Dimineaţa, ianuarie 1920 (Anul 17, nr. 4908-4929)

1920-01-29 / nr. 4927

ANUL KVIMea__Ho. 4927 pe zilele ax^estea de chestiuni locuințelor. E o chestiune ca în ultimele ei consecințe va du­­la, cele mai grave zguduiri, dar nu i se dă singura, solițiune echitabila și posibila, cea a pr­lungirei fără excepție, a tut­ror contractelor de închiriere. Ultimul, decret-lege, pe ca. Oamenle vor fi chemate să-l r;­tifice, s’a lăsat din cale afat de mul­t condus de interesul, r­i înțeles, al proprietarilor. In prima Unie le-a acordat nouă sporire automatică a ch­inilor care se cifrează între 30 10 la sută asupra chiriei des sporite prin decretu­l de prece­dent. Aceasta însemnează o san­tiemare din oficiu și de către ei chemați a o combate, a scumpiri vie­tei. însemnează de asemene­a primă de încurajare asupr speculațiunei imobiliare care atins proporții întradevăr fan­tastice. In al doilea rând noul­­ decre a scos de sub prelungi­re obligatorie a contractelor, prăv­ă­lile și hotelurile. Aceasta ii­semnează pe deoparte o favori­zare a­ catep­a vii de proprie­tari, fata de ceilălți și în gener­a proprietarilor mai puțin inte­resati, pentru c­ă sunt mai puți­ nevoiași. Fiecare știe că proprie­tarul de prăvălii a fost in gene­ral și in totdeauna mai bine si luat. Pentru ce deci tocm­ai lui s, i­ișee Stob'rde41) creefe o­ne­e.­tr a și dus la o deșănțată sporire d ch'­ ri­i ■ ca­re evi­den­t că to t­i­ scumpirea traiului contrîbut căci chiria n’o plătesc negusto­rii,­­ei cumpărătorii, în ce pri­veJște hotelurile, scumpirea chi­riilor lor, duce pur și simplu­­; scumpirea, locuințelor, căci ros­tul hotelului e doar să închiriezi­­ rândul lui locuințe. Și am vo eh vedem cum s’ar putea impo­­trivi politia la o scumpire form­­abilă a odăilor din hoteluri, da ea printr’o lege s’a deschis pro­pri­etarilor aces­tora, putința de a spori fără măsură chiria. In fine decretul-lege prevede că proprietarul unui imobil va putea cere chiriașului să-l eva­cueze dacă va voi să se mute ei intr’visul. Parcă ar fi ceva echi­­tabil in această dispoziție, dar ea ar presupune ca proprietarul sa fi ocupat­ un apartament co­respunzător celui a cărui eva­­cuare o cere și să­ puie la dispo­ziția chiriașului său acest apar­­tament. Astfel o serie nouă de­­ complicități în speculațiune se va ivi, iar decretul-lege va de­­termina un rezultat contrar ce­lui pe care-l urmărește. Cel pu­țin însă ar fi trebuit decretul­­lege să specifice că numai pro­prietarul care a închiriat locata­rului imobilul, poate cere eva­cuarea, nu însă un nou proprie­tar sau speculant care l’a­ cum­părat abia în­ urmă. Toate aceste dbsemițiuni duc la concluzia:, că Parlamentul tre­­bue să adopte pentru legea de prelungire a contractelor de îm­chiriere, o formă mult mai sim­plă decât cea pe care o are ulti­mul decret-lege. Va trebui să se prelungească toate contract­ee, fă­ră de excepție, pe un termen de cinci ani,, car e necesar pentru ca o nouă campanie de construc­ții­­ sa se poată produce și înde­plini, cu o sporire de chirii de zece pina la douăzeci la sută pen­tru chiriile până la cinci mii lei inclusiv, treizeci la sută pentru peste cinci mii lei, poate cu o variantă­ pentru prăvăliile a că­ror chirie trece de cincisprezece mii de tei. Aceasta ar fi o lege dreaptă. Ea este și neapărat necesară,, i­­oact, daca se deschide câmp li­­­­ber concurentei și speculativ­­e noi, oamenii nevoiași vor ajun­­e­ge fară adăpost și atunci nici­­ o jandarmerie din lume nu va­­ putea înăbuși izbucnirea care­­ poate fi semnalul răsmeriții.­­ Proprietarii însă, fericiții cari au imobile singura avere reală e pe vremea aceasta, tulbure, să­­ nu se plângă de o asemenea­­ lege dreaptă. Ea este și în inte­­r­resul lor, căci numai ea îi poate prezerva de exproprierea c­are­­ altfel ar deveni inevitabilă. i GANSUItI SIMPLE­­­­­T Bin mi .......till JUJ— . . Apelul unei văduva ! întâmplarea care e o zeitate foarte­­ capricioasă, a pus sub ochii noștrii a- i pe­-n­ l utn’i văd­uve de război, adresat Suveranei. I Femeca Ioana Af. Caroline dip Com. 1 Băisești, districtul Gura-Aiupova.. ră­­­­masă cu 4 copii văduvă de război, a pus pe Cineva să i scrie durerea și nedreptatea cui fac socrul și soacra, adică venerabilii bunici ai micilor­­ e­­i doi fără tată­ i-a rămas văduvei casa și 120 prăjini de pământ de la so­ul­­ mort în război­ Venerabilii socrii o alungă cu copiii ■ cu tot, caută să vândă casa și locul, la."' testament: un sfârșit din socrii , dvs.ce.gi s’au prefăcut și dușmani hră­păreți față de văduvă și­ nepoți. Ju­decită, avocați, drumuri, foamete si sărăcie desnădrjdea plânsă in­­ ape* . Un câ'rc. suverană desfășoară b'dr­amă cumplită, produsă de lăcomia unor su­flete meseftine. Un preot din mănăstirea Slașin&Su­ 1­ta - d­o.. .‘ I­aii1 "fi aropsUe. I Pe răbovn' nostru socotim că trebui­e sa însemnăm și acest fapt ce se pe­­■­ tiper.­intr’un sat umil și depărtat, căci j dric știe, puate că și ministrul jiîsl’ției i să devină atent, poate că și ministrul de război să întindă o mână proiec­ta­t­ - văduvei și orfanilor lui M^rcil Caroline căzut pe câmpul de onoare cu ar­ma in mână. Și Stăm ropleș­ti de gânduri negre. — Dramele ini­mei? Privit­e gin­ " , "așe cititoare- iată două inimi ome­­­­nești, de banii cari vor să alunge i­ , ■ zăpadă patru nepoței flămânzi și goi­­i lu­hna omenească? Dub­ia­sa inimă de­­­­ bănică? Lăsați-mă să râd, rând vă ară­d I orbind de sentimentele de afecțiune ! I dintre oameni! ! O societate, pentru protecțiunea var­­­duvelor și orfanelor, este absolut ne­cesară. Mișcarea femenistă ar trebui să în­ceapă prin acest gest de dreptate și de­ ocrotire. Curg atâtea lacrimi, atâtra cruzime găsești la fie­ce pas, încât r de­ mirar­ea până azi, spiritele luminate nu s'au gândit la această mare necesitate. Exista la noi odată o societate pen­tru proterția animalelor. Dar cum pre~ •­ ful vitelor e foarte urcat ele sunt și foarte bine, îngrijite. Să sehimbăm deci fila și să scrim. pr.­ en.­ S [UNK] P. P. V­ O. Va fi o modă nouă, frumoasă și utilă-STAN BOLOVAN 3 pagini as »ani numeral 8 pagini • 9 le^erie De la Cameră «j-lui Sontescu m m Siguranța Qansraîâ un parier« permanent se­sferu âofîțssnis-fcfays. — ^eclarațiile Nuvelei# „Dimineței­­ D. Bontescu, ministrul de comerț­­ și industrie a făcut era în Cameră o­ seamă de destăinuiri, a caror gra­ vitate nu poate fi trecută nesubli­­niată. Astfel, răspunzând­ unei minui’i a ziarului „Viitorul“ care îi ar’un ar­ticol afirmase că d. Bobfirescu ar­ fi, tra­ficat în interes propriu câteva mii de capete de vite, ministrul com­er­­­ți-iul­ui industriei a dovedit între apele cât de periculoasă pentru con­solidarea României Mari a fost Si­guranță Generalä de sub conduce­­rea d-lui CWb­^SCU și cât râu conti­­­nuă a face bunului mers al treburi­lor tărei la reSa liberală și inspirato­rii ei. D-lui Bontescu sa­­ grăbit să răs­pundă d-ni­i Vintilă Bratianu și Gorbesc­u. "Ce-a spus în esență d. Brătianu? D. Brutanu s’a ridicat împotriva faptului că d- Bontescu a răspuns untui Un articol semnat, de pe banca ministerială, punând astfel pe acu­zator în­ imposi­bili­tate de a răspuun­­de. E poate pentru prima oară, când cădem de acord c. d. Brătian­u. . Ochhî c­i vn <> a face - v 1 ’ ‘ .-i'PL'ii'­­sP c'ăai ■ ziâi’U'luî „Viitorul“, ci a căutat pri­lejul să restabilească un adevăr. « D-s», n’a făcut insinuat­, ci franc­i și limpede fi clarificat o chestiune de­­ interes general­ . Dacă însă d- Vintilă Br­ătianu este franeamente contra polemicelor din­­­tr­e banca ministerială și presă, a­ ,­tunel ar fi interesant de știut, cum­­ califică d-Sa: a­titudine^ repetat anti­­parla­menta­ră a d-lui ministru In­ , caiet care tăcând ca «n, pește atunci ! când îi se aduc grave acuzațiuni,­­ atacă cu vehemență presa care-l denunță violent nn f­isă Și pe ne­. Dealtminterii acest domn minis­­t­­ru ș'-a făcut o tristă obișnuință d'n a tăcea, nu mai departe decât eri, d-s­ a a fost totalmente mut, față de o gravă și d ®snădăjduită interpela­re făcută de un deputat basarabean. In două zile de activitate a Camerei, două comunicări privitoare la s­tua ja jalnică a Basarabiei. Este aces­t­­a un procedeu, să taci când nu-ți convine și să înjuri Presa când n’ai încotro? D­ Inculeț e obligat îată de fără să vorbească, dar n­u în fraze p­om­­poase, ci așa cum e datoria unui mi­nistru care-și dă seama de îndato­ririle sale. După d. Brătianu a vorbit d. George Corbescu fostul pofitar al Capitalei. Deși d- Codescu­ vorbea eri pentru prima oară ‘n.Pa­rlamen­tul României-M­ari d-ra­ nu s’a junat să pir­ofi­ te d-s trecuno­așterea majo­­ritățea membrilor Camerei a­iînor chestiuni. D. Corbe­s­cu a spus între altele că d-sa nu mai era în capul poliției în 1­917-191 ?>• Inexact, D- Corbesc­u nu e­ra în. Of-i i.o.ikieif ijr — ce­­a mai rău ' Căci d -ir d. Corbescu este acela cal­e după:'plecarea­­­rudelor ge­rma­­­ne, a ordonat arestarea ziariștilor și suspendarea, ziarelor ce apăruseră smnib ocupație­­i Așadar să fim clari. D Cor­­be­scu a fost sufletul sigu­ra­ntei ge­­­nerare a­tât în timpul războiului, cât­ și după război-Și fără a fi prezumție și înclinăm a­ci cd. că și astăzi încă­ legături tainice există între d. Gh­ka și d.I Corbescu- 1 O. Rosin. « Pipi mttiilii O noti tă lactifcă apărută In ziare anunța că prefectura județului Roman a prohibit scoater ca grâului din acel județ. De­și notița nu are nici un no deta­liu, totuși prin''u acei ce cunosc con­trabandei', ce se fac, ar’in toate grani­țele tărei cu produsele agricole, nu­ pot de­­cât aproba măsura prefecturei de Roman­ Mii de­ vagoane de grâu trac pe Da, frontierele tărei, cu ajutorul carelor automobilelor și a alt­or vehicule și nu de mult s’a constatat că sub ochii paznicilor din porturi și a­ agențlor puși să supravegheze contrabandele se încurcă în șlepuri grâul românesc. E destul să amintim contrabanda de la Isma­ H. imde numai prin acest punct s’au m­ rar­cat peste cinci sute de va­goane pe un șlap, destinate, a fi tran­sportate dnparte de tWa noastră. Anchel­e ce­ se­ deschid pentru prin­derea contrabamPililor duc la rezul­tate cu jotul negative și deseori, acei ce sur­t învinuia că au înlesnit con­trabandele, sunt pr­ezenta­ți de anchetă ca niște victime ale, unei calomnii sau scorniri neîntemeiate.Contrabandele trebup să înceteze și este de datoria guvernului să pro­cedeze la, măsurile cele mai drastice, pentru a pune capăt hotă fior ce se fac orin scoaterea clandestină a­ grâului din tax­ o, în timp ce, în unele locali­tăți lipsa de pâine se resimte destu­l de mult încă. DACLAN P SOL OGLINDA ZILEI A­oi — Ce vrei să faci cu cuțitu ? — Vreau să fac o crimă politică, poate mă iasă și pe mine să trăesc in vre­o țară neutră. Majuiri­­sfu­lui de r­­ Bi­LDICEANU Când l’am văzut întâia oară pe Negoiță, am Crezut, ea-i un sergent major reangajat, a stuigat odată un , „drepți!“, care m­i-a trecut prin u­rechi, și când a ajuns la flancul­­ drept, a sfârticat, între dinți, o în­jurătură de adevărat vaiginism­. . Avea o față ascuțită lungă și un păr roșcat, care îi dădea o în­­­­fățișare cam evreiască; și calca pieptos, purtâmndu-și chopul c’o so­­l­metie de codoș, — și, când răcnea,­­ se înroșea ca o creastă­ ! Când­ am auzit, că-i advocat, , m’am c’am mirat. ” „Până la­ Dunărea, unu' câte unul. . .și Pop și Păuniță și Bo­dirim, și toți ceilari, s’au silit prin căruțe— Majurul“ Negoiță, a mers pe jos, călcând pieptos și îndemnând mei roti compania: „Tot înainte, compania leilor! ! Nici unul, măi, din compania leilor i să nu cadă, că-i rușine, bre“. Și tot drumului nu a mai făcut­­ clonțul: „Nu vă murați, băetî, nu vă mu­­­­ratî, băețî, nu vă m«iatî..încordați ipa­sul și bate-Ț tălPa voinicește , să suntă pământul bulgăresc, că-i calcă oastea­­ românească! Așa, măi tătucă așa s’o ținem strună Până Tîa „Sofita !“• . 0rii I ' .'b­ain't?', "Bu* Öurfiftez^Spiráel, și unde-o fi de dormit. OTM dormi;­t unde-o fi mâncat, om manca; unde-o fi de trăit, om trăi.. — și unde­ O fi de murit, om muri!“ ! Și, acuș-acuș, ofta din băerile i­..Of, de ce nu ne scoate Dumne­­­zeu îninainte, măcar un reghiment ș­i bulgăresc; să-l facem gu>eaint*la 1 tocană! întăriți piciorul, băeți, în­­tăriț­-l, să zbârnâie.. Aha«hana.. . A­șana... Hăt, doi, trei,* piruim“­­■ Și nu-i tăcea gura, cum nu-i tace pliscul gait*"­­„Ce-aveți ma, cu Păpuric»? Lă­sați, mă creștin« în pace. Păpuri­­că-i om de treabă, mă, unde nu* serează găina, n‘o apucă ziua. Și zi, mă, Sulică în tabără la Cotro­­ceni, nu ma mai cunoștem­, hai? Când eram în școală, slugeam, vor­ba ceva, amândoi dintr­un carâmb de țigară, — și acu­m­ m­ă mai cunoș­­te­am? povestea, cântecului, ma Su­­lică. Ce folos de lapte gros? Bacă e’n burduf de câne, Și Uit îl mănâncă pime!“ „Mă, unul dela Focșani, să se prezinte, scurt, la „majura Negoi­ță“. Și, din toate părțile, alergau soldatii, cu țigările aprinse, să-și aprindă Negoiță, țigara. „Ții, că frig a mai fost, aistă noapte, ma frate-meu, făcu­­ a stol­­dat,­ cu ochii de veveriță, a tremu­rat și ini­ma­ în mine. Și băgând de seamă, că­ majurul Negoiță h’are manta. „Da bine, domnule majur, da d-voastră cu ce vă învălîți «oap. tea»“ Și Negoiță scuipă într’o parte și ‘ zise, cu nepăsare, în hohotul com­ , păunei: „Apoi, mă băete, când dorm pe «Pate, mă învelesc­­ cu burta, și când dorm pe burtă, mă învelesc­­ cu spatele“. Și Târziu, la Lorcea, l’am cunoscut­ eu bine pe maiorul Negoiță, când­­ l’am luat între noî ]n gazda noas­­­­tră, și când, într’o seară, după ce , s’a golit damin,geana Cu u­n roșu, , cu dulce mireazmă de trandaf­iî, am început cu toții a cânta; și a prins , și dânsul,—după ce ne-a ascultat,, o­­ vrem?, pe noi,—­a dom­i încet, nu­mai ea, pentru el „Foicica marul­ui, Jelu’­m'aș și n’am cuti,­Jefui-m'a­ș codrului; f‘ Codrului—voinicului; j (1) Din Volumul 1913. . . !! — „însemnări, din Bulgaria“ cărei;­ ea apare în curând, Ir, Codruț are frunza verde Și pe mine nu mă crede, — Nu mă crede, nu mă vede‘’. Și, după ce-l isprăvi, prinse­a zîce altul care începea așa: „De când eram copt] mic. Aveam semne de voinic. In loc să mă duc la saPă, Eu duceam murgul la apă; Iar când Murgul necheza Doru’n mine se trezea. — Dor de codru înverzit, Cum e bun de haidurit“, S’apun, după ce­l mântui și ne a­­cesta, își trase odată sufletul adânc; și începu o doină din țara Moilor: „Munții noștri aur poartă.­­ Noi cerșim din Poartă’r p­oartă‘‘ La început, am murmurat și noi după Negoiță,­­cu capetele în Piept; dar, cu­ încetul, am tăcut, cu toții, și am rămas neclinitiți, în lum'na iiflee a lă'm­pii, ascu­ndul cu rar suflarea stăpânită, pe „majuru­l, N­ego­tă, care Părea că-șî tipes­c îiinta în cântecul din Țara Munț­lor­­și’avea cine stie re glas; dar cum ii-1 mlăd'a, cum ș'­l toppa, cum ș­­i umfla,—nu s ° putea să nu-l ascu­ltí­­cu toată inima și cu tot sufletul.' Și, după ce a isprăvit, șt’u eu r­­ ămas o vre­me, tot tăcut, tot v"'­­nișcat, aisculându-l. mai­­ departe.' fântâcul m­ .suflet... di> clipa a­­te’a. care mi-a rămas în isi aftă cS'T roabă de d­amant,—am simtit că nie mi-e drag „maju’-­uf“ Nego­ tă. Și ’ami întrebat mirat: — „De un­de șt­î atâtea doine?‘­ , — Dela m­ama, mi-a răspuns, în*­­et, c’o umbră de tristețe pe față,—' nama era din Țara Moților“. Și a,tunet am înțeles: de­ja în t­uf . >«1 așa de firav al lui Negoiță, zvâc­nea un suflet tare ca oțelul. N. Prc BELDICEANU nimi;: Greva de la căile ferate italiene s’a terminat. .Fără ca să avem vre­ o știre, putem spune că ea s’a în­cheiat cu satisfacerea cererilor lu­crătorilor. cari’ mi erau exagerate căci in principal ele se refereau la participarea personalului in direc­ția si administrația căilor ferate si la recunoașterea sindicatul fero­­vier. Înaintea grevei personalului căi­i­lor ferate, a fost în Italia o .greva a funcționarilor telegrafo.posto, și ea a fost aplanată.Gravitatea ambelor acestor gre­ve nu a constat în încetarea lucrului și, a activitatea cât în caracter­­l politic, ce amenințau să’l capete. Intr'adevăr in Italia atmosfera e foarte încărcată și în onor’tic cu celela’ip țări beligerante victorian, se­ acolo n­u s’a­ manifestat un val șovinist și reacționar, ci d'n contră unui democratic’ socialist și revo­luț­onar. Deosebirea o arată perfect o comparațiune a rezultatelor ale­­gerilor pentru Cameră in Franța ii Italia. De aceia știrea despre greva la căile ferate din Italia a fost po­rnită cu multă îngrijorare’si la noi, inde, a si influențat într’o luugltă măsură bursa. Dacă greva s’a terminat, aceasta nu se poate datori de cât al­tăte, și conciliantei d-lui Ni­U și elemen­ ’­telor cumpănite din partidul socia­list, cari, desi mi aderat la a Uéh Internațională, înțeleg insă,că intr’c tară de­ largă demon­at,e ca stat,a numai rahm evolutivă și nu era a mijloacelor violente poate aduce la realizarea idealului socialist. Spania refuză amb­asadlorul german Berlin. — .Berliner Tageblatt" anunță­ că guvernul spaniol a rpfi­­ Pi­­ agrearea sa la numirea d-lui Rosen ca­­ ambasador Germaniei la Madrid­ ob­ectând că cu­ prilejul regulărel afacirilor marocane, d Rosen a luat o poziție prea lăwn­­■itd.

Next