bărbaților inteligența prea mare, nu le e de un imens folos. Proștii parvin mai repede și reu­șesc mai de grabă în toate, e lucru constatat. Un om deștept e și mîndru ; o mu­tră, o vorbă ironică sau plictisită, îl face de se retrage ca o sensitivă și nu mai înzistă, pe cînd prostul nu înțelege, perseverează, se lingușește și adesea îl vezi cocoțat acolo unde nu merită. ‘ — Bine, bine, aprobăm noi, nu toc­mai convinse, dar cu femeia nu e tot așa; o femee deșteaptă e apreciată, stimată, i se dă locul cel dintîî în lume, ba e chiar temută... — El uite, tocmai aci vă înșelați, iar dacă veți observa mal cu atenția în jurul vostru veți vedea că proa­stele sunt mai menajate. Față de o femei inteligentă, băr­bații se poartă mal cu îndrăzneală­, ca să nu zic cu obrăznicie, ei i se spun toate glumele cu două înțele­suri, toate micile epigrame răută­cioase căci... „o femee­ deșteaptă, doar nu are să se supere. De asemenea în societate, locurile de frunte nu sînt rezervate celor in­teligente, ele înțeleg, pricep, proaste­le sunt anturate, gazda se ocupă de ele știindu-le Ia stare să se supere... „sînt așa de proaste !“ .­­ — Poate vei fi avînd dreptate, in­terveni atunci o blondină cu ochii ca două pietricele de safir, dar nu vei­ tăgădui că în dragoste femeia deș­­­teaptă o mai fericită, ea simte mai mult, sufletul ei e mai propice ori­cărei delicatețe, înțelegînd, prețuind un adevărat devotament... — Ah ! și aci vă înșelați, reluă bru­neta cu un ton ce nu admitea re­plica... • „­­Nimeni pe lume nu e mai nenoro­cit ca femeia inteligentă cînd e în­drăgostită. Pe cînd cea proastă crede tot ce i se spune, se incintă cu bom­boane și fiori, cea deșteaptă anali­zează totul, scrutează inimele și se îndoește de orice cuvint. Cînd e vorba de părăsire, apoi și a­­tunci iubita inteligentă."e mai cu u­­­șurință lăsată decit cea proastă. E atît de deșteaptă, își zice a­ mântui, va înțelege că amorul nu poate dura o vecinicie. Și ea înțele­ge, ce-î drept, suferă, tace și nu face gălăgie, săraca... nu doar de­geaba e femee deșteaptă... Atunci după tine... strigară toate, e preferabil să­ fii proastă... — Nu , ci s'o faci,s’o joci la­ perfec­ție, să ai toate avantagiile prostiei, iar seara, cînd ești, singură să rîzî, ă rîzî­mul de toți cei cărora aî reu­șit să le ascunzi o inteligență cu du­blu profit... Bun, ne vom sili, și iarăși din nou toate rîseră, reime» !

Next