Dimineaţa, aprilie 1921 (Anul 18, nr. 5252-5275)

1921-04-20 / nr. 5266

ANUL XVIIIea. — No. 5266 — - — ■ -­­ - — 8 pagini 1 ieu exeisopi^rua în toată fan 8 pagini Miercuri 20 Aprilie 1921 Ziar fondat și 1804 de CONST. MILLE tei litt Pe măsură ce se apropie mo­­mentul în care impozitele vor fi aplicate și deci cetățenii vor tre­bui să plătească, o mare agitație A-s­i cuprinde toate cercurile poporului nostru. Fiecare -și face socoteala cât are să plătească și se pipăie speriat pe frunte si la pungă. Lu­cru explicabil dacă ținem în samă că înainte de război noi n’am a­­vut de­cât minimale impozite di­recte, iar după război ne-am dez­­vățut cu totul să mai plătim vre­un bir. De altfel psih­ologia cetățeanu­­l hxi în materie de contribuție e una '~A'' și aceiaș pretutindeni. Nicăiri • și niciodată el n’a plătit de bună voie * și n’a salutat cu satisfacție un im­pozit, de­cât când lovia pe alții­ D« aceia guvernele au și recurs cu predilecție la cele mai nedrepte dintre impozite, la impozitele indi­recte. ■ Cetățeanul le plătește» fără ca să le simtă proporiu zis, le plătește ", în costul obiectului­­ de consumațiune fără ca să vie în contact cu perceptorul statului, — și ori­cât de greu­­ l-ar apăsa și a­­ces­te impozite, le acceptă­ ;cum acceptă să plătească beneficiul ne­gustorului său costul transportului mărfei. Impozitul direct în#, po­­poarele cele mai politice chiar, adi­că popoarele cari prin tradiție cu­nosc mecanismul statului și intere­sul lor ca să funcționeze bine: se codesc să’l plătească, luptă contra lui, caută să’l reducă pe cât­ posi­bil. Cetățeanul de ori­unde pune greu mâna în pungă pentru a da bani dintr’însa deai dreptul statului. Și în Franța, și în Anglia, și în I­­talia, circulă pe sama vre­uui ma­­­re om politic sau financiar gluma că francezul, englezul și italianul își dă cu drag viata pentru țară, dar un franc, un șiling sau o liră nu. E nevoie de o întreagă educa­­­­ție care trebue făcută cetățenilor, pentru ca să se obicinuiască a da din venitul lor, partea ce se cuvi­ne statului, care prin modul cum e alcătuit se dă în definitiv posi­bilitatea de a realiza acest venit. La noi educația aceasta va cere mai mult timp ca în alte țări, fiindcă contribuabilul nostru s’a obicinuit să nu plătească nici pu­ținul ce plătea înainte de război, de­cât după somație și sechestru. Adesea nu se decidea să dea cei câțiva lei, de­cât când îi venea cu toba. N’am auzit oare de oameni foarte, bogați, cari nu plăteau cu anii fonci era? Și acum tot­ cetățeanul v­a tre­bui să declare singur în mod cin­stit averea și venitul său, va tre­bui să vie să le supue statului pentru a fi dijmuite ! Și acum tot cetățeanul va trebui să știe că o parte din venitul său, fie că e sau nu produsul munces, e din capul locului al statului, care devine ” astfel un tovarăș al lui! Asta nu va fi ușor, mai ales că o școală nenorocită a dezvoltat la noi cu atât mai mult gustul pentru frau­dă, pentru sustragerea de la plata impozitelor, cu cât statul trăia și așa destul­­ de bine, ba încă hrănia din veniturile sale, pe mulți din cei cari nu-i plătiau nici un bir. Vorba lui oonu Leonida care vrea ca nimeni să nu plătească bir, dar tot cetățeanul să primească leafă sau pensie, treaba statului fiind să găsească mijlocul de -a le plăti. ■— e caracteristică pentru psih­o­­logia cetățeanului nostru dinainte de război, în materie de biruri. Ea arată că nu va fi ușor ca să se aplice noul sistem de impozit, ca­re nu scutește pe mknuni și pune pe toți greu la contribuție, chiar dacă s’ar mai reduce unele cote. De a­­ceia tin să­ revin asupra unei pro­puneri pe care am mai­ făcut-o, —­ anume ca ministerul de finanțe să întreprindă o întreagă lucrare de propagandă, de luminare a­ marelui public, asupra necesitatei acestor mări și inevitabile jertfe, care ajutînd la normalizarea vieței statului, se vor întoarce în favoarea celor cari sunt chemați să le facă. Această operă de­ propagandă și luminare e cu atât mai necesară, cu cât în noul sistem de impo­zite se cere o perfectă înțelegere a contribuabilului și pen­­­­tru mecanismul impunerei și pentru aprecierea bazelor sale. Fără o ase­­menea educare a cetățenilor, cele mai ingenioase metoade de impune­re diretă, nu pot da rezultatele ce trebuie așteptate dela ele. B. Brănișteanui ftu­fttl­t învinsîici Dacă nu întotdeauna, dar adese­ori când un individ sau un­­ popor e învins este că i-a lipsit anume calitățî la un anumit moment. De aceia indivizii și popoarele sănă­toase reacționează viu după în­frângere și caută a-și forma acele calități de nevoe. Una din pildele cele mai cele­bre este repedea și extraordinara ridicare și dezvoltare a Germaniei după războaele napoleoniene. «Urmând mai departe pildele a­­cestea, avem renașterea cu adevă­rat miraculoasă a Danem­arcei du­pă înfrângerea de la 1864, în sens invers căderea Franței glorioase în 1870 și apoi ridicarea ei la vic­toriile recente.­­ Acum sunt la refacere, după groaznice căderi țările centrale. Dintre toate pare că cea care-și dă silințe mii serioase de­ a se ridica este Bulgaria. Se fac acolo lucruri cu totul neobicinuite, între altele munca obligatorie care dă rezul­tate neașteptate. Șase sute de mii de soldați ai muncii lucrează pe capete cu o străduință și cu o bu­­nă-voință de admirat. Dar noi ? Noi ne­socotim chipu­rile învingători, deci boerî, deci mândri, deci tembeli și nepăsă­tori. Nu este îngăduit să o facem. Ar trebui mai curând să adoptăm de fapt felul de a fi al învinșilor, să lucrăm după modelul lor și nu în genul învingătorilor, dacă voim să consolidăm ce-am câștigat și să nu cădem în vre­o desiluzie mare pe viitor. Index. nei însemnări Protestarea La tribunalul din Brăila a avut loc zilele astea un caz caracteristic de severitate din partea secției I-a. Ca în­totdeauna judecătorii au ți­nut să arate că sunt turnați din bronz și că nici un sentiment afară de acela, al­ strictei aplicări a legei nu­ l mișcă. Se judeca apelul unui biet inculpat care fiind respins și rămâ­nând condamnat cu sentința judecă­torească, la două luni închisoare, so­­ția lui îndurerată, într’un acces de revoltă exclamă. .— Aceasta nu e dreptate. Un cuvânt spus în pripă poate de o neștiutoare, și într’o clipă de sfâ­șiere sufletească, dar care fu de ajuns să arunce pe biata femeie la închi­soare pentru cinci zile. Și ziarul brăilean care relatează faptul a­­daugă: ,,Din cavalerism pentru sexul con­­damnatei judecătorii s-a­u dat nu­mai cinci zile ! Bietul cavalerism, unde își găsi a­­dă­postul! In schimbul lui nu ar fi fost mai bine un pic de umanitate și de gândire că mai totdeauna cel care protestă și se zbate cu atâta revoltă împotriva unei sentințe de­notă convingerea profundă a inocen­­ței lui ? Șțiacă judecau astfel împărți­­torii dreptăței renunțau poate la ca­­valerizmul de a da cinci zile închisoa­re unei femei nenorocite și se fă­ceau că nu aud cuvântul pornit din sufletul ei atins. Poate însă că pe viitor judecătorii își vor aminti că în trupul de bronz trebue să aibă și pu­țină inimă.­­ FUI,. TELEFON Direcția 10 66 Centrala ziarelor 6/67 Publicitatea 11/84 Clădirile Nimic nu e mai interesant, credem, pentru marea majoritate a populațiunei tărei de­cât chestia locuințelor. Nu numai capitala,­dar toate orașele re­ședințe ale județelor, din vechiul regat mai ales, se agită în vederea soluți­­nărei chestiune! noilor construcții ur­bane , căci d­e la rezolvirea ei depin­de și problema chiriilor. Grăbind și încurajând construcțiile specula cu locuințele va cădea de la sine în proporția numărului­ de clă­diri noul ce se vor ridica. Guvernul posedă propunerea unui inginer român cu privire la reclădirea Dobrogei, provincia românească care e suferit cele mai mari și mai serioase devastări în timpul ocupatiunei ina­mice. Proiectul cuprinde o vedere intr-a­­devăr vastă , căci prin el propunăto­rul se obligă­­ să reclădească Dobrogea în mai puțin de doi și jumătate.­­Noile construcții vor fi modele pen­tru gospodăriile sătenilor și pentru lo­cuințele modeste ale lucrătorilor și funcționarilor dela orașe. Nu­­ știm care sunt intenți­unile gu­vernului față cu propunerea ce i s’a făcut. Bănuim că această ofertă în le­gătură cu o strictă înlănțuire a id­eei de refacere va fi cu interes îmbrățișa­tă și favorabil soluționată. Proiectul acesta nu trebue localizat insă numai pentru­­ Dobrogea. "Locali­tăți devastate în timpul­­ războiului sunt destule. Orașele, și satele din dru­mul Giurgiului, întreaga­ regiune a Mă­­rășeștilor și cea­­ mai mare parte a Buzăului sunt într’o deplorabilă­­ ruină. Dar, în afară de aceasta, planul ge­neral al construcției ar putea servi pentru orașele unde este o lipsă sufo­cantă de locuințe. Casele gospodărești propuse pen­tru reconstruirea Dobrogei s’ar aco­moda destul de practic chiar pentru capitala țării. E vorba de o casă clă­dită în beton armat, cu acoperiș de ru­­«legătură de lemn am­estecată cu ci­ment, compusă din trei odăi, o bucă­tărie, sală de­ baie și closet. Care funcționar, care muncitor sau care locuitor ce ține la o casă modes­tă, nu s’ar simți, bine în Capitală, a­­vf­nd un cămin, compus din strictul necesar ?• O­­ astfel de casă necostând mai mult de­cât 20—25 m în lei, s’ar pu­tea clădi de guvern sau de institutii particulare, pentru funcționari și lu­crători, amortizându-se capitalul prin rețineri lunare. 1 V. Sc. Tezaurul O foaie din Cluj se crede în măsu­ră a da câteva detalii asupra soartei tezaurului nostru de la Moscova. Le primim, firește, sub beneficiul verifi­cării, cu toate că sunt foarte verosi­­mile. Se spune acolo că Rusia sovie­tică înțelegea să facă din prezenta tezaurului nostru la Moscova o ar­mă neutru a se forța la indieerea pă­cii. Ea era sincer dispusă să nu-l res­­titue intact, dacă guvernul ar fi do­vedit o sinceritate egală in tratativele care s'au desfășurat la Copenhaga. Din nenorocire, delegații români au avut o atitudine echivocă care ne-a înstrăinat încrederea sovietelor. To­­­tuș, având nevoe de pacea cu noi ar fi fost dispuși să treacă peste îndoe­­lile legitime provocate de atitudinea noastră șovăelnică. Intre timp trata­tivele am­ fost rupte. Astăzi situația sovietelor este atât de avantajoasă încât nu mai au ne­voe de pacea cu noi sau in orice caz nu mai au interes să facă concesiuni. De aceea ei nu mai înclină să­ reia tratativele pe baza restituirii tezau­rului nostru. Lipsa de aur devine din ce în ce mai simțită In Rusia­, așa că guvernul sovietic se va abține cu greu de a ataca tezaurul nostru. Am perdut deci un moment din ce­le mai favorabile pentru recuperarea stocului­ nostru de aur. Și vina este­ numai a guvernului care n'a știut să aibe o politică limpede și francă fa­ță de Rusia. Ocazia care ni se oferia la Copenhaga poate să nu mai revie niciodată. VITEZA Offlinda zilei Mai încet chauffer... Ai călcat trei oameni până acum.­­ Pe tine nu te calc—te strivesc... I M08HAMTAREA EROILOR Cortegiul eroilor morți în Moldova, în trecere pe calea Victoriei. Meie files i­n severe si nie 3-1 Brianti a stabilit în amănunte noile măsuri. —Ele vor mn- i si­tui o tutelă financiară asupra Germaniei.—Mersul grevei din Anglia.—Beyli Sami Bey va fi mare vizir la Angora. * Franța lucrează la fixarea sancțiunilor care trebuesc aplicate după 1 Mai. In această privință corespondenții noștri din Paris ne dau informații prețioase asupra ultimelor hotărâri. D. Briand a ex­plicat în comisia afacerilor exter­ne a Camerii că de astă dată nu e vorba de o ocupațiune militară platonică, ci de o serie de opera­­țiuni menite să producă rezultate tangibile în ce privește reparațiu­­nile. Franța nu va recurge la ele decât în clipa când va fi sigură de eficacitatea lor și când ultim­ele mijloace de înțelegere vor fi e­­puizate. Guvernul francez va aștepta pâ­nă în ultimul moment o propune­re serioasă din partea Germaniei și nu va trece la fa­pte decât după ce va fi pus în cunoștință pe al­iați. * Pentru realizarea acțiunei proectate guvernul va mobiliza două contingente din complectare. Chiar dacă și alte armate aliate vor participa la ocupațiune ele vor fi puse sub comandă franceză. In pr­iința măsurilor economico-fi­­nanciare Briand, nu a dat încă previziuni. El a indicat numai că vor fi asemănătoare cu cele apli­cate pentru încasarea datoriei pu­blice otomane. Ar fi vorba așa­dar de un control general și prelungit al finanțelor germane. Aliații vor institui o tutelă care să adminis­treze încasările, să rețină anuită­țile, să aprobe cheltuelie, să pro­pună impozite. Guvernul german ar urma astfel să fie redus la ro­lul unui organ de execuție lucrând după ordinele­ aliaților. Ar fi de­sigur o situație fără precedent în lumea statelor independente, dar ea ar avea scuza de a fi fost impusă de împrejurări. De altfel ultimul cuvânt în această mare chestiune nu poate fi spus acum. * Greva din Anglia nu a fost încă aplanată. Tratativele au fost din nou rupte față de refuzul co­mitetului executiv al minerilor de a accepta propunerea­ președinte­lui lor, d. Hodges. Faptul a pro­dus două efecte extrem de impor­tante. In primul rând sindicatele cailor ferate și alte hamalilor s-au rupt din tripla alin­ță și au renun­ț­­at la greva de simpatie, de­oarece considerau că­­ ultima ruptură este nemotivată. Al doilea efect a fost o sciziune în sânul organizației minerilor. D. Hodges fiind pentru moderațiune și-a­ depus funcțiu­nea trăgând după sine pe munci­­­torii moderați. Ceilalți, extremi­­știi, vor duce mai departe greva și, la nevoie, tratativele. Prin fărâ­mițarea efortului colectiv, mișca­rea grevistă va fi foarte slăbită. Ea va fi silită să facă la sfârșit concesiunile pe care le-a refuzat acum.­­ In Orient, situația e staționa­ră. Din comunicatele elene care sunt pline de aceeaș încredere, pare a reeși că inițiativa operațiu­nilor este încă de partea turcilor. Nu au fost de­cât ciocniri de mică însemnătate. Grecii arată că Brus­­sa și Afion­ Karahissar sunt în mâi­nile lor. In urma demisiunei lui Tem­­ik Pașa se anunță că Bekir Sami Bey, delegatul de la Londra, va fi numit mare vizir. Odată cut această numire guvernul va fi mutat la Angora. Se ’nfundă Locuitorii­ din fundătura Nistru­lui ne trimit o mișcătoare plânge­re. Fundătura aceasta urma să fie legată cu șoseaua Basarab, dând astfel locuitorilor i eșire la aer liber. Speranța lor a fost însă des­ mințită de primărie, care a per­mis ridicarea unei clădiri nouă tocmai­­ pe fundul... fundăturii. Adio deci eșirii la drumul mare. Nefericita întâmplare ne aduce aminte de un caz identic petrecut pe vremea când defunctul Nico­­lae Filipescu era primar al Capi­talei. O fundătură din Dealul Spi­rei era și ea pe punctul de a fi pusă în legătură cu o stradă mai omenească, când ministerul de război începu tocmai pe terenul unde urma să treacă vadul cel ’nou construcția unei cazarma. Toate intervențiile primăriei, care în acea e­pocă lucra mână ’n mână cu populația, fură zadarnice. Dar Filipescu nu era omul care să­ dez­­armeze. Mobilizând pe toți mătu­rătorii și tulumbagii­ comunei, el dete asalt cazărmei în construc­ție, ocupă terenul și opri lucră­rile. Armata trebui să cedeze în fața puternicei intervenții cetățe­nești, căci pe atunci nu se cunoș­tea mitraliera și Curtea marțială. Și astfel fundătura fu desfundată spre marele folos al locuitorilor. Ei! Erau alte vremuuri. Nu sfă­tuim pe locuitori să urmeze pilda lui Filipescu, pentru că nu le-am putea garanta succesul. Dar sunt, amintiri chinuitoare cari nu pot eși din minte. PL, stim ! :­ne, L_! ■aaskssniEH Avem vite de prisos? Cu multă surprindere citim un ziar­­ele din Ardeal că țăranii cer să se exporte vitele lor pentru că ar fi în mare abundență, ceea ce are ca urma­re că" „târgurile sunt foarte slab cer­cetate de cumpărători". Chestiunea această ziarele din Ar­deal o prezintă ca un „strigăt de du­rere" al țăranilor de pretutindeni" și la Orăștie s'a ținut „sfat mare" sub prezidenția d-lui Aurel Vlad, fost mi­nistru, la care țăranii s'au plâns că e sărăcie din pricina ,,năcazului și vinderea vitelor". Conferința a avut ca rezultat să se interv­ic pe lângă guvern, căci dela „dezlegarea cuminte și grabnică a exportului de vite atârnă întreg vii­torul economic de vite din Ardeal. Vrea să zică, în timp ce în vechiul regat avem încă localități în care cantitățile de carne sunt des­tul de reduse, iar în Capitală se vinde acest aliment cu un preț de speculă, din pricina că n'ar fi vite destule— la tâ­râș­tie se ține „sfat mare", în care ță­ranii din Ardeal cer guvernului să se facă export de vite. Halimaua aceasta, e foarte grea­­­ înțeles. DACIAN Fel de fel La șosea un automobil era cât pe aici să calce un cerșetor bătrân care traversa șoseaua. Nimeni nu a pro­­testat. Un alt automobil era să calce un câine. Un domn gras s’a respect cu bastonul și a lovit pe șofer. De ce? Se vede că viața unui oaon prețuește mai puțin decât Viața unui câine. * La noi toate sunt pe dos. In toată, lumea o marfă se eftinește când e prea multă, la noi se eftinește când nu mai e de loc. S’a eftinit carnea și o săptămânî întregi nu găsești o bucă­­țică de carne în piață. Cei delp orașe cari aruncă bani pe nimicuri se plâng că toți banii sunt la sate. Ei ar vrea să-i scoată de a­­colo, ca să-i mai poată cheltui odată. . Un hoț a spart un magazin de bi­juterii și a furat niște inele. Circumscripția l-a prins și acum se găsește în cea mai teribilă dilemă. Bijuteriile erau false și nu știe pe cine să dea în judecată pe hoț pen­tru furt ori pe bijutier de escroche­rie ? MISTER WALK Cursul schimbului la Paris Lyon, 17.­­ Londra 55; New- York 14.50; Germania 22.5/8; Bel­gia 103.25 ; Spania 195.50 ; Olanda 487.50; Italia 65.25; Praga 19.1/8; România 22.50; Elveția 244; Vie­­na 4.1/Ș- Schimbul la Geneva a­supra Sofiei 6.90.

Next