Dimineaţa, ianuarie 1915 (Anul 12, nr. 3890-3919)
1915-01-15 / nr. 3903
antn äh.—ifp. 39 Di* c. Ca celebin urmă știri din lunea întreagă Director: CONST. MINLE Biurourile ziarului: Str. S&rundar No. 11. — Bucarești wmmammmmmmmmmmmmmwm ABONAMENTE CU PREMii.* 1 Un an Lei 18.— O Inni Lei 9.50 1 3 lant Lei 5. — | Fnni MriMMte pr.țalut« îndoit 1 TELEFON 4 LINII Vo. . »»»O. 34/73. 12/40 ! PUBLICITATEA concepatA EXCLUSIV I AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER fi Comp. Str. Kar[cngevici 9, EU] I.—Telefon «/ă Războiul European — Situația — " Faptul cel mai important al zilei e lupta navală din Marea Nordului, la care trecem de la luptele navale de curse, de pînă acum, la luptele navale de escadră. Și cu toate că știrile sosite plutesc încă în regiuni nebuloase, totuși acest eveniment ne intrighează. Este el era unei noul orientări, o fatuitate sau o împrejurare fortuită ? Diferența de superioritate dintre flptele adverse neavînd nici o șansă de nivelare, cu timpul în acest războiu, ci din contra o diferențiare încă mai simțită : attt ca iuțeală de navigație ca și ca putere de tun, atacul escadrei germane pare neoportun, judecind și după rezultat, reintrarea escadrei In pozit, cu pierderi apreciabile. In legătură cu luptele navale clasăm și agitarea ideii: de a se constitui un bloc, coprteînd și țările neutrale, în scop de a izola dubla alianță de mijloacele de comunicațiuni, cabluri și fire electrice, și de a i le reduce numai la cele postate, reediind astfel blocul impus Spaniei in războiul său trecut. . .T Pe frontul oriental Informațiile zilei ne rețin cu deosebită insistentă asupra celor ce se petrec In Basovaria : constituirea temeinică a frontului de luptă și pe acest teatru de războiu, precum și asigurarea flancului drept austriac prin concentrări de forțe în Transilvania, pa văile superioare ale Mureșului și Oltului. Pe restul frontului, acțiunile zilei n’au adus nlîct o schimbare deosebită. Acelaș lucru îl adăugăm și pertru frontul occidental. * Pe frontul sudic îritațimea necunoștentului agită și poate precinita mersul normal al evenimentelor din Peninsula Balcanică, așa cum ne-am deprins a le privi pînă acum. Infornațiunile privitoare la schimbarea unitătilor de luptă austriace pe frontul occidental, in Franța, și aducerea de trupe germane de acolo, pe frontul sudic, dacă aceste informațiuni depășesc cadrul de spuse, ele vor da loc, deodată, la două slăbiciuni, mai exact s’ar interpreta prezenta trupelor germane, pe acest front, prin ideile exprimate de prințul Billow , că, oricine atacă pe acest front pe Austria, atacă și pe Germania. Totuși pînă acum și pe acest front nu semnalăm nimic mai deosebit. W Pe teatrul de război asiatic, Tündi, in fața englezilor, la Suez, par mai de grabă a pregăti o defensivă prin întăririle ce construiesc , Iar pe teatrul caucazo-persan, deși înfrânți, ei luptă idea pe teritoriu străin, fără nici o modificare sensibilă în skuatimea zilei ce recensionăm. Jubileul „Adeverului" - „Adeverii!“ In al zece miilea număr “ „i I ......... Numărul de ori al ziarului „Adevărul“ este al zece miilea de la apariție. Zece mii de numere au apărut până acum, reprezentând zece mii de zile de luptă, muncă și străduință a ziarului „Adevărul". Fiecare număr din aceste zece mii, care au apărut până acum, este mărturia forței și vigoarea pe care ziarul „Adevărul“ le-a pus în slujba intereselor celor mulți. Fiecare număr aparte, și toate impreună, în înlănțuirea lor zilnică, de la primul până la al zece miilea, sunt oglinda cea mai credincioasă a vieței pe care a trăit-o țara noastră în ultimele decenii. Zi cu zi ziarul „Adevărul“ a trăit și simțit această viață și din cele zece mii de numere ale sale sunt înscrise năzuințele și străduințele cari au însuflețit-o și ridicat-o. Cele zece mii de numere ale ziarului , „Adevărul“ sunt tot atîtea documente pentru cercetătorul frămîntărilor spre mai bine cari au primit viață de la oamenii de luptă, muncă și ideal din țara noastră. „Adevărul“ însuși nefiind decit tribuna acestor oameni, a devenit dela început organul democratic în care cei mulți au găsit întotdeauna apărare și sprijin. Zece mii de numere 8 Zece mii de zile de luptă . Și nu este doritor de bine obștesc în țara noastră care să nu spună cu noi, ziarului „Adevărul“: Cele multe înainte !... „DIMINEAȚA“ Socialiștii italieni contra neutralității - Declarația lui TuratL— Moțiunea votata - -4| O telegramă din Milano ne-a anuințat că socialiștii de acolo au votat o moțiune contra neutralității absolute. Știrea aceasta e cu atit mai interesantă, cu cit, după cum se specifică in telegramă, moțiunea a fost votată cu aprobarea lui Iuratî, șeful cel mai autorizat al socialiștilor italieni. In timpul războiului tripolitan, Tarati a dus cea mai violentă campanie anti-războinică; se pare deci că el privește altfel un eventual război italo-arnac. „I Trumanité“, ziarul oficial al socialiștilor francezi, care ne-a sosit azi (No. de la 11 ianuarie 1915) conține o dare de seamă ceva mai amănunțită a pomenitei întruniri, confirmând în totul telegrama noastră. I Iată ce scrie ziarul francez: Zilele trecute a fost la Milano întrunire in care s’au întilnit principalii membri ai secției milaneze a partidului socialist. Croce, care a deschis ședința, a explicat că nu e vorba de o sciziune, ci numai de o organizație avînd de scop să explice în sinul partidului atitudinea camarazilor cari nu acceptă neutralitatea absolută. Turati, a cărui prezență la această întrunire îl subliniau toată importanța, declară că este tot atit de primejdios pentru partid de a adopa teza neutralității absolute ca și de a se declara pentru intervenție. Deputatul Maffioli se întreabă ce tebuie să facă in fata situației ce se prezintă, oamenii cari reprezintă partidul și răspunde astfel la propria sa întrebare : — Cred că în acest moment paridul socialist trebuie să recunoască guvernului dreptul de a se pregăti, fără ca prin aceasta să-l împingă la itervenția imediată. Alți oratori se pronunță pentru inervenția urgentă și în cele din urmă se aprobă, cu asentimentul lui Turati, o moțiune, în care socialiștii prezenți afirmă că : Convinși că principiul naționalităților nu trebue sa fie renegat și că triumful nu poate, din contra, să coincidă cu o victorie a libertății, însemnind astfel un pas înainte spre internaționalism . Convinși că a nu se opune ca Italia să poată obține mai bune condiții de viață și de dezvoltare înseamnă a face operă socialistă ț Ei declară că nu pot accepta un principiu de neutralitate absolută. TURATI I Socialiștii austriaci protestează împotriva sentințelor militare „Corriere dela Sera” primește dela corespondentul sau din Viena . „Arbeiter Zeitung“, protestează pzntru un articol lung, împotriva sentințelor capitale pronunțate acum în Austria pentru delicte politice. Ziarul socialist spune că in ultimele zile s’au dat patru sentințe de acestea, și se întreabă cum mai au unit curajul să protesteze împotriva condamnărilor suferite in Franța de germani. Ziarul cere guvernului să prevadă ca, pe viitor tribunalele militare să nu mai aibă dreptul să pronunțe semințe militare împotriva cetățenilor civili* ■ "•» *—• D. Take Ionesci asupra atitudinei Romîniei *;V: ~ & ‘ 'qiiwrfc Găsim în ziarul ,",Mir", organul d-lui Gheșoff, declarațiile de mai jos făcute corespondenței poloneze, d-na Vanda Zembrusca : „Neutralitatea româiă niu-i definitivă. Aproape nimeni în Romînia nu-i de acord ca neutralitatea noastră să fie definitivă. „In marea sa majoritate, opinia publică este de partea triplei înțelegeri. Aceasta fim numai din cauza intereselor Romîniei, cari se rezumă în unitatea națională, ci și din cauza intereselor Europei întregi. „Romînii înțeleg că biruința' dublei alianțe ar însemna pierderea independenței politice și economice a tuturor popoarelor mici. In realitate, aceasta ar fi dispariția dreptului în relațiile internaționale. „Dacă nu era nimic mai mult decit forțarea Belgiei și monstruosul atomat dat Serbiei, și ar fi fost de ajuns ca fiecare popor, care are treaza conștiința intereselor sale, si v s& exprime împotriva Germaniei s Austriei. „Nu mă îndoiesc atuși de puțină, la urma urmelor, România va intra în acțiune, luînd partea triple înțelegeri. In aceasta se încheie răspunsul la chestiunea balcanici care este o chestiune taală, dar care trebu este privit ca făcând parte din chestiunea europeană. , lar; pentru cele sunt mare partizan a unei înțelegeri între toate statel balcanice, pentru ca — în consentță — toate să lucreze împreună 1 tripla înțelegere. „Spre a se realiza scopul acest mde îmi este destul de clar că Bigariei trebue să i se facă conce uii. înțelegeți 'Că nu pot vorbi' proporția concesiunilor făcute ! partea Romfniei și a Serbiei aceasta î treabă pentru guvern respective. (Observați că nurbesc nimic de Grecia, deoarece și că ea nu va ceda nimic). îndată în vorba de Bulgaria, care a trăit în 1913 prin alternativa măririi a nenorocirii, este de ajuns dacaim că, în momentul de față, trebu să se dea dovadă de „esprit de lan* cordo“. „Eu știu că această nenoroc se datorește greșelii Bulgariei, nu e mai puțin și intrigilor Austriem urmărit zi cu zî cum aceasta mrmă a cîștigat terenul în Bulak pe tot timpul crizei balcanice. „Pot să afirm cu siguranță dacă nu era această greșală dezertat din partea Bulgariei — a a * ta ea Serbia și Grecia tocma mor triemtul cînd țarul rus propă ars bitragiul său — rezolvarea ostilirii de către țarul rus avea ie oul mult mai mulțumitoare pentru Bulgaria Scoit și-o închipuiesc cei de la Sofia. Observați că eu vorbesc de lucrul, Pe cari le știe că sunt așa, iar nu Pentru că presupun că sunt așa. * „Răspunsurile ce vă dau exclud ideea unui bloc între Italia, Bulgaria și România, în scopul de a-și impune sau, mai bine zis, în scopul de a pr(uperi cu condițiile lor în mo Trenul încheierii păcăli. Aceasta ar fi în acelaș timp și nedemn și naiv, „Nedemin, căci este inadmisibil și iîmprozilbul să se desintereseze de un năb«u ca cel actual, în care se va recice cine va astupimi Europa : abolutismul miilitarist, ori dreptul, îrîeristea și independența micilor popare. „Este nedemn și din cauză că e e neadmis ca un popor, care vrea s*șî realizeze idealurile sale și să o respectă pe sine însuși, să lase e alții să se lupte, iar el, în urmă, să apară să caute pleașca, aștepind pe timpul de luptă ,yBa este chiar naiv imoral acesta, fiei asemenea 'Calcule nu reușesc 'ticiodată. Oricum ar fi forțele militare 'ale grupării care are pofto să răpească ceva fără să fi făcut vre-o jertfă, combatanții din ambele părți TM se vor înțelege, la urma urmelor. ..spre a „răsplăti“ după cum trebuie, “o asemenea combinațiune. Nu mai încape nici o îndoială că Italia nu se gândește la un astfel de rol. Sunt sigur că patria mea nu va juca și e foarte mare îa mine 'respectul 'Către Bulgaria și dorința unei înțelegeri cu ea, pentru ca să îndepărtez și de ea o asemenea idee. „Noi nu vom sta cu brațele încrucișate să privim evenimentele cari se desfășoară înaintea noastră, necunoscute pînă acum în istorie, pentru ca, în urmă, să cerem prească, împreună cu biruitorul, oricare ar fi el. Nu toate forțele noastre, noi vom lua parte în conflict, pentru ca să unim jertfele noastre cu acelea ale Puterilor pari se luptă astăzi împotriva Austriei și Germaniei.. Notă. — Corespondența ține să releveze că predă declarațiile d-lui Take Ionescu cît se poate de exact, spre a nu fi cazul ca interviewul să fie desmințit. ' ^'"r ■ rr.. *7 .r“ PAGUBE NEÎNSEMNATE LA DUNKERQUE Viena, 13 ian. — O depeșe a Agenției Renter confirmă atacul aviatorilor germani contra Dunkeraulul, spunând că pagubele cauzate nu au fost considerabile. O bombă a căzut în fața consulatului Statelor Unite, distrugând toate ferestrele și mobilele, . - - v . . Jól 15 ttnnua im HHjscessy falsai $o. D ® 8B800 Ziarul „Cű Bfoamanie”, de aseară publică următorul articol datorit d-lui C. G. Dissescu, fost ministru: „Acum zece zile, preumblîndu-mă în Viena, pe Ring, am întilnit pe d. de... supus al imperiului dualist. După politețele obișnuite, d. de... mi-a dat că citesc ziarele din acea zi, cari cuprindemi desmințirea dată de „Carol, prinț de Fürstmberg”, astăzi ambasador al Austro-Ungariei la Madrid, afirmațiunea făcută de d. Take Ionescu privitoare la amenințarea Statului, care se apunea că în 1913 era aliatul nostru, dacă am fi pornit contra Bulgariei. — Eî bine, vezi, îmi spune dl. de... că tușa zisa telegramă trimisă ministrului nostru la București, prințul de Fürstenberg, nici n-a existat. Ea a fost plăsmuită de d. Take Ionescu numai ca sa îndemne țara la războia contra noastră. . . De partea oul este minciuna . Întrebat eu. . t .V*o declar că prințul de Fürstenberg n'ar ști să mintă". El este un gentleman. . . — Da, nu trigăduesc, prințul de Fürstenberg nu ar ști să mintă. Dar ați putea să-mi spuneți dacă ministrul Austro-Ungariei, care este la ordinele ministrului afacerilor străine, nu este în stare să mintă, cînd este vorba să tăgăduiască un fapt politic, fie din propria-i inițiativă, fie din erdimul guvernului său ? — Și dacă puneți chestiunea astfel, ea se schimbă cu totul. Ca să te pronunți conștiincios asupra ei, ar trebui să cunoști faptele în întregime. Punct și nimic mai mult. Am schimbat subiectul discuțiunei, trecând repede, de la o chestiune la alta, vorbind despre teatru, muzică, despre Viena etc. * Nitez un ziar, ""aici o voce, atit la Viena cit ,și la Budapesta, n’a făcut vre-o crtcă sau zeflemea asupra prințului de Fürstenberg. Din contra, în unanimitate, ele îl numesc pe d. Take Ionescu „Mincinosul”. Adversus hosteni alterna auctotitas e»to, spun austriacii, ca romînii. Am venit în Romînia. Am cetit ziarele la Predeal. In ziarul austriac scris în romînește, găsesc o sumedenie de înjuriu adresate șefului conservatorilor democrați, îl pricep pe autor; un mandatar trebue să fie întotdeauna credincios. Am cetit apoi un alt ziar romînesc scris în franțuzește. Aici șeful meu este executat într’un mod mai delicat ! sutlum chip pe cît de delicat, tot pe atit de ipocrit ”. Take Ionescu este acuzat mai pentru că n’a spus adevărul, dar pentru că prim amnesie „il a fost un pas de clerc" Nici o vorbă contra Ere. S. Carol, prinț de Fürstenberg, care, bine înțeleși, nu a greșit cu nimic. Intrucît această chestie întrece cu mult proporțiile unei chestiuni personale, o reiau. Este un joc un fapt înregistrat de istorie. Cum îl va judeca ea . Din toate timpurile, filozofia politică a discutat chestiunea raporturilor dintre morală și politică. Platon care voia să le confunde, — întrucît cerea tuturor oamenilor să fie virtuțioși — interzicea bărbatului de Stat să mintă sau să comită vre o crimă oarecare, chiar dacă ar putea fi de folos cetățenilor. i Marchiavel, spirit practic, pozitiv și observator, vrea ca morala să rămîie morală și politica să fie politică. Prin Rațiunea de Principe — Rațiunea de Stat, am zice noi asa zisa — Principele trebuie să mintă și poate săvîrși crime. Nu există de lealitate, nici morală care să-l oprească, scopul scuză mijloacele. In cazul de care ne ocupăm, cine a urmat sfaturile lui Machiavel, dintre d. Take Ionescu și principele de Fuerstenberg? , „ , Mai întîî, văd clar interesul diplomatului austriac de a-și nega faptul. El vrea să pună guvernul țării sale din M03, la adăpostul oricărei bănueîi de perfidie care ar reeși. Cum, din faptul că în 1013, Austro-Ungaria deși îșî zicea aliata noastră, totuși lucra pe calea diplomiiei cominatoriil. împotriva noastră și în folosul dușmanului Serbiei, ea avînd tot interesul să, se împotrivească mărirea acestei țări ! I In vederea războiului la care asităm, Austro-Ungaria voia să distrugă blocul balcanic. Ea avea decî tot interesul să întărite Bulgaria împotriva Serbiei și, pentru a asigura Bulgariei libertatea de acțiune, ea încerca să amenințe Romînia, pentru cazul cînd aceasta avea să intre în conflict cu bulgarii. Luat astfel ce interes avea dr. Take Ionescu să inventeze faimoasa telegramă arătată lui de către ministrul Austro-Ungariei“ ? Pentru a tmifina la război, în Decembrie * ........ 1914 ? Dar el vorbise de această telegramă în 1913. Eu însumi, vorbisem de ea la Senat, în 13 Decembrie * 1914, cu mult înaintea apariției dezmințirea contelui Fuerstenberg. N"o puteam bănui ca s*o previn. ■ Pe de-asupra, echivocul austro-ungar era într'adevăr îndoelnic, în 1913? Dar Cartea diplomatică rusă’ din 1913 este formală în această privință. Oare nu se știe, că Austro- Ungaria s’a fost împotrivit la tratatul de pace din București și că nu s’a rușinat să declare deschis că va’ cere revizuirea ? In folosul cui 7 Al Romîniei, a cărei aliată zicea că este?, Nicidecum , în folosul Bulgariei. De altfel, diplomația austriacă nui este aci la prima eî lovitură de Încercare. De lungă vreme, practică ea doctrina machiavelică: „Totul este îngăduit în‘ folosul Rațiunii de stat". Nu mai departe decît în secolul trecut, împăratul Austriei s-a rușinat care să rupă alianța încheiată cu ginerele sǎu Napoleon I . Politica austriacă nu a tras puțin cam mult pe sfoară pe Suvaroff, ministrul aliatei sale Rusia, convingîndu-l să-și retragă trupele din Italia —pentru ca să aibă acolo contele libere — și să plece, pentru a fi pus pe fugă la Zuerich . Dar Austro-Ungaria avea o pildă de dată mai recentă de drepturile Rațiunei de Stat. Această pildă i-a fost dată de diplomația germană, sintetizată în formula lapidară a cancelarului Bethmann-Holweg - „necesitatea e lege — legea care cere violarea tratatelor, minciuna. Acest exemplu i-a mai fost dat de prințul Bismarck. La 13 iulie 1870 incidentul cu candidatura germană la tronul Spaniei era violat. Așa că războiul era evitat Dar Bismarck il voia, în interesul țarei sale. El are o convorbire cu Moltke și Roert și, în timpul discuției, schimbă în mod fraudulos telegrama care i-a fost adresată, din ordinul regelui d c dr. Abekeem. Prin telegrama modificată, el voia să umilească Franța și s-o oblige să declare războiul. Fără îndoială Austria a greșit făcând ceea ce a făcut în 1913 — și această greșală contele Berchtold o plătește acum în parte prin retragerea sa. Diplomația austro-ungară răiS a făcut că a încelcat calea amenințărilor. Și cum orice faptă rea se poate nega, prințul Fürstenberg s o neagă — tirziu, dar o neagă. Echivocul și nestatornicia diplomației austriace nu surprind pe nimeni. Stnt în ordinea firească a monarhiei dualiste. In genere, un Stat este sinteza nataționalilor săi. El împrumută mentalitatea lor, felul lor de a fi, fiindcă îndeobște, statele sunt produsele fireșc ale voinței acelor ce le compun. La monarhia dualistă aceasta nu e cazul. Astfel statul dominant nu poartă numele factorilor săi dan Anglia, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Romînia. El își zice Oesterreich, adică o ficțiune, un regat, regatul dela est. Acest stat nu are național unificați. Are supușii de diferite naționalități. Felul de az, temperamentul nu e cel al naționalîlor cari sînt oameni cum se cade, blînzî, loiali, ci e un expedient de azi pe mîine pentru a salva ficțiunea, echivocul. Nu, nu se poate spune că d. Take Ionescu a inventat faptul cu telegrama în interesul Rațiunei de stat romînești, căci, dacă facem chiar abstracție de lealitate, n’a avut nițel un motiv c’o facă. Pentru a provoca ruptura Cu Austro-Ungaria . Dar asta e făcută, în ceea ce privește pretinsa alianță, din iulie 1914. Oricum ar fi, eu pricep atitudinea Prințului de Fürstenberg, fost ministru al Austro-Ungariei la București, pricep atitudinea presei austro-ungare. Dar, ceea ce pentru mine rămîne de neînțeles este atitudinea acelora cari, aici, fac o săgeată din fiece bucată de lemn ca să lovească într’un adversar politic, fără să-și dea seamă că aceste săgeți rănesc de moarte pe cei ce se servesc de ele. 1 Un partid politic român face, prior glasul șefului sau, următoarele declarații : 1. Declar că sunt pentru eșirea cn neutralitate pentru a putea realiza idealul național. .. 2. Intr’o singură direcție. 3. Această direcție nu e cea a GOmaniei și Austro-Ungariei. Or, într’o chestie în care unul a mințit, vădit și unde alegerea e înte un om de stat român și un diplomat străin, — un diplomat aparținînd unei națiuni pe care acest partid politic român a desemnat ca trebuind să fie combătută cu armele de Romînia, ziarul oficios al acestui partid politic român nu șovăe : străinul este acela care a spus adevărul: românul este «el «ape « minții. »