Dimineaţa, ianuarie 1921 (Anul 18, nr. 5177-5198)
1921-01-28 / nr. 5195
ANUl XVÎÎÎ-lea.— No. 5105 © pagini <rm. vs&m Ziar fondat in 1604 de DOHST. MILLE 50 h»ans examplard in toat# tar* spm ! Vineri 28 Ianuarie i»2i urnám i. Sün a ill Rușii din toate partidele, de careloționariî care visează o reîntoarcere a monarhiei până la socialiștii revoluționari, s’au întrunit la Paris un congres. Și acolo au hotărât, între altele, și care trebua să f ie granițele Rusiei de mâine. într’un interview dat presei, d-l Miliukov șeful cadeților a vorbit 3« aceste granițe. Și este foarte semnificativ penru noi cum a vorbit. Rusia a pierdut in urma încheerea pe cei de la Versailles un număr de provincii. A pierdut mai Întâi Polonia, a pierdut Finlanda, a perdut provinciile Baltice și a pierdut Basarabia. Rușii din toate partidele întruniți la Paris au luat hotărâri cu privire la aceste pierderi. Pentru pierderea Finlandei se resemnează: independența acestor țări o va recunoaște, ca să le mai supună sceptrului rusesc nu vor mai încerca. Despre cele trei țări baltice nu și-au spus încă Ruși! ultimul cuvânt, însă pare că se vor supune «cartei. Insă este o perdere pe care nu vor să o primească cu nici un preț aceasta este de Basarabia. D-l Miliukov a spus că în ceea ce privește Basarabia toate partidele rusești, fără excepție sunt de acord ca să nu recunoască hotărârea Antantei. Prin urmare situația noastră este clară. Făcând această declarație, șeful cadeților a căutat să dea mai întâi o lovitură politică, adică să zădărnicească o viitoare coaliție în contra Rusiei și să lase România fără aliați. Dacă ar fi reclamat restituirea în întregime a tot ceea ce a pierdut Rusia, dacă ar fi reclamat refacerea vechiului imperiu rusesc cu granițele lui de la 1914, firește că ar fi provocat alianța tuturor opoarelor astăzi independente. O coaliție militară între Finlanda, țările baltice, Polonia și România ar fi fost răspunsul imediat la revendicările ruse. Și afară de asta nici Antanta nu ar fi primit ca independența tuturor acestor state create prin tractatul de la Versailles să fie desființată și nici Germania nu ar fi rămas impasibilă față de un atentat îndreptat împotriva libertatea statelor de pe Baltica. Ochind numai România și respectând independența celorlalți, România rămâne izolată și o pradă ușoară pentru colosul nordic. Bineînțeles că aceasta e numai o manoperă dibace. Căci ar fi copilăresc să credem că Rusia, din tot ceea ce a pierdut teritorialicește, din toate imensele întinderi rupte din trupul ei, nu pune preț decât pe Basarabia. Dar dacă revendică numai Basarabia este pentru că nu poate revendica deodată tot ceeea ce a pierdut și astfel începe, cu provincia care interesează mai puțin pe corifeii Antantei. Dar noi trebue să mulțumim totuși d-lui Miliukov pentru francheta d-sale. Ne-a prevestit la vreme și ne-a indicat încotro să ne îndreptăm spetele spre a putea rezista viitoarei agresiuni ruse. Apoi ne-a mai făcut un serviciu, ne-a deschis ochii la timp, adică tocmai în momentul în care — se zicercă e vorba să încheiăm o alianță cu Polonia. O alianță cu Polonia împotriva unei agresiuni eventuale a bolșevicilor poate fi lucru foarte bun, însă, în urma declarațiilor d-lui Miliukov, nouă să trebue o alianță cu o țintă mai depărtată. Ne mai tr hue, apoi, o alianță cu toate acele popoare care nu pot admite expansiunea rusească și reluarea tendinței țariste care înseamnă revărsarea puhoiului moscovit, către Constantinopole. Fiindcă nu e nimeni atât de naiv să nu înțeleagă cum că revendicarea de preferință și cu insistență a Basarabiei are o însemnare categorică: deschiderea drumului către marea se Marmara. D-l Miliukov și cu toți Rușii d-sale să fie încredințați că declamațiile d-sale au fost înțelese și că România nu va rămâne fără aliați. Constantin Bacalioașa Crima dualului Duelul de zilele trecute căruia i-a căzut jortiă o fragedă și nevătămătoare persoană a readus in discuție această monstruoasă instituție medievală. Interpelat de un deputat din extrema stângă, guvernul, acest paznic al siguranței individuale, a dat asigurări de circumstanță, care nu pot fi considerate suficiente. Dar nu de la guvern sau de la lege se poate aștepta abolițiunea acestui masacru consensual, pentru că sancțiuni legale au existat și până acum fără să poată impedica practicarea acestui tragic și obsolet ritual al onoare. Remediul poate fi găsit numai in combaterea concepției brutale de la care pleacă acei ce recurg la „eșirea pe teren“ și in dovedirea absurdității acelor obligațiuni care fac ca onoarea să atârne de norocul glonțului, sau de abilitatea pumnului și care descalifică pe înțeleptul ce refuză a se supune acestui asasinat admis de moravurile contimporane. Pe vremea atât de depărtată când omenirea credea că dreptatea divină poate sălășlui în ascuțișul special, când Justiția sângelui sau talionul era forma cea mai expresivă pentru sancționarea unei nelegiuiri, duelul iși avea rațiunea. De atunci el durează numai in virtutea imbecilității tradiționale a oamenilor de onoare. Duelul nu poate fi o formă de Justiție, pentru că Justiția e rațiune iar el este forță, exercițiu sau întâmplare. El nu poate deci să fia o modalitate pentru a obține satisfacție. Dar nu numai atât el este contrariu Justiției, pentru de cele mai multe ori ■sctima este chîet acela a cărui <vnoaxa a fost lezată. Și atunei care a situata? Am fost pălmuit, fără visă ? Trebue să merg la câmp pentru ca bestia care se-a jicnit să mă poată ucide. Un descxcerat mi-a luxat soția, mi-a pângărit căminul ? Sunt obligat a mă așeza ca fiu ti vie in fața brutei adultere, a’mi da sufletul pentru a scăpa onoarea care fără mine nu valorează nimicifi pentru ca asasinul meu să-și continue in liniște sbucimul sensual cu femeia cere mi-a aparținut. Bacă nu fac așa sunt un descalificat. Se poate imagina ceva mai neameros, mai nedrept, mai imoral ? Duelul este crima obligatorie și codificată pe care o nobleță putredă și sătulă de viață o impune prin cel mai formidabil șantaj oamenilor de treabă și fară vină. Această anacronică stupiditate — pentru că, voi, sunt atâtea care nu sunt anacronice — a răpit omenirea pe Bassalie, pe Fușkin și pe atâți alții. Ea traduc să Înceteze. Să se iasă o ligă in contra duelului. Să se facă un nou cod al onoarei care să descalifice pe provocator, fără a admite nici un fel de reparațiuni. Va fi cea mai sigură pavăză a onoarei sociale. Iar dacă se vor găsi totuși monștri sanguinari care să Încrucișeze spada ascuțită, să fie pedepsiți așa cum legea pedepsește asasinatul, fără circumstanțe atenuante. Festr a Început să se abroge faimosul articol al dualului! s. m. FEL DE FEL La Ateneu, doi înbogățiți de război, trec dela o expoziție de picturi, la alta-Unul din ei se adresează celuil’ait: — Ai, băgat de seamă... La ăiat sunt tablourile mai ftine. ” Tânărul Zamfirescu a fost omorât în duel pentru că a protestat împotriva speculei de la hoteluri-Așadar, specula, în țara asta, a ajuns sacră. Un om s’a atins de ea și a murit. * O firmă nouă: La generalul Grigorescu. Patronul nu e nici armurier, nici ceapraza?. E băcan.. Industria Ardealului și Banatului Cu prilejul congresului industriașilor, un orator a dat alarma, descriind starea nenorocită in care se află industria Ardealului. Chestiunea aceasta ne-a preocupat de mult timp și am avut ocaziunea sa arătăm decăderea industriei ardelene, la care nu este vorba numai de refacere, ca în vechiul regat și de fapte mult mai grave. In timp ce la noi industria mare și mijlocie a fost distrusă din cauza și în timpul războiului, în Ardeal și în Banat, administrația românească a găsit industrii înfloritoare, unele în plină activitate, mai toate fiind aprovizionate cu materii prime și combustibilul necesar. Ce a devenit această industrie ? Lipsită de orice sprijin oficial, părăsită de organele ce trebuiau să dea imbold activității, industria ardeleană și bănățeană s’a văzut silită să-și trichidă încetul cu încetul porțile și să arunce pe drumuri mii de lucrători și funcționari. Neavând nici mijloace de transport și nici putință de desfacere, fabricatele nu au putut fi valorificate și astfel unele industrii din acele teritorii noui românești au ajuns într’o ruină financiară și economică. La aceste mari și vădite greșeli se mai adaugă faptul de neiertat că guvernele au comandat industriilor ardelene și bănățene materiale și fabricate de zeci de milioane , iar la plată aceste întreprinderi au fost mereu amânate, până ce și puținele industrii ce-au putut face față împrejurărilor grele n’au mai rezistat jenei financiare ln care au fost aruncate. In această stare tristă, congresul, industriașilor din Capitală va avea să-și spună cuvântul asupra, situației, mai mult decât îngrijitoare a industriei, din Ardeal și Banat. g. sc. REFORMA _ administrativă Guvernul va depune pe birourile Parlamentului proectul de reformă administrativă. E clipa solemnă când puterea executivă iși pune «ieși îngrădire și control. Păcatul cel mare și vechi, care roade beia temelii întreaga noastră societate, este administrația prea centralistă a țării, agravată pe deasupra de venalitatea funcționarilor noștri atotputernici. primul din cele două rele poate fi remediat pe cale de lege. Și leacul e simplu: o descentralizare cât mai mare în administrație. Măsura aceasta, care s'a făcut de mult simțită la noi, a devenit și mai necesară acum în urma unirei cu țările alipite. Dacă o țară mică cum a fost vechiul regat, s'a putut resimți de o administrație prea centralistă, apoi cu atât mai mult un regat cu 18 milioane de locuitori, nu poate fi cârmuit dintr'un singur punct al său. Dar nu e numai atât. Provinciile alipite s'au bucurat de o administrație autonomă, care le-a dus la o mare înflorire. Administrația lor județeană, comunală, ca și administrația provincială s'au dovedit favorabile lor, și păstrarea a tot ce a fost bun, chiar introducerea acestor elemente în vechiul regat, ar putea remedia multe din rețele, cari au cangrenat trupul vechiului regat. Celalt rău, venalitatea personalului administrativ e o rană, pe care numai timpul o poate vindeca. Sunt la noi moravuri prea vechi și prea înrădăcinate ca să ne facem iluzia că ele ar putea fi desființate peste noapte și prin simple dispozițiuni legislative. Totuși, nu trebue să stăm cu brațele încrucișate și să așteptăm ca timpul să vindece relele noastre administrative. Guvernul are datoria să scoată, în primul loc, administrația de sub influența politicei și apoi să fie atent la numirea personalului, cel puțin a celui superior. Sa se creieze demnități administrative superioare, ca rang, miniștrilor ca să poată fi numite în ele personalități de mâna întâia, cari să-și facă o onoare din exercitarea lor. Să se procedeze în așa fel încât foștii înalți magistrați, foști miniștrii, generalii în retragere sau în rezervă să fie atrași spre asemenea posturi. Iar de colo de sus, cinstea să se scoboare spre subalterni Numai așa se va putea consolida unirea cea mare și se va putea obține unitatea sufletească, fără de care unitatea politică nu e cu putință. Iată de ce privim reforma administrativă ca una din cele mai de seamă și de care depinde viitorul acestei țări. T. P Ti Oriza ministerială d Spania Lafayette. 26. — Esi ; vorba ca d. Sanchez Guerra sä succedeze d-luî Dato ca președinte al cons - Iluluí. D. Guerra este președintele Camerei deputaților și membru al osrüdnlnl conservator al Ini Dato. Să se facă lumină Cu datele cele mai precise arătăm de patru zile vasta escrocheria comisa de doi unguri: Var Jassy și Miklós. Statul a fost păgubit de acești doi cu 31 mili pane. Presa Întreagă a îmbrățișat campania noastră, cerând lămuriri guvernului; singur cu cosul guvernului tace. De ce aceasta ? Are cineva din guvern vrem un interes sa mușanalizeze panamaua care pe cât se pare le-a Întrecut pe toate celalte de până azi ? Guvernul este dator să răspundă cât mai repede și fară șovăire, căci altfel ne vom vedea siliți să credem ceea ce o serie întreagă de scrisori pe cari le-am primit la redacție, afumă și anume că în alte personalități politice fiind implicata in această veroasă afacere, ea tinde să fie mușamalizată. De altminteri dacă in cele din urma nu vom primi răspunsul cuvenit, datoria noastră ne va impune să pereim spre a doua parte a anchetei pe care am intreprins-o In această afacere. Doi medici militari, unul mai mic in grad, intr'o comisiune medicomultară, au avut optiuni deosebite. Medicul superior in grad ți-a pierdut calmul și uitând că are in fața sa pe un coleg și un confrate de șlimă_ liber pe părerile tale, a in{eles să-și impus superioritatea, gradului și de la insulte a ajuns la lovituri. ț din istervl de război, constatând faptele regretabile ale acestui incident, întâmplat la spitalul militar "Tirgina Elisabeta", publică un comunicat, in care promite că va pronunța „sancțiuni severe" față cu acest caz, în care „sunt grav atinse spiritul de disciplină și demnitate slăvească”.Aceasta, înseamnă că ministerul de război departe de a avea în veriere faptul care a determinat ineltul — o "discusie"și-d părere stiința — reduce cele intâmplate la o trestie pur militară și invoacă diețiiRtt. w e știut ce datorește inferiorul superiorului său din armată, să fie disciplinat și să nu discute ordinile erarhice, înțelegem că intr'o chestiune de strategie militară, ofițerul superior să-și impute vederile sale, sau în vreun act de geniu militar vechimea gradului să-și comande voința, dar într’o chestiune științifică, unde discuția ia locul comandei și părerea primească cunoștințele parostășești nu vedem ce caută cuvântul disciplină. A'l admite intr'o discuție pur științifică înseamnă a ignora in primul loc convingerea medicului; subînțelege respingerea noțiunei că in știință există specialități, pe care gradul militar nu și le poate apropia și nici impune prin vechime și nu dovedește că superiorul sau inferiorul are o dreptate, mai multă, sau mai puțină. E chestie de discuție, de părere de intimă convingere, de datorie pur profesională, de demnitate științifică ._ e vorba de diagnosticare, care poate fi perfect exactă, sau profund greșită; dar nici de cum nu e vorba de disciplină, ințelegem ca ministerul de război să caute pe cel ce și-a „pierdut calm,uidin această stare a provocat insulta și apoi a făcut un act de violență__înțelegem pedepsirea celui vinovat de lipsă de demnitate omenească și ostășească, insă nu trebue să se amestece disciplina, care iemplică în sine, după concepția militară, că un medic militar inferior nu poate, nu trebue ,n’are voie, de a fi de părere contrarie a unui medic mai superior in grad ostășesc, v. Se. .) conferirii la Londra pentru chestiunile orientale Paris. — Decizia luată de consiliul suprem, în urma propunerei delegațiunei franceze, de a convoca pentru 21 Februarie la Londra, întrunirea aliaților cu grecii și turcii inclusiv kemaliștii, în scop de a regula chestia orientală, dobândește adevărata semnificație de triumf a politicei franceze prin faptul că Lloyd George combătuse mai întâi in mod energic propunerea franceză, dar cum delegația italiană s'a raliat la dânsa, Lloyd George a sfârșit prin a accepta. Adevăratul scop al intrunirei din Londra este revizuirea tratatului de Sèvres de către Antanta, dacă se poate, intre greci și turc, dacă nu, fără voia grecilor in favoarea turcilor. Oglinda Ziei lâ Fâîtul.Dagaaba magiere, cu proptelele astea putrede nu o să le șandramaua... SSM SwtmS! Locuințe practice Ű3 AL aURSS? Logica ne spune că mai întâi trebuie să ne facem casă șî apoi să ne mutăm în ea. Evenimentele au hotărât însă astfel în privința capitalei României întregite. Fericita unire a tuturor Românilor a făcut ca dintr’o zi într’alta Bucureștii să devină din capitala micului regat capitala unui imperiu. Și toți din toate părțile au dat năvală spre capitala ’țarei celei mari, înainte de a îl gata casa care avea să-i primească. De aici teribila înghesuială într’o încăpere prea mică, criza de locuințe, scumpete» fenomenală a acestora, scumpete care merge crescând și care nu știm unde se va opri, fără măsuri înțelepte de Întâmpinare a greutăților fatale. Dar deocamdată nu mă vou ocupa de aceste măsuri decât numai întru cât sunt în legătură cu viitorul orașului. E un adevăr la Palisse că spre a înmulți locuințele trebuie să clădești case, dar pe cât e de ușor a spune acest lucru, pe atât e de greu astăzi de a-1 pune în practică. Va mai curge încă multă apă pe Bâmbovița scârboasă — din care cine ar bea nu s’ar mai duce, decât la Bellu ori la Pătrunjel — până să se construiască în orașul lui Bucur un număr de case corespunzătoare numărului de locuitori actuali și viitori. Dar eu chiu cu vai tot se vor construi. S’au fondat societăți de construcții, vor construi particularii și ni se anunță că primăria tratează cu o societate belgiană pentru construirea unui grup de case în valoare de 1? milioane franci, cam vre-o 85 mii. lei. S’a vorbit și de case de lemn. Pentru viitorul orașului nu e indiferent unde și cam se vor construi aceste case. Deși pentru moment nu există pericolul ca să se construiască prea multe, totuși chestia merită dacă o privim din triplu punct de vedere al oportunității, ai comortului și al esteticei și da*? vrem să ținem seamă de viitor, ’n lipsa unui plan de sistematizare, ar vor zidi iar case acolo unde mijloc va trebui să fie stradă, ori pi., ori squar, cum s’a urmat de cAn există Bucureștii Primăria sa alb; *n vedere această eventua Viate și s’ caute » împăca necesitățile prezentului cu cerințele viitorului. Pentru aceasta ca treime să lucreze în concordanță cu societățile de construcții, deoarece acestea, neavând a se preocupa de cât de dividende vor înclina a cumpăra locuri virane, spre a clădi pe ele, acolo unde le vor găsi mai convenabil. Interesul comunei este însă ca nouăle construcții să se ridice cu preferință pe arterele largi și pe cele pe cari nu e de prevăzut o prefacere. Particularilor nu se pot impune restricțiuni, cât timp nu există un plan de sistematizare și nici mijloace pecuniare pentru exproprieri. Lucrând însă de acord cu societățile de construcții, primăria ar putea face exproprierile în contul lor. S'a vorbit de o impunere grea a locurilor virane, spre a sili pe proprietari să zidească. Măsura ar fi absurdă, mai ales în împrejurările de față. Ea n’ar face decât să contribuie la scumpirea chiriilor Expropiind însă pentru societăți maidanele pe cari particularii nu vor sau nu pot să construiască, furiile vor tine seamă, la fixarea prețurilor, de imperioasa necesitate publică. Avem pilda ax proprierilor rurale, cu deosebire că în ce privește locurile virane din orașe e doar vorba de terenuri neproductive sau cel mult productive de seneți Există, chiar în părțile centrale ale orașului, afară de numeroasele case scunde și cu terenuri întinse deci cu o foarte mică capacitate locativă, o mulțime de cocioabe de adevărate ruine insalubre, care de mult ar fi dispărut, dacă măsura evacuării locuințelor insalubre, pe care cel d’întâi am aplicat’o acum 26 de ani, ar fi fost continuată cu conștiințiozitate de urmașii mei. Ca să construiești însă astăzi case cu etaje în locul celor scunde, te lovești de criza locuințelor, căci a dărâma azi o casă, fie cât de păcătoasă, înseamnă să lași pe locatari ei pe drumuri. Totuși sunt atâtea cocioabe ruinate, care adăpostesc abia câte două trei suflete, în chip foarte neligienic și care ar putea fi expropriate, asigurând actualilor lor locatari locuințe în primele case noui ce se vor construi de diferitele societăți. Nu știu ce gând are primăria în privința grupurii de locuințe ce ar avea să construiască societatea belgiană. Am auzit că ar fi vorba de locuințe pentru clasele de jos, la periferie. In cazul acesta ar trebui să se aleagă un loc sănătos înalt cum ar fi Filaretul, spre a înființa un fel de cottage, cu o piață centrală, grădiniță în fiecare casă, squar pentru copii. Dar un astfel de cartier nou presupune străzi canalizate, pavate, luminate alimentate cu apă, tot lucrări edilitare, care pe lângă timp, ar reclama zeci de milioane. Și un astfel de cartier nou, cu case scunde, care ar mai întinde orașul, deja prea lăbărțat, nu ar adăposti decât un mic număr de locatari Cu aceiași cheltuială de 85 milioane și fără alte sacrificii din partea comunei, construindu-se case cu mai multe etaje, pe arterele existente definitive, sar putea adăposti un număr cel puțin îndoit de locatari, decât în casele cu parter și cu un singur etaj. Am mai spus-o de mult în Adevărul și Dimineața că cine duce mai mare lipsă de locuințe în București nu sunt nici oamenii bogați nici cei din clasa de jos, ci clasa mijlocie, mai ales funcționarii și mulți intelectuali. Pentru această clasă să se zidească case înalte pe bulevarde și pe splaiu și, unde e spațiu, aer, soare, tramvai (în curând va fi și pe splaiuri) și unde există deja înzestrările edilitare. In astfel de case de raport, cu tot confortul modern, chiriile vor fi mai oftine decât în casele scunde. Cu chipul acesta se poate ușura în modul cel mai practic criza actuală, fără a se impieta asupra viitorului orașului. * Scumperea materialului de console Negru, din cartierul Obor se ținstrucție și a mânei de lucru va influența deocamdată destul de nefavorabil asupra esteticei viitoarele clădiri. Cine construiește astăzi nu-și poate permite luxul să ridic; palete de marmoră, ba nici săi. (Citim cont,murirea, nu vag. lle $ iâ *