Dimineaţa, octombrie 1915 (Anul 12, nr. 4160-4190)

1915-10-14 / nr. 4173

4 im XII.—N.­­173 FABINT Ipu BuciTArE IMMCircelediE^^ |j jjfl CONCEDATA EXCLUSIV­­ i [UNK] | î*­Ium8 l>rt­³. — | AGENȚIE. DE PUBLICITATE DiReCtORS CONST« MILLE “ CAROL SCHULDER ® Comp. vileforw 4 unit S«r­etragtorgsvid 9, Etaj 1 -Teleti *u «oTomrie »Saraiul: Str .&m­adaf No. ÎL —­București | No.51410, 34 73, »4^, 12^40 Haim Sliberster de V. DRUMARU .A strigat și el: „Trăiască Romî- Si­ffl mare". A strigat poate fiindcă știa că Horrdnia Mare va fi demo­cratizată și astfel va răsări un soare pri­ncios și pentru al­tul, sa el a stri­gat fiindcă așa ii sfătuia pornirea ra­sei acesteia cu însușiri cari ating două extremități: pornirea pătimașe în altruismul de a lua apărarea dreptăței și a umanitarismului. Indiferent, Ilaim Silberstein, băiat­­ din familie săracă de evrei din Iași, la vîrsta de 18 ani se pripășește la București, manifestează și plătește cu viața o energie de fanatism ca­­raceristic al rasei,­­ în vreme ce bă­ieții de ciocoi se lăfăesc în lăturile trădării, ca să-și întărească fondul de rezistență necesar vieții dobito­­cești pe care sunt obișnuiț s­ă o ducă prin lupanarele capitalelor. Cum scormonește acest caz neno­rocit revolta și ce paradoxal se a­­rată acestei țări realitatea. Cît de mult grăește și­ cît de cinic se des­­văluie soarta prin întîmplarea­­ asta. Pui de j Marghiloma­ni, Maiorești, u­n șir întreg de găgăuțe născute în mătăsuri,—ardeleni ajunși în institu­­­ții și prin redacții „Universale", fii de scriitori, nababi, Vulturești și alte cioare se spurcă în fondurile tră­dării, se prefac a fi teutoni de dragul aurului, — iar acest băiat de, muri­tori de foame, urgisit de prejude­căți orientale, disprețuit, — se a­­vuntă în șirul manifestanților și cere Român­ie Mare și moare, ucis de a­­ceia cari aveau arma chiar pentru înfăptuirea acestei Romînii Mari.. Cînd în „Universul" era porcăria în toiul ei,­­ ardelenii stăteau cu nerușinare la iesle și un evreu­ a tre­buit să vină, prin d- Ferma, să arate­­ țării corupte că nu s’a prostituat cu­­ desăvîrșire onoarea. A trebuit acum să vină Haim Sil­ Iberstein să se martirizeze pentru o idee care ar fi fost mai mult a lui Berea, înureiești, Dem. Teodorescu, Tisescu și alte stîrpituri, cari spurcă numele de Roman. E fatalitatea, precum a fost cînd tim­p vrem­ a întemeiat creștinismul,­ jertfind­u-se pentru el. Eu cred și am Înclinări spre mis­ticism. Eu cred că jertfa acestui biet bă­iat evreu va avea și alt răsunet de­cit trintirea unor ticăloși de la cîr­­mă în momente mari pentru cari ei sunt pitici. Jertfa acestui evreu e ca o palmă aplicată la timp, e ca o ironie care corege și îndreptează, e ca un me­mento pentru un neam care pornise spre Sodom­a lașității. Mă închin, în fața coșciugului acesta. O vor face-o mulți, cari vor însoți la groapă ca­davrul lui Haim Silberstein, mort in piața Teatrului Național din Bucu­rești, străpuns d­e baionetele doro­banților fiindcă ceruse mărirea Ro­­mâniei. Acest­­ neam evreiesc are­­ un noroc,­­ca o binecuvîntare, să verse sînge mult de martiri, dar din acest sînge să răsară biruința cauzei căreia i­ se jertfise. Haim Silberstein, odihnește în pa­ce ! Acest pămînt care te-a născut și pe care Tai răsplătit cu sîngele tău îți va fi de astăzi înainte mai puțin vitreg. Te va adăposti. Iar Dumnezeul nostru, Unul și al tuturora să facă să rodească jertfa ta de sînge; la fel­ pentru­ toți: «ii noștri și ai Uttt A­ V. OrmMM« J putat afla următoarele: După autopsie, cadavrul a fost ncredintat comunității israelite să’ inmormînteze. Corpul neînsuflețit al nefericita» ’ui tinăr a fost ridicat dela un s­tup3 medico-legej și dus la clinii israeiii, unde va fi înmormântat . Primim următoarele: Cine este victima H. Silberstein Victima este un tânăr de 17—18 ani, Haim Silberstein, fiul lui Maier X. Silberstein din Iași, funcționar co­mercial la Lupu Zalman, hăinar din strada Patria. Locuia la sora mamei sale d-na Copel Cobilovici, fundătura Făurar No. 15 și eșise eli­ pe la orele 4 și jumătate împreună cu frate­ säu sä se plimbe. Acest­ frate în ajun de a­ intra în ar­mată,­ venise la București să-și vadă pe fratele säu pe care­­ nu-l văzuse de mult și să se înțeleagă cu­­ dînsul cum să dea acesta un ajutor lunar și mai mare părinților în s­trupul cit va fi cel mare în armată, căci, părinții fi­ind oameni săraci la Iași, amîndoi a­­cești tineri din muncă lor, le dau cu ce să­­ trăiască. Bietul băiat ca să facă plăcere pă­rinți­lor săi, își făcuse portretul zilele trecute și, pentru părinți cari nu-i văzuseră de mult, comandase o foto­grafie mărită pe care, ori încă, o a­­dusese cu mare bucurie acasă ca să o ia fratele sau cu dînsul, la înapoie­rea sa la Iași. Atîta mîngîiere va rămînea bieților părinți. D. dr. Boick, care a fost che­mat îndată să viziteze pe întristatele sale rude, s’a gîndit­ să telegrafieze bietului bătrîn la Iași să plece disea­­ră ca să mai vază odată, mîine, îna­inte de înmormîntare, pe fiul pe care nu-l va mai vedea.­­ Autopsia B, profesor Minovici a făcut, ori după amiază, autopsia cadavrului lu­i Silberstein. S’a constatat că avea plămînid drept perforat și inima atinsă. Moartea i-a provenit din cauza emoragiei care se produsese in timpul cînd era transportat spre spit­al. Chiar dacă nu s-ar fi produs emo­­ragie, el nu ar fi putut scăpa din cauza gravitatei leziunilor. Lovitura fusese dată cu atîta pu­tere, nncit, baioneta a intrat toată în corpul nefericitului tînăr. ÎNMORMÎNTARE­A SE VA FACE ASTĂZI Politia, aflînd că mai mulți ar­deleni aveau Mențiunea să asiste la înmormîntarea nefericitului tînăr, a luat­ toate dispozițiile ca inmorîn­­tarea să se facă cît mai repede și dacă se poate în prezența doar a rudelor victimei. Atît parchetul cit și politia a re­fuzat să dea orice lămurire asupra înmormîntărei, interesiindu-ne în m­ai parte am Domnule Director Am aflat din ziare că unul din manifestanții de ori a căzut stră­­puns de baioneta unui soldat. Aces­ta este primul nostru tribut de sin­ge — Și — socotind că este o dato­rie patriotică ca pe sicriul neferi­citului Haim Silberstein să fie intre altele si o coroană cumpărată prin subscripție publică, vă rog să des­­chidetî o listă pe care să mă vns» criui cu suma de lei 50. Primiți vă rog salutul meu , AX» V. CASIMIR Primim cu plăcere propunerea făcută de d-nul avocat AL V. Ca­simir și facem apel la sentimentul patriotic al tuturor romînilor. Amicul nostru d. C. G. Costa-Fo­­ru s’a dus eri in calea Dudești, pentru a vizita familia nefericitului Silberstein. AL V. Casimir Ieî 50.—~ Const. Miile 20.— N. Giani 10.— Tilică Ioanid 20.— AL’ Gr. Giani 15.— Clam 2.— R. F. 8.— X. Y.­ 2.— C. D. 2.— Vasiliade,­­Galați 10.­Dimi Grant 2.— Un interventionist 10.— Nicu Istrati 5.­ Constantin Lehli- 2.— Un romín 30.— Dr. M. 3. Leon eso: ' 5.—. Anti-bulgár 10.— iasca 1.—. Theodor Illésen. 5.— H. Streitman 5.— V. Stan, 2.— Radu Falco ian r 5.— Avocat C. Solomonescu 10.— P. Radu 5.— Total lei 228*— * Cum va fi împorafntată victima Domnule Mille. Citind în ziare că, cu ocazia ma­nifestației de ori, s’a pierdut viața unui tînăr funcționar am simțit cea mai mare durere sufletească. Datoria noastră a tuturor romi­­niki, e ca să însoțim la locașul de veci pe acest martir al cauzele sfinte și pentru aceasta, vă rog să binevoiți a înștiința ziua și ora cînd se va face înmormîntarea. Blestemat lui Dumnezeu să cază asupra acelui care a dat ordine sol­daților sa tragă și umbra mortului să-l însoțească pretutindeni. Primiți vă rog, d-le Miile, etc. P. i Mihalcea Cum a fost omorât tînărul Silberstein „Acțiunea“ publică următoarea povestire a unei doamne care a asistat la scena înjungherii lui Haim Silberstein: „Eram refugiată în pasagiul Co­­moedia, împreună cu d-șoara de aci și încă, o doamnă, unde ne-a și sur­prins manifestația din piața teatru­lui. Aci pasagiul era bazat pe un cor­don de soldați. La un moment dat, un tînăr cam de 17—18 ani, s'a îm­­pedicat de bordura trotuarului călind jos în fața cordonului. Deodată un soldat s'a repezit asu­­pră-l cu arma întinsă și a împlîntat baioneta în el. Un strigăt sfîșietor s'a auzit și sîngele a început să curgă. De groază am început să țipăm. Ofițerul care era alături și părea a fi comandantul acestei trupe, fie că n'a avut prezența de spirit, fie că n'a vroit să intervină la timp, a început, să dea înapoi lumea atrasă de­­ tra­gicul eveniment petrecut sub ochii mei. In acest tim­p, soția unui ofițer a căzut, iar alăturea de dînsa, d-ra aceasta a căzut și ea iar un soldat a lovit-o cu baioneta în mină. In adevăr, d-șoara întinse pălmași îmi aratd înțepătura căpătată. i Primul mrinistru bulgar despre opera­­țiile contra Serbiei SOFIA, 12 Octombrie. — D. Ra­­oslavoff a declarat următoarele prespondentului „agenției Wolff“: „Operațiunile noastre în Serbia naintează iute și bine. Am ocupat mare parte a Macedoniei. Sîrbii vin aproape complect izolați în ar­­ta ofensivei repezi a trupelor ger­­mano-austro-bulgare. Comunicații , calea ferată nu mai au și o sin­­ură linie telegrafică a rămas la­ispoziția lor. Zdrobirea Serbiei va­xercita desigur o influență favo­­abilă asupra întregei situațiuni militare și­ politice a puterilor cen­­tale și v­a grăbi sfîrșitul războiu­­l­ european. Desigur sîrbii par a conta pe a­­utorul Ințelegerei,, dar această peranță va fi iluzorie ; ajutorarea Serbiei nu se va putea face nici­estul de urgent, nici destul de e­­cace, fără a socoti dificultățile ■ansportului. Chiar dacă Grecia ar acepta violarea cea mai brutală neutralităței sale, indienii, austri­­enii, negrii din Senegal și cele­­ilte trupe coloniale cu cari Anglia , Franța vor să ajute pe sîrbi, ar sacrificați în Macedonia cu acel­aș succes negativ ca în Dardanele, mai ales dat fiind clima foarte al­­bă în sezonul actual. Bombardarea franco-engleză a •edeagaolului și Portolagosului a ricinuit pagube mici; bombarda­ta a fost mai mult un fel de de­­monstrațiune. Dacă se crede că se a face astfel impresie asupra noa­­tră, se înșeală cei ce o cred. Am lat toate măsurile spre a­ respin­­e și­­ aici orice atac. Totul dove­­­ște cît de greșit a fi judecat pute­­re Ințelegerei. Naivitatea extraord­inară cu care sîntem judecați în Srile Ințelegerei -se caracterizează din cuvintele unui financiar iran­­ez care, întors din­ Petrograd, mi-a d­ut o vizită la Sofia și mi-a zis: Cu trei milioane aș cîștiga pentru ei poporul bulgar“. Am răspuns : „Dacă aveți bani­i aruncat, faceți încercarea, dar clar de ați voi să cheltuiți trei mi­­nut­e, nu veți opri nici cînd popo­si bulgar de la realizarea idealuri­­i sale naționale“. Puterile centrale au dovedit ea și­urcia că au priceput mai bine ten­­dițele noastre și dacă țintele ce le "mărim se vor putea atinge, a­­casta nu va putea fi decât coln­­jrînd de aproape cu puterile cen­­ale. Ele vor fi un factor de pros-p iritate important pentru toată u­m­anitatea în toate aspirațiile, atît vizitatoare cît și economice și po­nce ale puterilor centrale. (K. B.), CA. R.) Miercuri 14 Octom­b­rie 181 ® Generalul Mackensen la Virdorova -**­ Comandantul german de vorM cu un ofițer român T.-SEVERIN, 12 Oct — Astăzi la orele 10 și jumătate dimineața, generalul Mackensen, însoțit de prințul de Fü­rstemberg, care a e­­șit în în­timpi­narea generalului ger­man la Mehadia, au sosit la fron­tiera noastră, la Vîrciorova. Generalul Mackensen era însoțit de întregul său stat-major în trei automobile mari și au­ ajuns la po­dul peste Bahna, unde generalul a coborît din automobil, venind pe teritoriul neutru, între punctul nos­tru de frontieră și frontiera ungu­rească. In momentul cind generalul Mac­kensen cobora din automobil, d. că­pitan de intendență Stănescu, care la recunoscut, s’a apropiat­­ de ge­neralul german, salutîndu-l Generalul Mackensen a intrat în vorbă cu ofițerul român, căruia i-a spus, între­ altele, următoarele : — „Regret foarte mult că timpul mi-mi permite. Aș fi cerut telegra­fic guvernului dv. ca să-mi permi­tă trecerea pînă la Porțile-de- Fier“. Timp de cteva minute generalul german s’a­ Întreținut apoi cu d-nul căpitan Stănescu, arătîndu-i admi­rația pentru frumoasele poziții pe cari Romînia le are la acest punct de frontieră. Surprins­­ de răspunsurile clare în limba germană, pe care î ie da căpitanul român, generalul Mac­kensen­­ a întrebat: — De unde știți așa de bine lim­ba germană ? D. căpitan Stănescu a răspuns generalului Mackensen că studiie militare le-a făcut în Germania. * Văzînd un mare depozit de ce­­reale la podul de peste Bahna, ge­­neralul Mackensen a întrebat pe nanții unguri cari făcea și cerc la jurul sau, ce rost­au cerealele a­­­colo. Finanții unguri au dat expli­­cațiuni generalului Mackensen că cerealele sunt depozitate de luni de zile, că din cauza intenselor bom­bardări ale sîrbilor, ele n’au putut fi trecute pînă acum și că de câteva zile transporturile au fost reluate cu rapiditate de căruțașii unguri. . « Se afirmă, însă, dăm știrea sub toată rezerva, că generalul Mac­kensen s’ar fi întreținut cu c-nifi generali Vălean­iu și A­veresen, ace­­sta venit de la Craiova ocazional la Vîrciorova. A. SANDU Moartea baronului de Wagen« ben Vierta, 12 Octombrie.— O știri din Constantinopol mântă moartea subită a baronului dle Wagertheim­ ambasadorul german, abia reintond din concediu. Wagenheim era suferind de cord. Moartea lui însedhmă o grea pierdere pentru diplomația germa­nă, el fiind unul din m­embrii săi mai cu vază. In ultimul timp Wagenheim io> casa pe bordul unui bastiment, de­oare­ce locuința sa de la ambasadă fusese transformată în spital. Wagenheim se bucura de multă stimă din partea impăratului Wil­helm. Examenul de maior farmacist Er­ st a terminat examenul <âi maior farmacist, care s'a ținut la fa­­­ța unei c omisiuni compusă din d. ge­­­neral Călinescu și d-nii coloneii Georgescu și Cociu. Au reușit urmă­torii : Din activitate, d-nii căpitan Cor­­neliu Vătășanu de la spitalul militar București, și căpitan Gh. P. Grințes­­cu de la spitalul militar Craiova. Din rezervă , farmaciștii căpitani Conta și Bărbătescu. Manifestația din piața Teatrului Primele rânduri Înfrunți baionetele vânătorilor

Next