Dimineaţa, iulie 1921 (Anul 18, nr. 5322-5348)

1921-07-31 / nr. 5348

mssamsmn Căldurile în Franța S-ar putea crede că fotografia de mai sus reprezintă un maharajah indian sau un guvernator din colo­nii. Eroare! Personagiul cu origi­nala coafură tropicală nu e altul de­cât D-l Barthou, ministrul de răz­boi al Franței.­­Așa cum a fost vă­zut la Ultimul consiliu de miniștri de la Rambouillet. E cald acolo.... grea pr­ in cititor care se plânge cu a­­maradiine de toate neajunsurile vieții din Capitala noastră, ne relatează între altele un caz au­tentic și caracteristic. In Str. A­­tena un nenorocit cu picioarele an­d­ulo­za­te și atrofiate stătea lângă zid și căuta să înduioșeze pe tre­cători printr'o tânguială monotonă și barbară. Un cetățean, de­sigur enervat de supărătoarea melodie și adu­­cându-și aminte de mult trâmbi­țata lege al ci-M Tratten ceru celor doi sergenți de peste drum să-l ducă pe olog la­ azil. Răspunsul vardiștilor e o floare de logică polițienească: „Cu ce să-l ducem. Domnule? Nu vezi că n'are picioare!“ Și cerșetorul ră­mase mai departe pe trofoar. Bar­barie ș­i nepăsa­re, veți zice d-voastră, dar vă înșelați. După terminologia cea mai recentă a­­­ceasta se cheamă „ocrotire so­cială“. P. ceas pot zi Lucrătorii din minele de aur, ca o derâdere pentru ocupația lor, mor de foame și pentru că simt prost plătiți își complectează lipsurile... furând din producția aurului. Se iau, lesne de înțeles, măsuri Îm­potriva „hoților“, caii au găsit cele mai rafinate mijloace de a dosi aurul furat în­ loc să i a măsuri să se a­­melioreze soarta acestor lucrători, spre a nu fi nevoiți să fure. La toate cererile lucrători­lor, s’a răspuns, că Statul nu poate face mai mult pentru el; totuși de furat n’au voe să fure. Trebue făcut ceva însă pentru a­­cești lucrători! O ar fi ca Statul ro­mânesc să adopte s­stem­ul regimului sovietic, mure lucrătorii de la fafoanele de hârtie-monetă au dreptul să fabri­ce bani, un ceas pe zi, în­ folosul lor propriu? Ar scăpa Siatul de cererile plictisi­toare ale minerilor de a l i se îmbu­nătăți soarta și dă astfel putința lu­crătorilor aurari de a fi oameni cin­stiți. PREDA turc vrea sa ceară pace Aliații vor trimite trupe în Silezia. — Conferința irlandeză la Dublin. — America în ajutorul Rusiei.­ ­ ★ Victoriile elenice își produc efectele asupra situației politice din Turcia. La Angora, ca și la Constantinopol, se simte nevoia­ unei păci grabnice cu ajutorul Marilor Puteri. Nu se vorbește aici de revizuirea tratatului de la Sè­­vres nici de concesiuni. Se dorește pacea. După cum se anunță din Atena, baitrânul Tewfik Pașa și-a dat de­misiunea, care a fost accep­tată în mod provizoriu. Marele vi­­zirat a fost încredințat lui Eizet Pașa, fost până acum ministru de interne și partizan al lui Kemal. De pe front nu au sosit știri. ★ Tratativele sunt foarte intense în jurul Consiliului Suprem de la 4 August. Se discută mai ales cu aprindere trimiterea trupelor in Silezia înainte de hotărârea asu­pra împărției. Se știe că o majo­rare a efectivelor de ocupație din Silezia nu poate fi hotărâtă decât de Marile Puteri la un loc. Bazată de această stipulapune a tratatu­lui, Germania a refuzat acrm­ câ­teva zile cererea Franței de a per­mite trecerea batalioanelor fran­ceze. Acuma Franța încearcă să obțină de la Anglia ca chestiunea trimiterii trupelor să fie discutată în Consiliu înainte de desbaterile asupra fondului problemei. Este probabil că Anglia va accepta a­­­ceastă ordine a discuțiilor, căreia Franța ii atribue o extraordinară importanță. Un fapt nou s-a petrecut tn desfășurarea tratativelor anglo-ir­­landeze. La primăria din Dublin, De Valera, Griffitth și alți condu­cători sinferiniști au ținut o lungă cert füluire. Nu s-a făcut nici o co­municare publică asupra des­bate­rilor. Se pare că De Valera ar vrea să obțină un vot al întregului par­lament revoluționar irlandez. Cum însă ,16 din membrii lui sunt închisoare, ar­ trebui ca guvernul englez să-i elibereze în mod pro­vizoriu pentru ca votul să poată a­­vea loc. Guvernul ar avea intenția să facă și această concesiune. In felul acesta răspunsul­­ afirmativ sau negativ al delegației irlandeze ar îmbrăca un caracter plebiscitar. ț­e In legătură cu aceste­ fapte, Lordul cancelar a răspuns unei in­terpelări a Lordului Salisbury, a­­rătănnd că în cazul unui acord an­­glo-irlandez, el va fi supus ratifi­cării parlamentului. Chiar și în caz de refuz, propunerile vor fi date publicității.­­ D. Hughes, ministrul ameri­can al comerțului, fost dictator mondial al aprovizionării, a trimis o notă guvernului sovietic privi­toare la ajutorarea regiunilor un­de bântvea foametea. Jartiere Industria națională de jartiere și bretele­mi poate suferi concurențe, străinii. In acest scop s’a intervenit pe lân­gă guvern și acesta a intervenit pe lângă ministerul de finanțe, care la rândul său a intervenit pe lângă di­recția generală a vămilor, ca să se in­­terv­« pe lângă punctele vamale pentru ca să se observe strict dispo­ziție noului tarif vamal, cu privire la importul jartierelor. Circulara trimisă In acest scop su­nă lămurit: „veți Împiedeca cu stric­teț­ă intrarea în țară a jart­erelor și bretelelor, potrivit articolului 460 din tariful vamal“. După cum vedeți, gurvernuil nostru se gândește la jartierele fabricate în țară, căci pentru alte industrii mai­ importante și mai națonale ș’a făcut do­ar cum totul. Industriile noastre, mai vechi decât cele de jartiere, dis­truse în t­impul răsboiuilui, au fost re­construite și o stare înfloritoare de activitate domnește la toate fabricele românești. Vorba veche: ce-i lipsește chefului? Jartiere!... V. So. XVni­ ea.­­ No. 5348­8 Pagini fanur fondat în 1904 de CONOT^AWIXE­­ ^ 1 leu exemplarul în toată țara 8 Duminică 31 Iulie 1921 stan­don# Adică țara românească este. E adevărat. Dar asta nu ne mângâe deocamdată, în chestia leului ba chiar ne cam încurcă în ce pri­vește necontenita lui scădere. Do­vadă cele ce citesc prin ziare­­ și pe care le reproduc aproximativ. Uitem ce nedreptate ni se face! Pe câta vreme țări cari nu’s decât stânci sterpe stau foarte bine cu valuta, România cea cu bo­gate și întinse câmpii, cu pă­duri, cu petrol, etc., e mai prejos ca săraca și devastata Serbie și tinde să atingă cu leul ei coroana austriacă și marca poloneză, adică moneda unei țări învinse și stri­vite și a unei țări de abia în forma­țiune. De ce nedreptatea asta ? E o tiradă sentimentală și nimic mai mult. Iar zvonurile că se pun la cale nu știu ce manopere împo­triva leului nostru, chiar de ar fi adevărate, nu-s de ajuns totuși, ca să ne lămurească fenomenul. Manoperile frauduloase tin­d o vreme, pe urmă ies de minciună dacă realitatea nu e de partea lor. Așa­dar suntem bogați, și leul scade! Ce fel de minune e și asta ? Pentru a o putea pricepe măcar în parte — căci­ chestia e complicată — să vă dau două pilde, una mai mică și de la noi, alta mai mare și din lumea largă. In 1899 soarele pârlogise cum­plit câmpiile României. A fost prima și cea mai grozavă criză care ne-a bântuit. Statul era la o extraordinară ananghie, oamenii cari posedau mii de hectare nu găseau un ș­ant să împrumute­ până și una din cele mai solide institute ale noastre, Creditul Urban din București, a fost pe punctul de-a înceta plățile căci nimeni, dar absolut nimeni, nici chiar Banca Națională, nu voia sau nu putea să-l ajute. In vremea aceea de grea cum­pănă mișunau prin bănci o sume­denie de inși pârliți de soare, rus­tici, cu câte-un baston noduros în mâna. Cam v­ăzut cu ochi mei. Aceștia, în bună parte, numai pe înfățișarea și bastonul lor, cât și pe numele propriu ce-l pronunțau, căpătau credite imediat și fără de limită ca să zic așa. Mirat, ar fi întrebat atunci pe unul din cei mai mari financiari ai timpului și Di­rector de bancă el însuși, pe Emil Costinescu, că ce-î cu ăștia ? — Vezi, ăștia sunt arendași, sau proprietari sărăciți de secetă, dar cunoscuți ca oameni vrednici și cinstiți. Lor le dăm credit fără dis­cuție căci munca vrednică și cin­stea lor ne garatează mai mult decât dacă ar poseda milioane la­tente dar leneșe. Asta e pilda de la noi despre ce înseamnă în fond „sărăcia“ și­ „bo­găția“. Iată acum și pilda din lu­mea largă. in veacul XV un popor viteaz, nu­meros și mare, strălucit din toate punctele de vedere, spaniolii, au norocul să pue mâna și să care la dânșii acasă nouăzeci la sută­­ din au­rul lumei de atunci, aurul Americei de curând descoperită și cucerită de dânșii, aproape fără­­ bucium și cheltuială. Dar în­ scurtă vreme ța­ra cea mai bogată de pe glob sără­cește și decade cumplit, și de-atunci nici nu s’a mai­ ridicat în m­od se­rios-Tot în vremea aceia era la nord o mică întindere de loc până de nisipuri și de smârcuri, slab popu­lată, cu o climă infectă. Și tot mun­cind din greu pe pământul lor cel sărac, olandezii s’au pomenit în veacul XVI a fi una din puterile precumpănitoare ale lumii, deveniți tari, puternici, încărcați de avuție, cu o marină fără de pereche, cu o industrie înfloritoare, cu o superbă agricultură, unii din cei d’întâi Până și pe terenul cultural. Cum vă par pildele astea des­pre ce este și ce nu este sărăcia și bogăția ? Are dreptate Einstein, to­tul e relativ sub soare ca și dincolo de soare. Ce voiți? când căile ferate nu merg­ și la propriu ca și la figurat când vaisele cumpărate de noi ca să curățăm minele servesc la escu­rsii de plăcere particulare­ iar vapoarele de comerț sar în aer, când a­­vem aprovizionări, când guvernul se mai încumetă totuși să se ocupe cu exportul cerealelor, etc.—de ce ne-am mira că leul descrește cu toată bogăția noastră naturală? Să încetăm a fi vechea Spanie plină de aur dar și de năravuri re­le, și să începem a fi Olanda cea calică dar muncitoare, înțeleaptă și cinstită, și va spori și leu, și tată, și neam, toate în fine, până nu știu la ce splendoare. I. Teodorescu a I­v 11 Se zbat fără preget bandiții în pă­durile Basarabiei și Dobrogei, își trec vremea în atentate, în arestări caraghioase de procurori, în crime cari-i expun la pedepse exemplare și în aventuri brutale. Bandiți noștri sunt atât de demodat­ și atât de lip­siți de gust încât nu putem avea pen­tru el nici o simpatie și nici o indul­gență. Așa se proceda pe vremea lui Rinaldo Rinaldini sau a Curierului de Lyon și încă pe atunci era mai mult și, mai multă grație, mai mult ro­mantism decât în maniera stupidă a bandiților noștri. Oamenii aceștia sunt cu desăvârșire înapoiați în evo­luția culturei noastre perfecționate și tulbură în mod atât de strident ar­monia unei societăți înaintate sub toate raporturile, încât nu sunt demni decât de spânzurătoare. Nai­vitatea lor retrogradă nu mentă alt­ceva. Dar lucrurile ne schimbă când ne întoarcem către virtuoșii jafului, că­tre eroii aprovizionărilor de tot fe­lul. Ce perfecțiune, ce francheță ci­nică, ce indolentă conștientă­, ce artă superioară în cheltuirea banilor ago­nisiți prin fraudă, ce talent neîntre­cut in subtilizarea probelor compro­mițătoare. A, meșterii aprovizionării nu sunt naivi de loc. Totul e calculat cu inteligență, totul e în raport cu mediul vreme!. Aceștia sunt demni de noi, ei sunt cei ce ne trebue. In contra celorlalți, naivii boți din codru vom ști să luăm măsurile cele mai riguroase. Dar pe artiștii pungă­șiilor ministeriale vrem să-I păs­trăm. Să nu-î ție Dumnezeu. Citit! „Adeverii“ fii? citit articols! Care ? Cal cenzurat acum de cu­­racurs proaspăt de tot, tocmai când credeam că dihania aia de cenzu­ră îșî dăduse sufletul și ajunsese la canon în iad,— căci asta ar tre­bui s’o aștepte dacă există un Dumnezeu drept și constituțional. ’L-am citit fiindcă însăși cenzu­ra s’a rușinat și i-a dat drumul de sub foarfece. E foarte curioasă de altmintre și experiența asta făcută pentru prima oară la noi, și anu­me ca un articol să fie azi supri­mat ca din senin și a doua zi să a­­pară totuși. In ziua când s’a suprimat n’a fost nici eclipsă, nici pepeni mai mulți pe piață, nici mai răcoare. Ci soarele a răsărit ca de obicei și ne-a prăjit toată ziulica, traiul a fost la fel de scump, leul a conti­nuat să scadă, în fine o viață abso­lut normală. Iar când i s’a îngăduit să apară, lucrurile s’au petrecut cu desă­vârșire la fel, pare că fuseseră vor­bite, afurisitele. Și ce cuprinde articolul ? O, Doamne ! Ceva care s’a mai scris de mii de ori, nu numai în Ro­mânia, nu numai în Europa­­ și A­­merica de astăzi, dar din cele mai vechi vremuri pe cari le cunoaș­tem. Vă mărturisesc că îl veți găsi în toate paginile istoriei, chiar în acea care se învață oficial în școa­lă, ori de câte ori e vorba de pildă de război și pace. Unii îndeamnă la pace, alții la­ război, și pe tema asta se vorbește, se scrie, se luptă, ba chiar se înjură, și războiul sau pacea triumfă după împrejurări poate cu totul altele decât cele pu­se în chestie de scriitori. In fine articolul acesta nu se distinge prin nimic din cele ce se publică liber sau se suprimă de cenzură, decât doar prin acela că el a fost și cenzurat și publicat Șansă rară care pe noi ne costă însă leafa d­e cenzor. _______­ I. T. Italia cere compensat­­­ori în Bocul des- Berlin. — Ziarul Cor­tore dela Sera salută aranjamentul britano-i­­talian privitor la Medierana. Pro­pune ca și chestiunea despăgubiri­lor să formeze obiectul unor nego­cieri, deoarece Austria, Ungaria și Bulgaria nefiind în stare în momen­tul de față sa plătească despăgubi­rile, Anglia ar putea ajuta Italia să obțină compensațiuni pentru pagu­bele sale. Datoria publică a Mediei se urca anul trecut la 106 miliarde lire; ea a crescut de atunci cu 8 mi­liarde. De la Redacția noastră din Paris Chestiunea întrunirei experților Foreign­ Office-ul pentru menținerea acordului PARIS. —— l’'1'îC. — Opinia publică franceză nu e îngrijorată de fel de discuția de procedură care ne prelun­gește între Londra și Paris. De ambe­le părți ale canalului presa observă o atitudine deopotrivă de curtenitoare și e plină de încredere asupra sfârși­tului favorabil al acestei neînțelegeri. Ceea ce tinde a întări această opi­nia este știrea primită la Parte, cum că Foreign Office-ul ar fi publicat o notă oficioasă prin care își expri­mă uimirea că unele ziare, de o parte și de alta a canalului vorbesc de o tensiune între cele două guver­ne, fapt care­­ cauzează un viu re­gret. Foreign Office-ul este ferm con­vins, spune nota, că acum ca și în trecut, guvernul francez va coopera cu Aliații lui în această afacere, pentru a regula o chestiune atât de grea, în privința căreia singura divergintă de vedere ce există pri­vește procedura de urmat. Nu trebue exagerată gravitatea a­­cestei neînțelegeri pe care Germa­nii caută s-o exploateze în folosul lor după cum rezultă și din răspun­sul guvernului german la nota d-lui Briand asupra Sileziei de Sus. * In cercurile politice engleze pre­domină părerea că singură o neînțele­gere a putut face ca cele două gu­verne să adopteze atitudini atât de opuse, cel puțin în aparență. A­­ceastă impresie se confirmă. Majori­­tatea presei britanice a dovedit-o era dimineață prin prudența comenta­riilor ei, iar ziarele de era seară par că nici nu ar avea cunoștință de di­­vergința de vederi franco-britanică asupra chestiunei Sileziei de Sus. Aceste fapte precum și "comentă­riile care se fac in cercurile oficiale engleze dovedesc că Foreign Offi­ce-ul are deplină înțelegere și pen­tru argumentația franceză care a fost puternic sprijinită de telegra­ma adresată de Comisia interaliată din Silezia de Sus, Conferinței am­basadorilor. De bun augur a fost că , Foreign Office s-a întrebat dacă textul en­glez al acestei telegrame corespunde în mod exact textului francez și da­că nu s’a comis vre-o greșală în tra­ducerea lui. In Franța s’a apreciat foarte mult acest scrupul care ar fi motivat o cerere de informațiuni su­plimentare la Oppéla din partea ca­binetului din Londra. De asemeni și faptul, că nu s’a pus nici o între­bare primului ministru în Camera Comunelor, asupra regularea proble­mei sileziene, constitue singur o in­dicație a marei dorințe care există în toate partidele din Anglia de a u­­șura o înțelegere celor două guverne asupra unei metode de acțiune co­mună. In fine conform ultimelor știri care sosesc din Londra, se poate spera că, Foreign Office și Quai d’Orsay au ajuns la un acord asupra materialitate! faptelor din Silezia de Sus. In c­ustia experților Anglia a ce­dat, dar nu trebue ascuns că anumi­te cercuri în Franța se îndoiesc a­­supra eficacității unei întruniri a Comisiei de experți. Ele obiectează că după doi a­ni de anchete și con­tra­ anchete, nu vom putea fi nici o­dată mai bine informați asupra chestiei Sileziei de Suis, decât as­tăzi. La aceasta s-ar putea răspunde că cunoștințele șefilor de guvern a­­supra chestiunei teritoriilor plebis­citare nu sunt perfecte și că ele au nevoe de a fi lămurite prin desluși­rile experților. Dar, pentru alții afar cerea nu se prezintă astfel. Ei spun că dacă se dorește împăcarea teze­lor franceză și engleză, este necesar să se poată discuta îndelung și­ pe îndelete departe de zgomotul Consi­liului Suprem, și primii miniștrii precum și miniștri n’au timp să pre­pare aceste discuții. Ei nu pot deli­bera cu folos decât dacă marile linii ale lucrărilor lor au fost preparate dinainte. Era natural ca odată cu trecerea­ școlarelor minorităților, din ținutu­rile noui în învățământul țării, să se introducă în aceste școli spiritul românesc și să se înmulțească cu­noștințele dascălilor cari nu știau limba românească, însușirea unei limbi străine, nu se face însă cu ușurință, chiar dacă a­­cel ce voește să învețe o limbă ne­cunoscută lui este un didact. Trebue să constatăm că învățăto­rii din școlile minorităților nu au fost lipsiți nici de dorința și nici de buna-voința de a învăța lmba nouei lor pârtii. —­­Ca oameni luminați ei, dascălii, și-au dat seama că într’o școală, chiar întreținută cu fonduri pro­prii, elementul predominant trebue să se rostească în limba țârei și astfel au îmbrățișat cu seriozitate ideia de a învăța limba românească, în localitățile unde li s’a indicat­ învățătorii germani, maghiari,­ e­­vrei, sași și celorlalte minorități din noile teritorii românești au por­nit în turneu... didactic și după ea au fost purtați din­ localitate în localitate, fără îndrumare și fără nici o normă de conducere, au a­­juns să se întoarcă la câminurile lor tot neștiutori ai limbei româ­nești. Guvernul nostru care ceruse ca în interesul lor propriu, învățătorii mi­norităților să învețe limba românea­scă, n’a organizat cursuri și n’a dat un caracter serios inițiativei fru­moase de a câștiga nouăle elemente de învățător, pentru instituțiile cul­turale, în care copiii minorităților a­­veau să ia pildă dela dascălul lor. Ce se va face acum ? Te pomenești, așa cum merg lu­crurile anapoda la noi, că se închid școlile minorităților pentru că învă­țătorii lor n’au învățat... românește. Mai ști ! DACIAN visas gangs?3 „DI MS UE ATA” Primește abonamente lunare, pe prețul de Lei 20,— Ancheta Oglinda zilei — Domnule comisar, am arestat un individ care măr­turisește că a furat de la Aprovizionare... — Dă-i drumul, nenorocitule... Vrei să-ți perzi slujba

Next