Dimineaţa, ianuarie 1920 (Anul 17, nr. 4908-4929)

1920-01-15 / nr. 4918

fimrș, XV Me».—ff o. 49lő fte.Mwigarwhi wíimwíííí« A­nul nou !­­ Omenirea m’a scăpat încă de grozavul coșmar al­­ războiului- Bucuria victoriei nu a putut dura decât o clipă. Grelele pro­­bleme pe cari le-a pus cu putere impetuoasa desorganizare fără seamăn pe care a cauzat-o răz­boiul, stau toate nerezolvate încă. Abia dacă pacea cu Germania a fost pusă în vigoare și cea cu Austria încheiată- In pragul lui 1920 stă încă nerezolvată pacea cu Ungar­a și cea extremm de de­licată și de complicată cu Tur­cia, stă raepredizată atitudinea Amercei, stă în suspensie ces­­tiunea Adriaticei, stă ca un ma­re și turburător semn de între­bare problema rusească Anul 1920 trebue­­ să sfârșească cu toate aceste obiecte de îngri­jorare. El trebue să aducă măcar începutul de soltațizame în­curcă­­turei financiare în care se gă­sește Europa întreagă. Societatea capitalistă, cu me­canismul ei uriaș ca proporții, dar delicat ca al unui orologiu de brățară, a creiat o comuni­tate de interese între popoare, pe care războiul nu a putut-o rupe decât cu prețul ,stagna,rea întregei vieți­­ econom­i­ce și a desechili­brărei vieței sociale. Pacea re­clamă punerea în marș ,a­ceea dintâi și echilibrarea celei de a doua și, cu toate dușmăniile și urile pe care măcelul cel mare le-a trezit și ațâțat, popoarele, amețite înc­ă de bubuitul tunuri­lor și tulburate de valurile de sânge, văd că nu o salvare pen­tru civilizația umană d­ecât în a­­propierea lor, în solidarizarea lor. „Iubiți-vă unii pe alții“, a fost un precept propovăduit de un blân­d visător, într’o vreme ș­i o lume care nu cunoștea decât sfâ­șierile. Când acestea ara atins pa­roxismul, când se părea că pes­te tot ar triumfat ura, realitățile eonomice, realitățile vietei vin sa adune cu dea­ sila pe cei cari­eri încă se în­treucideau și să arate pre­ptele creștine, umanitarre ca o necesitate, am zire brutală, a vieței. Sub aceste auspicii începe a­nu­l 1920. Auspicii------cum se vede — și rele și bune. Autocra­țiile, reacțiunea, s’au prăbușit pretutindeni. Dar viața nouă Ce trebue să­ răzbească din ruine, își croește cu­ greu calea. E o mare neliniște pretutindeni, la cei din vârful piramidei sociale ca și la cei de la baza ei. Vulca­nul­ revolației rusești își revarsă uriaș lava asupra lumei uimite, speriate și totuși plină de spe­ranțe. Din excrescențele, din a­­beratiile ei, din suferințele și nenorocirile poporului rus, cine poate ști dacă nu se va naște e­­vanghelia cea nouă,, forma nouă de viețuire și conviețuire a po­poarelor ? In pragul fiecărui an nou, o­­tuielnirea Se găsește în fata necu­noscutului. Trecutul îi arată ce are de regretat. In fata viitoru­lui ar sta nedumerită, dacă­ nu ai­ putea să apere. Și ce speră, oamenii își doresc, își doresc ca în 1920 să devie mai buni, mai iubitori, mai drepți, își doresc ca să fie feriți de durerile trecutului și ca din atâtea vieți prăpădite, din atâ­ta tinerețe jertfită, din atâta sân­ge vărsat, să răsară o lume în care iubirea­­ și dreptatea să stâr­pească mizeria materială și mo­rală, să așeze între oameni și po­poare pacea cea adevărată și bunăvoire. ® Pagini » pwiTtsamawi 8 pagini JtjiJS Ianuarie 152‡ XMrootopi CONST. MU.E tu, anul e necunoscut, Ce bați în miile de porți... Tu care te cobori pe largi Ruini, și pe atâția morți! In noul Timpului inel, — Tu picătură de neant — Vei fi tu stop de sânge, sau Scânteia unui diamant? Cu fruntea tristă de ce-a fost îmi las pe tine ochiul mut. O! Dup'atâtea câte au ars In câte inimi întâlnești, De n’ai fi doar, un zâmbet vag, De-alungul rănei omenești! De-ar fi lumina ce-o desh­izi S’o scapeți blândă în apus ! Tu, anule, în care fiori Și raze vor pica de sus! George Gregorian. PAUL ADAM Un mare prieten al Românilor a[ mu­ri la fíntin­s: Paul Adam, romancierul ilustru, unul din­­ cei mai aleși scrii­tori ai Franței­ contemporane. In timpul exiului nostru la parr­u­s, îl întâlneam adeseori in cercurile ro­mânești, preocupat de soarta, ardiri latine de la Dunăre, sincer îndurerat dai­ veșnic încrezător în izbânda, fi­ la pe care nouă nenorocire ai țarei, nailă-Paul Adam a publicat în mii­­­ din urmă, foarte multe articole privioare la România; el își tipărea, dar obicriu, proza politică în fruntea ziarului „L'ln­formation" și aceste articole e­­rm [UNK] plina de dragoste si­ admirație pentru noi. Sufletul românesc o inte­resa , în deosebi, farmecul cuceritor al fraților de departe îl captivase și pe dânsul. Alături de Gustave Her­ță, care, în­­,La Victoire", a scos atâtea strigăte în favoaneta albirulu­i trădau și a cân­tat atâtm imnuri spre gloria Romă-Ti orroi Ciî. J­ cran­ A^im­m 9irnWP.rfnt­aiul francez care nota subi mai mult­ o datorie de recunoștință, pe care va fi trebui s-o plătim compldct mai târziu, ne obligă să relevăm deocam­dată, această latură­­ a «activităței ma­relui prozator, a­ cărui dragoste pen­tru t­oi e­ra atât de sinceră, și com­plect dezinteresată. Când vremea via îngădui, vom adu­na în volume articolele scrise, pentru Românca, de calde fruntașii găndirii franceze. Și, printre aceste volume, cartea lu­i Paul Adam, fără îndoială- Va fi printre doile dintâi- In bogatul său apartament, de pe dheltul Passy, în care salonul spațios și luminat, d­ tsfrângea,­­n oglinzi vibra­tiunile giarzi ale Senei, ,ce curgea sub ferestre, am­ vorbit ceasuri întregi cu Paul Adam- Am vorbit, mai cu seamă ca, Bizanțul pa care l’a descris așa de frumos> din cărțile sale și ale cărui vestigii, el nu le cunoștea-Pros­olum o călătorie, împreună, la Constantinopol, unde, sub bolțile Sfin­tele Sofia­ sau în interiorul moscheei Kahric, se ascund moșavuri vechi rămase din epoca tisturilor religioa­se bizdrntine și unde, la fie­care pas, învie amintirea lui Justinian sau a I­renei.­— Voi. ortodoxei- ar trebui să fi­e ați din Constaitinopol centrul biseri­cesc, organizat formidabil, care să fie o forță politică imbatabilă.­­ Cred că numai în Orientul miraculos (legen­dar) ar put­ea reînvia supremația bi­sericească, prin alianța popoarelor creștine­.­" Paul Adam, cu stridida­t de mare poet, d­ădea lumi im­a­ginare, sisteme politice, cari aveau numai o realitate literară- Dar multe din visurile sale de poet s’au împlinit mai târziu și, printre ele, visul României victorioa­se și utile. Pentru mhtfa vor rămâne neuitate ceasurile petrecute în apartamentul de pe cheiul Possy, unde în salonul imens­ punea o uriașă pată verde din papagal exo­c enorm, din gâtleiul căruia eșeau aprobări stranii, pentru patronul casei. Aminiate vor fi dove­zile de prietenie cu odri m’a onorat, precum cred "că pentru poporul româ­nesc vor fi neuitate Paginile scrise de Paul Adam în grelele ceasuri din 1917 și mai tărgiu- \ Ohm la Elp. Optimal lai Pairi?. — D. Crem­eniceani a declar­­at era u­n,ex .personalități autoriza­te: „Am n’ași v­re­a să-mi pun candi­datura­­ la prezidenție, chiar da­că a­­m­ici­î mei mi-o puni,­ o voiim accepta. Tigrul va fi deci candidat la prezi­denția republicei la 17 IanfU'Urse- Locul său în departamentul Var îl va lua,fostul deputat René R­eniart. Locul în guvern îl va tura, după unii, Milepand, iar­­,după alțiî, Januart, fost guver­­ator al Tunisiei și dele­gat al­ Antantei la Atena în­­ timpul isgonirei lui Constantin. Gamădalt­il­l's* din Clemenceau nu­ întâmpină pie­dici. Numiafi că unii­ observa că Cle­­meniceau n’are soție și nu va putea sa primea­scă. Această obiect­iune s’a­ făcut și în 1913 când s’a vorbit de candidatura M Brourgeois, dar s’a spun­s, atunci că Bourgeois fiind văduv,­­ar putea foarrte bine să pre­­zideze recepțiile de la Elyseu., soția fiului său- și Clemenceau, are fiice măritate, dar în cazul său se poa­te ca dificultatea să fie în­lătura­tă în altfel. Cel­ puțin o spune cores­ponderatul ziarului „Seculle“ care a­­duce în­­spriji­niul afirmație î­n alte fap­­tul că Clemenceau air fi d­eclarrat d-lui Nitti, când acesta fa­c ofertat pen­tru tinerețea sa­ .Cu astă o­panie mă vei găsi Și mai tânăr facă“­ „PACEA VINE FINDCA ANTAN­TA ARE NEVOIE DE RUSIA“ Copenhaga — Ziarul Social^Dem­okratea pu­bl­ica «a interview cu Litvinoff care i-a de­­clarat: ..Ti. O'Or­aily a convins guvernul cu— grlez _de, dreptatea, când iți un Haz ce le am pro­­pu­s în numele guvernului, meu Pacea vine mai repede de c­t se crede în gen­eral, ada­ugă stiräziln Litdin.naf­ îiu cred ca Japonia să se grâebea­scă sil ajute pe Kolceag. Ea nu a­re vreun interes s-o facă­­..In general sunt de părere ca atăt Estul cât, și Vestul au altceva d­e tăcut decât sa­ se războiască cu Rusia sovietică. L­umea vrea pa­ce, și pacea vine eu, atât mai repede­ cu cât armata, roșie, demonstrează mai­ radical du­­rerea Rusiei. AntaJita are nevoe de Fi uri­a, A­­merica, Anglia și Franța au nevoie de mate­riile noastre prime. O Rusie bl­ocadl­ inseamna schimbare complectă a situatei economice din lume Chestia păcei e o chestie economi­că și va­ fi rezolvată pe o bază economică. „Nu trebue uitat că industria textilă fiind CC să e condamnată să nu lucreze până când nu va putea obține unul rusesc Actualmente sunt în Rusia 4,000 000 puzi de in gata pentr­u export. „Trade-Uniumile engleze cari înțeleg ad­­e­vă­rata stare a­ lucrurilor,­­au hotărât să tri­­meată o comisiume în Rusia care să exami­neze tot ce va voi. Pacea vine.“ Pe de altă parte, agenția Reuter anunță că guvernul englez a răspuns Comisiu'nei parla­mentare a Congresului Xraide­s.Un­iun­ilor care V» e«TM* pașapoarte pentru delegații englezi ce urmau să plece în Rusia pentru a face an­cheta prescrisă de Congres, că nu se poate acondia pașapoarte pentru o țară cu care nu are relații diplomatice <k Ziarul „ADEVERUL Primește abonamente cu : Lei 60 pe un an Lei 30 pe șease luni Lei 15 pe trei lun* ABONAMENTELE SE PRIMESC ta *dminMr#ția ziarului í «vaâeie „Diminîeîel** Unde dai,și anascrapă de © acou C­rai sub ocupație [ in.t>r­­ C( diminea­ță a x lui Martie 1917 soarele s­trălucea ,pe cer. Ura poet ar fi putut fcri ,pagini încălzite iar Pegasu«!' l’ar fi putu­t spurifica ,prin­­tr’o sesle de Olympurg, dimineața era frumoasă. Iată adevărul. L­ ai fereas?u­ra uneia din cele mai ° ° d­epî c­ișe din­n­­ triad­a Lueger apăru­t statuia înaltă Ș' figura marțială a u­­­nui h«isaT al merte!­Un căpitan din pternici arma­tă imperială, un teuton chiipeș și vânjos, plin de s ănătaite și exube­rant de viață; îșî­­ r­ăsuiceia la str­ada bogata lui mustață bălană. Apoi îș­i arunca privirile in afară și pari’că se idea. maî !ee la un punct fix. Trecătorul care, d­i n íratâmplare ar fi privi­t la ferestrele caselor din fa­ță nu Și-ar fi pierdut vremea. Era fru­mos Și aceli0-O perde» n«ca în ritm, o figură femee»e?ie­s se arăta și diisparea. g ®s­tuși înțeles, priviri -pui îndemnuri mișcări cu apucături străvezii. In două vorbe iată despre ce « •; vorba. Prin luna lui Februa­riee ofițerul din garda mareșalului Makensen, capislamul c­e cavalerie Wolfgan­d Tțm­­­«r­ău» c'jartier în strada Lueger­te casa cu No-­Gazda era curățită și singură a» o casă. Prindea nu trebue să uit­a ' spun'» cum că obiceiul ofițerilor ger­mani i tncepând cu cel m­ai tineri sub­locotenent' și sfârșind' cu cei mai răscopți generali, c­a să nu primea­scă cuadirții decât în casele în care —­pentru men­aj—se află S’1­0 Poi* soiană prezentabilă. Decât, dacă gazda era curărică și mulțumită, nu tot la feli­er3 și cazul vecinei de peste drum. doamna Qerazescu-Doamna Qelazescu, O văduvă­ des­­tul de bine conservată, în vârstă de 37 de ani. fr.1 muzi că și C'< un ex­cedent !*o viață destul de­­ remar­­cabil pusese ochii­ ei că spriaî pe figu­ra husarului morțe". Și s’a plăcut. Și din ceasul te care s’a plăcut un gând unu' singur printre tioi te, a luiat’o în brațe. a 'Strâns'o, ia obseda­­t’o să provo­ace străm­u­tarea ofițe­rului de peste d­rum în casa ei- Toate mijloacele­­ au fost între­­buințate. Odriade, semne, gesturî, dar ofițerul era nesimțitor- Fie că doamna Qelotescu nu- spunea ni­mic simțurilor, fie că gazda din fă* ță îl plăcea m­­ai mult, husarul mor» țel nu-și Părăsi postul. Trecuse o lună- Și vă­duva ne­­mârșălâiată se ofilea- Apoi îi crea s| necaz. Și în sfârșit om er«a și dânsa. Intr’o zi Doamna Gelozescu avu o idee: să facă invitațiuni pentru un sine o clock. Cu febrilitatea pe care ne-o îți» c­it­P,uim,d-n­a Celotescu făcu toate pregătirile. Comandă prăjituri în o­­raș, cumpără un curcan, deși cur­canul costa 100 de tei- Ape,­ ceaiu, pesmeți, vi­n, până și chiar s­ r­upa» ide. Și lansă ura număr de ir-vria- t’um­î în cerc­ul prietenilor. Bine­înțeles cea duduin invita­­ți,ume, caldă și amabilă fu trimisă căpitanului Wolfgang Taner. Căpitanul fu, oare­cum, surprins de această invitiațiime atât de inso­lită, dar și’a zis că a­stea ar fi obi­­ceiurile în România­ Deci, primi Ș> la 3,la 5 precis, — precis atât nem­țeste cât și milită­rește — se prezin­tă la f'we ocl ° ch- i Venise ce-l d’ariâiu- Fiindcă ro­mânul n’au' darul orelor fixe. I­n salon erea numai doamna Gro­­zăvescu și domnișoara Elena fiica doaminei Gelozescu, unicul­ copil- Brumă, cu nasul ,răsturnat, cu ochii sclipitori, cu măn­uțele albe, cu părul ca par,­a corbului. Dar mo­destă, cu ochii mai mult în jos. Fata mea, o prezentă dna Gr­­­ozeșu, în lim­ba germană, nu a­re decât 16 a­ni, e încă un copil, o scot foarte rar, educația­­ m­u-i este încă terminată, de aceea n’ațî vă­­zut mici măcarr b fer­eastră. Oh, i’a­m dat o educație foarte severă. Apoi profitând că n­u venise încă (Cititi urmarea în pag. I­-a) t

Next