Dimineaţa, ianuarie 1920 (Anul 17, nr. 4908-4929)

1920-01-28 / nr. 4926

anul xví’-­a.-Moí iíi lin­ffk­ol pÉÉi Ce izbucnim­ noui va produce po­litica noastră dinăuntru ? Iată o întrebare căreia e greu s­­î se dea un răspuns. Dacă ne întoarcem numai cu două luni înapoi, situatiunea politică era următoarea : Partidul liberal fiind la guvern — direct sau prin paravanul militar - domina situatiunea- In fata lui stă­tea blocul opozitionist compus din Liga Poporului, partidul dem­ocra si partidul socialist. Alături avânt pe d. Flondor cu partidul nationa din Bucovina. _Pe vremea aceea partidul tără­­nist nu exi­sta de­cât ca un nume iar partidul nationalist-democra trăia prin reprezentanta d-l or Iorga și Cuza. Luptele dinăuntru erau foarte slab­e si culminau în polemica ex­trem de violentă dintre liberali ș d. general Averescu- Liberalii acu­­zau pe general de o întreită trădări și’l desemnau răzbunărei și dispre­țului public. In mijlocul acestei atmosfere si fac alegerile legislative de la cami blocul celor tr­ei partide de opoziții sa abtin-Alegerile, făcute în astfeil de con» dilinin* anormale, dau un rezultat cu totul] neașteptat. Partidul Pbera­ este bătut de către partidele aproa­­pe­ neexistente din ajun ; partidul tarlăn’ist intră in parlament cu un ma­re număr de reprezentanți’ d lorga intră în capul a vre-o 28 de­putați-După două luni și jumătate toată situația internă este complect mo­­dificată-Partidul liberal, care domina sce­na polit­că, a rămas ca să'și exer­­cite virtuozitățile politice in pend­­e­­ ii î­ • nată de un bloc înjghebat din țară, piști, națio­na­li­ști-democratî și­­ re­prezentantă nouilor provincii. Deșii având la spate numai vre-o 28 par­lamentari, d. lorga izbutește o lo­vitură care-l duce la pretentia Camerei- Astăzi d-sa dominează SL fcuatia parlamentară și este desem­nat ca viitorul șef de guvern. Toate vechile partide au dispă­rut de pe planul întâiu. Liberalii bătuți în alegeri, au rămas, du­pă cum ,am spus, ,să opereze numai pi culise. Partidul democrat, prin fap­tul abținerea de la alegeri este ab­sentă din parlament. Partidul pro­­gres este conservator, deși iu Ca­­­ștere, nu poate avea nici o înrâu­rire asupra evenimentelor curente­­de dârjeala dintre liberali și ge­neralul Averescu a căzut ca o lovi­­tură de toiag. Generalul Averescu trădătorul de acum două luni, este considerat ca un salvator al sitea­­t­imei. Intre țărăniști și general li­beralii nu mai stau la îndoială, ei preferă pe general. Generalul Averescu nu mai face Campanie penru dizolvarea Came­­relor alese sub guvernul Văitoianu, ci candidează la alegerile partate. Ardelenii­­ au admis candidatura de saie în Ardeal și au admis șî cap.. d datura, d-luî Take Ioaiescu care totuși, până acum, refuză ca să pri­mească­ Bucovinenii propun candi­datura d-lui Ionaș Grădișteanu la Cernăuți- Se vorbește și de candi­datura d-luî Petre Negulescu din Liga Poporului. Poate că se vor mai ivi și a­lte candidaturi. Nouăe provincii vor să trimită în parla­­mentul României Mari pe toți fran­­cari au lucrat și luptat pentru înfăptuirea idealului natonal. Lin ^ tot ceea ce a ocupat viața publică de la începutul anului 1919 și până acum o lună, n’a mai rămas nimic­ Nici chia­r nume­ le, atâtor m­­­­ur­i și lovituri crude n’a mai ră­­­mas în inimi. După cum o apă care a pughit­it o corabie rămâne­­ apoi li­niștită și nepasatoare de ce poartă în valurile ei, tot asemenea ,­ lu­­mea noastră politică a chtait tot ce a preocupat eo șt­i, pasionat-o un întreg an de zile. Afară de figuri omenești­ de nu­­me și de vorbe, nu e nimic nou în România. Acelaș suflet ne domină. Parlamentul Se deschide astăzi iar peste câteva săptămâni va fi îmbogățit cu câțiva nouă fruntași din Romana veche­­și un nou dans politic va începe­­ pe unele melodii cunoscute Constantin Bacalbașa tsi £ 15h~~ Corecția 18.6$ Redacția £.6? Administratis 7/69 Publicitatea 41/84 pagini fsisiiî »wiitsSrMI 8 oacalni ssssssssssamsssssasassa^^ ^e~p m» Director t CONST. MILDE MăriifflqjHul (Jaws ÎMBUNĂTĂȚIRI TERITORIALE IN FAVOAREA ROMÂNIEI Sub acest titlu $i subtitlu, o foaie­­ care are­ legături cu guvernul, publ­­­­i­că următoarea importantă știre: ,ID. St­ C. Pop, președintele inte­­­­rtetar de consiliu, a primit afaceri­­i Vineri, o lungă telegramă cifrată­­ de la paris din partea d-lui Al. Val­­i­da Voevod. „Știrile transmise de Primul de­­s legat al României marchează IN­­SEMNATE îmbunătățiri „»dus» tra*­­­talului nostru de Pace. Din taior­ , m­ațiunile cujese <je noi, d. Vaida a­u­obpndit IMPORTANTE modificări teritoriale atât IN BANAT, cât mai­­ ales spre grania UNGUREASCA, unde ni s’a recunoscut dreptul de­­ stăpânire asupra unor ÎNSEMNA­TE localități“. j D­n Paris nu ne-a venit până a [UNK] , am absolut nici o știre in această­­ privință, nici o telegramă afară de acea prin care se anunța că Con­­­­sliul suprem a declarat că n’are 1 mandat să se ocupe de chestia Ba­sarabiei. i Am dori din saftet să se confirme știrea de mai sus. i Telegrama d-lui Vo­da de care se vorbește mai sus ar anunta în­demnate modificări teritoriale atât in Banat cât și la granița Ungur­­­reascâ și că, ni s’a dat însemnate­­ localități. 1 Probabil că d. Cicio Popp care a­­ primit această telegramă, al cărui c cuprins s’a dat ori în rezumat unui­­ ziar, își rezervă dreptul să amice­­ parlamentului, la reintrunirea lui, ’■ o bună veste.­­ Așteptăm cu nerăbdare o comuni­­­­care complectă și oficială. Refuzăm a crede că o asemenea știre a fost lansată, fără an­cordro i preatebü mai ales in ziua redeschi­­­­derei­ parlamentului. ; eanduri SIMPLE SECHE­MUL MEI O tânără cititoare scrie:­ — .,Ce om eludat si nesuferit , trebue să fii d-ta in viata intimă! Nici odată nu te a­­cum de suflet sa­u de inima omului si numai de stomac, Oh! Adică nu crezi d-ta că ar­ăta­ fi în lume și adie griji, dureri, amaruri, afară de cele provo­­cate de coșbUi? ! Trecem, si pi­ntr'o criză morală, grea, bolovănasule, sa spune ce’i de­­ făcut ?­­Hata scumpă, traiul greu, să­­ muncim toată viata și să nu ne mai­ mărităm? Sau dacă ne măriăm cum­­ să ținem și gospodărie și slujbă ? Spune zău, căci esti un u­nchia$ rid­­­tos și tare asi dori sâ-tî văd si mutrat căci treime să fie anapoda de tot!" Până aci și bolsta / Ce are a face grija scripca st­epu­rele? Slujba, măritișul și criza mo­rală ? j ßm. km, dar să trecem înainte si să­­ zicem . I — Măritati-vă fetelor, maritati-va pe­­ un cap! Mult mai bine e să aî mai­­ multe grijii decât una sing­ură, aceea de a fi mereu ne picior de cucerire ! Dar altă chestie? Ave­i ru cine? ! Papa tot_ se pare cum lipsesc candi­­t da­r senoși. Cei cari au cu­­ce­­ine a­casă, vor să petreacă întâi și nu se însoară de­cât cu zestre ma­ri. Cei săraci n’au râd pentru gura­­ lor, dar mi­te pentru generația viitoare­­.­. Ei criza inimei e mare si grea- Dv. fetele v’o­r mărita, dar dumnealor bur­lacii nu vânează de­cât case, moșii, proiectil și chiar babe ca parale! Dacă un om cinstit vrea să se în­soare, apoi pu>ie­i vedea și de casa și de slujbă numai sănătoase să fiți, nu de muncă moare omul­ui de viată tul­burată și etc. etc. Sunteți mulțumite ? E drept­ că 'ChesPun­e inime" sunt cam neglijate aci din punct de vedere com­ico-sentimental, căci sunt taine cari nu se desbat prin gazetari, reviste și alte locuri unde toată lumea își pune nasul.­. . la să-mi scriu­ mai bine de ce om- - Ma­i în pantofi și ciorapi de matasd­ iarna? Din economia? Hm, hm, se­­­rioz pattea ne lipsite cu carul, mi cu­­ gramul! STAN BOLOVAN ! a arderea unui nou rățiat Juan-Si­v­el Lyon. 26.— Delegația i­u­­go­slavă la conferința pa­cei a primit răspunsul con­siliului suprem la cererea d­e prelungire a termenu­lui pentru răspunsul la nota imperativă din 20 Ianuarie. S’a acordat o prelungire de alte patru zile, astfel că termenul expiră Metrouri seara. Greva la căile ferata Erî Simplonul nu a plecat din Capitală. Aceasta, din cauza grevei da la căile ferate ital­ene. Asupra cauzelor acestei greve, au circulat ori cele mai fantastice ver­­siuni. Astfel se spunea că greviștii cer tot venitul căilor ferate și un mi­lard pentru fondul de pensiuni. Adevărul este că ,de mai multe săptâmâni sindi­catul căilor ferate i­­taliene, a adresat guvernului și com­panilor un ultim­alion ca până la 16 Ianuarie să sat­s­facă cererile enu­­mărate într’iisule sub amenințarea că la din contră va declara greva. Cererile in­cestrune pot fi astfel rezumate: 1) Recunoașterea sindi­catului fe­roviarilor italieni: 2) Aplicarea zilei de 8 ore pen­tru toate categoriile de personal (șapte pentru personalul de vehicu­le, tracțiune și cir­culat­iune). 3) Tabele organice( uniforme, pen­tru cote, preri­i de economie, com­, taresare, etc. 4) Stabilitatea­ personalului și su­­­primarea personalului provizoriu. • 51 Regulament organic; 6) Sporirea pensiunilor și asigu­rărilor și pentru pensionarii vechi; 7) Participarea delegaților i­n­­dicatolii în consiliul de direcție și administrat­ie al căilor ferate. Unele dintre aceste conditiarii fu­seseră­­ acceptate de guvern. Sindi­catul a cerut acceptarea lor inte­grală.­­ Intre timp a crescut și curentul care înțelegea să dea grevei uni ca­racter politic și un mijloc de luptă de clasă. La izbucnirea grevei guvernul credea s­ a și anunțat că numai trei­zeci la sută din personal va parti­cipa la ea și că va putea menține căte două trenuri zilnice pe toate liniile si traficul internati­onal. O­­prirea Simplonului dovedește că s’a însetat. Greva pare a fi genera­lizat.­­ In acest caz consecințele ei nu se pot prevedea. Ele ar putea să de­­vie foarte grave­ semna­lul chiar al unei mari schimbări politice. «tttîgragM».,nmm Mi.» ■iu. italiene DSSGE la ERALIZAREâ 1 Gu­ve­rnul este dispu­s să unifice din­­ punct de vedere legislativ pri­nipale , pe baza cărora să se conducă pe ca­le administrativă noile teritorii romă­­r­nești, cu vechiul regat-In acest scop guvernul de lipsa unui cons­,Cu­ier iste,tiv, a Instituit o comi­­siune, cu menirea de- a studia si ela­bora ar, 'Onte-proient de lege, adminis­­trativa> în baza unei largi descentra- T'zărî, cere să De apucată deopotrivă in întreg regatul taxei. Chiar de la început, cum cr­ Prese, deosebirea de­ legi si obiceiuri local­ Atee ■ ’■nrrrr.PM , nr­., • ‘tefire, dintre noul­­ criteriu românesc Si ‘autoritătea respectivă superioară in vechiul regtail și a produs o per­turbare in relatiunile obicinuite ale populați­unei din acela teritorii cu au­toritatea de resortul afiroín cădea so­­lu­te, admin­istrativă. Insusi, minist­rul, se­cr­étlap de stat la departamentul de in­terne a recu­noscut în raportul său către consiliul­ de intertri­că așa cum­ e astăzi situa­ția nu este o bună și armonioasă legă­tură administrativă între noile teri­­­­torii și vechiul regat. Sistemul centralizator, de astăzi­ du­pă raportul aceluiași departe­ment, nu mai­ poate continua, fără a prejudi­cia asupra intereselor administrativ or­iși pune piedici în legislația statului- I Armistenc­a va avea multe greutăți­­ pentru elaborarea anteproiectului de lege cerut de guvern, căci e­a va avea de studiat, pe lângă diverse bage ad­ministrative ce­ au dăinuit în noile te­ritorii­­ alipite — insăsi ele între ele de­osebite di­n­ toate punctele de vedere— și comple­xitatea administrativă din vechiul regat, spre a putea aduce o armonie fără de care statul României Mari nu pactic merge altfel, de­cât cu o admterstrap, c unificată și o legis­lație bine și solid închegată­­______ _ . DACIAN O nouă comunicare ș­­i­­hu Vaida Guvernul a primit o no­uă comunicare de la pre­ședintele consiliului. « Se arată în amănunt în această scrisoare ce de­mersuri au fost făcute de delegații R­omîniei la Per­ris. Până la înapoerea misl­ând contelui Aponny la Paris, primul ministru român se va duce la Lon­dra și apoi se va înapoia la Paris în vederea reluă­­rei discuției asupra pro­­blemelor u­ngurești. — Bărbatul d-tale suferă de boala somnului.. — Nu d-te, bărbatul meu e senator. Mercur! ?8 januarss 1 >20 (Continuare în pag­ II-a) Nuvelele „Dimineței»» v . ■ de AL. CAZ/ RAN­ I Isidor Natansohn, procuristul ca­sei Z­­el­e­nîe, își închisese biroul­­ său „sistem american“ și cu o miș­­­­care obosită, se ridică să plece. Dar­­ nu făcu un pas și rămase pe loc, cu orh­i mirați la Ușa pe unde tocmai ,­ intra un musafir neașteptat. Era un­­ camarad de meserie, reprezentantul­­ unei Case de confiență din Vien­a. — Te credeam plecat de toi zile!­­l —îl întâmpină Natansohn,me ce •î n’ai plecai? Gustav Walter, reprezentantul­­ Casei vieneze, nu-i răspunse JK­U- 8 mai decât. După ce aruncă, în fugă, c­u privire.spre cei câțiva funcționari , cari se pregăteau și ei de Plecare, se apropia de Isidor Natansohn și îi șopti un nemțește. 3 — Trebue să-ți comunic ceva T­­estul­ de important Pentru d-ta. Și fără să fie seamă de surprin­­­­derea procuristelui, îl luă de brat- Văd ca ești gata de plecare... Să­­ plecăm;­ in stradă, adăugă: — Să mergem la mine, la Horel...­­ dacă nu te deranjezi... In Bucureș­­t­­iul ăsta mai toată lumea știe nem­ă tește. ! — Cum văd, zâmbi Narians ° hn—­­ se petrec lucruri grave! Vienezul îi strânse brațul: — Atâta pot să-ți spun: România intră în războ­i contra noastră..­ E chestie de câteva săptămâni... Am informațiuni precise... Deși știa bine că n­i se putea fn­­,, tâm­pla Minii, ră­­m­aș a surprins la auzir­ea vestei. Nu ■ se grăbi însă să-l ceară vreo lămu­■­ă­rire. .și cei doi funcționari merseră ,­­ tăcuți, braț la braț, pe străzile zgo­­­­­motoase.­­ j Se cunoșteai de puțin timp vie­­nazu! Și bucure­șeanul, dar se îm­prietenise numai­decât. Reprezen­­­­tantul Casei din Viena îl prețui­a mult pe Natansohn pentru pricepe­­­rea și tragerea de inimă cu care te­­ era în folosul Ca­sei sale. Apoi, îij făcuse tot felul de servicii de „reco­­­mandări“ și „introduceri“, „ Când se văzu în camera sa de lu­ hotel,­­străinul se simți în siguranță:" I — Dragă Isidor—începu el—ști­­i de ce n'am­ plecat? N’am plecat pen­tru că m­'am­ gândit să-ți fac o pro­­ s Punere... Nu te mirai... știu că nu­, ești însurat și că nu ai în România , nici uni fel de familie și nici rude a­­­­propiate.­. Așa că nimic nu te leagă i de o țară...­­, Natansohn vr­u să vorbească, dar i­ngienezul nu-i dădu răgaz, și urmă.­­ — Da, de o țară în care ai sufe­­­­­­­rit, cred... Și chiar dacă t’ai suferit,­ a­i cu ce te-ai folosit? ! .. I — Cu ce vrei să mă fi folosit ?... j < Trăesc liniștit și nici­odată nu mi-ai­­ făcut vreun rău cineva­.. De ce să­­­i îmi blamez țara? Gustav Walter zâmbi cu înțeles:­­ Apoi, se încruntă: — Să vorbim mai serios!... Cum f stai tău arm­ata? E?un imo­b­iizabil? ! — Desigur-.- Sunt sergent ]a ar-' t f'lerie. I £ — Sergent!­.. Cu bradul ăsta vrei s­ă să suferi greutățile războiului? Vrei să dormi pe Pământ și să te mă­­­­nânce păduchii!.­. înțeleg să fii o­­f i>­ter!... Și atunci tot trebue să în­­i duri multe!­.. Și apoi, cine știi da­că te mai întorci din războiu!­... s — Ce să faci... Datoria­. Trebue. .— De ce trebue? Eu î­l dau posi­­­­bi­li­ta­tea să te sustragi­.. — Nu te înțeleg!... — Foarte ușor,îi lămuri aus­triacul—să mergi cu mine l a­re­­na. Vei fi angajat în condițiunile I Cele mai bune de Casa pe care o reprezint. Am și sondat terenul- La­n pașaport, nici să nu te gândești. [ Lasă­] Pe seama mea! Și, după ce îl încredință cum va ji­­ lucra“ prin legația austriacă și prin j. nemțpfriiî noș tri influenți. ca ]a­p]e­­le fare să nu te supărați de nimeni, îî bătu încurajator pe umăr. — Peste trei zile, adio Românie] n Isidor Natansohn își feri umărul: ț £ — Cum! Să furg. Să dizertez? „j­­— C'ne’ti spun­e să dezertezi? fu Ce, parcă sa fi declarat războiul!­ Á Ești Isidor Natansohn, angajat de* ■ Casa W­et Co., din Viena și te duci, il Pur și simplu să-ți iei postul în pri­­­mire. Ce Țari fig­ura asta disperată? ! Mai bin­e fii bucuros­. Gândește-te­u că mergi la Viena, în orașul vest I­liei! O să vezi pe venezele noastre și blonde, cu ochii albaștri, strălucind­­ de frumusețe și de sănătate. Cum­­ ești băiat frumos și­­ mai ales bru­­­­net, o să le înebunești Dacă nu vrei e să stai în Viena—unde de altfel nu se simte războiul—Casa poate să J te trimeată în Elveția, unde are ne­­­­voie de un reprezentant inteligent ca tine.­­ Is­dor Natansohn se învârti d­­e câteva ori neliniștit prin cameră. . Deodată, se cP«: — Iți mulțumesc, prietene, pentru Ș­i intențiunile taie cele bune, dar mi-e imposibil să plec- Rămân aci, oine* . s’ar întâmpla. E drept ca n'am în* .. milie... Am , însă prieteni și evrei și­­ români. Ce vor zîce ei când voi afla că Isidor Natansohn a plecat chiar în ajunul războiului! Ș’apoi, să-ți spun drept, eu nu pot trăi pe­­ altă țară. De România, mă simt le­­­­gat prin naștere și amintiri­.. — Și acum vrei s’o aperi ca un erou? —zise cu răutate austriacul­— N’am astfel de pretenții!—sus­­pină­ Natansohn. E drept că nași a-i lerga să mă înscriu voluntar de răz­­­boie! Dar nici­odată nu m’am gând­it [ că ași putea dezerta deja datorie. Când se încredință că nu-1 poate hotăra, cu nici un preț să urmeze sfatul său, vienezul nu mai stărui. La­ dez grjire, îi strânse mâna cu­ 1 compătimire adevărată: ; — Cine știe­­, o să te căiești 1 poate, mai târziu.­, Intr’un spital de scânduri, înjghe­bat în aripă, răniții strânși din cel mai apropiat câm­p de luptă, abia ’ mai încap un ham­baru­l înigust. " Unii gem înăbușit, alții se vaită, " ailțiY uriă, svârcotindu-se de durere. "I Cei mai mulți însă stau nemiș­­tjcați ș­iuți ca păpușile de ceară d ® !Prin panoramele cari expun scen­­i dureroase de războiu. "­ Sergentul Isidor Natansohn, în­tins cu fața în sus, răsuflă de-abia. E legat sub fălci, iar un bandaj pa­­­­tat de sânge îi ascunde ochiul , stâng și o jumătate a fru­ntei. De­­ șapte ceasuri doarme întruna.. De-­ odată, suspină din adânc- Incercă să-și miște capul, dar nu reuși­ în­cercarea asta îl obosise se vede,­­ căci picături mari de sudoare îi îm­­broboniră fata­ Spre seară, când­­ temperatura bolnavilor se ridică,­­ începu să aiureze. Buzele-i tremu­­iira­u înfrigurate și din vorbele fără șir, se împerechau adesea între, ele , și unele cu înțeles: „Ei, sergeți tut­­­ă la chior unde te vâri!­.. La Viena să mergem... Sunt ochi albaștri..­­Tu ai ochi negri­.. Toată lumea ai orbit!“ După zece zile de dureri nesu­ferite ]n cap, bolnavul’se mai liniști. Într’o dimineață, când­­ nfirm­ierul îi­i spăla scobitura de sub frunte în­­ care odată fusese u­n ochi, doc­torul se aplecă: — Mare noroc ai avut băiete!... Ai scăpat ca prin urechia acului! Doi milimetri dacă mai înainta pro­iectilul. î‘— Pierdeai viața-Natansohn aftă și ochiul ce]­ viu se umplu de lacrimi. O doamnă tânără deja Crucea Roșie, îl îmbărbăta. — Nu-ți pierde firea... Ci ne te-a iubit, te va iubi și mai mult! . * înainte de a ajunge la București. Natansohn află că birourile Casei unde sluj­se atâta vreme, era­u de mult inchise din cauză că toate tre­burile lâncezeau- Cineva îl mai în­știința că cele două camere pe care le m­obilase ru­ atâta grijă, erap­site chiar de plana celor cari tre­­buiau să le păzească. E frig- La poarta unui depozit co­munal de lemne, bucureȘ­er­ ii înghe­­tati se îngrămădesc, mereu, lungind și mai mult ,,coada“, destul de lengă,^ ........ ^ ^ ^ ii _

Next