Dimineaţa, ianuarie 1915 (Anul 12, nr. 3890-3919)

1915-01-24 / nr. 3912

ânnl Xlî.~No.13912 C. Războiul European —------------**---------------­ Ssfuafia In afară de mici hărbieli locale, pe ambele fronturi de luptă din Europa, n’a mai avut loc nici o acțiune importantă. Se anunță însă mari pregătiri, făcute mai ales de către aliați și sârbi, în vederea unor operațiuni apropiate și mai dezvoltate.. Sîrbii, se zice, că ar avea o armată de 220.000 oameni, încadrată cu aproape 18.000 de rugi și numeroși artileriști francezi. In afară de asta, se mai zice că sârbii sunt prevăzuți cu abundente munițiuni sosite din Franța. Mulțumită generozităteî rusești, armata sîrbă a fost încontinuu aprovizionată cu hrană adusă din Rusia, așa că s-a putut lăsa aprovizio­­namentele locale populației sîrbești, așa de crud încercată în ultimul timp, prin războaiele continue ce susține de cîțiva ani. Prezența forțelor rusești în Carpația Transilvaniei și cu deosebire in Bucovina, a ridicat foarte mult moralul armatei și populației sir­­bești, cari sînt sigure de victoria rusească și de ajutorul ce’l pot primi, la timp, din partea puternicului lor aliat, în caz cînd soarta armelor le-ar fi defavorabilă. De altminteri sîrbii speră că, chiar reduși la propriile lor mijloace, să poată infringe și respinge din nou­ invazia austro-germană. Ultimele informatiuni anunță un formidabil duel de artilerie între Mitrovîța și Grădiștea. Noi credem că acțiunea principală nu e încă începută, așa că lupta de pe Dunăre e o simplă demonstrație.­­ Se anunță mari transporturi de trupe engleze, atît din Metropolă dt și din colonii. De mai bine de douăzeci de zile vapoarele engleze debarcă zilnic cîte 3000—4000 de oameni pe teritoriul francez. De altă parte se anunță că Canalul de Suez și portul Bombay sînt pline de năvi, încărcate cu soldați australieni și induși. Dacă se iau de bine informatiunile din telegramele ce anunță aceste transporturi, se pretinde că forțele australiene ating cifra de 100.000 de oameni, iar induși­ ar fi cam 50.000. Comunicatele engleze anunță că germanii sunt foarte încurcați ne­știind locul și momentul ales pentru întrebuințarea acestor numeroase forțe engleze. Se lasă a se înțelege, că ar fi posibilă debarcarea acestor trupe într’um punct de pe coasta germană, sau belgiană, în scopul de a opera în spatele forțelor germane din Belgia. Această ipoteză pare puțin probabilă, prin faptul că nu se explică pentru care motiv aceste trupe sunt transportate acum în Franța, dacă e vorba ca ele să fie imbar­­cate din nou, pentru noua lor destinație de pe coastele germane. O telegramă din Berlin anunță că împăratul Wilhelm s-ar fi dus să inspecteze flota ce se găsește la Wilhelmshaven. Dacă se leagă această inspecție, cu efectul surprinzător al sub­marinelor germane în mările și coastele engleze, se poate trage concluzia că germanii ca și englezii sunt pe punctul de a întreprinde o operațiune navală mai importantă. Incontestabil că acțiunea sub­marinelor germane contra flotei de comerț engleze e una din marile surprinderi ale războiului actual. Ea e cu atît mai dăunătoare intereselor engleze, cu cit nu există încă un mijloc sigur, de a se apăra contra acțiunei acestor sub­marine. Englezii se consolează cu ideea, că flota lor de războiu e încă cea mai puternică. Nu trebue uitat însă, că două mari pericole amenință pe englezi: o debarcare în Engllteza, acțiune de care îi poate apăra flota lor și care în situațiunea actuală, chiar fără flotă, e puțin probabilă, căci germanii nu vor putea întreprinde o asemenea operațiune importantă, înainte de a lichida situațiunea după continent. Cel de al doilea pericol, care amenință Anglia e distrugerea flotei sale de comerț, prin atacurile continue și așa de periculoase ale sub­marinelor germane. Hrana Angliei, ca și mersul Industriei sale, sunt alimentate, în cea mai mare parte, prin transporturile aduse din lumea întreagă. Dacă aceste transporturi nu vor mai avea loc, toată industria engleză va fi omorîtă șî populația supusă la grele încercări, prin lipsă de hrană. .. ......# - Politica Bulgariei DECLARAȚIILE LUI GHENADIEFF CU PRIVIRE LA SERBIA ȘI LA­­ ROMÂNIA ! Citim un „L’Echo de Bulgarie”: D. Ghenadieff a declarat corespon­dentului agenției telegrafice din Pe­trograd, că misiunea sa la R­oma es­te să ia cunoștință de situația inter­națională. D. Ghenadieff a refuzat să vorbea­scă de planurile și proectele Bulga­riei, dar a detaliat atitudinea sa ac­tuală. El a zis: Avem nevoi să păstrăm neutrali­tatea și să nu atacăm Serbia, ceea ce ar fi un act ostil către R­usia și ar contrasta cu sentimentele întregului popor bulgar, nu totdeauna recunos­cător Rusiei, care a jertfit o sută de mii de oameni pentru libertatea noastră, dar, pe de altă parte, nu putem să ajutăm in războiul contra Europei centrale pe Serbia, care a sfărîmat alianța noastră. Raporturile noastre cu Romînia se îmbunătățesc zilnic. Guvernul bulgar și eu suntem­ în­credințați că se vor îmbunătăți și ra­porturile noastre cu Serbia. Răspunzind unei întrebări privi­toare la atitudinea Bulgariei in ca­zul cind Romînia ar declara răz­boiul Austriei, d. Ghena­dieff a zis: Aceasta nu va schimba politica Bul­­gariei, căci Romînia nu se va dezis­­ta chiar in acest caz de ce a dobândit prin pacea de la București. El a adăugat: Sunt încredințat că putem să ob­ținem să ni se cedeze o parte a Ma­cedoniei și vă voi­ spune chiar că acum două luni Serbia era dispusă să ne-o înapoieze, dar intervenția Greciei a lăsat chestia in suspensie. Sperăm că la timpul, sau după răăz­boiu, dorințele noastre vor fi satis­făcute, sau prin înțelegeri separate, sau prin revizuirea tratatului dela București, pa care nu l'am semnat decit cu rezerve. Deraiarea din DrăgășanI DOUĂ MORȚI ȘI RĂNIȚI DRAGAȘANI, 22 Ianuarie. — Astă noapte la orele 12 fum. trenul de marfă 1153 a deraiat pe linia Jiblea- Drăgășani, la acul de intrare în sta­ția locală. Două vagoane au căzut de pe linie. Șeful trenului, Vasile­­scu Andrei, și manipulantul Vlăde­­scu Ion, au fost omorîțî; fim­anul Să­­voiu Constantin este grav rănit. Cei­lalți funcționari au scăpat cu viața. ~~ -urNBjjtr— a­miJBbw Cor, FOSTUL MINISTRU CAILLAUX MUȘCAT DE UN ȘARPE Roma, 21 Ian. — Fostul ministru francez Caillaux, care precum se știe, a fost mușcat de un șarpe tn institutul de sieroterapie din Rio de Janeiro povestește astfel incidentul: IPe ctnd mă îndeletniceam să exami­nez șerpii, văzul unul frumos, verde, mai sprinten, lung ca de un metru și îl luai în mînă; el se încolăci pe braț ; eu îl țineam de cap. De­odată observ că din braț curgeau­ picături mari de sînge; aruncai șarpele cu­ colo; într’adevăr el mă­ mușcă de braț ; poate că-i voia fi strîns prea tare de cap. . Brațul se umflă foarte repede, dar în urma unor spălaturi a început să i se desumfle. —­­A. T. 1.1 OPT PASIN1 Acțiunea italo-romînă­ ­« Interviewuri cu d-nii Take Ionescu și Nicolae Filipescu — In II Giornale d’Ita­lca, organul politicei d-lui Sonnino, au­ apărut următoarele interviewuri cu d-nii Take Ionescu și Filipescu: D. Take Ionescu, valorosul și acti­vul leader al partidului conservator­­democrat, m’a primit în frumoasa sa casă din strada Atena cu acea fireas­că și zîmbitoare curtenie a omului de lume, care stabilește dintr’od­ată legături de prietenie și simpatie. Căci Take Ionescu posedă pe lingă o inteligență ageră și o largă­­ cultu­ră politică și juridică, maniere alese și sinceritate sufletească. — Sunt foarte vesel de a te vedeai— mi-a spus ridicîndu-se dela biroul sau și strîngînidu-m­ mina cu o e­­nergie engleză. Vii dintr’o țară pe care o ador. Te rog să nu crezi că asta e e o frază banală. In fiece an parcurg în automobil frumoasele ți­nuturi ale Italiei. Nu e loc singura­tic In munți pe care să nu-1 cunosc. Văile din Cadore, prăpăstiile din Trentino, orașele însemnate din Ve­neția și Lombardia imi sunt famili­are. In fiece an am urmărit, pas cu pas,­­progresele uimitoare ale tăriei dumîtale: căi de comunicație minu­nate, hoteluri de primul ordin, bună­stare și bogăție care sunt mereu în creștere, căi ferate noul în construc­ție, nouă fabrici și nouă comerțuri. Și ci­ de largă și seniorială e ospita­litatea voastră... — N’am putea vorbi, d-le Ionescu, despre războiul actual , despre po­l­iti­ca­ țărilor noastre ? — Cunoști părerile mele. Singura și adevărata răspundere a acestui cataclism o are Austria. Austria a atras Germania în razboiu și nu a­­ceasta pe Austria. Războiul se dato­­rește tertetului Tisza-Forgach-Ber­­c­btold, poate mai mult primului din acești oameni, care e un spirit plin de vigoare și îndrăzneală și o inteli­gentă politică superioară.. Din mii de fapte se poate deduce astăzi pro­vocarea austriacă Iti voi­ povesti unul. In Aprilie trecut — cu mult deci înainte ca arhiducele moștenitor al Austriei să fie asasinat — marchi­zul Palliavicini, ambasador imperial la Constantinopol, reîntorcîndu-se din Viena la postul sau s’a oprit a­ci pentru trei zile. A fost primit de de­functul rege Carol și a venit să se întîlnească și cu mine. Stetca tocmai în fotoliul în care stal d-ta acum. A început prin a-mi tine un discurs vag, m’a întrebat dacă Austria ar putea, în caz de nevoie, să conteze pe sprijinul Romîniei, zicîndu-mi că în cazul contrariu ea va trebui să-și caute alți amici în Balcani. Făcea neîndoios aluzie la Bulgaria. L’am ascultat, surprins. I-am răspuns că între Viena și București există bune relații de prietenie, dar că, în acelaș timp, nu văd nici un pericol la ori­zont și nu pricep discursul lui. A­­tunci el a pus punctul pe i și a vor­bit de pericolul sîrb. „Cum puteți crede — i-am zis — că Serbia ame­nință imperiul dv.? E o mică țară istovită de două războaie, care are de mistuit Macedonia și care trebue să fie pe pază ca să nu­ fie atacată de Bulgaria. E absud­a se crede că Serbia se gândește să atace puternica monarhie vecină ? Dar Pallavicini a continuat să inziste și să accentue­ze necesitatea în care se află orice stat de a preveni pericolul. Am înțe­les și i-am zis : „Dar asta e teoria războiului preventiv !” Vezi clar că încă de atunci Aus­tria se gîndea să provoace războiul. Unde cunoscutul ultimat a fost adre­sat Serbiei, eu eram la Londra. L-am întîlnit pe contele Mensdorf, amba­sador austriac, care a încercat să-mți justifice acțiunea guvernului sau a­­tribuindu-l tragediei din Sarajevo. Atunci i-am reamintit discursul co­legului sau din Constantinopol. Nu crezi­ și d-ta că un ambasador nu vin î n mod expres la București, nu cere o audiență la rege și nu se b­a­­condidează pînă la locuința mea nu­mai pentru a face un discurs acade­mic ? Pentru mine nu există nici o în­doială. Războiul a fost provocat de Austria, care l-a căutat de mult timp pentru scopurile sale particulare. — Și acum ce va face Romînia ? Ce credeți despre mult afirmata și mult discutata concomitentă de in­terese italo-romîne ? — Ți-o voi­ spune. Țările noastre unite prin originea lor comună, d­a­­toriind ambele renașterea lor unor mijloace revoluționare se găsesc as­tăzi într’o situație similară. Cilici îți vorbesc de Romînia mi se pare că­ țî vorbesc și de Italia. „Criza actuală a găsit ambele țări aliate de mulți ani ale Germaniei și ale Austriei. Aceste alianțe au avut, la timpul lor, rațiunea lor de a fi , dar au devenit niște anacronisme de mai mulți ani. Faptul că am rămas în această situație a fost o mare gre­­șală și am îndurat-o. Din fericire războiul a izbucnit într’un astfel de mod în­cît casus foederis nu s’a pre­zintă­ și am putut scăpa de trage­dia de a ne bate pentru o cauză al cărei triumf ne-ar fi fost fatală. O Austrie întinerită printr’o victorie, o Germanie întărită în pretențiile sale asupra stăpînirei universale ar fi fost pentru Italia ca și­ pentru Româ­nia șin adevărat blestem. „Pot să-ți vorbesc în toată liberta­tefei di­n greșala noastră de a fi per­severat în această alianță, căci nu tî-e necunoscut faptul că în 1911 Au­stria era pe punctul să atace Italia și astăzi tot­ o știu, după destăinu­irile ce le-am făcut, că în Mai 1913 Austria a amenințat că ne va ataca dacă încercăm să împiedicăm pe bul­gari de a se arunca asupra sîrbilor ca i să-i nimicească. D. Giolitti a fă­cut o destăinuire identică în Ca­mera italiană, în ce privește o a doua amenințare a Austriei din Au­gust 1913, adică într’un moment în care Romînia se afla în plină frăție de arme cu Serbia. „Refuzînd să ajute Austria și Ger­mania ia războiul lor de provocare, Italia ca și Romînia s’au expus im­placabilei răzbunări a celor două puteri dacă ele vor fi victorioase. Pu­terile germanice, convinse că au­ fost trădate de Italia și Romînia, nu vor uita aceasta niciodată. Aceasta ar fi deja unul din cele mai puternice motive de a le declara războiul. „Ambele noastre turi au un in­teres vital ca tripla înțelegere să iasă victorioasă, căci consecința acestei victorii ar fi lichidarea statelor arti­ficiale și nașterea unei Europe nouă, bazată numai pe ideia dreptului. „Italia și Romînia au nevoie de o pace lungă pentru a complecta des­­voltarea lor. Și o pace lungă nu va urma acestui războiu dacă Germania nu e zdrobită și Austria lichidată. Nu trebuie să ne facem iluzii. Deja în timpul acestui rǎzboiu și mai cu seamă după acest rǎzboiu, Austro- Ungaria —care a fost considerată de multî­naivi ca un element de ordine și de pace in Europa, pe c­înd în rea­litate nu e decit o dinastie, un gu­vern și o armată destinată cucerirea — nu va fi decit un simplu apendice al Gemanirei. „Un imperiu militar absolutist de peste 120 milioane suflete, fără noul­ecuceriri — de 200 milioane dacă do­rințele germane se realizează — ar însemna condamnarea la moarte prin înăbușire a tuturor. O simplă înfrîn­­gere germană urmată de o pace ne­sigură n’ar fi în realitate decît un armistițiu. Ca lumea să poată respi­ra e nevoie ca Germania să fie zdro­bită iar apendicite ei lichidat. A­­cesta e un interes esențial italian ca și un interes român. „Unind­u-se una și cealaltă cu tri­pla înțelegere, Italia și Romînia nu numai că vor da lumea siguranța vic­toriei dar vor grăbi și încheierea pă­­cei. Cu această acțiune cele două țări vor cuceri, fiecare după pro­­piile mijloace, situațiuni privilegiate în lume și se vor arăta demne de înalta lor origine. „Italia și Romînia aruncînd îm­preună spada lor latină in balanță vor împiedica ca cei cari mai ezită încă să fie tentați să treacă de par­te adversă. Dimpotrivă, cele două națiuni vor fi urmate grabnic de cei ce nu s’au pronunțat încă. „Nici nu-ți tăgăduesc că mă gîn­­desc în primul rînd la vecinii noștri bulgari. Ei au trecut în ultimul an printr’o schimbare de mărire și ne­norocire așa că trebue să fie tra­tat­ cu cea mai mare delicateță. Am spus și repetat pînă la saturare că datoria triplei înțelegeri ca și cea a Italiei este să facă tot ce-l omenesc posibil ca să stabilească o înțelegere între statele balcanice care să aibă ca singură menire a garanta liber­tatea și a asigura viitorul lor. E ne­voie ca atît Serbia cit și Romînia să facă concesiuni Bulgariei. Cea mai bună dovadă ce se poate aduce în ce privește credința față de principii e să ii­ se aducă oarecare sacrificii. „Din toate aceste motive, nu mă consider tot atît de bun italian ca și bun român cînd îți declar că dorința mea cea mai scumpă este ca Italia și Romînia să intre împreună în marea luptă — și cu­ mai grabnic posibil, cum ar conveni prestigiului lor — alături de tripla înțelegere. De alt­fel n’am nici o îndoială că dorința mea va fi împlinită. Știu că Romî­nia va intra în acțiune și ceea ce se petrece în Italia de patru luni încoa­ce mă face să cred că Italia e hotă­­rîtă să pășească pe aceeași cale. Cu cît mai curînd vom intra în ac­țiune cu atît mai bine va fi pentru noi și pentru toți”. _ _________ D. Filipescu șeful conservatorilor puri dizidenți n'a făcut alta decît să­ nu­ confirme cu argumente la fel ideile lui Take Ionescu. El a mai adăugat unele considera­­­țiuni pe cari le reproduc . — Romînia se află astăzi într’o si­tuație identică cu cea a Italiei din ajunul războiului din 1859. De altfel a fost prevăzut și. d. Budl a zis-o : Nu ni-e de ajuns un Piemont la poa­lele Alpilor ne mai trebuie unul la poalele Carpaților ? O identitate de situațiuni căreia îi se adaugă o identitate de interese și o comunitate de origine. Să realizăm deci acum împreună sarcina noas­tră prezentă. Totul trebuie să hotă­rască Italia. Dacă Italia intră în acțiune și în primul rînd dacă intră la timp, ea poate oferi aliatelor sale, pe lingă armatele sale numeroase, 600.000 de baionete romînești avînd o situație strategică excepțională. Italia are deci dreptul să zică: „dacă noi ne batem vor intra în ac­țiune și șase sute de mii de romîni“. Rămîne ca oamenii de stat italieni să tragă toate foloasele posibile pen­tru moment din această situație. La aceste avantaje se adaugă be­neficiile viitore. Italia va pute con­ta în politica sa balcanică pe o Ro­­mînie de 14 milioane locuitori ale că­rei simpatii n’au fost încă tăgăduite și cari se vor întări după botezul co­mun al sîngelui. * B: TAKE IONESCU D. NICULAE FILIPESCU Sâmbăta 24 ianuarie 1915 agitația meseriașilor CONSFĂTUIREA DE ASEARA. — ÎNTRUNIREA DE SIMBATA Aseară s’a ținut o consfătuire 1* * sediul „Uniunei generale a mese­riașilor din Romînia”, din calea Vic­toriei No. 2, la care a luat parte un însemnat număr de meseriași. A prezidat d. N. N. Stoica și au luat cuvîntul d-nnî Al. Ionescu, ti­pograf, N. Trofim, instalator, C. Du­­mitrescu, cizmar, Marinescu, tîm­­plar și alții, cari au arătat scopul mișcării meseriașilor, insistînd asu­­pra întrunirii publice, care se va ține mîine. Sîmbătă, la care scop a fost lansat următorul apel : Către toți meseriașii, lucrătorii­­i micii patroni din Capitali, iubi și colegi, Timpuri grele ajuns-am să intim*­pinăm. Mii și mii de meseriași au rămas fără lucru, lipsiți de pîinea zilnică a lor și a familiilor lor. Micii patroni mai tot­ au închis atelierele, criza se­ manifestă din zi în zi mai mult, a­­menințîndu-ne existența noastră zil­­nică, mărind numărul celor fără da lucru. Fabricanții străini, înlocuesc pa meseriașul român cu cel străin, în multe cazuri rețin pe străin, conce­­diind numai pe romîni. Este condamnabilă nepăsarea noa­stră, și dacă încă vom mai sta nepă­sători vom ajunge și mai rău­. Pentru aceasta „Uniunea generală a meseriașilor“, calea Victoriei No. 2, vă chiamă la o mare întrunire pu­blică în ziua de Sîmbătă, 24 Ianuarie 1915 (Unirea Principatelor), la orele 9 dimineața, în­ sala „Amiciția” (In­trarea Zalomii). Uniți cu toții, să protestăm în con­tra acelora cari ne nesocotesc și Să începem o energică acțiune pentru îndreptarea situației critice în care ne aflăm și care ne amenință a ne distruge cu desăvîrșire. Veniți să facem ca din unirea su­ferințelor noastre, să nască forța cu care să le înlăturăm. Comitetul ÎNTRUNIREA MESERIAȘILOR CIZMARI Meseriașii cismari din Capitală s’au Întrunit aseară un mare număr în sala palatului corporațiilor. întrunirea s’a deschis la orele % seara. Au vorbit domnii: Toma Con­­stantinescu, N. I. Țigănișteanu, Ionel teescu, Gaston Mihăilescu, Grigore Nestor, Stelian D. Ionescu, Vasile Ma­teescu, Gastoni Mihăilescu, Grigore Carcaleteanu, Dumitru Constantine­­scu și alții. Au protestat cu toții cu toată energia în contra fabricanților tăbăcari, și au hotărît ca în cazul cînd nu se vor divi măsuri urgente în contra fabricanților tăbăcari, să se convoace meseriașii din provincie, pentru a se prezenta cu toții Corpu­rilor legiuitoare spre a protesta in contra scumpire­ îngrozitoare a ma­terialelor de încălțăminte. Cu toții hotărăsc să ia parte la ma­rea întrunire, r­e s'a fixat pe Dumi­necă 25 Ianuarie, orele 9 dimineața, GUVERNUL FRanCEZ INTERZICE O RUGĂCIU­NE ORDONATA DE PAPA Budapesta, 22 Ian. — d­ in Roma: Vaticanul a fost neplăcut surprins de interzicerea in Franța a rugăciu­nii pentru pace n­induită de Papa pentru ziua de 7 Februarie st. n. Nu­ se poate pricepe cum se poate opune guvernul francez, care și-a exprimat de curînd nemulțumirea în urma mă­surilor luate de germani împotriva scrisorii pastorale a cardinalului Mercier. Rugăciunea trebuind să fie recitată în toată lumea, este firesc să nu pomenească de izbinda armelor­ franceze. Rugăciunea va fi interzisă, pînă ce i se va comunica interpretarea ofi­cială. = Cereți no.13 din —— "Săptămâsa a Războiului" — Mare revistă ilustrată în culori. 10 BAMÍ EXEMPLARUL 12 PAMNf |Q BANI EXEMPLARUL I

Next