Dimineaţa, ianuarie 1920 (Anul 17, nr. 4908-4929)
1920-01-29 / nr. 4927
ANUL KVIMea__Ho. 4927 pe zilele ax^estea de chestiuni locuințelor. E o chestiune ca în ultimele ei consecințe va dula, cele mai grave zguduiri, dar nu i se dă singura, solițiune echitabila și posibila, cea a prlungirei fără excepție, a tutror contractelor de închiriere. Ultimul, decret-lege, pe ca. Oamenle vor fi chemate să-l r;tifice, s’a lăsat din cale afat de mult condus de interesul, ri înțeles, al proprietarilor. In prima Unie le-a acordat nouă sporire automatică a chinilor care se cifrează între 30 10 la sută asupra chiriei des sporite prin decretul de precedent. Aceasta însemnează o santiemare din oficiu și de către ei chemați a o combate, a scumpiri vietei. însemnează de asemenea primă de încurajare asupr speculațiunei imobiliare care atins proporții întradevăr fantastice. In al doilea rând noul decre a scos de sub prelungire obligatorie a contractelor, prăvălile și hotelurile. Aceasta iisemnează pe deoparte o favorizare a catepa vii de proprietari, fata de ceilălți și în genera proprietarilor mai puțin interesati, pentru că sunt mai puți nevoiași. Fiecare știe că proprietarul de prăvălii a fost in general și in totdeauna mai bine si luat. Pentru ce deci tocmai lui s, iișee Stob'rde41) creefe onee.tr a și dus la o deșănțată sporire d ch' rii ■ care evident că to ti scumpirea traiului contrîbut căci chiria n’o plătesc negustorii,ei cumpărătorii, în ce priveJște hotelurile, scumpirea chiriilor lor, duce pur și simplu; scumpirea, locuințelor, căci rostul hotelului e doar să închiriezi rândul lui locuințe. Și am vo eh vedem cum s’ar putea impotrivi politia la o scumpire formabilă a odăilor din hoteluri, da ea printr’o lege s’a deschis proprietarilor acestora, putința de a spori fără măsură chiria. In fine decretul-lege prevede că proprietarul unui imobil va putea cere chiriașului să-l evacueze dacă va voi să se mute ei intr’visul. Parcă ar fi ceva echitabil in această dispoziție, dar ea ar presupune ca proprietarul sa fi ocupat un apartament corespunzător celui a cărui evacuare o cere și să puie la dispoziția chiriașului său acest apartament. Astfel o serie nouă de complicități în speculațiune se va ivi, iar decretul-lege va determina un rezultat contrar celui pe care-l urmărește. Cel puțin însă ar fi trebuit decretullege să specifice că numai proprietarul care a închiriat locatarului imobilul, poate cere evacuarea, nu însă un nou proprietar sau speculant care l’a cumpărat abia în urmă. Toate aceste dbsemițiuni duc la concluzia:, că Parlamentul trebue să adopte pentru legea de prelungire a contractelor de îmchiriere, o formă mult mai simplă decât cea pe care o are ultimul decret-lege. Va trebui să se prelungească toate contractee, fără de excepție, pe un termen de cinci ani,, car e necesar pentru ca o nouă campanie de construcții sa se poată produce și îndeplini, cu o sporire de chirii de zece pina la douăzeci la sută pentru chiriile până la cinci mii lei inclusiv, treizeci la sută pentru peste cinci mii lei, poate cu o variantă pentru prăvăliile a căror chirie trece de cincisprezece mii de tei. Aceasta ar fi o lege dreaptă. Ea este și neapărat necesară,, ioact, daca se deschide câmp liber concurentei și speculative noi, oamenii nevoiași vor ajunege fară adăpost și atunci nici o jandarmerie din lume nu va putea înăbuși izbucnirea care poate fi semnalul răsmeriții. Proprietarii însă, fericiții cari au imobile singura avere reală e pe vremea aceasta, tulbure, să nu se plângă de o asemenea lege dreaptă. Ea este și în interresul lor, căci numai ea îi poate prezerva de exproprierea care altfel ar deveni inevitabilă. i GANSUItI SIMPLET Bin mi .......till JUJ— . . Apelul unei văduva ! întâmplarea care e o zeitate foarte capricioasă, a pus sub ochii noștrii a- i pe-n l utn’i văduve de război, adresat Suveranei. I Femeca Ioana Af. Caroline dip Com. 1 Băisești, districtul Gura-Aiupova.. rămasă cu 4 copii văduvă de război, a pus pe Cineva să i scrie durerea și nedreptatea cui fac socrul și soacra, adică venerabilii bunici ai micilor ei doi fără tată i-a rămas văduvei casa și 120 prăjini de pământ de la soul mort în război Venerabilii socrii o alungă cu copiii ■ cu tot, caută să vândă casa și locul, la."' testament: un sfârșit din socrii , dvs.ce.gi s’au prefăcut și dușmani hrăpăreți față de văduvă și nepoți. Judecită, avocați, drumuri, foamete si sărăcie desnădrjdea plânsă in ape* . Un câ'rc. suverană desfășoară b'dramă cumplită, produsă de lăcomia unor suflete meseftine. Un preot din mănăstirea Slașin&Su 1ta - do.. .‘ Iaii1 "fi aropsUe. I Pe răbovn' nostru socotim că trebuie sa însemnăm și acest fapt ce se pe■ tiper.intr’un sat umil și depărtat, căci j dric știe, puate că și ministrul jiîsl’ției i să devină atent, poate că și ministrul de război să întindă o mână proiectat - văduvei și orfanilor lui M^rcil Caroline căzut pe câmpul de onoare cu arma in mână. Și Stăm roplești de gânduri negre. — Dramele inimei? Privite gin " , "așe cititoare- iată două inimi omenești, de banii cari vor să alunge i , ■ zăpadă patru nepoței flămânzi și goii luhna omenească? Dubiasa inimă de bănică? Lăsați-mă să râd, rând vă arăd I orbind de sentimentele de afecțiune ! I dintre oameni! ! O societate, pentru protecțiunea varduvelor și orfanelor, este absolut necesară. Mișcarea femenistă ar trebui să înceapă prin acest gest de dreptate și de ocrotire. Curg atâtea lacrimi, atâtra cruzime găsești la fiece pas, încât r de mirarea până azi, spiritele luminate nu s'au gândit la această mare necesitate. Exista la noi odată o societate pentru proterția animalelor. Dar cum pre~ • ful vitelor e foarte urcat ele sunt și foarte bine, îngrijite. Să sehimbăm deci fila și să scrim. pr. en. S [UNK] P. P. V O. Va fi o modă nouă, frumoasă și utilă-STAN BOLOVAN 3 pagini as »ani numeral 8 pagini • 9 le^erie De la Cameră «j-lui Sontescu m m Siguranța Qansraîâ un parier« permanent sesferu âofîțssnis-fcfays. — ^eclarațiile Nuvelei# „Dimineței D. Bontescu, ministrul de comerț și industrie a făcut era în Cameră o seamă de destăinuiri, a caror gra vitate nu poate fi trecută nesubliniată. Astfel, răspunzând unei minui’i a ziarului „Viitorul“ care îi ar’un articol afirmase că d. Bobfirescu ar fi, traficat în interes propriu câteva mii de capete de vite, ministrul comerți-iului industriei a dovedit între apele cât de periculoasă pentru consolidarea României Mari a fost Siguranță Generalä de sub conducerea d-lui CWb^SCU și cât râu continuă a face bunului mers al treburilor tărei la reSa liberală și inspiratorii ei. D-lui Bontescu sa grăbit să răspundă d-nii Vintilă Bratianu și Gorbescu. "Ce-a spus în esență d. Brătianu? D. Brutanu s’a ridicat împotriva faptului că d- Bontescu a răspuns untui Un articol semnat, de pe banca ministerială, punând astfel pe acuzator în imposibilitate de a răspuunde. E poate pentru prima oară, când cădem de acord c. d. Brătianu. . Ochhî ci vn <> a face - v 1 ’ ‘ .-i'PL'ii'sP c'ăai ■ ziâi’U'luî „Viitorul“, ci a căutat prilejul să restabilească un adevăr. « D-s», n’a făcut insinuat, ci franci și limpede fi clarificat o chestiune de interes general . Dacă însă d- Vintilă Brătianu este franeamente contra polemicelor dintre banca ministerială și presă, a ,tunel ar fi interesant de știut, cum califică d-Sa: atitudine^ repetat antiparlamentară a d-lui ministru In , caiet care tăcând ca «n, pește atunci ! când îi se aduc grave acuzațiuni, atacă cu vehemență presa care-l denunță violent nn fisă Și pe ne. Dealtminterii acest domn ministru ș'-a făcut o tristă obișnuință d'n a tăcea, nu mai departe decât eri, d-s a a fost totalmente mut, față de o gravă și d ®snădăjduită interpelare făcută de un deputat basarabean. In două zile de activitate a Camerei, două comunicări privitoare la stua ja jalnică a Basarabiei. Este acesta un procedeu, să taci când nu-ți convine și să înjuri Presa când n’ai încotro? D Inculeț e obligat îată de fără să vorbească, dar nu în fraze pompoase, ci așa cum e datoria unui ministru care-și dă seama de îndatoririle sale. După d. Brătianu a vorbit d. George Corbescu fostul pofitar al Capitalei. Deși d- Codescu vorbea eri pentru prima oară ‘n.Parlamentul României-Mari d-ra nu s’a junat să pirofi te d-s trecunoașterea majoritățea membrilor Camerei aiînor chestiuni. D. Corbescu a spus între altele că d-sa nu mai era în capul poliției în 1917-191 ?>• Inexact, D- Corbescu nu era în. Of-i i.o.ikieif ijr — cea mai rău ' Căci d -ir d. Corbescu este acela cale după:'plecarearudelor germane, a ordonat arestarea ziariștilor și suspendarea, ziarelor ce apăruseră smnib ocupației Așadar să fim clari. D Corbescu a fost sufletul sigurantei generare atât în timpul războiului, cât și după război-Și fără a fi prezumție și înclinăm aci cd. că și astăzi încă legături tainice există între d. Ghka și d.I Corbescu- 1 O. Rosin. « Pipi mttiilii O noti tă lactifcă apărută In ziare anunța că prefectura județului Roman a prohibit scoater ca grâului din acel județ. Deși notița nu are nici un no detaliu, totuși prin''u acei ce cunosc contrabandei', ce se fac, ar’in toate granițele tărei cu produsele agricole, nu pot decât aproba măsura prefecturei de Roman Mii de vagoane de grâu trac pe Da, frontierele tărei, cu ajutorul carelor automobilelor și a altor vehicule și nu de mult s’a constatat că sub ochii paznicilor din porturi și a agențlor puși să supravegheze contrabandele se încurcă în șlepuri grâul românesc. E destul să amintim contrabanda de la Isma H. imde numai prin acest punct s’au m rarcat peste cinci sute de vagoane pe un șlap, destinate, a fi transportate dnparte de tWa noastră. Anchele ce se deschid pentru prinderea contrabamPililor duc la rezultate cu jotul negative și deseori, acei ce surt învinuia că au înlesnit contrabandele, sunt prezentați de anchetă ca niște victime ale, unei calomnii sau scorniri neîntemeiate.Contrabandele trebup să înceteze și este de datoria guvernului să procedeze la, măsurile cele mai drastice, pentru a pune capăt hotă fior ce se fac orin scoaterea clandestină a grâului din tax o, în timp ce, în unele localități lipsa de pâine se resimte destul de mult încă. DACLAN P SOL OGLINDA ZILEI Aoi — Ce vrei să faci cu cuțitu ? — Vreau să fac o crimă politică, poate mă iasă și pe mine să trăesc in vreo țară neutră. Majuirisfului de r BiLDICEANU Când l’am văzut întâia oară pe Negoiță, am Crezut, ea-i un sergent major reangajat, a stuigat odată un , „drepți!“, care mi-a trecut prin urechi, și când a ajuns la flancul drept, a sfârticat, între dinți, o înjurătură de adevărat vaiginism. . Avea o față ascuțită lungă și un păr roșcat, care îi dădea o înfățișare cam evreiască; și calca pieptos, purtâmndu-și chopul c’o solmetie de codoș, — și, când răcnea, se înroșea ca o creastă ! Când am auzit, că-i advocat, , m’am c’am mirat. ” „Până la Dunărea, unu' câte unul. . .și Pop și Păuniță și Bodirim, și toți ceilari, s’au silit prin căruțe— Majurul“ Negoiță, a mers pe jos, călcând pieptos și îndemnând mei roti compania: „Tot înainte, compania leilor! ! Nici unul, măi, din compania leilor i să nu cadă, că-i rușine, bre“. Și tot drumului nu a mai făcut clonțul: „Nu vă murați, băetî, nu vă muratî, băețî, nu vă m«iatî..încordați ipasul și bate-Ț tălPa voinicește , să suntă pământul bulgăresc, că-i calcă oastea românească! Așa, măi tătucă așa s’o ținem strună Până Tîa „Sofita !“• . 0rii I ' .'bain't?', "Bu* Öurfiftez^Spiráel, și unde-o fi de dormit. OTM dormi;t unde-o fi mâncat, om manca; unde-o fi de trăit, om trăi.. — și unde O fi de murit, om muri!“ ! Și, acuș-acuș, ofta din băerile i..Of, de ce nu ne scoate Dumnezeu îninainte, măcar un reghiment și bulgăresc; să-l facem gu>eaint*la 1 tocană! întăriți piciorul, băeți, întăriț-l, să zbârnâie.. Aha«hana.. . Așana... Hăt, doi, trei,* piruim“■ Și nu-i tăcea gura, cum nu-i tace pliscul gait*"„Ce-aveți ma, cu Păpuric»? Lăsați, mă creștin« în pace. Păpurică-i om de treabă, mă, unde nu* serează găina, n‘o apucă ziua. Și zi, mă, Sulică în tabără la Cotroceni, nu ma mai cunoștem, hai? Când eram în școală, slugeam, vorba ceva, amândoi dintrun carâmb de țigară, — și acum mă mai cunoșteam? povestea, cântecului, ma Sulică. Ce folos de lapte gros? Bacă e’n burduf de câne, Și Uit îl mănâncă pime!“ „Mă, unul dela Focșani, să se prezinte, scurt, la „majura Negoiță“. Și, din toate părțile, alergau soldatii, cu țigările aprinse, să-și aprindă Negoiță, țigara. „Ții, că frig a mai fost, aistă noapte, ma frate-meu, făcu a stoldat, cu ochii de veveriță, a tremurat și inima în mine. Și băgând de seamă, că majurul Negoiță h’are manta. „Da bine, domnule majur, da d-voastră cu ce vă învălîți «oap. tea»“ Și Negoiță scuipă într’o parte și ‘ zise, cu nepăsare, în hohotul com , păunei: „Apoi, mă băete, când dorm pe «Pate, mă învelesc cu burta, și când dorm pe burtă, mă învelesc cu spatele“. Și Târziu, la Lorcea, l’am cunoscut eu bine pe maiorul Negoiță, când l’am luat între noî ]n gazda noastră, și când, într’o seară, după ce , s’a golit damin,geana Cu un roșu, , cu dulce mireazmă de trandafiî, am început cu toții a cânta; și a prins , și dânsul,—după ce ne-a ascultat,, o vrem?, pe noi,—a domi încet, numai ea, pentru el „Foicica marului, Jelu’m'aș și n’am cuti,Jefui-m'aș codrului; f‘ Codrului—voinicului; j (1) Din Volumul 1913. . . !! — „însemnări, din Bulgaria“ cărei; ea apare în curând, Ir, Codruț are frunza verde Și pe mine nu mă crede, — Nu mă crede, nu mă vede‘’. Și, după ce-l isprăvi, prinsea zîce altul care începea așa: „De când eram copt] mic. Aveam semne de voinic. In loc să mă duc la saPă, Eu duceam murgul la apă; Iar când Murgul necheza Doru’n mine se trezea. — Dor de codru înverzit, Cum e bun de haidurit“, S’apun, după cel mântui și ne acesta, își trase odată sufletul adânc; și începu o doină din țara Moilor: „Munții noștri aur poartă. Noi cerșim din Poartă’r poartă‘‘ La început, am murmurat și noi după Negoiță,cu capetele în Piept; dar, cu încetul, am tăcut, cu toții, și am rămas neclinitiți, în lum'na iiflee a lă'mpii, ascundul cu rar suflarea stăpânită, pe „majurul, Negotă, care Părea că-șî tipesc îiinta în cântecul din Țara Munțlorși’avea cine stie re glas; dar cum ii-1 mlăd'a, cum ș'l toppa, cum și umfla,—nu s ° putea să nu-l ascultícu toată inima și cu tot sufletul.' Și, după ce a isprăvit, șt’u eu r ămas o vreme, tot tăcut, tot v"'nișcat, aisculându-l. mai departe.' fântâcul m .suflet... di> clipa ate’a. care mi-a rămas în isi aftă cS'T roabă de damant,—am simtit că nie mi-e drag „maju’-uf“ Nego tă. Și ’ami întrebat mirat: — „De unde ștî atâtea doine?‘ , — Dela mama, mi-a răspuns, în*et, c’o umbră de tristețe pe față,—' nama era din Țara Moților“. Și a,tunet am înțeles: deja în tuf . >«1 așa de firav al lui Negoiță, zvâcnea un suflet tare ca oțelul. N. Prc BELDICEANU nimi;: Greva de la căile ferate italiene s’a terminat. .Fără ca să avem vre o știre, putem spune că ea s’a încheiat cu satisfacerea cererilor lucrătorilor. cari’ mi erau exagerate căci in principal ele se refereau la participarea personalului in direcția si administrația căilor ferate si la recunoașterea sindicatul ferovier. Înaintea grevei personalului căiilor ferate, a fost în Italia o .greva a funcționarilor telegrafo.posto, și ea a fost aplanată.Gravitatea ambelor acestor greve nu a constat în încetarea lucrului și, a activitatea cât în caracterl politic, ce amenințau să’l capete. Intr'adevăr in Italia atmosfera e foarte încărcată și în onor’tic cu celela’ip țări beligerante victorian, se acolo nu s’a manifestat un val șovinist și reacționar, ci d'n contră unui democratic’ socialist și revoluțonar. Deosebirea o arată perfect o comparațiune a rezultatelor alegerilor pentru Cameră in Franța ii Italia. De aceia știrea despre greva la căile ferate din Italia a fost pornită cu multă îngrijorare’si la noi, inde, a si influențat într’o luugltă măsură bursa. Dacă greva s’a terminat, aceasta nu se poate datori de cât altăte, și conciliantei d-lui NiU și elemen ’telor cumpănite din partidul socialist, cari, desi mi aderat la a Uéh Internațională, înțeleg insă,că intr’c tară de largă demonat,e ca stat,a numai rahm evolutivă și nu era a mijloacelor violente poate aduce la realizarea idealului socialist. Spania refuză ambasadlorul german Berlin. — .Berliner Tageblatt" anunță că guvernul spaniol a rpfi Pi agrearea sa la numirea d-lui Rosen ca ambasador Germaniei la Madrid obectând că cu prilejul regulărel afacirilor marocane, d Rosen a luat o poziție prea lăwn■itd.