Dimineaţa, aprilie 1921 (Anul 18, nr. 5252-5275)

1921-04-08 / nr. 5256

ANUL XVIIHea.­­ No. 5256 .^g pa '’S«5 «____ Ziar fon­dat in ÎK04 de CONST. MILLE Plecarea Habsburgului Carol IV de H­absb­erg a pără­sit teritoriul ungar. Se va fi convins și el, că vre­mea lui și a familiei lui, a tre­cut. Popoarele peste cari a dom­nit secole dea rândul, prinzând conștiință de caracterul lor nați­onal, s’au întors fiecare la mat­ca lui. Monarhia pestriță a Habs­burgilor a dispărut și pe terito­riul ei se învecinează acum state naționale. Acestea nu pot și nu vor tolera reîntoarcerea trecutu­lui. Morții pot să mai tulbure­­ liniștea, celor vii, dar să învie uu pot. Incidentul din Ungaria, a fost lichidat, dar nu trebue negat că a acoperit un moment și mai mult orizontul Europei, și a­­­destul de sumbru. Conștienți de tăria noastră și a aliaților noș­tri și de slăbiciunea Ungariei, am putut aștepta cu sânge rece ca demersurile noastre diploma­tice, foarte hotărâte, paralele cu cele ale tuturor aliaților, să-și producă efectul. Dar situația in­ternațională nu rămâne vecinie aceiaș, cu vremea împrejurări­le se pot schimba. Pentru noi în­să nu s’ar schimba primejdia ce ar decurge dintri o reantronare a Habsburgilor. Carol IV a plecat, dar n’a ab­dicat. Aceasta însemnează că se retrage acum dar nu renunță nici pentru dânsul, nici pentru urmașii săi. Cu lichidarea inci­dentului din Budapesta, rămâne încă întreaga problemă de li­chidat sau de supraveghiat. Aceasta-i datoria guvernului. In acelaș timp momentele prin care am trecut, arată câtă nevo­ie avem de solidaritate înăuntru, de o concertată și rodnică acti­vitate a tuturor valorilor reale, de o hotărâtă și­ cuminte acțiune de unificare, pu­­ vom să tragem învăță­tură ? DIMINEAȚA Calvarul chiriașilor Luni Capitala tarei a oferit ia­răși spectacolul sălbatec de acum șase luni. Toate tasieriile publice­ erau asaltate de miile de chiriași cari veneau să-și depună chiriile la vreme, la Casa de Depuneri a fost o aglomerație de ne­închipuit, la portărel tot la fel. M’am gândit și de astă dată la indolența noastră. Și mi-a venit în minte, ca o dureroasă parodie, lozinca partidului liberal­ ,Prin noi înși­ne“. Căci, în adevăr, ce ar putea face prin el însuși un po­por care e nu vrea omi­­care nu e în stare să-șî apere drepturile cele mai simple ? Liga proprietarilor, profitând de o dispoziție absurdă din ultimul decret lege asupra chiriilor,­­a or­ganizat o conspirație: la această conspirativ au aderat toți proprie­tarii de rea credință. Acești pro­prietari ascultând de cuvântul de ordine, au refuzat pe toată linia, să primească chiriie la termenul so­rocit de lege, așa că masa cea m­a­re de chiriași, cu zecile de mii, au stat zile întreit oe la Casa de De­puneri, administrația financiară, percepții, portăreț, etc., spre a nu pierde termnul legal.­­ Până și societățile constituite s’au asociat acestei grave neome­nii. Un chiriaș al unei mari socie­tăți petrolifere mi-a spus că di­­­recția acestei onorate instituții a refuzat chiria ca ori­care proprie­tar cârcotaș. .• La Casa de Depuneri, d. direc­tor general mi-a afirmat că, timp de o săptămână funcționarii au dat pe brând­, lucrând la primirea ba­nilor și facerea recipiselor. Eri Ca­sa era literalmente asaltată, s’a lu­­crat până în noapte și când s’a în­chis casa jumătate chiriași au ră­mas cu chiriile neplătite. Și acum vor începe numeroase­le procese pentru rezilieri și eva­cuări.­­ Dacă în altă țară civilizată s’ar fi întâmplat o asemenea mișelie o­­rașul întreg s’ar fi ridicat în pi­cioare și toți acești proprietari ar fi intrat în gaură de șarpe. Să fi îndrăznit proprietarii la Paris, la Roma, la Berlin să se dedea la o asemenea conspirație. Dar în aceste orașe este o opi­­niune publică care știe ce vrea si nu se lasă batjocorită. Eram la Paris în vara lui 1919 când precupeții au urmat prețurile legumelor și fructelor. In 24 de ore s’au format comitete cetățenești care au intervenit si au pus ordine fără amestecul autorităților. Unde sunt la noi acești cetățeni con­­știeți de drepturile lor? La noi proprietarii refuză să se supună legei și nimeni nu intervi­ne, nu se mișcă nici guvernul, nu se mișcă nici chiriașii. Și cu toate astea acești chiriași, au cheltuit sute de mii de lei pentru ca să în­deplinească toate formalitățile de­punere a chiriilor și au pierdut zile întregi pe la diversele autorități și tot­ mare parte din ei au­­ pier­dut termenul. Cine cinteste aceste­­ pagube­­­i chiriașilor? Cine le redă­­ timpul pierdut? Oare guvernul, care a­­vea exemplul celor petrecute la căștul din Octombrie, nu era da­tor să aducă o lege care să modi­fice cel puțin formalitatea depu­nerea chiriilor? De ce n’a adus ministrul respec­tiv o asemenea lege? De ce a lă­sat ca vexația dela Octombrie să se repete și astăzi, pe scară încă mult mai întinsă?. De ce nu a des­chis gura nici unui din deputații gu­vernamentali ai Capitalii? De ce nu au pus în cumpănă autoritatea lor spre a cere un act de mare drep­tate ? De ce au trădat ne aceste zecimi de mii de chiriași ale căror voturi le-au solicitat la alegeri ? Voește guvernul să aibă o miș­care populară, gravă de această chestie ? Dacă tine s’o aibă o va avea. Eu, care am propovăduit în­totdeauna moderația și liniștea, îmi vom­ uni glasul cu acei cari luptă pentru clasa­­ năpăstuiților și vom chema pe toți chiriașii la o luptă crâncenă pentru apărarea dreptate! și a demnitatei ome­nești. Iată unde duc legile făcute în a­­fară de parlament, în întuneric fă­ră discuție publică, de către comerii sau de către un ministru în cabi­netul său. Această lege a chiriilor, așa cum a fost zămislită, îmi a­­m­intește înțeleptele cuvinte ale lui Cavour : „Cea mai rea Cameră este mai bupler decât cea mai bună dintre anticamere!“­Să aducă de urgență d- ministru al justiției, legea pe care era da­tor s’o aducă mai înainte de 23 Martie, și s’o lase discuției libere a presei și­ a parlamentului. Ajungă odată vexațiile și jefui­rea chiriașilor ! Constantin Bacalbașa Pottiți la vot» Odată pusă în funcțiune Mașina de votare, e greu să se oprească. . Poftiți la vot domnilor deputați­i strigă pe toate tonurile oamenii de serviciu : — Al doilea vo­ot ! Al treilea, vot­ repetă ei, și pe urmă pe diverse to­nuri — Alt. vot, alt vo-v­ot și a­șa mai departe. Și deputații votează suggestionați, împingându-se unii în alții, la pri­mele proecte, grăbiți să nu rămână țara fără legi. Pe urmă, trec la bufet, în comisii, urcă în loji, scoboară iar în culuoare, și din când în când — așa-­ viața ! — se duc la casierul Ca­merei, după sfânta diurnă. Melancolici, acești prețioși auxi­liari ai votului strigă prelung: Po­ o­tiți la­ a vo­ ot­ dom’lor deputați. Două zile au răgușit, strigând bieții oameni și deputații au votat ori și alaltă ori multe legi. Opoziția însă a protestat că s’a votat fără numărul regulamentar de deputați. Protest zadarnic, de­oarece la sfârșitul șe­dinței de eri, trei membri din opozi­ție și cinci din majoritate discutau, votau și au făcut chiar și o... chestie personală,, dovedind astfel, că nu­ î nevoe de o majoritate absolută, ci de una relativă, și din relativitatea ei s­ă iasă votul regulamentar, o­­ lege valabilă și o aplicare la fel, potrivit sistemului de votare, învechit și vi­cios, va recunoaște oricine. 1 feu exanplimi) în toată țara 8 papini Vineri 8 Aprilie 1921 Evenimentele din Ungaria Amiralul Horthy comunică Adunare! Naționaie sosirea lui Carol de Habsburg în Ungaria COLONELUL L­ERJAR Care a secondat pa Carol de Habs­burg în aventura sa. •eîîe Ni­sus de la mânăstiri Cifik Dere Eminentul nostru confrate Dobro­­gea Jună, care apare la Constanța, publică următoarele­: Comisiunea însărcinată cu o con­­tra-anchetă în chestia scandalurilor provocate în ultimul timp la mănăs­tirea de maici Celik-Dere din jude­țul Tulcea și-a terminat astăzi lu­crările. Scandalurile­­ și orgiile săvârșite la mânăstire de către o parte din maici corupte de fosta cântăreață Nifona ajunsă în ultimul timp stariță, în complicitatea evadatului Tudor Zam­­firescu „profesor de muzică orien­tală” și unei din amantele acestuia anume Pamfilia Iordache — orgiile acestea deși pe deplin stabilite, au­ fost trecute cu vederea de către co­misiunea de anchetă, care după fe­lul cum a condus alegerea nouei sta­nțe, nu a contribuit cu nimic la res­­­tabilirea ondinei la mănăstire. Iar aceste condițiuni făcută ancheta aci și sub această influență fiind efectuată alegerea, era fatal să fie aleasă ca stariță a mânăstirei una din amantele Rasputinului, anume Pamfilia Iordache. Protestarea confratelui nostru e cam confuză. Pare însă că este vorba de o reeditare a celebrei operete M­orle Nitouche la Mănăstirea Ce­lik-Dere de­oarece printre eroi figu­rează o cântăreață, un organist eva­dat și este vorbă de orgii, exact ca in celebra operetă. Singurul personaj care a suferit, o transformare mai radicală, este fai­mosul general, autor dramatic, care în noua ediție a operetei se numește.. Rasputin, Sfârșitul aventurii habsb­urgice — Carol a părăsit sub excortă ungaria. — Succesul Micei înțelegeri este deplin.­Armate grecești s'au retras­ spre Brussa. - Consecințele posibile—­ riza economici din Anglia Tragicomedia din Ungaria dăugați la mobilizarea aceasta, ca­­rșii. Atitudinea fermă a gu­­re a determinat căderea recentă a lui­. Veni­zelos, la­ demoralizarea fi­rească mai ales intri­o­­ară meri­dională și la înfrângerile cari vor mai putea, urma, și veți înțelege că situația­ regimului constantini­­an este destul de critică. Franța respinge acuzațiile grecești de a fi favorizat contra-ofensiva turcă. Le Temps arată chiar că trupele kemaliste devenite disponibile în urma armistițiului din Chiria nu au putut încă ajunge pe frontul grec. Dacă situația militară nu se va ameliora în curând, este de prevăzut că grecii vor cere acafi­­lor să medieze pacea, cu turcii. In­ acest caz revizuirea tratatului de Sèvres va fi inevitabilă. Constan­tin va reuși poate să se mențină pe tron, dar va fi un rege învins și mult­ mai puțin popular. Greva­ minieră din Anglia se prelungește. O mulțime de fabrici au fost închise din lipsă de com­bustibil, mărind numărul lucrăto­rilor fără ocupație. Se­­ vorbește chiar de excese. Sindicatele din tripla-alianță nu s’au pronunțat încă, ceea ce face ca situația eco­nomică să mai fie sub o gravă a­­menințare. * s’a sfârșit venitului ungar și protestele con­secutive ale conferinței ambasado­rilor și ale Micei Înțelegeri nu și-au greșit efectul. Ar fi fost și greu să fie altfel. Ultimatumul­ co­lectiv al guvernelor din București, Praga și Belgrad constitue prima manifestare concretă a Micei în­țelegeri, prin care aceasta își do­vedește existența de fapt­ dacă nu și pe aceea de drept. Strâns din toate părțile, Carol de Habsburg a părăsit Mării teritoriul Ungariei și la ora aceasta va fi ajuns în El­veția. Lamentabilul său convoi a fost pus sub escorta unor ofițeri aliați și a autorităților austri­ace. Dacă a fost nevoi să se apuce această ex­pulzare brutală și puțin măguli­toare. vina nu revine decât lui Ca­rol însuși. El nu a­ știut să înțeleagă ceea ce putea fi înțeles, după pri­mul refuz din palatul de la Budy, de oricine. Este o lecție dureroasă,­­ dar necesară. De altfel istoria nu­­ e săracă în întâmplări asemănă­toare. Monarhii indezirabili și ne­înțelegători nu pot fi îndepărtați decât pe copea aceasta. Puterile care și-au impus voința mai au a­­cum o datorie: aceea de a lua toa­te garanțile pentru viitor. In ce privește pe Carol, îl credem locuit pentru câtva tim­p de veleități co­pilărești. Nu putem­ încheia capi­tolul acesta senzațional decât prin speranța, exprimată așa de eloc­vent de contele Sforza, că este pentru ultima dată că guvernele europene sunt silite să se ocupe de Carol, de Habsburg și de „tot neamul lui". Revendicăm meritul de a fi văzut limpede de la început desfă­șurarea campaniei grecești din Asia­ Mică. Ne așteptam la o re­zistență serioasă din partea kema­­liștilor și am arătat mai de mult pentru ce. Aprehenziunile noas­tre se confirmă. Cu toată înainta­rea armatei dela sud, care are ca­ bază Smyrna, și cu toată cuceri­rea importantei localități Afiun- Karahissar, grecii au suferit o grea înfrângere pe frontul nordic. Însuși comunicatul elin recunoa­ște că după recucerirea punctului Eski-Sh­ir (nu suntem de altfel siguri dacă a fost vreodată ocupat de greci), turcii au respins arma­tele grecești spre Brussa. Eveni­mentele din Decembrie 1­9Î0 se repetă întocmai. Eufemismele o­­bișnu­ite­ în comunicatele militare nu pot­ de astădată să ascundă faptele. Grecii au nevoe de noul forțe di­n patrie, adică de­mobili­zarea unor noul­ contingente. A- I» $1 capitel»! Acțiunea de apropiere economică dintre America și România la care a lucrat d. Ansti­d Blank în timpul șe­­­­derei sale în Statele­ Unite, și care­­ sperăm că se va înfăptui spre folosul­­ reciproc, îmi inspiră câteva reflecții de ordin general. După cum am spus-o cu alt prilej,­­ țările nu mai sunt azi ca altădată,­­ niște compartimente închise ci mai­­ curând se aseamănă cu vasele com­u­­­nicante descrise în fizică. Cu cât ele­­ vor comunica mai lesnicios și pe­ o­­ scară mai mare și cu cât vor reuși­­ a comunica cu toatele între ele, cu atât­ proprietatea generală va crește și primejdiile de războae mondiale vor dispare, căci interesele tuturor fiind întrerupte, orice pagubă a unei țări se va răsfrânge proporțional a­­supra tuturor, de unde încheierea lo­gică că războiul nuu va putea aduce nimănui vre­un folos. Să luăm pilda noastră. Până la 1914 România era aproape exclusiv sub influența economică și financiară austro­ germană. Tot astfel alte țări era sub stat influențe engleze sau americane. Se făcuseră astupături­­ regretabile în vasele comunicante. De­ aci au rezultat, fatalmente, gru­pări și alianțe pe regiuni de influen­țe, care au stat față'n față ca protiv­­nice, deși alte interese ca cele națio­nale și intelectuale ar fi cerut o gru­pare deosebită. Nici noi, dar nici actualele țări­ a­­liate n’au făcut nimaic spre a scoate România din această constelație ză­mislită din nevoi purn economice. Pe viitor lucrul acesta trebue să înceteze. Capitalurile trebue să cir­cule în lume libere ca și ideile, astfel ca interesele economice să fie între­țesute» din fire cât mai depărtate­­ și mai diverse, cum sunt și cele intelec­tuale. Dacă noi, de­ aci înainte, vom iz­buti să legăm relatiuni economice și financiare ,și cu Franța, Și cu Anglia, și cu America, in afară de cele cu Germania, la care nu vom putea re­nunța desăvârșit, pe lângă propăși­rea mare materială ce va reeși de aci, ne vom consolida, incomparabil și situația politică întrucât america­nii, francezii, englezii, italienii, ger­manii având cu toții angajate inte­rese importante în România, orice di­tingere s-ar încerca să ni se aducă va lovi și în interese mondiale care nu vor Îngădui să fim păgubiți fiind­că și ele ar fi păgubite. Pentru ideile și pentru capitalurile lumei întregi să fim cât mai dornici și cât mai lesne primitori. Numai ap­portul lo­r dintr'o singură direcție ne poate fi dăunător. I. T. Mici însemnări Case pe roate Exasperați de b­riza locuințelor, cetățenii Parisului au Început să re­curgă la tot soiul de expediente ca să găsească unde să-și instaleze fa­miliile. Unul din cele mai originale e casa pe roate— Pe vremuri nu fost mai depărtate, când localurile de teatru erau un lux hărăzit numai orașelor mari și bogate, actorii ambulanți, fie de dra­mă, comedie sau circ porneau la călătorie prin toată țara Franței în­tr-un fel de jagoane de scânduri (( iestudl continuarea în pag. II-a). Oglinda zilei Suprimările — D­ie Director, m’a suprimat fiindcă n’am de lucru. — Nu-i adevărat, te-a suprimat din „motive budgetare", fiindcă de lucru n’am nici eu și tot funcționez.

Next