Dimineaţa, iulie 1921 (Anul 18, nr. 5322-5348)
1921-07-31 / nr. 5348
mssamsmn Căldurile în Franța S-ar putea crede că fotografia de mai sus reprezintă un maharajah indian sau un guvernator din colonii. Eroare! Personagiul cu originala coafură tropicală nu e altul decât D-l Barthou, ministrul de război al Franței.Așa cum a fost văzut la Ultimul consiliu de miniștri de la Rambouillet. E cald acolo.... grea pr in cititor care se plânge cu amaradiine de toate neajunsurile vieții din Capitala noastră, ne relatează între altele un caz autentic și caracteristic. In Str. Atena un nenorocit cu picioarele andulozate și atrofiate stătea lângă zid și căuta să înduioșeze pe trecători printr'o tânguială monotonă și barbară. Un cetățean, desigur enervat de supărătoarea melodie și aducându-și aminte de mult trâmbițata lege al ci-M Tratten ceru celor doi sergenți de peste drum să-l ducă pe olog la azil. Răspunsul vardiștilor e o floare de logică polițienească: „Cu ce să-l ducem. Domnule? Nu vezi că n'are picioare!“ Și cerșetorul rămase mai departe pe trofoar. Barbarie și nepăsare, veți zice d-voastră, dar vă înșelați. După terminologia cea mai recentă aceasta se cheamă „ocrotire socială“. P. ceas pot zi Lucrătorii din minele de aur, ca o derâdere pentru ocupația lor, mor de foame și pentru că simt prost plătiți își complectează lipsurile... furând din producția aurului. Se iau, lesne de înțeles, măsuri Împotriva „hoților“, caii au găsit cele mai rafinate mijloace de a dosi aurul furat în loc să i a măsuri să se amelioreze soarta acestor lucrători, spre a nu fi nevoiți să fure. La toate cererile lucrătorilor, s’a răspuns, că Statul nu poate face mai mult pentru el; totuși de furat n’au voe să fure. Trebue făcut ceva însă pentru acești lucrători! O ar fi ca Statul românesc să adopte sstemul regimului sovietic, mure lucrătorii de la fafoanele de hârtie-monetă au dreptul să fabrice bani, un ceas pe zi, în folosul lor propriu? Ar scăpa Siatul de cererile plictisitoare ale minerilor de a l i se îmbunătăți soarta și dă astfel putința lucrătorilor aurari de a fi oameni cinstiți. PREDA turc vrea sa ceară pace Aliații vor trimite trupe în Silezia. — Conferința irlandeză la Dublin. — America în ajutorul Rusiei. ★ Victoriile elenice își produc efectele asupra situației politice din Turcia. La Angora, ca și la Constantinopol, se simte nevoia unei păci grabnice cu ajutorul Marilor Puteri. Nu se vorbește aici de revizuirea tratatului de la Sèvres nici de concesiuni. Se dorește pacea. După cum se anunță din Atena, baitrânul Tewfik Pașa și-a dat demisiunea, care a fost acceptată în mod provizoriu. Marele vizirat a fost încredințat lui Eizet Pașa, fost până acum ministru de interne și partizan al lui Kemal. De pe front nu au sosit știri. ★ Tratativele sunt foarte intense în jurul Consiliului Suprem de la 4 August. Se discută mai ales cu aprindere trimiterea trupelor in Silezia înainte de hotărârea asupra împărției. Se știe că o majorare a efectivelor de ocupație din Silezia nu poate fi hotărâtă decât de Marile Puteri la un loc. Bazată de această stipulapune a tratatului, Germania a refuzat acrm câteva zile cererea Franței de a permite trecerea batalioanelor franceze. Acuma Franța încearcă să obțină de la Anglia ca chestiunea trimiterii trupelor să fie discutată în Consiliu înainte de desbaterile asupra fondului problemei. Este probabil că Anglia va accepta această ordine a discuțiilor, căreia Franța ii atribue o extraordinară importanță. Un fapt nou s-a petrecut tn desfășurarea tratativelor anglo-irlandeze. La primăria din Dublin, De Valera, Griffitth și alți conducători sinferiniști au ținut o lungă cert füluire. Nu s-a făcut nici o comunicare publică asupra desbaterilor. Se pare că De Valera ar vrea să obțină un vot al întregului parlament revoluționar irlandez. Cum însă ,16 din membrii lui sunt închisoare, ar trebui ca guvernul englez să-i elibereze în mod provizoriu pentru ca votul să poată avea loc. Guvernul ar avea intenția să facă și această concesiune. In felul acesta răspunsul afirmativ sau negativ al delegației irlandeze ar îmbrăca un caracter plebiscitar. țe In legătură cu aceste fapte, Lordul cancelar a răspuns unei interpelări a Lordului Salisbury, arătănnd că în cazul unui acord anglo-irlandez, el va fi supus ratificării parlamentului. Chiar și în caz de refuz, propunerile vor fi date publicității. D. Hughes, ministrul american al comerțului, fost dictator mondial al aprovizionării, a trimis o notă guvernului sovietic privitoare la ajutorarea regiunilor unde bântvea foametea. Jartiere Industria națională de jartiere și bretelemi poate suferi concurențe, străinii. In acest scop s’a intervenit pe lângă guvern și acesta a intervenit pe lângă ministerul de finanțe, care la rândul său a intervenit pe lângă direcția generală a vămilor, ca să se interv« pe lângă punctele vamale pentru ca să se observe strict dispoziție noului tarif vamal, cu privire la importul jartierelor. Circulara trimisă In acest scop sună lămurit: „veți Împiedeca cu stricteță intrarea în țară a jarterelor și bretelelor, potrivit articolului 460 din tariful vamal“. După cum vedeți, gurvernuil nostru se gândește la jartierele fabricate în țară, căci pentru alte industrii mai importante și mai națonale ș’a făcut doar cum totul. Industriile noastre, mai vechi decât cele de jartiere, distruse în timpul răsboiuilui, au fost reconstruite și o stare înfloritoare de activitate domnește la toate fabricele românești. Vorba veche: ce-i lipsește chefului? Jartiere!... V. So. XVni ea. No. 53488 Pagini fanur fondat în 1904 de CONOT^AWIXE ^ 1 leu exemplarul în toată țara 8 Duminică 31 Iulie 1921 standon# Adică țara românească este. E adevărat. Dar asta nu ne mângâe deocamdată, în chestia leului ba chiar ne cam încurcă în ce privește necontenita lui scădere. Dovadă cele ce citesc prin ziare și pe care le reproduc aproximativ. Uitem ce nedreptate ni se face! Pe câta vreme țări cari nu’s decât stânci sterpe stau foarte bine cu valuta, România cea cu bogate și întinse câmpii, cu păduri, cu petrol, etc., e mai prejos ca săraca și devastata Serbie și tinde să atingă cu leul ei coroana austriacă și marca poloneză, adică moneda unei țări învinse și strivite și a unei țări de abia în formațiune. De ce nedreptatea asta ? E o tiradă sentimentală și nimic mai mult. Iar zvonurile că se pun la cale nu știu ce manopere împotriva leului nostru, chiar de ar fi adevărate, nu-s de ajuns totuși, ca să ne lămurească fenomenul. Manoperile frauduloase tind o vreme, pe urmă ies de minciună dacă realitatea nu e de partea lor. Așadar suntem bogați, și leul scade! Ce fel de minune e și asta ? Pentru a o putea pricepe măcar în parte — căci chestia e complicată — să vă dau două pilde, una mai mică și de la noi, alta mai mare și din lumea largă. In 1899 soarele pârlogise cumplit câmpiile României. A fost prima și cea mai grozavă criză care ne-a bântuit. Statul era la o extraordinară ananghie, oamenii cari posedau mii de hectare nu găseau un șant să împrumute până și una din cele mai solide institute ale noastre, Creditul Urban din București, a fost pe punctul de-a înceta plățile căci nimeni, dar absolut nimeni, nici chiar Banca Națională, nu voia sau nu putea să-l ajute. In vremea aceea de grea cumpănă mișunau prin bănci o sumedenie de inși pârliți de soare, rustici, cu câte-un baston noduros în mâna. Cam văzut cu ochi mei. Aceștia, în bună parte, numai pe înfățișarea și bastonul lor, cât și pe numele propriu ce-l pronunțau, căpătau credite imediat și fără de limită ca să zic așa. Mirat, ar fi întrebat atunci pe unul din cei mai mari financiari ai timpului și Director de bancă el însuși, pe Emil Costinescu, că ce-î cu ăștia ? — Vezi, ăștia sunt arendași, sau proprietari sărăciți de secetă, dar cunoscuți ca oameni vrednici și cinstiți. Lor le dăm credit fără discuție căci munca vrednică și cinstea lor ne garatează mai mult decât dacă ar poseda milioane latente dar leneșe. Asta e pilda de la noi despre ce înseamnă în fond „sărăcia“ și „bogăția“. Iată acum și pilda din lumea largă. in veacul XV un popor viteaz, numeros și mare, strălucit din toate punctele de vedere, spaniolii, au norocul să pue mâna și să care la dânșii acasă nouăzeci la sută din aurul lumei de atunci, aurul Americei de curând descoperită și cucerită de dânșii, aproape fără bucium și cheltuială. Dar în scurtă vreme țara cea mai bogată de pe glob sărăcește și decade cumplit, și de-atunci nici nu s’a mai ridicat în mod serios-Tot în vremea aceia era la nord o mică întindere de loc până de nisipuri și de smârcuri, slab populată, cu o climă infectă. Și tot muncind din greu pe pământul lor cel sărac, olandezii s’au pomenit în veacul XVI a fi una din puterile precumpănitoare ale lumii, deveniți tari, puternici, încărcați de avuție, cu o marină fără de pereche, cu o industrie înfloritoare, cu o superbă agricultură, unii din cei d’întâi Până și pe terenul cultural. Cum vă par pildele astea despre ce este și ce nu este sărăcia și bogăția ? Are dreptate Einstein, totul e relativ sub soare ca și dincolo de soare. Ce voiți? când căile ferate nu merg și la propriu ca și la figurat când vaisele cumpărate de noi ca să curățăm minele servesc la escursii de plăcere particulare iar vapoarele de comerț sar în aer, când avem aprovizionări, când guvernul se mai încumetă totuși să se ocupe cu exportul cerealelor, etc.—de ce ne-am mira că leul descrește cu toată bogăția noastră naturală? Să încetăm a fi vechea Spanie plină de aur dar și de năravuri rele, și să începem a fi Olanda cea calică dar muncitoare, înțeleaptă și cinstită, și va spori și leu, și tată, și neam, toate în fine, până nu știu la ce splendoare. I. Teodorescu a Iv 11 Se zbat fără preget bandiții în pădurile Basarabiei și Dobrogei, își trec vremea în atentate, în arestări caraghioase de procurori, în crime cari-i expun la pedepse exemplare și în aventuri brutale. Bandiți noștri sunt atât de demodat și atât de lipsiți de gust încât nu putem avea pentru el nici o simpatie și nici o indulgență. Așa se proceda pe vremea lui Rinaldo Rinaldini sau a Curierului de Lyon și încă pe atunci era mai mult și, mai multă grație, mai mult romantism decât în maniera stupidă a bandiților noștri. Oamenii aceștia sunt cu desăvârșire înapoiați în evoluția culturei noastre perfecționate și tulbură în mod atât de strident armonia unei societăți înaintate sub toate raporturile, încât nu sunt demni decât de spânzurătoare. Naivitatea lor retrogradă nu mentă altceva. Dar lucrurile ne schimbă când ne întoarcem către virtuoșii jafului, către eroii aprovizionărilor de tot felul. Ce perfecțiune, ce francheță cinică, ce indolentă conștientă, ce artă superioară în cheltuirea banilor agonisiți prin fraudă, ce talent neîntrecut in subtilizarea probelor compromițătoare. A, meșterii aprovizionării nu sunt naivi de loc. Totul e calculat cu inteligență, totul e în raport cu mediul vreme!. Aceștia sunt demni de noi, ei sunt cei ce ne trebue. In contra celorlalți, naivii boți din codru vom ști să luăm măsurile cele mai riguroase. Dar pe artiștii pungășiilor ministeriale vrem să-I păstrăm. Să nu-î ție Dumnezeu. Citit! „Adeverii“ fii? citit articols! Care ? Cal cenzurat acum de curacurs proaspăt de tot, tocmai când credeam că dihania aia de cenzură îșî dăduse sufletul și ajunsese la canon în iad,— căci asta ar trebui s’o aștepte dacă există un Dumnezeu drept și constituțional. ’L-am citit fiindcă însăși cenzura s’a rușinat și i-a dat drumul de sub foarfece. E foarte curioasă de altmintre și experiența asta făcută pentru prima oară la noi, și anume ca un articol să fie azi suprimat ca din senin și a doua zi să apară totuși. In ziua când s’a suprimat n’a fost nici eclipsă, nici pepeni mai mulți pe piață, nici mai răcoare. Ci soarele a răsărit ca de obicei și ne-a prăjit toată ziulica, traiul a fost la fel de scump, leul a continuat să scadă, în fine o viață absolut normală. Iar când i s’a îngăduit să apară, lucrurile s’au petrecut cu desăvârșire la fel, pare că fuseseră vorbite, afurisitele. Și ce cuprinde articolul ? O, Doamne ! Ceva care s’a mai scris de mii de ori, nu numai în România, nu numai în Europa și America de astăzi, dar din cele mai vechi vremuri pe cari le cunoaștem. Vă mărturisesc că îl veți găsi în toate paginile istoriei, chiar în acea care se învață oficial în școală, ori de câte ori e vorba de pildă de război și pace. Unii îndeamnă la pace, alții la război, și pe tema asta se vorbește, se scrie, se luptă, ba chiar se înjură, și războiul sau pacea triumfă după împrejurări poate cu totul altele decât cele puse în chestie de scriitori. In fine articolul acesta nu se distinge prin nimic din cele ce se publică liber sau se suprimă de cenzură, decât doar prin acela că el a fost și cenzurat și publicat Șansă rară care pe noi ne costă însă leafa de cenzor. _______ I. T. Italia cere compensatori în Bocul des- Berlin. — Ziarul Cortore dela Sera salută aranjamentul britano-italian privitor la Medierana. Propune ca și chestiunea despăgubirilor să formeze obiectul unor negocieri, deoarece Austria, Ungaria și Bulgaria nefiind în stare în momentul de față sa plătească despăgubirile, Anglia ar putea ajuta Italia să obțină compensațiuni pentru pagubele sale. Datoria publică a Mediei se urca anul trecut la 106 miliarde lire; ea a crescut de atunci cu 8 miliarde. De la Redacția noastră din Paris Chestiunea întrunirei experților Foreign Office-ul pentru menținerea acordului PARIS. —— l’'1'îC. — Opinia publică franceză nu e îngrijorată de fel de discuția de procedură care ne prelungește între Londra și Paris. De ambele părți ale canalului presa observă o atitudine deopotrivă de curtenitoare și e plină de încredere asupra sfârșitului favorabil al acestei neînțelegeri. Ceea ce tinde a întări această opinia este știrea primită la Parte, cum că Foreign Office-ul ar fi publicat o notă oficioasă prin care își exprimă uimirea că unele ziare, de o parte și de alta a canalului vorbesc de o tensiune între cele două guverne, fapt care cauzează un viu regret. Foreign Office-ul este ferm convins, spune nota, că acum ca și în trecut, guvernul francez va coopera cu Aliații lui în această afacere, pentru a regula o chestiune atât de grea, în privința căreia singura divergintă de vedere ce există privește procedura de urmat. Nu trebue exagerată gravitatea acestei neînțelegeri pe care Germanii caută s-o exploateze în folosul lor după cum rezultă și din răspunsul guvernului german la nota d-lui Briand asupra Sileziei de Sus. * In cercurile politice engleze predomină părerea că singură o neînțelegere a putut face ca cele două guverne să adopteze atitudini atât de opuse, cel puțin în aparență. Această impresie se confirmă. Majoritatea presei britanice a dovedit-o era dimineață prin prudența comentariilor ei, iar ziarele de era seară par că nici nu ar avea cunoștință de divergința de vederi franco-britanică asupra chestiunei Sileziei de Sus. Aceste fapte precum și "comentăriile care se fac in cercurile oficiale engleze dovedesc că Foreign Office-ul are deplină înțelegere și pentru argumentația franceză care a fost puternic sprijinită de telegrama adresată de Comisia interaliată din Silezia de Sus, Conferinței ambasadorilor. De bun augur a fost că , Foreign Office s-a întrebat dacă textul englez al acestei telegrame corespunde în mod exact textului francez și dacă nu s’a comis vre-o greșală în traducerea lui. In Franța s’a apreciat foarte mult acest scrupul care ar fi motivat o cerere de informațiuni suplimentare la Oppéla din partea cabinetului din Londra. De asemeni și faptul, că nu s’a pus nici o întrebare primului ministru în Camera Comunelor, asupra regularea problemei sileziene, constitue singur o indicație a marei dorințe care există în toate partidele din Anglia de a ușura o înțelegere celor două guverne asupra unei metode de acțiune comună. In fine conform ultimelor știri care sosesc din Londra, se poate spera că, Foreign Office și Quai d’Orsay au ajuns la un acord asupra materialitate! faptelor din Silezia de Sus. In custia experților Anglia a cedat, dar nu trebue ascuns că anumite cercuri în Franța se îndoiesc asupra eficacității unei întruniri a Comisiei de experți. Ele obiectează că după doi ani de anchete și contra anchete, nu vom putea fi nici odată mai bine informați asupra chestiei Sileziei de Suis, decât astăzi. La aceasta s-ar putea răspunde că cunoștințele șefilor de guvern asupra chestiunei teritoriilor plebiscitare nu sunt perfecte și că ele au nevoe de a fi lămurite prin deslușirile experților. Dar, pentru alții afar cerea nu se prezintă astfel. Ei spun că dacă se dorește împăcarea tezelor franceză și engleză, este necesar să se poată discuta îndelung și pe îndelete departe de zgomotul Consiliului Suprem, și primii miniștrii precum și miniștri n’au timp să prepare aceste discuții. Ei nu pot delibera cu folos decât dacă marile linii ale lucrărilor lor au fost preparate dinainte. Era natural ca odată cu trecerea școlarelor minorităților, din ținuturile noui în învățământul țării, să se introducă în aceste școli spiritul românesc și să se înmulțească cunoștințele dascălilor cari nu știau limba românească, însușirea unei limbi străine, nu se face însă cu ușurință, chiar dacă acel ce voește să învețe o limbă necunoscută lui este un didact. Trebue să constatăm că învățătorii din școlile minorităților nu au fost lipsiți nici de dorința și nici de buna-voința de a învăța lmba nouei lor pârtii. —Ca oameni luminați ei, dascălii, și-au dat seama că într’o școală, chiar întreținută cu fonduri proprii, elementul predominant trebue să se rostească în limba țârei și astfel au îmbrățișat cu seriozitate ideia de a învăța limba românească, în localitățile unde li s’a indicat învățătorii germani, maghiari, evrei, sași și celorlalte minorități din noile teritorii românești au pornit în turneu... didactic și după ea au fost purtați din localitate în localitate, fără îndrumare și fără nici o normă de conducere, au ajuns să se întoarcă la câminurile lor tot neștiutori ai limbei românești. Guvernul nostru care ceruse ca în interesul lor propriu, învățătorii minorităților să învețe limba românească, n’a organizat cursuri și n’a dat un caracter serios inițiativei frumoase de a câștiga nouăle elemente de învățător, pentru instituțiile culturale, în care copiii minorităților aveau să ia pildă dela dascălul lor. Ce se va face acum ? Te pomenești, așa cum merg lucrurile anapoda la noi, că se închid școlile minorităților pentru că învățătorii lor n’au învățat... românește. Mai ști ! DACIAN visas gangs?3 „DI MS UE ATA” Primește abonamente lunare, pe prețul de Lei 20,— Ancheta Oglinda zilei — Domnule comisar, am arestat un individ care mărturisește că a furat de la Aprovizionare... — Dă-i drumul, nenorocitule... Vrei să-ți perzi slujba