Dimineaţa, ianuarie 1920 (Anul 17, nr. 4908-4929)
1920-01-15 / nr. 4918
fimrș, XV Me».—ff o. 49lő fte.Mwigarwhi wíimwíííí« Anul nou ! Omenirea m’a scăpat încă de grozavul coșmar al războiului- Bucuria victoriei nu a putut dura decât o clipă. Grelele probleme pe cari le-a pus cu putere impetuoasa desorganizare fără seamăn pe care a cauzat-o războiul, stau toate nerezolvate încă. Abia dacă pacea cu Germania a fost pusă în vigoare și cea cu Austria încheiată- In pragul lui 1920 stă încă nerezolvată pacea cu Ungara și cea extremm de delicată și de complicată cu Turcia, stă raepredizată atitudinea Amercei, stă în suspensie cestiunea Adriaticei, stă ca un mare și turburător semn de întrebare problema rusească Anul 1920 trebue să sfârșească cu toate aceste obiecte de îngrijorare. El trebue să aducă măcar începutul de soltațizame încurcăturei financiare în care se găsește Europa întreagă. Societatea capitalistă, cu mecanismul ei uriaș ca proporții, dar delicat ca al unui orologiu de brățară, a creiat o comunitate de interese între popoare, pe care războiul nu a putut-o rupe decât cu prețul ,stagna,rea întregei vieți economice și a desechilibrărei vieței sociale. Pacea reclamă punerea în marș ,aceea dintâi și echilibrarea celei de a doua și, cu toate dușmăniile și urile pe care măcelul cel mare le-a trezit și ațâțat, popoarele, amețite încă de bubuitul tunurilor și tulburate de valurile de sânge, văd că nu o salvare pentru civilizația umană decât în apropierea lor, în solidarizarea lor. „Iubiți-vă unii pe alții“, a fost un precept propovăduit de un blând visător, într’o vreme și o lume care nu cunoștea decât sfâșierile. Când acestea ara atins paroxismul, când se părea că peste tot ar triumfat ura, realitățile eonomice, realitățile vietei vin sa adune cu dea sila pe cei carieri încă se întreucideau și să arate preptele creștine, umanitarre ca o necesitate, am zire brutală, a vieței. Sub aceste auspicii începe anul 1920. Auspicii------cum se vede — și rele și bune. Autocrațiile, reacțiunea, s’au prăbușit pretutindeni. Dar viața nouă Ce trebue să răzbească din ruine, își croește cu greu calea. E o mare neliniște pretutindeni, la cei din vârful piramidei sociale ca și la cei de la baza ei. Vulcanul revolației rusești își revarsă uriaș lava asupra lumei uimite, speriate și totuși plină de speranțe. Din excrescențele, din aberatiile ei, din suferințele și nenorocirile poporului rus, cine poate ști dacă nu se va naște evanghelia cea nouă,, forma nouă de viețuire și conviețuire a popoarelor ? In pragul fiecărui an nou, otuielnirea Se găsește în fata necunoscutului. Trecutul îi arată ce are de regretat. In fata viitorului ar sta nedumerită, dacă nu ai putea să apere. Și ce speră, oamenii își doresc, își doresc ca în 1920 să devie mai buni, mai iubitori, mai drepți, își doresc ca să fie feriți de durerile trecutului și ca din atâtea vieți prăpădite, din atâta tinerețe jertfită, din atâta sânge vărsat, să răsară o lume în care iubirea și dreptatea să stârpească mizeria materială și morală, să așeze între oameni și popoare pacea cea adevărată și bunăvoire. ® Pagini » pwiTtsamawi 8 pagini JtjiJS Ianuarie 152‡ XMrootopi CONST. MU.E tu, anul e necunoscut, Ce bați în miile de porți... Tu care te cobori pe largi Ruini, și pe atâția morți! In noul Timpului inel, — Tu picătură de neant — Vei fi tu stop de sânge, sau Scânteia unui diamant? Cu fruntea tristă de ce-a fost îmi las pe tine ochiul mut. O! Dup'atâtea câte au ars In câte inimi întâlnești, De n’ai fi doar, un zâmbet vag, De-alungul rănei omenești! De-ar fi lumina ce-o deshizi S’o scapeți blândă în apus ! Tu, anule, în care fiori Și raze vor pica de sus! George Gregorian. PAUL ADAM Un mare prieten al Românilor a[ muri la fíntins: Paul Adam, romancierul ilustru, unul din cei mai aleși scriitori ai Franței contemporane. In timpul exiului nostru la parrus, îl întâlneam adeseori in cercurile românești, preocupat de soarta, ardiri latine de la Dunăre, sincer îndurerat dai veșnic încrezător în izbânda, fi la pe care nouă nenorocire ai țarei, nailă-Paul Adam a publicat în mii din urmă, foarte multe articole privioare la România; el își tipărea, dar obicriu, proza politică în fruntea ziarului „L'lnformation" și aceste articole erm [UNK] plina de dragoste si admirație pentru noi. Sufletul românesc o interesa , în deosebi, farmecul cuceritor al fraților de departe îl captivase și pe dânsul. Alături de Gustave Herță, care, în,La Victoire", a scos atâtea strigăte în favoaneta albirului trădau și a cântat atâtm imnuri spre gloria Romă-Ti orroi Ciî. J cran A^imm 9irnWP.rfntaiul francez care nota subi mai mult o datorie de recunoștință, pe care va fi trebui s-o plătim compldct mai târziu, ne obligă să relevăm deocamdată, această latură a «activităței marelui prozator, a cărui dragoste pentru toi era atât de sinceră, și complect dezinteresată. Când vremea via îngădui, vom aduna în volume articolele scrise, pentru Românca, de calde fruntașii găndirii franceze. Și, printre aceste volume, cartea lui Paul Adam, fără îndoială- Va fi printre doile dintâi- In bogatul său apartament, de pe dheltul Passy, în care salonul spațios și luminat, d tsfrângea,n oglinzi vibratiunile giarzi ale Senei, ,ce curgea sub ferestre, am vorbit ceasuri întregi cu Paul Adam- Am vorbit, mai cu seamă ca, Bizanțul pa care l’a descris așa de frumos> din cărțile sale și ale cărui vestigii, el nu le cunoștea-Prosolum o călătorie, împreună, la Constantinopol, unde, sub bolțile Sfintele Sofia sau în interiorul moscheei Kahric, se ascund moșavuri vechi rămase din epoca tisturilor religioase bizdrntine și unde, la fiecare pas, învie amintirea lui Justinian sau a Irenei.— Voi. ortodoxei- ar trebui să fie ați din Constaitinopol centrul bisericesc, organizat formidabil, care să fie o forță politică imbatabilă. Cred că numai în Orientul miraculos (legendar) ar putea reînvia supremația bisericească, prin alianța popoarelor creștine." Paul Adam, cu strididat de mare poet, dădea lumi imaginare, sisteme politice, cari aveau numai o realitate literară- Dar multe din visurile sale de poet s’au împlinit mai târziu și, printre ele, visul României victorioase și utile. Pentru mhtfa vor rămâne neuitate ceasurile petrecute în apartamentul de pe cheiul Possy, unde în salonul imens punea o uriașă pată verde din papagal exoc enorm, din gâtleiul căruia eșeau aprobări stranii, pentru patronul casei. Aminiate vor fi dovezile de prietenie cu odri m’a onorat, precum cred "că pentru poporul românesc vor fi neuitate Paginile scrise de Paul Adam în grelele ceasuri din 1917 și mai tărgiu- \ Ohm la Elp. Optimal lai Pairi?. — D. Cremeniceani a declarat era un,ex .personalități autorizate: „Am n’ași vrea să-mi pun candidatura la prezidenție, chiar dacă amiciî mei mi-o puni, o voiim accepta. Tigrul va fi deci candidat la prezidenția republicei la 17 IanfU'Urse- Locul său în departamentul Var îl va lua,fostul deputat René Reniart. Locul în guvern îl va tura, după unii, Milepand, iar,după alțiî, Januart, fost guverator al Tunisiei și delegat al Antantei la Atena în timpul isgonirei lui Constantin. Gamădaltill's* din Clemenceau nu întâmpină piedici. Numiafi că unii observa că Clemeniceau n’are soție și nu va putea sa primească. Această obiectiune s’a făcut și în 1913 când s’a vorbit de candidatura M Brourgeois, dar s’a spuns, atunci că Bourgeois fiind văduv,ar putea foarrte bine să prezideze recepțiile de la Elyseu., soția fiului său- și Clemenceau, are fiice măritate, dar în cazul său se poate ca dificultatea să fie înlăturată în altfel. Cel puțin o spune coresponderatul ziarului „Seculle“ care aduce însprijiniul afirmație în alte faptul că Clemenceau air fi declarrat d-lui Nitti, când acesta fac ofertat pentru tinerețea sa .Cu astă opanie mă vei găsi Și mai tânăr facă“ „PACEA VINE FINDCA ANTANTA ARE NEVOIE DE RUSIA“ Copenhaga — Ziarul Social^Demokratea publica «a interview cu Litvinoff care i-a declarat: ..Ti. O'Oraily a convins guvernul cu— grlez _de, dreptatea, când iți un Haz ce le am propus în numele guvernului, meu Pacea vine mai repede de ct se crede în general, adaugă stiräziln Litdin.naf îiu cred ca Japonia să se grâebească sil ajute pe Kolceag. Ea nu are vreun interes s-o facă..In general sunt de părere ca atăt Estul cât, și Vestul au altceva de tăcut decât sa se războiască cu Rusia sovietică. Lumea vrea pace, și pacea vine eu, atât mai repede cu cât armata, roșie, demonstrează mai radical durerea Rusiei. AntaJita are nevoe de Fi uria, America, Anglia și Franța au nevoie de materiile noastre prime. O Rusie blocadl inseamna schimbare complectă a situatei economice din lume Chestia păcei e o chestie economică și va fi rezolvată pe o bază economică. „Nu trebue uitat că industria textilă fiind CC să e condamnată să nu lucreze până când nu va putea obține unul rusesc Actualmente sunt în Rusia 4,000 000 puzi de in gata pentru export. „Trade-Uniumile engleze cari înțeleg adevărata stare a lucrurilor,au hotărât să trimeată o comisiume în Rusia care să examineze tot ce va voi. Pacea vine.“ Pe de altă parte, agenția Reuter anunță că guvernul englez a răspuns Comisiu'nei parlamentare a Congresului Xraides.Uniunilor care V» e«TM* pașapoarte pentru delegații englezi ce urmau să plece în Rusia pentru a face ancheta prescrisă de Congres, că nu se poate acondia pașapoarte pentru o țară cu care nu are relații diplomatice <k Ziarul „ADEVERUL Primește abonamente cu : Lei 60 pe un an Lei 30 pe șease luni Lei 15 pe trei lun* ABONAMENTELE SE PRIMESC ta *dminMr#ția ziarului í «vaâeie „Diminîeîel** Unde dai,și anascrapă de © acou Crai sub ocupație [ in.t>r C( dimineață a x lui Martie 1917 soarele strălucea ,pe cer. Ura poet ar fi putut fcri ,pagini încălzite iar Pegasu«!' l’ar fi putut spurifica ,printr’o sesle de Olympurg, dimineața era frumoasă. Iată adevărul. L ai fereas?ura uneia din cele mai ° ° depî cișe dinn triada Lueger apărut statuia înaltă Ș' figura marțială a unui h«isaT al merte!Un căpitan din pternici armată imperială, un teuton chiipeș și vânjos, plin de s ănătaite și exuberant de viață; îșî răsuiceia la strada bogata lui mustață bălană. Apoi își arunca privirile in afară și pari’că se idea. maî !ee la un punct fix. Trecătorul care, di n íratâmplare ar fi privit la ferestrele caselor din față nu Și-ar fi pierdut vremea. Era frumos Și aceli0-O perde» n«ca în ritm, o figură femee»e?ies se arăta și diisparea. g ®stuși înțeles, priviri -pui îndemnuri mișcări cu apucături străvezii. In două vorbe iată despre ce « •; vorba. Prin luna lui Februariee ofițerul din garda mareșalului Makensen, capislamul ce cavalerie Wolfgand Tțm«rău» c'jartier în strada Luegerte casa cu No-Gazda era curățită și singură a» o casă. Prindea nu trebue să uita ' spun'» cum că obiceiul ofițerilor germani i tncepând cu cel mai tineri sublocotenent' și sfârșind' cu cei mai răscopți generali, ca să nu primească cuadirții decât în casele în care —pentru menaj—se află S’10 Poi* soiană prezentabilă. Decât, dacă gazda era curărică și mulțumită, nu tot la felier3 și cazul vecinei de peste drum. doamna Qerazescu-Doamna Qelazescu, O văduvă destul de bine conservată, în vârstă de 37 de ani. fr.1 muzi că și C'< un excedent !*o viață destul de remarcabil pusese ochii ei că spriaî pe figura husarului morțe". Și s’a plăcut. Și din ceasul te care s’a plăcut un gând unu' singur printre tioi te, a luiat’o în brațe. a 'Strâns'o, ia obsedat’o să provoace strămutarea ofițerului de peste drum în casa ei- Toate mijloacele au fost întrebuințate. Odriade, semne, gesturî, dar ofițerul era nesimțitor- Fie că doamna Qelotescu nu- spunea nimic simțurilor, fie că gazda din fă* ță îl plăcea mai mult, husarul mor» țel nu-și Părăsi postul. Trecuse o lună- Și văduva nemârșălâiată se ofilea- Apoi îi crea s| necaz. Și în sfârșit om er«a și dânsa. Intr’o zi Doamna Gelozescu avu o idee: să facă invitațiuni pentru un sine o clock. Cu febrilitatea pe care ne-o îți» citP,uim,d-na Celotescu făcu toate pregătirile. Comandă prăjituri în oraș, cumpără un curcan, deși curcanul costa 100 de tei- Ape, ceaiu, pesmeți, vin, până și chiar s rupa» ide. Și lansă ura număr de ir-vria- t’umî în cercul prietenilor. Bineînțeles cea duduin invitați,ume, caldă și amabilă fu trimisă căpitanului Wolfgang Taner. Căpitanul fu, oarecum, surprins de această invitiațiime atât de insolită, dar și’a zis că astea ar fi obiceiurile în România Deci, primi Ș> la 3,la 5 precis, — precis atât nemțeste cât și militărește — se prezintă la f'we ocl ° ch- i Venise ce-l d’ariâiu- Fiindcă românul n’au' darul orelor fixe. In salon erea numai doamna Grozăvescu și domnișoara Elena fiica doaminei Gelozescu, unicul copil- Brumă, cu nasul ,răsturnat, cu ochii sclipitori, cu mănuțele albe, cu părul ca par,a corbului. Dar modestă, cu ochii mai mult în jos. Fata mea, o prezentă dna Grozeșu, în limba germană, nu are decât 16 ani, e încă un copil, o scot foarte rar, educația mu-i este încă terminată, de aceea n’ațî văzut mici măcarr b fereastră. Oh, i’am dat o educație foarte severă. Apoi profitând că nu venise încă (Cititi urmarea în pag. I-a) t