Dimineaţa, ianuarie 1915 (Anul 12, nr. 3890-3919)
1915-01-24 / nr. 3912
ânnl Xlî.~No.13912 C. Războiul European —------------**--------------- Ssfuafia In afară de mici hărbieli locale, pe ambele fronturi de luptă din Europa, n’a mai avut loc nici o acțiune importantă. Se anunță însă mari pregătiri, făcute mai ales de către aliați și sârbi, în vederea unor operațiuni apropiate și mai dezvoltate.. Sîrbii, se zice, că ar avea o armată de 220.000 oameni, încadrată cu aproape 18.000 de rugi și numeroși artileriști francezi. In afară de asta, se mai zice că sârbii sunt prevăzuți cu abundente munițiuni sosite din Franța. Mulțumită generozităteî rusești, armata sîrbă a fost încontinuu aprovizionată cu hrană adusă din Rusia, așa că s-a putut lăsa aprovizionamentele locale populației sîrbești, așa de crud încercată în ultimul timp, prin războaiele continue ce susține de cîțiva ani. Prezența forțelor rusești în Carpația Transilvaniei și cu deosebire in Bucovina, a ridicat foarte mult moralul armatei și populației sirbești, cari sînt sigure de victoria rusească și de ajutorul ce’l pot primi, la timp, din partea puternicului lor aliat, în caz cînd soarta armelor le-ar fi defavorabilă. De altminteri sîrbii speră că, chiar reduși la propriile lor mijloace, să poată infringe și respinge din nou invazia austro-germană. Ultimele informatiuni anunță un formidabil duel de artilerie între Mitrovîța și Grădiștea. Noi credem că acțiunea principală nu e încă începută, așa că lupta de pe Dunăre e o simplă demonstrație. Se anunță mari transporturi de trupe engleze, atît din Metropolă dt și din colonii. De mai bine de douăzeci de zile vapoarele engleze debarcă zilnic cîte 3000—4000 de oameni pe teritoriul francez. De altă parte se anunță că Canalul de Suez și portul Bombay sînt pline de năvi, încărcate cu soldați australieni și induși. Dacă se iau de bine informatiunile din telegramele ce anunță aceste transporturi, se pretinde că forțele australiene ating cifra de 100.000 de oameni, iar induși ar fi cam 50.000. Comunicatele engleze anunță că germanii sunt foarte încurcați neștiind locul și momentul ales pentru întrebuințarea acestor numeroase forțe engleze. Se lasă a se înțelege, că ar fi posibilă debarcarea acestor trupe într’um punct de pe coasta germană, sau belgiană, în scopul de a opera în spatele forțelor germane din Belgia. Această ipoteză pare puțin probabilă, prin faptul că nu se explică pentru care motiv aceste trupe sunt transportate acum în Franța, dacă e vorba ca ele să fie imbarcate din nou, pentru noua lor destinație de pe coastele germane. O telegramă din Berlin anunță că împăratul Wilhelm s-ar fi dus să inspecteze flota ce se găsește la Wilhelmshaven. Dacă se leagă această inspecție, cu efectul surprinzător al submarinelor germane în mările și coastele engleze, se poate trage concluzia că germanii ca și englezii sunt pe punctul de a întreprinde o operațiune navală mai importantă. Incontestabil că acțiunea submarinelor germane contra flotei de comerț engleze e una din marile surprinderi ale războiului actual. Ea e cu atît mai dăunătoare intereselor engleze, cu cit nu există încă un mijloc sigur, de a se apăra contra acțiunei acestor submarine. Englezii se consolează cu ideea, că flota lor de războiu e încă cea mai puternică. Nu trebue uitat însă, că două mari pericole amenință pe englezi: o debarcare în Engllteza, acțiune de care îi poate apăra flota lor și care în situațiunea actuală, chiar fără flotă, e puțin probabilă, căci germanii nu vor putea întreprinde o asemenea operațiune importantă, înainte de a lichida situațiunea după continent. Cel de al doilea pericol, care amenință Anglia e distrugerea flotei sale de comerț, prin atacurile continue și așa de periculoase ale submarinelor germane. Hrana Angliei, ca și mersul Industriei sale, sunt alimentate, în cea mai mare parte, prin transporturile aduse din lumea întreagă. Dacă aceste transporturi nu vor mai avea loc, toată industria engleză va fi omorîtă șî populația supusă la grele încercări, prin lipsă de hrană. .. ......# - Politica Bulgariei DECLARAȚIILE LUI GHENADIEFF CU PRIVIRE LA SERBIA ȘI LA ROMÂNIA ! Citim un „L’Echo de Bulgarie”: D. Ghenadieff a declarat corespondentului agenției telegrafice din Petrograd, că misiunea sa la Roma este să ia cunoștință de situația internațională. D. Ghenadieff a refuzat să vorbească de planurile și proectele Bulgariei, dar a detaliat atitudinea sa actuală. El a zis: Avem nevoi să păstrăm neutralitatea și să nu atacăm Serbia, ceea ce ar fi un act ostil către Rusia și ar contrasta cu sentimentele întregului popor bulgar, nu totdeauna recunoscător Rusiei, care a jertfit o sută de mii de oameni pentru libertatea noastră, dar, pe de altă parte, nu putem să ajutăm in războiul contra Europei centrale pe Serbia, care a sfărîmat alianța noastră. Raporturile noastre cu Romînia se îmbunătățesc zilnic. Guvernul bulgar și eu suntem încredințați că se vor îmbunătăți și raporturile noastre cu Serbia. Răspunzind unei întrebări privitoare la atitudinea Bulgariei in cazul cind Romînia ar declara războiul Austriei, d. Ghenadieff a zis: Aceasta nu va schimba politica Bulgariei, căci Romînia nu se va dezista chiar in acest caz de ce a dobândit prin pacea de la București. El a adăugat: Sunt încredințat că putem să obținem să ni se cedeze o parte a Macedoniei și vă voi spune chiar că acum două luni Serbia era dispusă să ne-o înapoieze, dar intervenția Greciei a lăsat chestia in suspensie. Sperăm că la timpul, sau după răăzboiu, dorințele noastre vor fi satisfăcute, sau prin înțelegeri separate, sau prin revizuirea tratatului dela București, pa care nu l'am semnat decit cu rezerve. Deraiarea din DrăgășanI DOUĂ MORȚI ȘI RĂNIȚI DRAGAȘANI, 22 Ianuarie. — Astă noapte la orele 12 fum. trenul de marfă 1153 a deraiat pe linia Jiblea- Drăgășani, la acul de intrare în stația locală. Două vagoane au căzut de pe linie. Șeful trenului, Vasilescu Andrei, și manipulantul Vlădescu Ion, au fost omorîțî; fimanul Săvoiu Constantin este grav rănit. Ceilalți funcționari au scăpat cu viața. ~~ -urNBjjtr— amiJBbw Cor, FOSTUL MINISTRU CAILLAUX MUȘCAT DE UN ȘARPE Roma, 21 Ian. — Fostul ministru francez Caillaux, care precum se știe, a fost mușcat de un șarpe tn institutul de sieroterapie din Rio de Janeiro povestește astfel incidentul: IPe ctnd mă îndeletniceam să examinez șerpii, văzul unul frumos, verde, mai sprinten, lung ca de un metru și îl luai în mînă; el se încolăci pe braț ; eu îl țineam de cap. Deodată observ că din braț curgeau picături mari de sînge; aruncai șarpele cu colo; într’adevăr el mă mușcă de braț ; poate că-i voia fi strîns prea tare de cap. . Brațul se umflă foarte repede, dar în urma unor spălaturi a început să i se desumfle. —A. T. 1.1 OPT PASIN1 Acțiunea italo-romînă « Interviewuri cu d-nii Take Ionescu și Nicolae Filipescu — In II Giornale d’Italca, organul politicei d-lui Sonnino, au apărut următoarele interviewuri cu d-nii Take Ionescu și Filipescu: D. Take Ionescu, valorosul și activul leader al partidului conservatordemocrat, m’a primit în frumoasa sa casă din strada Atena cu acea firească și zîmbitoare curtenie a omului de lume, care stabilește dintr’odată legături de prietenie și simpatie. Căci Take Ionescu posedă pe lingă o inteligență ageră și o largă cultură politică și juridică, maniere alese și sinceritate sufletească. — Sunt foarte vesel de a te vedeai— mi-a spus ridicîndu-se dela biroul sau și strîngînidu-m mina cu o energie engleză. Vii dintr’o țară pe care o ador. Te rog să nu crezi că asta e e o frază banală. In fiece an parcurg în automobil frumoasele ținuturi ale Italiei. Nu e loc singuratic In munți pe care să nu-1 cunosc. Văile din Cadore, prăpăstiile din Trentino, orașele însemnate din Veneția și Lombardia imi sunt familiare. In fiece an am urmărit, pas cu pas,progresele uimitoare ale tăriei dumîtale: căi de comunicație minunate, hoteluri de primul ordin, bunăstare și bogăție care sunt mereu în creștere, căi ferate noul în construcție, nouă fabrici și nouă comerțuri. Și ci de largă și seniorială e ospitalitatea voastră... — N’am putea vorbi, d-le Ionescu, despre războiul actual , despre politica țărilor noastre ? — Cunoști părerile mele. Singura și adevărata răspundere a acestui cataclism o are Austria. Austria a atras Germania în razboiu și nu aceasta pe Austria. Războiul se datorește tertetului Tisza-Forgach-Bercbtold, poate mai mult primului din acești oameni, care e un spirit plin de vigoare și îndrăzneală și o inteligentă politică superioară.. Din mii de fapte se poate deduce astăzi provocarea austriacă Iti voi povesti unul. In Aprilie trecut — cu mult deci înainte ca arhiducele moștenitor al Austriei să fie asasinat — marchizul Palliavicini, ambasador imperial la Constantinopol, reîntorcîndu-se din Viena la postul sau s’a oprit aci pentru trei zile. A fost primit de defunctul rege Carol și a venit să se întîlnească și cu mine. Stetca tocmai în fotoliul în care stal d-ta acum. A început prin a-mi tine un discurs vag, m’a întrebat dacă Austria ar putea, în caz de nevoie, să conteze pe sprijinul Romîniei, zicîndu-mi că în cazul contrariu ea va trebui să-și caute alți amici în Balcani. Făcea neîndoios aluzie la Bulgaria. L’am ascultat, surprins. I-am răspuns că între Viena și București există bune relații de prietenie, dar că, în acelaș timp, nu văd nici un pericol la orizont și nu pricep discursul lui. Atunci el a pus punctul pe i și a vorbit de pericolul sîrb. „Cum puteți crede — i-am zis — că Serbia amenință imperiul dv.? E o mică țară istovită de două războaie, care are de mistuit Macedonia și care trebue să fie pe pază ca să nu fie atacată de Bulgaria. E absuda se crede că Serbia se gândește să atace puternica monarhie vecină ? Dar Pallavicini a continuat să inziste și să accentueze necesitatea în care se află orice stat de a preveni pericolul. Am înțeles și i-am zis : „Dar asta e teoria războiului preventiv !” Vezi clar că încă de atunci Austria se gîndea să provoace războiul. Unde cunoscutul ultimat a fost adresat Serbiei, eu eram la Londra. L-am întîlnit pe contele Mensdorf, ambasador austriac, care a încercat să-mți justifice acțiunea guvernului sau atribuindu-l tragediei din Sarajevo. Atunci i-am reamintit discursul colegului sau din Constantinopol. Nu crezi și d-ta că un ambasador nu vin î n mod expres la București, nu cere o audiență la rege și nu se bacondidează pînă la locuința mea numai pentru a face un discurs academic ? Pentru mine nu există nici o îndoială. Războiul a fost provocat de Austria, care l-a căutat de mult timp pentru scopurile sale particulare. — Și acum ce va face Romînia ? Ce credeți despre mult afirmata și mult discutata concomitentă de interese italo-romîne ? — Ți-o voi spune. Țările noastre unite prin originea lor comună, datoriind ambele renașterea lor unor mijloace revoluționare se găsesc astăzi într’o situație similară. Cilici îți vorbesc de Romînia mi se pare că țî vorbesc și de Italia. „Criza actuală a găsit ambele țări aliate de mulți ani ale Germaniei și ale Austriei. Aceste alianțe au avut, la timpul lor, rațiunea lor de a fi , dar au devenit niște anacronisme de mai mulți ani. Faptul că am rămas în această situație a fost o mare greșală și am îndurat-o. Din fericire războiul a izbucnit într’un astfel de mod încît casus foederis nu s’a prezintă și am putut scăpa de tragedia de a ne bate pentru o cauză al cărei triumf ne-ar fi fost fatală. O Austrie întinerită printr’o victorie, o Germanie întărită în pretențiile sale asupra stăpînirei universale ar fi fost pentru Italia ca și pentru România șin adevărat blestem. „Pot să-ți vorbesc în toată libertatefei din greșala noastră de a fi perseverat în această alianță, căci nu tî-e necunoscut faptul că în 1911 Austria era pe punctul să atace Italia și astăzi tot o știu, după destăinuirile ce le-am făcut, că în Mai 1913 Austria a amenințat că ne va ataca dacă încercăm să împiedicăm pe bulgari de a se arunca asupra sîrbilor ca i să-i nimicească. D. Giolitti a făcut o destăinuire identică în Camera italiană, în ce privește o a doua amenințare a Austriei din August 1913, adică într’un moment în care Romînia se afla în plină frăție de arme cu Serbia. „Refuzînd să ajute Austria și Germania ia războiul lor de provocare, Italia ca și Romînia s’au expus implacabilei răzbunări a celor două puteri dacă ele vor fi victorioase. Puterile germanice, convinse că au fost trădate de Italia și Romînia, nu vor uita aceasta niciodată. Aceasta ar fi deja unul din cele mai puternice motive de a le declara războiul. „Ambele noastre turi au un interes vital ca tripla înțelegere să iasă victorioasă, căci consecința acestei victorii ar fi lichidarea statelor artificiale și nașterea unei Europe nouă, bazată numai pe ideia dreptului. „Italia și Romînia au nevoie de o pace lungă pentru a complecta desvoltarea lor. Și o pace lungă nu va urma acestui războiu dacă Germania nu e zdrobită și Austria lichidată. Nu trebuie să ne facem iluzii. Deja în timpul acestui rǎzboiu și mai cu seamă după acest rǎzboiu, Austro- Ungaria —care a fost considerată de multînaivi ca un element de ordine și de pace in Europa, pe cînd în realitate nu e decit o dinastie, un guvern și o armată destinată cucerirea — nu va fi decit un simplu apendice al Gemanirei. „Un imperiu militar absolutist de peste 120 milioane suflete, fără noulecuceriri — de 200 milioane dacă dorințele germane se realizează — ar însemna condamnarea la moarte prin înăbușire a tuturor. O simplă înfrîngere germană urmată de o pace nesigură n’ar fi în realitate decît un armistițiu. Ca lumea să poată respira e nevoie ca Germania să fie zdrobită iar apendicite ei lichidat. Acesta e un interes esențial italian ca și un interes român. „Unindu-se una și cealaltă cu tripla înțelegere, Italia și Romînia nu numai că vor da lumea siguranța victoriei dar vor grăbi și încheierea păcei. Cu această acțiune cele două țări vor cuceri, fiecare după propiile mijloace, situațiuni privilegiate în lume și se vor arăta demne de înalta lor origine. „Italia și Romînia aruncînd împreună spada lor latină in balanță vor împiedica ca cei cari mai ezită încă să fie tentați să treacă de parte adversă. Dimpotrivă, cele două națiuni vor fi urmate grabnic de cei ce nu s’au pronunțat încă. „Nici nu-ți tăgăduesc că mă gîndesc în primul rînd la vecinii noștri bulgari. Ei au trecut în ultimul an printr’o schimbare de mărire și nenorocire așa că trebue să fie tratat cu cea mai mare delicateță. Am spus și repetat pînă la saturare că datoria triplei înțelegeri ca și cea a Italiei este să facă tot ce-l omenesc posibil ca să stabilească o înțelegere între statele balcanice care să aibă ca singură menire a garanta libertatea și a asigura viitorul lor. E nevoie ca atît Serbia cit și Romînia să facă concesiuni Bulgariei. Cea mai bună dovadă ce se poate aduce în ce privește credința față de principii e să ii se aducă oarecare sacrificii. „Din toate aceste motive, nu mă consider tot atît de bun italian ca și bun român cînd îți declar că dorința mea cea mai scumpă este ca Italia și Romînia să intre împreună în marea luptă — și cu mai grabnic posibil, cum ar conveni prestigiului lor — alături de tripla înțelegere. De altfel n’am nici o îndoială că dorința mea va fi împlinită. Știu că Romînia va intra în acțiune și ceea ce se petrece în Italia de patru luni încoace mă face să cred că Italia e hotărîtă să pășească pe aceeași cale. Cu cît mai curînd vom intra în acțiune cu atît mai bine va fi pentru noi și pentru toți”. _ _________ D. Filipescu șeful conservatorilor puri dizidenți n'a făcut alta decît să nu confirme cu argumente la fel ideile lui Take Ionescu. El a mai adăugat unele considerațiuni pe cari le reproduc . — Romînia se află astăzi într’o situație identică cu cea a Italiei din ajunul războiului din 1859. De altfel a fost prevăzut și. d. Budl a zis-o : Nu ni-e de ajuns un Piemont la poalele Alpilor ne mai trebuie unul la poalele Carpaților ? O identitate de situațiuni căreia îi se adaugă o identitate de interese și o comunitate de origine. Să realizăm deci acum împreună sarcina noastră prezentă. Totul trebuie să hotărască Italia. Dacă Italia intră în acțiune și în primul rînd dacă intră la timp, ea poate oferi aliatelor sale, pe lingă armatele sale numeroase, 600.000 de baionete romînești avînd o situație strategică excepțională. Italia are deci dreptul să zică: „dacă noi ne batem vor intra în acțiune și șase sute de mii de romîni“. Rămîne ca oamenii de stat italieni să tragă toate foloasele posibile pentru moment din această situație. La aceste avantaje se adaugă beneficiile viitore. Italia va pute conta în politica sa balcanică pe o Romînie de 14 milioane locuitori ale cărei simpatii n’au fost încă tăgăduite și cari se vor întări după botezul comun al sîngelui. * B: TAKE IONESCU D. NICULAE FILIPESCU Sâmbăta 24 ianuarie 1915 agitația meseriașilor CONSFĂTUIREA DE ASEARA. — ÎNTRUNIREA DE SIMBATA Aseară s’a ținut o consfătuire 1* * sediul „Uniunei generale a meseriașilor din Romînia”, din calea Victoriei No. 2, la care a luat parte un însemnat număr de meseriași. A prezidat d. N. N. Stoica și au luat cuvîntul d-nnî Al. Ionescu, tipograf, N. Trofim, instalator, C. Dumitrescu, cizmar, Marinescu, tîmplar și alții, cari au arătat scopul mișcării meseriașilor, insistînd asupra întrunirii publice, care se va ține mîine. Sîmbătă, la care scop a fost lansat următorul apel : Către toți meseriașii, lucrătoriii micii patroni din Capitali, iubi și colegi, Timpuri grele ajuns-am să intim*pinăm. Mii și mii de meseriași au rămas fără lucru, lipsiți de pîinea zilnică a lor și a familiilor lor. Micii patroni mai tot au închis atelierele, criza se manifestă din zi în zi mai mult, amenințîndu-ne existența noastră zilnică, mărind numărul celor fără da lucru. Fabricanții străini, înlocuesc pa meseriașul român cu cel străin, în multe cazuri rețin pe străin, concediind numai pe romîni. Este condamnabilă nepăsarea noastră, și dacă încă vom mai sta nepăsători vom ajunge și mai rău. Pentru aceasta „Uniunea generală a meseriașilor“, calea Victoriei No. 2, vă chiamă la o mare întrunire publică în ziua de Sîmbătă, 24 Ianuarie 1915 (Unirea Principatelor), la orele 9 dimineața, în sala „Amiciția” (Intrarea Zalomii). Uniți cu toții, să protestăm în contra acelora cari ne nesocotesc și Să începem o energică acțiune pentru îndreptarea situației critice în care ne aflăm și care ne amenință a ne distruge cu desăvîrșire. Veniți să facem ca din unirea suferințelor noastre, să nască forța cu care să le înlăturăm. Comitetul ÎNTRUNIREA MESERIAȘILOR CIZMARI Meseriașii cismari din Capitală s’au Întrunit aseară un mare număr în sala palatului corporațiilor. întrunirea s’a deschis la orele % seara. Au vorbit domnii: Toma Constantinescu, N. I. Țigănișteanu, Ionel teescu, Gaston Mihăilescu, Grigore Nestor, Stelian D. Ionescu, Vasile Mateescu, Gastoni Mihăilescu, Grigore Carcaleteanu, Dumitru Constantinescu și alții. Au protestat cu toții cu toată energia în contra fabricanților tăbăcari, și au hotărît ca în cazul cînd nu se vor divi măsuri urgente în contra fabricanților tăbăcari, să se convoace meseriașii din provincie, pentru a se prezenta cu toții Corpurilor legiuitoare spre a protesta in contra scumpire îngrozitoare a materialelor de încălțăminte. Cu toții hotărăsc să ia parte la marea întrunire, re s'a fixat pe Duminecă 25 Ianuarie, orele 9 dimineața, GUVERNUL FRanCEZ INTERZICE O RUGĂCIUNE ORDONATA DE PAPA Budapesta, 22 Ian. — d in Roma: Vaticanul a fost neplăcut surprins de interzicerea in Franța a rugăciunii pentru pace ninduită de Papa pentru ziua de 7 Februarie st. n. Nu se poate pricepe cum se poate opune guvernul francez, care și-a exprimat de curînd nemulțumirea în urma măsurilor luate de germani împotriva scrisorii pastorale a cardinalului Mercier. Rugăciunea trebuind să fie recitată în toată lumea, este firesc să nu pomenească de izbinda armelor franceze. Rugăciunea va fi interzisă, pînă ce i se va comunica interpretarea oficială. = Cereți no.13 din —— "Săptămâsa a Războiului" — Mare revistă ilustrată în culori. 10 BAMÍ EXEMPLARUL 12 PAMNf |Q BANI EXEMPLARUL I