Dimineaţa, iulie 1921 (Anul 18, nr. 5322-5348)
1921-07-24 / nr. 5342
ANUL XVIII-en. No. 5342 . S pagini fi@y exemplarul in toată tara 8 pagini numim ca sune Ziar fondat în 1904 de CONST. MILLE fara noastra si dezarma. Președintele Harding întrebat dacă crede că se va putea ajunge la o înțelegere complectă asupra dezarmării, a răspuns că dacă nu se va putea ajunge la una complectă, apoi speră că se va ajunge măcar la o înțelegere privitoare la dezarmarea navală. Rezultă însă chiar din această declarațiune, că ■ Conferința de la Washington va avea să se ocupe în teorie de întreaga problemă a dezarmării, în practică însă e sigur, și pentru un om politic anglosaxon de la sine înțeles, nu se va putea ajunge la început decât la o soluțiune parțială. De altfel când se vorbește de Conferința defarmărei se are în vedere scopul final spre care tinde. Pentru moment însă ea nu se va ocupa decât de problema limitare ,înarmărei, de reducerea ei în cazul cel mai bun. Nimeni însă, nici Statele Unite chiar, nu se gândesc să ajungă dintr’o dată la suprimarea ei. Și din câte se văd și se aud până acum, chiar limitarea înarmărei, se va izbi de multe dificultăți. După războiul cel mare ea a devenit însă o necesitate morală și materială atât de imperioasă, încât nu va putea fi ocolită. Se înțelege că o Conferință care pune problema dezarmării, chiar dacă la început o pune în vederea unor împrejurări cari nu ating direct țara noastră, ne interesează și pe noi, nu numai din punct de vedere moral, umanitar. Intr’adevăr nu e admisibil că dacă puterile ce se vor aduna la Washington vor ajunge la o înțelegere asupra limitarii armamentelor, ele nu vor căuta să impute o reducere proporțională celorlalte state cari nu au fost reprezentate acolo. In ce formă vor face aceasta, prin convocarea unei conferințe mai largi, sau prin tratative diplomatice cu fiecare stat în parte, nu se poate ști,și e poate până la un punct oarecare indiferent. Ceea ce însă se poate ști cu siguranță este, că au puterea și mijloacele de a impune hotărârile lor, dacă nu vor reuși să obție prin persuasiune rezultatul urmărit. Este natural că cercurile noastre politice, având aceasta în vedere, se arată îngrijate de eventualele urmări ce ar putea avea pentru țara noastră. Conferința din Washington. Oficiosul partidului liberal și discută dezarmarea și arată că în condițiunile noastre politico-geografice, ea nu este cu putință. Cum am arătat, la Washington nici nu va fi vorba de dezarmare, ci de limitarea armamentului și în această privință nu cred că nu s’ar putea găsi o modalitate și pentru noi. De altfel, în starea de spirit de astăzi a lumei și după lecția ce a dat-o războiul mondial, când vine vorba de dezarmare, orice guvern trebue să înceapă prin a spune da. Interesele speciale ale țorei sale el nu le poate apăra decât când începe discuțiunea modalităților. De Briand, necontestat unul din cei mai abili oameni de stat ai vremei noastre, a înțeles aceasta. La apelul președintelui Harding el a răspuns fără ezitare afirmativ. Dar împotriva unei dezarmări sau in chestiunea unei limitări a înarmărei, Franța are de ridicat proiecțiuni, cari nu se deosebesc mult de cele pe cari le are de invocat țara noastră. Cu toate acestea dezarmarea este idealul spre care omenirea trebue să se îndrepteze, dacă e vorba ca civilizația să nu se prăbușească. Un al doilea șoc ca cel din 1914, ea nu ar mai putea suporta. Așa că problema dezarmării nu va putea fi scoasă de la ordinea zilei prin nici un fel de argumente și va trebui să găsească o soluțiune pe singura cale posibilă, pe cea a înțelegerilor internaționale, înarmarea nu e o stare de lucruri ideală. Ea e urmarea unor nevoi. Nu poți trăi în pace, ori câtă bunăvoință ai avea, dacă nu vrea vecinul." Dar dacă dezarmarea e acceptată și realizată de toți, toate argumentele invocate contra ei, cad. Nu numai atâta însă, înțelegerea în vederea dezarmărei, presupune altă înțelegere, cea că statele cari au aderat la dânsa se constitue într’o legătură solidară, care se obligă să se ridice ca unul singur, contra oricui ar vroi să tulbure liniștea unui asociat, să-i încalce frontierele sau să-i atingă vreun drept. Chiar pactul Societăței națiunilor, prevedea, în vederea dezarmării,, o alianță militară anglofranceză și anglo-americană. Sistemul acesta trebue generalizat dacă e vorba ca să se poată ajunge la limitarea armamentului întâi, apoi la complecta dezarmare. Mica Antantă creează o asemenea rețea de alianțe, dar nu în vederea dezarmărei, ci a menținerea noua alcătuiri a Europei Centrale. E deci o alianță care croește asigurarea păcei, dar nu e o alianță cu scopuri pacifiste generale, cari nu pot fi atinse decât prin dezarmare. Țara noastră deci poate aborda și ea fără grijă, problema dezarmării. Ea este saturată și nu poate avea intențiuni războinice, întreaga ei înarmare, ca și toate convențiile militare ce a încheiat, și asupra unora dintre cari, ca de exemplu cea îndreptată contra Rusiei, opiniile pot fi împărțite, au un caracter defensiv. Sarcinile militare ce are de dus din această cauză sunt grele. Cine nu ar voi să mai scurteze din ele? In principiu deci, un guvern român va putea să discute cestiunea dezarmării. Ca să o efectueze, va trebui să aibă siguranțe și asigurări, cum le cere Franța, cum trebuie să le ceară orice guvern, în conformitate cu interesul suprem care este salvgardarea integritate! teritoriale, politice și a suveranitate! Statului. In tratative duse pe picior de egalitate, cu respectarea dreptului care nu depinde nici de putere, nici de mărime, trebue să se ajungă la o înțelegere asupra dezarmărei. Căci drumul spre acest ideal de umanitate, duce mai ales prin practicarea celei mai stricte dreptăți. B. BRANIȘTEANU Reforma agrara ardeleană Votată în condiții regretabile, reforma agrară pentru Ardeal și Banat așteaptă să fie sancționată. Guvernul, în calitatea lui de guvern, a publicat un manifest suficient de elocvent către țărănimea de peste munți. Nu ne oprim asupra lui și nici asupra discuțiilor da natură politică sau financiară care au avut loc în jurul legii. Ea există și va fi pusă in aplicare. Dacă amănuntele vor fi defectuoase, dacă executarea va stârni nemulțumiri se vor găsi mijloacele de Îndreptare. Nimeni desigur, nu crede și nu ține la infailibilitatea operei legislative. Dar fie că s’ar face schimbări, fie că nu s'ar face, faptul reformei, principiul și ideia rămâne. Este un inel din marea revoluție agrară care a început în vechiul regat, a continuat in Basarabia și se Încheie acun peste munți, fără a uita Bucovina. Reforma ardeleană, mai mult poate decât cea de aci, este un eveniment de neîntrecută însemnătate istorică. După schimbarea radicală și definitivă a regimului politico-național, ea înfățișează o mare și necesară răsturnare a unui așezământ social Învechit. Un regim funciar feudal de vechime milenară face loc unei repartițuni democratice și echitabile. Fundațiuni fără rost social, latifundii pătate de păcatul unei uzurpațiuni originare, moșii dobândite prin spoliere sau împilare vor trece in mâinile proprietarilor legitimi și calificați atât socialmente cât și economicește să le stăpânească. Două milioane de jugăre de pământ arabil și șase sute de pășune vor schimba stăpânul în scurtă vreme. Ideia aceasta e atât de sugestivă încât nu e nevoe să inzistăm. Un Ardeal sănătos, echilibrat și Împăcat cu destinele lui, iată ce va crea reforma agrară. Și reforma aceasta va fi binecuvântată nu numai de țărănimea românească pentru care emanciparea socială se suprapune unei desrobiri politice, ci pentru toate națiunile conlocuitoare care dacă au avut anumite privilegii politice au fost deopotrivă de aservire îa viața economică de o oligarhie mai cruntă chiar decât cea dela noi. E. FIU Dein Est surft KottoBlti Legăturile războiului greco-turc ca prosterna și în ziar. Succeselor Ionice sunt și ale Angliei . Nici un răspuns oficial n’a fost încă dat de Franța la invitația engleză pentru Consiliul suprem din 28 iulie. Telegramele și ziarele franceze nu su £ră nici un cuvânt în această privință cel ce dovedește că guvernul francez examinează cu atenție chestiunea și ezită să ia o hotărâre înainte ca anumite evenimente, care nu pot întârzia, se vor fi produs. In adevăr, acest duel franco-englez relativ la Spezia este în legătură strânsă cu situația din Orient. Dacă victoria grecilor va fi durabilă, Anglia va fi înregistrat un extraordinar succes în politica ei orientală. Stăpânirea Constantinopolului și a strâmtorilor îi va fi de fapt asigurată, iar puterea otomană cu toate veleitățile și amenințările ei va fi anihilată fără ca Anglia să fi vărsat o picătură din sângele fiilor ei. Desigur că Grecia va primi compensațiuni suficiente pentru jertfele aduse, dar principalul profit va fi tot al Angliei. Franța însă care a jucat pe cartea turcilor și a escontat o revizuire a tratatului de Sevres în favoarea acestora și a Bulgariei va înregistra un eșec destul de dureros. Firește însă că pentru moment lucrurile nu au ajuns acolo. Insă e probabil că vor ajunge. Și acum repercusiunea situației orientale asupra Speziei. Că opiniile celor două mari puteri nu le xazmzm3umr(imsM*amn.mBaltz*2)rTI. se potrivesc nici în această chestiune, nu e un secret pentru nimeni. Este drept că înainte de Începerea ofensivei elenice, Anglia se arăta mai conciliantă în privința Speziei. Im ultima întrevedere dintre Lord Curzon și d. Briand și după aceea se înțelese limpede că Anglia ar fi dispusă să cedeze în privința Speziei cu condiția să aibă mână liberă în Orient. Franța, care pune mari speranțe în Polonia ar fi fost poate dispusă să accepte schimbul. De aceea guvernul britanic acceptase amânarea Consiliului suprem și toate dispozițiile luate de Franța. Astăzi însă lucrurile s’au schimbat: Grecia este biruitoare in Asia Mică și odată cu ea interesele engleze triumfă. Marea Britanie nu mai are nevoe de concesii din partea Franței, care trebue să se încline în fața faptului îndeplinit. Și astfel fiind, Anglia poate din nou să valorifice opiniile ei în chestia Speziei. Ea poate să ceară o grabnică convocare a Consiliului suprem și o delimitare conformă cu planurile ei. Schimbarea subită a tonului întrebuințat de Lordul Curzon și de presa engleză apare așadar ca o consecință directă a succeselor elenice din Asia Mică. Conjunctura e favorabilă pentru Anglia. Franța se află pentru moment în inferioritate. După trei ani de răbdare și suferință, cei ce și-au văzut averile reduse sau distruse de război, au au ajuns în sfârșit in posesiunea unor bonuri. Ce să facă cu ele? Poate că’s bune de îngrășat ca descântecele alea de friguri scrise pe hârtie. Când eram copil mâzgălea mama niște cuvinte cabalistice pe un peticei de hârtie, ii făcea motorul și mi-l da să-l înghit „cu rachiu“ ori de câte ori mă sgâlțâiau frigurile. Poate că și bonurile astea luate cu apă neîncepută sau cu țuică, să aibe darul să îngrașe. Dar să vedeți și altă poznă care-i cu ele. La început erau negociabile, acum nu mai sunt. De ce? Mister și prostie, căci vă asigur că dacă posesorii lor fac scandal mare, din nou vor fi negociabile. Atunci de ce n’au fost lăsate cum erau? De teamă ca bieții oameni să nu fie speculați? Dar vedem că cel dintâi îi speculează statul. Dovadă irefutabilă și indiscutabilă. Dacă statul nu cheltuia de pomană cele 15 sute de milioane pe an pe care le-a tăiat d. Titulescu, care timp de trei ani face miliarde și jumătate, avea de unde să dea păgubiților de război bani în loc de bonuri. Și fiindcă aveam deja „păgubiți de războiu“, ce nevoe mai era să ne încărcăm sufletul și punga și cu „Îmbogățiți de război?" Nu vedeți că cei din urmă au luat locul și pâinea celor dintâi? Vezi, cu doi perpeni într’o mână chiar stai să fie și tot nu poate merge. Și cu „păgubiți“ și cu „îmbogățiți“ de pe urma războiului, e greu de scos la capăt. De ce măcar acum ce se ia de la unii Au se dă la celalți? Iar dacă statului ii sunt așa de dragi și de necesari îmbogățiții, să-i lase cel puțin pe bieții sărăciți măcar stăpâni pe pustiile alea de bonuri. I. T. Toboșarul Am povestit deunăzi incidentul petrecut la Mehadia între medicul oficial al băilor și mai mulți ofițeri. Deoarce medicul luase dispoziție să nu mai vie lumea cu copil la bal, dispoziție pe care vizitatorii au nesocotit-o, el a suspendat balurile. Un grup de ofițeri au venit să-i ceară socoteală de ce a luat această măsură și în timpul explicațiilor au brutcat și lovit pe medicul băilor, iar unul dintre agresori, pentru a legitima scandalul l-a strigat: „Să-ți fie rușine unguritate..." Un biet toboșar, care ațipise in orchestră, se trezi buimăcit. Auzisede ungur, ungurii — un ofițer care țipa... In mintea lui fulgeră ideia agresiunei unui ungur asupra unui ofițer român, și sărind din orchestră, tabără ,pe primul ungur care îi eși în cale și îl luă la bătae.. Acestea sunt faptele, iar gravitatea lor și răspunderile, se desenau destul de clar pentru fiecare dintre cei care au luat parte la acest scandal. De aceea a fost și autorităților ușor să soluționeze conflictul. Vreți să știți cum? Toboșarul a fost băgat la închisoare. MISTER WALK De ce se fura ? In București este un eveniment demn de înregistrat când nu se întâmplă în buna noapte cel puțin o duzină de furturi, pungășii, spargeri, și hoții la drumul mare. Apașii și răufăcătorii operează cu o îndrăzneală uimitoare și din furturile comise, deabia o minimă parte este descoperită. De ce se înmulțesc cazurile de furturi și de ce mai ales majoritatea hoților scapă »aprinsă ? Iată, de pildă, o întâmplare, ce merită să fie pusă în legătură cu întrebarea de mai sus. Zicate acestea, un individ, îmbrăcat militărește, prins fiind asupra unui furt în jus. Pandurulu i s’a opus cu înverșunare să fie arestat. După un scandal enomm a intervenit, în fine tut domn subcomisar, care a poftit pe hoț la circumscripția. Spre uimirea mulțimea, adunată la fața locului hoțul rămâne cu totul indiferent la invitația subcomisarului și la inzistențele acestuia de a’l urma,, individul sfida de polițist, strigând: — Acum ți-a venit pofta să mă arestezî. Dar când am împărțit toate flirturile cu d-ta, eram pui de treabă?! Un martor, carie a fost de fastă la cele întâmplate, ne scrie că e sigur de... mușamalizarea afacerei. D. general Nicoleanu, prefectul de poliție, n'ar fi curios să afle numele complicelui? Poate că, pentru prestigiul poliției, 1’ar închide în locul hoțului. " V. Sc. Serbările Jaja bășii Uniei soldații? Societatea „Mărăști" a hotârât să sărbătorească aniversarea merilor și glorioaselor lupte din regiunea a cărui nume în poartă, și să prăznuiască pe eroii căzuți acolo. Vedem invitate cu acest prilej sumedenie de ofițeri de tot rangul și de toată arma sau condeiul. Ne mirăm, însă că pe lsta invitaților nu figurează nici un soldat. E adevărat că n’am fost la Mărăști, dar am învățat la școală, am citit cărți de istorie și gazete, am auzit povestiri, și niciodată n’am pomenit ca o bătălie să se fi dat undeva fără de soldați. Exceptând cazul Horaților și al Curiaților, războaele s’au dus întotdeauna cu soldați, după cum întotdeauna fumările se fac spărgând ouă. * Prin urmare e de neînțeles de ce Pe gloriosul fost front lipsesc tocmai acei ce formau frontul, și nu lipsesc dintre cel din dosul frontului. Bine, vie și aceștia. De altmintre se cred că pe lista aceasta de ofițeri sunt trecuți în majoritate de cei care au fost față și la lupte. Insă ce-i cu soldații ? Fac o ipoteză, cam îndrăzneață, dar nu am alta. Se crede că le este teamă organzatorilor ca mulți eroi să nu apară în cârje, în zdrențe și obidiți de mizerie. Or fi printre dânșii mulți din cei ce au avut de-a face, sau mai exact n’au izbutit de-a face cu I. O. V. In fine „des trouble-fête, quoi !" Sau poate sunt și el pe vre-o listă, dar nu s’a catadoxit să se publice și aia. Atunci democrația n’a pătruns încă în armată. E de mirare totuși căci d. general Averesen de la soldați și prin soldați și-a făcut popularitatea și renumele de democrat. Oricum ar fi, așa sau alt întrela, o bucățică de lămurire din partea celor în drept n’ar strica. INDEX. VILIGIATURA Oglinda zilei — Ia te uită ce bine îi stă fracul !?! Parcă nici n’ar fi înbogâțit de război... — Cum să nu-i stea bine, dacă a fost atâția ani chelner?.. ! Salt!®@® 9 Peronul gării din Sinaia e foarte agitat Macazurile se frământă. Macagi aleargă încot și încolo. Biroul de mișcare e în pîină mișcare. visul gării e în fierbere. Viața Sinaiei stă pe loc. Ce să fie? Ce să fie? Ca omul care n’arm ce face și aștept să văd cum trec trenurile, m’apropîl smerit de un ceferist sâ-l întreb ce se petrece. " „N’arai timp, îmi răspunde amploiatul. Vine! Ni s’a telegrafiat de la Valea Loasă. Vinei. Probabil că vine regina. Rămân și eu s-o văd. Trenul Intră maiestos în gară, dar nu zăresc nicăeri în lungul șiri de vagoane supra încărcate, cu femei călăi» pe tampoane și copii- agățați pe scări, vreun vagon regal ! Ba, da! E unul; nu e regal dar par« să fie, căci altfel nul s’ar da înapoi toți convoiul pentru ca treptele misteriosului vagon să corespundă exact cu descinderea din dreptul elicei. Lumea se înghesuia. Copil țipă.Mașina geme. Conductorul f lucră. Șeful găred asudat dă lumea la o parte. Deodată din luxosul vagon se coboară un... general, înconjurat de o suită fantastică, doi coloneii, opt căpitani, doisprezece sublocotenenți, generalul măsoară cu privirea dacă oprirea s’a făcut conform ordinelor precise date din vreme. E mulțumit. Salută lumea care se închină în fața lui și sprijinit pe sabie ca pe un baston de mareșal (sabia descrnsă grea în mâna dreaptă) pășește rar și majestos ca un italio autocrat de pe vremea răposatei domnii a țarilor ruși. Lumea se ia după el. Cel din vagoane nici nu respiră. Vagonul cu pricina e desprins din „garnitură“ și trimes pe o linie de garaj, ca să fie desmeticeiască din imanea cinste ce i se făcuse de a purta Pe liniile ferate de pe valea Prahovei o atât de simandicoasă persoană. Locomotiva ruueră. Trenul se pune în mișcare mobilat de faptul că depusese pe peron o atât de ilustră figurat în vremie ce gara rămâne în urma lui pustie și în vreme ce Sinaia se bucură de ncul oaspe. ...................................................... A sosit în Sinaia o figură ilustră. **«»»--------------- Luxul Războiul a deschis femeilor în toate țările beligerante mai cu seamă, , ușile funcțiunilor publice și porțile fabricelor și întreprinderilor particulare. Cea mai mare parte a reprezentantelor sexului slab a dat dovadă că sunt un element folositor și activitatea lor a dat un procent serios de funcționare serioasă, cari au înlocuit pe alocurea, cu succes bărbații. Vanitatea femeiască nu a putut emancipa însă complect femeile funcționare de jugul plăcut al luxului și astfel, astăzi, la noi cel puțin, asistăm la un fenomen destul de curios, de a vedea funcționarele, venite să-șî ușurez viața prin muncă, etalând un lux, care deseori nu este de loc în raport cu câștigul lor și mai ales cu funcțiunea ce-o ocupă. Și, pe cât e de modest îmbrăcat funcționarul bărbat pe atât de luxos este colegul său de sex contrar Deriziunea dată de d. Steriu, administratorul financiar al județului Fălciu, prin care recomandă funcționarelor sale o conduită dreaptă, o ținută convenabilă și un șorț modest peste îmbrăcăminte este nota justă a timpului de față, în care funcționare, cu lefuri modeste, vin la serviciu în rochii luxoase, decolteuri provocătoare, coafuri de salon, pantofi mici și pe jumătate tăiați, arătând de pe la genunchi, sub rochia scurtă, ciorapi de mătase străvezii. Spectacolul acesta, deși estetic și elegant, al feminismului bluroneratic, dus până la exagerare, îl veți întâlni la toate autoritățile publice și prin toate biurourile instituțiilor particulare și este o dovadă de puțină seriozitate. Luând serviciul bărbatului, sau muncind alăturea de el, femeia dacă își poate permite luxul unor cheltueli, ce iese din cadrul unei necesități absolute, ne lasă să credem că uzurpează un loc cuvenit altora, pentru care o slujbă, ar fi o ușurare a traiului, atât de scump și de costisitor astăzi. DACIAN „DIMINEAȚA** Primește abonamente lunarei pe prefifil de Lei 20s— pe rest timpii seg&rrculgii de băi.