Dimineaţa, octombrie 1920 (Anul 17, nr. 5101-5125)

1920-10-14 / nr. 5112

L ULTI­MELE Smn 7 toată lumea SCENE TRAGICE.­­ ÎMPUȘCAT DIN EROARE Generalul Mac Ready, comandan­tul suprem in Irlanda a fost chemat le urgență la Londra ca să dea gu­vernului lămuriri asupra ultimilor represalii ale poliției din­ Irlanda pe care pare a le fi scuzat într'un in­terview acordat unui ziarist ameri­can. Se poate ca generalul care e foarte mult susținut, să-și păstreze postul dificil. Dar guvernul e­­ hotă­rât­ să puie capăt actelor de violentă de cari s’au făcut vinovate trupele și poliția și pe cari el le consideră drept nescuzabile, oricari ar fi pro­­vocatiunile. Generalul Tudor, Însărcinat cu po­liția irlandeză, a publicat o circula­­țiă în care avertizează agenții poli­țienești să nu participe la represalii, prevenindu-i că vor fi pedepsiți cu o severitate deosebită dacă se vor face vinovați de acte de acest fel. Cu toate acestea, se semnalează nouă excese ale unor oameni în uni­forme în urma unei tentative de o­­mor asupra unui sergent de poliție. In orășelul Drimoleague au fost de­vastate numeroase magazine de a­­genți de poliție. Un tânăr din Ardă Prior lângă Buttevant (districtul Cork) a fost îm­pușcat de un detașament de soldați în împrejurări excesiv de dramatice pe cari le relatează ziarele de seară. Marți seara, un automobil militar a adus la locuința unui anume Nunan pe vreo zece oameni în uniformă. A­­ceștia bătând în ușe, cineva a venit să le deschidă. — Aveți aici pe un anume Flynn?­ntrebară agenții. — Nu. — Bine. Atunci o să te împușcăm pe d-ta. — Nu pot să vă împedic de a o face, replică omul. In momentul acela fiul său Patrick, cel mai mare din cincisprezece copii, se apropie . — Luați-l pe flăcăul ăsta, ordonă ofițerul care comanda detașamentul, și împușcați-1. Soldații apucară pe tânăr și-l to­râra afară. Imediat în urmă se auzi o salvă. După aceia, ofițerul procedă la o perchiziție minuțioasă în casă. Pătrunse într'o odae unde găsi pe o tânără fată, sora băiatului pe care-l împușcaseră. — In casa cui ne aflăm noi ? în­trebă ofițerul. _ Vă aflați la Nunan, răspun­­se ea. .. Am greșit casa, zise atunci ofi­țerul, întorcându-se spre oamenii săi. Să plecăm. Tatăl ieșind în urma lor găsi în curte pe unu-său zăcând fiîtr’o măre de sânge. #;» Comic ® cu Vistu­l In urma­ deliberărilor conferinței de la, Budapesta a rămas definitiv hotărât următoru­l intinerar pentru trenul București—Budapesta. Plecarea din București la ora 17, sosirea la Oradea­ Mare, la ora 2.30 noaptea, sosirea la Budapesta seara la 8.35. Din Budapesta plecarea la orele 8 seara. Acest tren în urma staționării la vamă, ajunge la Ora­­dea­ Mare la ora 11 a. m. iar dimi­neața la 8.a5 va fi în București. Mai târziu alte trenuri vor circula prin Arad și Timișoara, trecând prin punctele Bichișciaba și Seghedin.­­ In acelaș timp direcțiunea poștei publică următorul avis: „Se aduce la cunoștința publicului că începând cu ziua de azi circu­lația telegramelor cu Ungaria este liberă. Telegrame se admit, scrise în limbagiu clar în toate limbile din Europa. Taxa pe cuvânt 1­l cu 26 bani. Te­legramelor de presă li se acordă o reducere de 50 la sută. Oficii de schimb: Cluj, Arad, Oradea-mare, Timișoara“. Descoperirea asasinilor lui Gr. Vernescu O AFACERE SENSATIONALA LA BRAILA Ziarul „Cuvântul“ din Brăila a­­nunță: Se știe că în luna iulie 1917 cu­noscutul arendaș Grigorie Vernes­­cu și vizitiul său, Petrache Andrei Iacob, au fost găsiți asasinați pe valea Bejan, între satul Nou și co­muna Muftiu, având capetele sdro­­bite de lovituri de ciomag, iar mâinile și picioarele legate. Cercetările făcute atunci de au­toritățile ocupante n’au dus la nici un rezultat și afacerea a fost cla­sată. Astăzi groaznicul asasinat a a­­juns din nou la ordinea zilei, prin descoperirea autorilor. Datorită energicului comandant al plutonului f­iu de jandarmi, d. sublocotenent Eftimie Stelian, care are la activul lui descoperiri nu­meroase de fapte criminale învălui­te de mister, au fost scoși la lumi­nă și autorii asasinărei nefericitu­lui arendaș Vernescu și a vizitiului iu. Crima a fost descoperită în ur­mătoarele împrejurări: Sesizat de numeroasele furturi de vite ce se săvârșesc­­ în județ de către autori răm­ași necunoscuți sublocotenentul Eftimie a plecat personal însoțit de plutonierul Fră­­tescu spre a cerceta de aproape cazurile. După o muncă stăruitoare și in­teligentă de 14 zile, sublocotenen­tul a descoperit că individul Costi­­că Moise Gheonea, care s-a dove­dit a fi și dezertor de la ambulanța diviziei a 5-a a furat de la consăte­nii lui patru cai, doi boi și o vacă pe cari le-a vândut la București. Luat în cercetare hoțul de vite a mărturisit că pentru a putea vinde vitele furate, fabrica bilete cu aju­torul unei ștampile sustrasă dela compania IlI-a sanitară. Deasemeni hoțul a sustras și bilete de vite din condica primăriei com­. Șerban Vo­dă jud. Ilfov, sem­indu-­se de ele. In aceste operații hoțul a fost se­condat de fratele său Iorgu Moise Gheonea. E­vadarea eres!«! Faliți DOI SPĂRGĂTORI AU SPART ARESTUL ȘI AU DISPĂRUT Un caz care ese din comun s’a petrecut în noaptea de Luni spre Marți la arestul poliției Capitalei. Funcționarii de serviciu au observat era dimineață că un spărgător anume I. Emil și un alt pungaș a cărui identitate nu era încă stabilită au spart tava­nul celulelor în care erau deți­nuți și au evadat eșind prin bi­rourile prefecturei fără a fi ob­servați de nimeni. Faptul a făcut mare senzație în rândurile polițiștilor. I. Emil fusese arestat acum câteva zile împreună cu încă câțiva pungași necunoscuți încă poliției, căci împreună operase­ră un mare număr de spargeri. Obiectele și banii furați de a­­cești indivizi se cifre­ază la câ­teva milioane. Cauza acestei evadări este că arestul prefecturei este cu totul impropriu. Toate rapoartele fă­cute pentru a obține amenaja­rea lui în bune condițiuni au rămas fără rezultat. S-au luat întinse măsuri pen­tru prinderea celor doi evadați. DIMINEAȚA1 Fost ministru de externe al Japoniei care a fost numit am­basador japonez la Paris. VICONTELE ISHII Relațiile dintre Franța și Japonia Telegrame mardinitul T­unbahiei U­n nou txpozeu al lui Teleki Restabilirea monarhiei r^amtivismn Budapesta. — Ministrul președinte contele Teleki, declară nu darea sa de seamă, că Ungaria prepară ratificarea tratatului de pace, în așteptare că a­­cest tratat va fi numai un cadru, in cuprinsul căruia multe vor fi de modi­ficat Pierderile războiului trebuesc li­chidate fără a aștepta ajutorul străină­tății. Cu deosebire este vorba de regu­larea valutei. Spre a putea regula va­luta, se va pune la cale impozitul asu­pra aver­ei. Ungaria menține relațiuni amicale cu toate marile puteri în deosebire cu Franța. Când tratatul de pace va fi ratificat, Ungaria va fi liberată din si­tuația sa precară. Cu Austria Ungaria dorește relațiuni amicale și economice însă nici un fel de alianță politică. Ren­ner nu face politica Austriei, ci politica acelor, care aa călăuzit rău. Prin ches­tiu­­nea Ungariei apusene s'a creiat­ un abis între Ungaria și Austria. Ungaria dorește să trăiască in bune relati cu vecinii săi... este groaznic că Ungurii sunt mereu expulzați In chestiunea regalită­­ții ministrul președinte declară, că Ungaria va a­­vea un rege care va fi nu­mai un rege national al Ungariei și nu un rege al unu­i alt stat. Totuși chestiunea regalității nu trebue să d­evie un obiect de agitație, tn cele din ur­mă ministrul președinte cere colaborarea tuturor patrioților în scop de a consolida complect țara. Tresminte în mod­ hotărât toate știrile după cum ar fi svonurile despre stam­­pilarea banilor, încercări­le de revoltă și altele. # Pe de altă parte, .Echo de Paris" scrie: " Citim în „Echo de Paris”: Din sursă autorizată aflăm că aghiotan­tul ex-împăratului Carol, căpitanul de fregată Schonta, a sosit la Viena, venind din Promgis; scopul voiaju­lui său e de a lua contact cu cercu­rile monarhiste din Viena și de a sonda dispoziția și situația internă înainte de alegeri. Pe de altă parte, o telegramă din Budapesta dezminte știrea că depu­­tatul Adunării naționale ungare, Edimond Beneczky, ar fi fost însăr­cinat de către guvernul ungar de a se pune în legătură cu ex-împăratul Carol, pentru a pregăti întoarcerea lui în Ungaria. Telegrama adaugă că în urma unui acord intervenit de curând între toate partidele un­gare, s-a făcut o înțelegere în prin­cipiu asupra chestiunei restabilitei monarhiei în Ungaria dar că chestia persoanei regelui a rămas în sus­pensie. cu sfagiu pw<iar pentru astrîMfslii1 Flamsasrlon Lyon, 12. — Societatea națio­nală de artă și muncă, a adus Duminică marelui astronom francez Emile Flammarion un omagiu solemn în observatori­ul său din Juvisy. D. Deibel, sub­secretar de stat, reprezenta gu­vernul. Principele Rolland Bo­naparte a amintit succesul căr­ților lui Flammarion și a salu­tat într’îrisul pe vulgarizatorul imensității cerești. in­ Sîilîîin­ Erl s’a întrunit la Ministerul de Finanțe, comisiiunea parlamentară însărcinată cu studiul reformei fi­­naciare.­­ Chestiunile discutate au fost în legătură cu consolidarea creditului financiar al Statului. In această ordine de idei s’au exa­minat unele măsuri, care ar urma să fie legiferate și puse în aplica­re pentru ameliorarea grelelor con­­dițiuni în care se găsește astăzi te­zaurul public. D-l Argetoianu a schițat apoi, în linii generale programul reforme­lor financiare prevăzute de guvern. O deciziune definitivă nu s’a pu­tut lua. S’a recunoscut totuși necesitatea de a se lucra prin sub-comisiuni. Audiența Prim­ului Ministru la Rege D. general Averescu, președinte­le Consiliului, a plecat ori la Sinaia, Primul ministru se va prezenta în audiență Regelui, pe care-l va pune în curent cu ultimele măsuri luate de guvern pentru unificarea administrativă, înainte de a pleca la Sinaia, pri­­mul-ministru a avut o lungă între­vedere cu d. Garoflid, de la care a luat datele relative la mersul lucră­rilor de împroprietărire și pe care, la rândul său, le va comunica Su­veranului. Astăzi primul-ministru se va re­întoarce în Capitală. Tratativele de la Riga Nsim­­plică dificultăți armistițiul. rp a fost SEMNAT Lyon, IS. — Presa fran­ceză asiasină că armistițiul între P © i © i­tän și 9?z?w © și nuÎ sovietelor sa’a fost încă semnat. Secretarii celor stenă de nlegațiuni au poshii cat isse comunicat din care rezultă că s’aau ivit «SuFbcmS­tați la redactarea textului definitiv al articolelor spre Pims Bîărs Spr­e S © pace. * Nauon. — După o știre din Varșovia, guvernul sovietic a trimis la marele cartier general al generalului Wrangel, delegați cu propuneri de pace După o știre din Riga in ul­timul moment s’a văzut ori în primejdie pacea ruso-poloneză, stabilindu-se înaintarea la gra­nița rusească pe Duminică. Po­lonii cer cu stăruință un cori­dor între Lituania și Rusia spre Letonia, cuprinzând linia fera­tă Wilna-Dunaburg, precum și despăgubire în aur și restitui­rea arhivelor răpite. Semnarea tratatului se așteaptă pe azi Luni. După o știre din Kowno, Polonii au cucerit Wilna, au proclamat guvern nou sub ge­neralul Seligowsk­i. Polonia cere plebiscit în tot teritoriul ocupat mai înainte de Poloni. * Lyon. 12. — După „Daily Chronicle. * preliminările de pa­ce din Riga vor fi semnate Luni. O altă telegramă anunță totuși că s-au ivit complicațiuni între polonezi și soviete. nu hi către contele Sforza Roma, 11. — D. Take Ionescu­ a trimis din Neapole contelui Sforza telegrama următoare: „Părăsind măreața d-v. capita­lă, leagă­nul neamului nostru, nu știu cum să vă exprim cât de izbit am fost de primirea ce mi s’a făcut în această nobilă și minunată țară și cu ce emoție îmi voi aminti în­totdeauna de orele petrecute acolo. Sunt cu atât mai fericit de a fi reînoit cunoștința cu d­v. că am putut constata odată mai mult cât de nealterabilă este a­­miciția frățească ce a unit și va uni în­totdeauna națiunile noa­stre. Vă rog să primiți toate mulțumirile mele și întreaga mea recunoștință față de guver­nul regal ca și față de d­v. per­sonal, Conferința Dunării Le Temps anunță: Ert s’a întrunit conferința interna­țională a Dunării, care a procedat la examinarea articolelor privitoare la comisiunea europeană a Dunării în­sărcinată cu administrarea părții flu­viale, zisă „Dunărea maritimă­“. Au avut loc discuții asupra art. 3 care stabilește compunerea comisiunei. Di­versele delegatiuni au expus punctul de vedere al guvernelor lor, cu pri­vire la admiterea eventuală de noul State în comisiune, apoi articolul 3 s-a admis la prima citire. Tot astfel sta procedat cu articolele 4 si 6, cu Privire la puterile ce le are comisiunea europeană a Dunării, la juriscresiunea Si la durata puterilor ce i se acordă. ÎNTOARCEREA PRINȚULUI de WALES Lyon, 12— Intercându­se din Aus­­tralia și din Noua Zelania, princi­pele de Wales a debarcat Luni la Portsmouth. 13 Oct’o’n'k­ifl 192 BUCUREȘTI CAPITALI IAR ACCIDENTELE DE TRENURI In ultimul timp, se luase măsura de a nu se mai permite călătoria pe acoperișurile vagoanelor de C. R Se vede treaba că organele în­sărcinate cu aducerea la îndeplinire a acestei măsuri nu-și fac pe deplin datoria. Eri, pe la orele 12 dim. am avut de înregistrat un nou accident de tren. Copilul, Ion Marin Bădescu de 16 ani, din Pitești, strada Craiovei No. 41, venea spre București, pe a­­coperișul unui vagon. Intre statia Chitila și Gara de Nord, el a căzut jos, de pe acoperiș, rănindu-se grav. In nesimțire, nenorocitul copil a fost transportat cu un tren ce ve­nea din Moldova în București și internat la spitalul Filantropia. Starea lui e gravă. RANIREA DIN ALEA GHERGHEL In urma unei certe pentru o vacă, Dumitru Moise si Ion Radu au ră­nit pe d. Edwin Grebier, din alea Gherghel No. 12, cu o sapă. Victima s’a plâns circumscripției respective. PENTRU DORITORII DE MOȘ­TENIRI Cei care visează să devină oa­meni bogați, prin ajutorul moșteni­rilor sunt rugați să citească acest fapt divers. In spitalul francez din Londra a încetat din viață o domnișoară care nu are acolo nici o rudă și care ar fi de fel din România. Ea se numește, Rachela Leidner și n’a lăsat nici un testam­­ent. In urma intervenției legației noas­tre de la Londra, ministerul de ex­terne, caută acum pe fericiții moș­tenitori. FURTUL DIN CALEA MOȘILOR De la d-na Anghelina Georgescu, din Calea Moșilor No. 104 s’a fu­rat o pereche de solitari. Poliția a arestat pe Marușca Cornescu, de fel din Transilvania, care fusese în serviciul numitei doamne și care este autoarea fur­tului.* ■ mi mulg»­ H Hjfl'RiBi D. F­elacroix la Londra Lyon, 12— D. Delacroix, prim-mi­­nistru belgian, a sosit Dmit­ică la Londra pentru a conferi cu d. Llo­­yd George. “MAGAZINUL Ateneului calea Victoriei 7,B­ucurești A primit din PARIS P l BiS lal de Mantouri fâp «U $ Tei 480 mir. Maftisnrî IMPRIM­AI Ude au Iltftku&uXi­bleuri lei 135 mir. DE LA INE pros­pf. mantouri lei 235 mir CSI EON lot de măta­se pt. rob­i lei 350 m FANTEZIE p­tr. robes­ des chambre lei 28 mir DE LA INE lei 1425 bucata. avasba ORIENTALE uzvoare 325 și 200cm. lei 7st fiorani DE MĂTASE tirrapi lei 110 per. To 11A CHA­N­TILL Y toate cula A­tiliC rile 150 c. m. lar lei 145 in Ziarul „DIMINEATA*' Primește abonamente: In țară cu : Lei 120 pe un an Lei 60 pe 6 luni Lei 30 pe 3 luni In str­ănătate cu: Lei 160 pe un an Lei SO pe 6 luni Lei 40 pe 3 luni Velours Catifea Flanel Jaquette FOSTĂ „DIMINEȚI“ (92) Femeia fatala de MARION CRAWFORD — Nu... oh­i nu, dacă asta îți face plăcere. Oare există ceva ce ți-ași putea refuza, de mi-ai cere-o? Erau aproape cuvintele ce ea îi spusese în timpul nopței, când ei veghiaseră împreună alături de Is­rael Kafka. Ea le recunoscu și o curioasă tresărire de triumf îi tre­cu prin vine. Ce-i păsa că el o iu­bea în alta dacă îi pronunța nume­le ei ? Nu era el al ei deși ea nu a­­vea decât o mască mincinoasă ? Ea zâmbi fără să bage de seamă. — Văd că asta, zise drăgăstos. Fie dar așa cum dorești. Cu ce nu­me vrei ca buzele mele să-ți che­me scumpa­ta persoană ? Ea ezită, neștiind până la ce punct putea el să-și amintească de trecut. Dar nu, era cu neputință ca el să-și amintească, căci și-ar fi dat socoteala de locul unde se afla. — Oare ai auzit d-ta vre­ odată... in timpul lungilor citaie călătorii de numele de Unor­a ? întrebă ea zâmbind și tremurând ușor. — Unorna ? Nu. Nu-mi reamin­­tesc. Este un nume boemian... El însemnează „aceia din Februarie“. El sună frumos și îmi este aproape familiar. Mă întreb chiar unde l’am auzit. — Zi-mi Unorna, dar. El ne va a­­minti că ne-am cunoscut în Fe­bruarie. XXV După ce închise cu grije, zăvo­rind-o bine, ușa bisericuței, sora Paula se întoarse către Beatrice. Ea pusese lampa pe o etajeră lus­truită care se afla deasupra podoa­belor cultului. Vocea călugăriței tremura de emoție, cum ar fi tre­murat și lampa în mâna ei, dacă s’ar fi încercat s’o apuce din nou. Pe cât fusese de curagioasă în mo­mentul pericolului, pe atât, în urma unei reacțiuni naturale, ea se sim­țea slabă acuma că totul se sfâr­șise. Privirea ei întâlni ochii cei negri și plini de flăcări ai Beatricei. Nă­rile delicate ale tinerei fete tremu­rate și buzele ei se încrețeau cu vio­lență. — Ești supărată, scumpa mea co­pilă, zise sora Paula. Eu de ase­meni, căci avem în adevăr de ce. „Supără-te, dar nu păcătui“. Cred că putem să ne inspirăm după a­­ceastă vorbă din Sf. Scriptură. — Cine era femeea asta? întrebă Beatrice. Ea era foarte mânioasă, cum spu­sese călugărița și fără a se gândi dacă asta era sau nu un păcat, foar­te dispusă de a sfâșia pe Unonia cu unghiile ei, dacă vrăjitoarea i-ar fi stat la îndemână. — Ea a stat odinioară cu noi, zi­se călugărița. Am cunoscut-o când era fată tânără... și am iubit-o mult atunci, cu toate manierele ei ciu­date. Dar ea s’a schimbat. E numi­tă Vrăjitoarea... și rău cred că ăsta e singurul nume care i se potri­vește . Nu cred în vrăjitori, zise Bea­trice puțin cam disprețuitor. Dar oricine ar fi ea, e o ființă rea. Nu știu ce voia să mă facă să făptu­­iesc în biserică, acolo pe altar dacă, mulțumită cerului, d-ta nu sosiai la vreme, trebue să fi fost ceva îngrozitor, nu-i așa ? Sora Paula eete tăcută din cap cu un aer dezosat. Ea nu cunoștea, ca și Beatrice, intenția Unoriei, dar credea în existența unei magii negre, plină de fapte sacrilege și acuza în chip vag pe Unorna de cele mai groaznice planuri, deși naiva ei bunătate era incapabilă de a-și închipui în ce ar consta ele. Totuși prefera să tacă decât să ris­­ce a judeca fals. Afară de asta, da­că prezența extraordinară a Bea­­tricei pe altar i se păruse destul de suspectă și dacă fuga Anoniei con­stituia o mărturisire de vinovăție, ea nu văzuse nici un act criminal care să-i permită de a condamna pe fosta pensionară a mânăstirei. — Copila mea, zise ea în fine, până când vom cunoaște adevărul și ne vom sfătui ce avem de făcut, să nu spunem nimic din toate astea ! — s- au cvarai, nsciura veci, sura nimănui. Mâine dimineață, voiu Paula... am douăzeci și cinci de ani spune la spovedanie tot ce am vă­zut și te consiliez să faci și d-ta la fel. Nu știu de loc, de altfel, ce s’a petrecut înainte de plecarea d-tale din odaie. Poate și d-ta ai să-ți re­proșezi ceva. Gândește-te bine. — Am să-ți spun tot adevărul, răspunse Beatrice, răzemându-și cotul de etajeră și cu privirea țin­tită în ochii stinși ai sorei Paula. — Gândește-te bine, fiica mea. Nu mi-e dat mie să-ți primesc spo­vedania. Dacă ai ceva pe suflet... Soră Paula... d-ta ești femee și eu am nevoe de reazămul unei fe­mei. Am aflat ceva în noaptea a­­ceasta care va schimba întreaga mea viață. Nu... nu te teme... nu am făcut nimic rău. Cel puțin, sper. Pe când trăia tatăl meu, m’am supus. Speram, dar fără să las să se vadă. Nici nu i-am scris măcar, cum puteam să o fac de multe ori... Am regretat mult asta, o mărturi­sesc... am făcut rău ? Dar d-ta nu-mi spui nimic, scumpă copilă. Cum pot oare să-ți răspund. Călugărița era încurcată. E adevărat. Ascultă ,deci, soră sunt deja ca și o femee și cele ce-ți voiu spune nu e un simplu roman de tânără fată. Mai acum șapte ani, nu aveam decât optsprezece ani pe atunci, trăiam ca și acum câteva zile alături de tatăl meu. Mama mea murise de curând și poate din această pricină se părea că eu sunt totul pentru tatăl meu. Părinții mei nu prea se înțeleseseră și inima mea luase­ totdeauna partea mamei pe care o adoram. Noi călătoriam.. nu importă unde... când întâlnii pe omul ce am iubit. El nu era din ța­ra noastră... adică din aceea a ta­tălui meu, dar patria lui era a ma­mei mele... Cu ce duioșie îl iubii, d-ta poți să o ghicești și să încerci a înțelege, căci eu nu voiu putea să ți-o spun și nimeni nu va putea să o facă. Dragostea asta m’a stă­pânit cu încetul, căci el era mereu alături de noi pe vremea aceea. V­i III IDÍI ) TELEFON Centrala ziarelor 6/67 Publicitatea 11/84 Publicitatea 1­0/84

Next