Dimineaţa, ianuarie 1921 (Anul 18, nr. 5177-5198)

1921-01-28 / nr. 5195

ANUl XVÎÎÎ-lea.— No. 5105 © pagini <rm. vs&m Ziar fondat in 1604 de DOHST. MILLE 50 h»ans examplard­ in toat# tar* s­pm ! Vineri 28 Ianuarie i»2i urnám i. Sün a ill Rușii din toate partidele, de care­­loționariî care visează o reîntoar­­cere a monarhiei până la sociali­­știi revoluționari, s’au întrunit la Paris un congres. Și acolo au ho­­tărât, între altele, și care trebua să f ie granițele Rusiei de mâine. într’un interview dat presei, d-l Miliukov șeful cadeților a vorbit 3« aceste granițe. Și este foarte semnificativ pen­­ru noi cum a vorbit. Rusia a pierdut in urma înche­­erea pe cei de la Versailles un nu­măr de provincii. A pierdut mai Întâi Polonia, a pierdut Finlanda, a perdut provinciile Baltice­ și a pierdut Basarabia. Rușii din toate­­ partidele întruniți la Paris au luat hotărâri cu privire la aceste pier­deri. Pentru pierderea Finlandei se re­semnează: independența acestor țări o va recunoaște, ca să le mai supună sceptrului rusesc nu vor­ mai în­cerca. Despre cele trei țări baltice nu și-au spus încă Ruși! ultimul cu­vânt, însă pare că se vor supune «cartei. Insă este o perdere pe care nu vor să o primească cu nici un preț aceasta este de Basarabia. D-l Miliukov a spus că în ceea ce privește Basarabia toate partidele rusești, fără excepție sunt de acord ca să nu recunoască hotărârea An­tantei. Prin urm­are situația noas­tră este clară. Făcând această declarație, șeful cadeților a căutat să dea mai întâi o lovitură politică, adică să zădăr­nicească o viitoare coaliție în con­tra Rusiei și să lase România fără aliați.­­ Dacă ar fi reclamat restituirea în întregime a tot ceea ce a pierdut Ru­sia, dacă ar fi reclamat refacerea vechiului imperiu rusesc cu grani­țele lui de la 1914, firește că ar fi provocat alianța tuturor opoare­­lor astăzi independente. O coaliție militară între Finlanda, țările bal­tice, Polonia și România ar fi fost răspunsul imediat la revendicările ruse. Și afară de asta nici Antanta nu ar fi primit ca independența tu­turor acestor state create prin trac­tatul de la Versailles să fie desfiin­țată și nici Germania nu ar fi ră­mas impasibilă față de un atentat îndreptat împotriva libertatea sta­telor de pe Baltica. Ochind numai România și res­pectând independența celorlalți, România rămâne izolată și o pradă ușoară pentru colosul nordic. Bineînțeles că aceasta e numai o manoperă dibace. Căci ar fi copi­lăresc să credem că Rusia, din tot ceea ce a pierdut teritorialicește, din toate imensele întinderi rupte din trupul ei, nu pune preț decât pe Basarabia. Dar dacă revendică nu­mai Basarabia este pentru că nu poate revendica deodată tot ceeea ce a pierdut și astfel începe, cu provincia care interesează mai pu­țin pe corifeii Antantei. Dar noi trebue să mulțumim to­tuși d-lui Miliukov pentru fran­­cheta d-sale. Ne-a prevestit la vre­me și ne-a indicat încotro să ne îndreptăm spetele spre a putea re­zista viitoarei agresiuni ruse. Apoi ne-a mai făcut un serviciu, ne-a deschis ochii la timp, adică tocmai în momentul în care — se zice­r­că e vorba să încheiăm o alianță cu Polonia. O alianță cu Polonia împotriva unei agresi­uni eventuale a bolșevicilor poate fi lucru foarte bun, însă, în urma declarațiilor d-lui Miliukov, nouă să trebue o alianță cu o țintă mai depărtată. Ne mai tr hue, apoi, o alianță cu toate acele popoare care nu pot ad­mite expansiunea rusească și re­luarea tendinței țariste care în­seamnă­ revărsarea puhoiului mos­covit, către Constantinopole. Fiind­că nu e nimeni atât de naiv să nu înțeleagă cum că revendicarea de preferință și cu insistență a Basa­rabiei are o însemnare categorică: deschiderea drumului către marea se Marmara. D-l Miliukov și cu toți Rușii d-sale să fie încredințați că decla­mațiile d-sale au fost înțelese și că România nu va rămâne fără a­­liați. Constanti­n Bacalioașa Crima dualului Duelul de zilele trecute căruia i-a căzut jortiă o fragedă și nevătămă­­toare persoană a readus in discuție această monstruoasă instituție me­dievală. Interpelat de un deputat din extrema stângă, guvernul, acest paz­nic al siguranței individuale, a dat asigurări de circumstanță, care nu pot fi considerate suficiente. Dar nu de la guvern sau de la lege se poate aștepta abolițiunea acestui masacru consensual, pentru că sancțiuni lega­le au existat și până acum fără să poată impedica practicarea acestui tragic și obsolet ritual al onoare. Remediul poate fi găsit numai in combaterea concepției brutale de la care pleacă acei ce recurg la „eșirea pe teren“ și in dovedirea absurdită­ții acelor obligațiuni care fac ca o­­noarea să atârne de norocul glonțu­lui, sau de abilitatea pumnului și ca­re descalifică pe înțeleptul ce refuză a se supune acestui asasinat admis de moravurile contimporane. Pe vremea atât de depărtată când omenirea credea că dreptatea divină poate sălășlui în ascuțișul special, când Justiția sângelui sau talionul era forma cea mai expresivă pentru sancționarea unei nelegiuiri, duelul iși avea rațiunea. De atunci el du­rează numai in virtutea imbecilității tradiționale a oamenilor de onoare. Duelul nu poate fi o formă de Jus­tiție, pentru că Justiția e rațiune iar el este forță, exercițiu sau întâmpla­re. El nu poate deci să fia o modali­tate pentru a obține satisfacție. Dar nu numai atât el este contrariu Jus­tiției, pentru de cele mai multe ori ■sctima este chîet acela a cărui <v­noaxa a fost lezată. Și a­tunei care a situa­ta? Am fost pălmuit, fără visă ? Trebue să merg la câmp pentru ca bestia care se-a jicnit să mă poată ucide. Un des­­cxcerat mi-a luxat soția, mi-a pân­gărit căminul ? Sunt obligat a mă așeza ca fiu ti vie in fața brutei a­­dultere, a’mi da sufletul pentru a scăpa onoarea care fără mine nu valorează nimic­ifi pentru ca asasi­nul meu să-și continue in liniște sbucimul sensual cu femeia cere mi-a aparținut. Bacă nu fac așa sunt un descalificat. Se poate imagina ceva mai nea­­meros, mai nedrept, mai imoral ? Duelul este crima obligatorie și codi­ficată pe care o nobleță putredă și sătulă de viață o impune prin cel mai formidabil șantaj oamenilor de treabă și fară vină. Această anacro­nică stupiditate — pentru că, voi, sunt atâtea care nu sunt anacroni­ce — a răpit omenirea pe Bassalie, pe Fușkin și pe atâți alții. Ea traduc să Înceteze. Să se iasă o ligă in con­tra duelului. Să se facă un nou cod al onoarei care să descalifice pe pro­vocator, fără a admite nici un fel de reparațiuni. Va fi cea mai sigură pavăză a onoarei sociale. Iar dacă se vor găsi totuși monștri sanguinari care să Încrucișeze spada ascuțită, să fie pedepsiți așa cum legea pe­depsește asasinatul, fără circumstan­țe atenuante. Fes­tr a Început să se a­­broge faimosul articol al dualului!­ s. m. FEL DE FEL La Ateneu, doi înbogățiți de război, trec dela o expoziție de picturi, la alta-Unul din ei se adresează celuil’ait: — Ai, băgat de seamă... La ăiat sunt tablourile mai­­ ftine. ” Tânărul Zamfirescu a fost omorât în duel pentru că a protestat împotriva speculei de la hoteluri-Așa­dar, specula, în țara asta, a ajuns sacră. Un om s’a atins de ea și a murit. * O firmă nouă: La generalul Grigo­­rescu. Patronul nu e nici armurier, nici ceapraza?. E băcan.. Industria Ardealu­lui și Banatului Cu prilejul congresului indus­triașilor, un­ orator a dat alarma, descriind starea nenorocită in care se află industria Ardealului. Chestiunea aceasta ne-a preocu­pat de mult timp și am avut oca­­ziunea sa arătăm decăderea indu­striei ardelene, la care nu este vor­ba numai de refacere, ca în ve­chiul regat și de fapte mult mai grave. In timp ce la noi industria mare și mijlocie a fost distrusă din cau­za și în timpul războiului, în Ar­deal și în Banat, administrația ro­mânească a găsit industrii înflori­toare, unele în plină activitate, mai toate fiind aprovizionate cu materii prime și combustibilul necesar. Ce a devenit această industrie ? Lipsită de orice sprijin oficial, părăsită de organele ce trebuiau să dea imbold activității, industria ardeleană și bănățeană s’a văzut silită să-și trichidă încetul cu înce­tul porțile și să arunce pe dru­muri mii de lucrători și funcțio­nari. Neavând nici mijloace de trans­port și nici putință de desfacere, fabricatele nu au putut fi valorifi­­cate și astfel unele industrii din a­­cele teritorii noui românești au ajuns într’o ruină financiară și e­­conomică. La aceste mari și vădite greșeli se mai adaugă faptul de neiertat că guvernele au comandat indus­triilor ardelene și bănățene mate­riale și fabricate de zeci de mili­oane , iar la plată aceste întreprin­deri au fost mereu amânate, până ce și puținele industrii ce-au­ putut face față împrejurărilor grele n’au mai rezistat jenei financiare ln care au fost aruncate. In această stare tristă, congresul, industriașilor din Capitală va avea să-și s­pună cuvântul asupra, situa­ției, mai mult decât îngrijitoare a industriei, din Ardeal și Banat. g. sc. REFORMA _ administrativă Guvernul va depune pe birourile Parlamentului proectul de reformă­­ administrativă. E clipa solemnă când puterea executivă iși pune «ie­și îngrădire și control. Păcatul cel mare și vechi, care roade beia­ temelii întreaga­ noastră societate, este administrația prea centralistă a țării, agravată pe dea­supra de venalitatea funcționarilor noștri atotputernici. primul din cele două rele poate fi remediat pe cale de lege. Și leacul e simplu: o descentralizare cât mai mare în administrație. Măsura a­­ceasta, care s'a făcut de mult simți­tă la noi, a devenit și mai necesară acum în urma unirei cu țările ali­pite. Dacă o țară mică cum a fost vechiul regat, s'a putut resimți de o administrație prea centralistă, apoi cu atât mai mult un regat cu 18 mi­lioane de locuitori, nu poate fi câr­muit dintr'un singur punct al său. Dar nu e numai atât. Provinciile alipite s'au bucurat de o adminis­trație autonomă, care le-a dus la o mare înflorire. Administrația lor județeană, comunală, ca și adminis­trația provincială s'au dovedit fa­vorabile lor, și păstrarea a tot ce a fost bun, chiar introducerea acestor elemente în vechiul regat, ar putea remedia multe din rețele, cari au cangrenat trupul vechiului regat. Celalt rău, venalitatea personalu­lui administrativ e o rană, pe care numai timpul o poate vindeca. Sunt la noi moravuri prea vechi și prea înrădăcinate ca să ne facem iluzia că ele ar putea fi desființate peste noapte și prin simple dispozițiuni legislative. Totuși, nu trebue să stăm cu bra­țele încrucișate și să așteptăm ca timpul să vindece relele noastre ad­ministrative. Guvernul are datoria să scoată, în primul loc, administrația de sub influența politicei și apoi să fie atent la numirea personalului, cel puțin a celui superior. Sa se creieze demnități administrative superioare, ca rang, miniștrilor ca să poată fi numite în ele personalități de mâna întâia, cari să-și facă o onoare din exercitarea lor. Să se procedeze în așa fel încât foștii înalți magistrați, foști miniștrii, generalii în retra­gere sau în rezervă să fie atrași spre asemenea posturi. Iar de colo de sus, cinstea să se scoboare spre subalterni Numai așa se va putea consolida unirea cea mare și se va putea ob­ține unitatea sufletească, fără de care unitatea politică nu e cu pu­tință. Iată de ce privim reforma admi­nistrativă ca una din cele mai de seamă și de care depinde viitorul a­­cest­ei țări. T. P Ti Oriza ministerială d Spania Lafayette. 26. — Esi ; vorba ca d. Sanchez Guerra sä succedeze d-luî Dato ca președinte al cons - Iluluí. D. Guerra este președintele Camerei deputaților și membru al osrüdnlnl conservator al Ini Dato. Să se facă lumină Cu datele cele mai precise arătăm de patru zile vasta escrocheria comi­sa de doi unguri: Var Jassy și Miklós. Statul a fost păgubit de acești doi cu 31 mili pane. Presa Întreagă a îmbrățișat cam­pania noastră, cerând lămuriri gu­vernului; singur cu­ c­­osul guvernu­lui tace. De ce aceasta ? Are cineva din guvern vrem un in­teres sa mușan­alizeze panamaua care pe cât se pare le-a Întrecut pe toate celalte de până azi ? Guvernul este dator să răspundă cât mai repede și fară șovăire, căci altfel ne vom vedea siliți să credem ceea ce o serie întreagă de scrisori pe cari le-am primit la redacție, afu­mă și anume că în alte personalități politice fiind implicata in această veroasă afacere, ea tinde să fie m­u­­șamalizată. De altminteri­ dacă in cele din ur­ma nu vom primi răspunsul cuve­nit, datoria noastră ne va impune să pereim spre a doua parte a anchetei pe care am intreprins-o In această afacere. Doi medici militari, unul mai mic in grad, intr'o comisiune medico­­multară, au avut opt­iuni deosebite. Medicul superior in grad ți-a pier­dut calmul și uitând că are in fața sa pe un coleg și un confrate de șlim­­ă_ liber pe părerile tale, a in­­{eles să-și impus superioritatea, gra­dului și de la insulte a­ ajuns la lo­vituri. ț din istervl de război, constatând faptele regretabile ale acestui inci­dent, întâmplat la spitalul militar "Tirgina Elisabeta", publică un co­municat, in care promite că va pro­­nun­ța „sancțiuni severe" față cu a­­cest caz, în care „sunt grav atinse spiritul de disciplină și demnitate slăvească”.­Aceasta, înseamnă că ministerul d­­e război departe de a avea în ve­riere faptul care a determinat inel­­tul — o "discusie"și-d părere stiin­­ța — reduce cele intâmplate la o t­restie pur militară și invoacă die­­­­țiiRtt. w e știut ce datorește inferiorul superiorului său din armată, să fie disciplinat și să nu discute ordinile erarhice, înțelegem că intr'o chestiune de strategie militară, ofițerul superior să-și impute vederile sale, sau în vreun act de geniu militar vechimea gradului să-și comande voința, dar într’o chestiune științifică, unde dis­cuția ia locul comandei și părerea primească cunoștințele par­ostășești nu vedem ce caută cuvântul disci­plină. A'l admite intr'o discuție pur știin­țifică înseamnă a ignora in primul loc convingerea medicului; subînțe­lege respingerea noțiunei că in știin­ță există specialități, pe care gradul militar nu și le poate apropia și nici impune prin vechime și nu dove­dește că superiorul sau inferiorul are o dreptate, mai multă, sau mai puțină. E chestie de discuție, de părere de intimă convingere, de datorie pur profesională, de demnitate științi­fică ._ e vorba de diagnosticare, care poate fi perfect exactă, sau pro­fund greșită; dar nici de cum nu e vorba de disciplină, ințelegem ca ministerul de război să caute pe cel ce și-a „pierdut cal­m­,ui­­d­­in această stare a provocat insulta și apoi a făcut un act de vio­lență__înțelegem pedepsirea celui vinovat de lipsă de demnitate ome­nească și ostășească, insă nu trebue să se amestece disciplina, care iem­­plică în sine, după concepția mili­tară, că un m­edic­­ militar inferior nu poate, nu trebue ,n’are voie, de a fi de părere contrarie a unui medic mai superior in grad ostășesc, v. Se. .) conferiri­i la Londra pe­ntru chestiunile orientale Paris. — Decizia luată de consiliul suprem, în urma propunerei dele­­gațiunei franceze, de a convoca pentru 21 Februarie la Londra, în­trunirea aliaților cu grecii și turcii inclusiv kemaliștii, în scop de a re­gula chestia orientală, dobândește adevărata­­ semnificație de triumf a politicei franceze prin faptul că Lloyd George combătuse mai întâi in m­od energic propunerea france­ză, dar cum delegația italiană s'a raliat la dânsa, Lloyd George a sfârșit prin a accepta. Adevăratul scop al intrunirei din Londra este revizuirea tratatului de Sèvres de către Antanta, dacă se poate, intre greci și turc, dacă nu, fără voia grecilor in favoarea turcilor. Oglinda Zi­ei lâ Fâîtul.­­Dagaaba magiere, cu proptelele astea pu­trede nu o să­­ le șandramaua... SSM SwtmS! Locuințe practice Ű3 AL aURSS? Logica ne spune că mai întâi tre­­buie să ne facem casă șî apoi să ne mutăm în ea. Evenimentele au hotă­rât însă astfel în privința capitalei României întregite. Fericita unire a tuturor Românilor a făcut ca din­­tr’o zi într’alta Bucureștii să devi­nă din capitala micului regat capi­tala unui imperiu. Și toți din toate părțile au dat năvală spre capitala ’țarei celei mari, înainte de a îl ga­ta casa care avea să-i primească. De aici teribila înghesuială într’o încă­pere prea mică, criza de locuințe, scumpete» fenomenală a acestora, scumpete care merge crescând și care nu știm unde se va opri, fără măsuri înțelepte de Întâmpinare a greutăților fatale.­ Dar de­o­cam­dată nu mă vo­u o­­cupa de aceste măsuri de­cât numai întru cât sunt în legătură cu viito­rul orașului. E un adevăr­­ la Pa­­lisse că spre a înmulți locuințele tre­buie să clădești case, dar pe cât e de ușor a spune acest lucru, pe atât e de greu astăzi de a-1 pune în prac­tică. Va mai curge încă multă apă pe Bâmbovița scârboasă —­ din care cine­ ar bea nu s’ar mai duce, de­cât la Bellu ori la Pătrunjel — până să se construiască în orașul lui Bucur un număr de case cores­punzătoare numărului de locui­tori actuali și viitori. Dar eu chiu cu vai tot se vor construi. S’au fon­dat societăți de construcții, vor con­strui particularii și ni­ se anunță că primăria tratează cu o societate bel­giană pentru construirea unui grup de case în valoare de 1? milioane franci, cam vre-o 85 mii. lei. S’a vor­bit și de case de lemn. Pentru viitorul orașului nu e indi­ferent unde și cam se vor construi aceste case. Deși pentru moment nu există pericolul ca să se construias­că prea multe, totuși chestia merită dacă o privim din triplu punct de vedere al oportunită­ții, ai­ com­ortului și al esteticei și da­­*? vrem să ținem seamă­ de viitor, ’n lipsa unui plan de sistematizare, ar vor zidi iar case acolo unde mijl­­oc va trebui să fie stradă, ori pi­., ori squar, cum s’a urmat de cAn există Bucureștii Primăria sa alb; *n vedere această eventua Viate și­ s’ caute » împăca necesitățile prezen­tului cu cerințele viitorului. Pentru aceasta ca treime să lucreze în con­cordanță cu societățile de construc­ții, de­oarece acestea, neavând a se preocupa de cât de dividende vor înclina a cumpăra locuri virane, spre a clădi pe ele, acolo unde le vor găsi mai convenabil. Interesul comunei este însă ca­ nouăle con­strucții să se ridice cu preferință pe arterele largi și pe cele pe cari nu e de prevăzut o prefacere. Particularilor nu se pot impune restricțiuni, cât timp nu există un plan de sistematizare și nici mijloa­ce pecuniare pentru exproprieri. Lu­crând însă de acord cu societățile de construcții, primăria ar putea face exproprierile în contul lor. S'a vor­bit de o impunere grea a locurilor virane, spre a sili pe proprietari să zidească. Măsura ar fi absurdă, mai ales în împrejurările de față. Ea n’ar face de­cât să contribuie la­ scumpirea chiriilor Expropiind însă pentru societăți maidanele pe cari particularii nu vor sau nu pot să construiască, furiile vor tine seamă, la fixarea prețurilor, de imperioasa necesitate publică. Avem pilda ax proprierilor rurale, cu deosebire că în ce privește locurile virane din o­rașe e doar vorba de terenuri ne­productive sau cel mult productive de seneți Există, chiar în părțile centrale ale orașului, afară de numeroasele case scunde și cu terenuri întinse deci cu o foarte mică capacitate lo­cativă, o mulțime de cocioabe de a­­devărate ruine insalubre, care de mult ar fi dispărut, dacă măsura e­­vacuării locuințelor insalubre, pe care cel d’întâi am aplicat’o acum 26 de ani, ar fi fost continuată cu conștiințiozitate de urmașii mei. Ca să construiești însă astăzi case cu etaje în locul celor scunde, te lovești de criza locuințelor, căci a dărâma azi o casă, fie cât de păcătoasă, în­seamnă să lași pe locatari ei pe drumuri. Totuși sunt atâtea cocioa­be ruinate, care adăpostesc abia câte două trei suflete, în chip foarte neligienic și care ar putea fi expro­priate, asigurând actualilor lor locatari locuințe în primele case noui ce se vor construi de diferitele societăți. Nu știu ce gând are primăria în privința­ grupurii de locuințe ce ar avea să construiască societatea bel­giană. Am auzit că ar fi vorba de locuințe pentru clasele de jos, la pe­riferie. In cazul acesta ar trebui să se aleagă un loc sănătos înalt cum ar fi Filaretul, spre a înființa un fel de cottage, cu o piață centrală, gră­­diniță în fiecare casă, squar pen­tru copii. Dar un astfel de cartier nou presupune străzi canalizate, pavate, luminate alimentate cu apă, tot lucrări edilitare, care pe lângă­ timp, ar reclama zeci de milioane. Și un astfel de cartier nou, cu case scunde, care ar mai întinde orașul, deja prea lăbărțat, nu ar adăposti decât un mic număr de locatari Cu aceiași cheltuială de 85 milioane și fără alte sacrificii din partea co­munei, construindu-se case cu mai mul­te etaje, pe arterele existente de­finitive, sar putea adăposti un nu­măr cel puțin îndoit de locatari, de­cât în casele cu parter și cu un sin­gur etaj. Am mai spus-o de mult în Ade­vărul și Dimineața că cine duce mai mare lipsă de locuințe în Bu­curești nu sunt nici oamenii bogați nici cei din clasa de jos, ci clasa mijlocie, mai ales funcționarii și mulți intelectuali. Pentru această clasă să se zidească case înalte pe bulevarde și pe splaiu și, unde e spațiu, aer, soare, tramvai (în cu­rând va fi și pe splaiuri) și unde există deja înzestrările edilitare. In­ astfel de case de raport, cu tot con­fortul modern, chiriile vor fi mai oftine decât în casele scunde. Cu chipul acesta se poate ușura în modul cel mai practic criza actuală, fără a se impieta asupra viitorului orașului. * Scumperea materialului de cons­ole Negru, din cartierul Obor se țins­trucție și a mânei de lucru va in­fluența deocamdată destul de nefa­vorabil asupra esteticei viitoarele­ clădiri. Cine construiește astăzi nu-și poate permite luxul să ridic; palete de marmoră, ba nici să­i. (Citim­ cont,murirea, nu vag. ll­e­ $ iâ *

Next