Dimineaţa, octombrie 1921 (Anul 18, nr. 5401-5427)

1921-10-28 / nr. 5424

xmum­­ lo. 5424 O Pagini I ven exempnarm rivir fondat în 1 © S4 de CONST. MILLE Noul prinț Familiei regale ’i-a răsărit un nou lăstar. El asigură continuita­tea dinastiei pentru trei genera­­țiuni. Dacă privim în jurul nostru, fără părtinire, ci numai cu dreaptă ju­decată, dacă vedem sfâșierile ne­miloase, la cari se dedau oamenii noștri politici și grupările lor; dacă vedem cum nici chiar cele mai im­portante interese ale țării nu pot potoi pasiunile politice; dacă con­sideram și starea morală și mate­rială în care se găsește țara noas­tră, nu putem să nu constatăm, ori­ce concepții teoretice am avea, că existența regalității este pentru România o necesitate vitală. E drept că vremea noastră nu e favorabilă dinastiilor. Cele mai vechi și mai puternice s’au prăbușit Dar’ aceasta nu însemnează că în orice caz și orice împrejurări mo­narh­ia e condamnată. Dacă avem exemplul monarh­iilor și dinastii­lor prăbușite, avem și exemplul u­­nei monarh­ii care a supraviețuit multor asemenea prăbușiri, ba a supraviețuit chiar republicei ce fu­sese proclamată în propria ei țară și­­ i-a supraviețuit în așa condi­­țiuni, în­cât nu există alta mai iu­bită, mai respectată, mai la adă­postul ori­cărui atac sub regimul­ celei mai complecte libertăți de presă și vorbire: e monarh­ia și dinastia engleză. Dacă examinăm insă cele două fenomene opuse de cari ne-am o­­cupat mai sus, ce constatăm ? Constatăm că dinastiile cari s’au prăbușit, au căzut din cauză că n’au știut să uingă domnia lor, după vorba poetului german Uhîand, „cu o picătură plină de mir demo­cratic“ și mai constatăm că dinas­tia care s’a menținut dealungul vicisitudinilor vremei, a știut să se adapteze cerințelor ei și a fost protectoarea neclintită a drepturi­lor și libertăților depline, cari fac temelia unui stat democratic. Pe calea aceasta pășește acum și mo­narh­ia italiană, urmând în aceasta tradiția întemeietorilor Italiei mo­derne. Monarh­ia română trebue să fa­că la fel. Ea trebue să se împărtă­șească mereu în credințele demo­crației. Luptele și sfâșierile politice dintre oameni și partide, vor ară­ta totdeauna necesitatea ei pentru țară, ca unicul pol stabil în vârte­jul fenomenelor și evenimentelor. Dar când aceste lupte și sfâșieri tind să atingă libertățile și drep­turile constituționale, cari formea­ză esența democrației, monarh­ia trebue să apară ca apărătoare a lor. Astfel nașterea noului prinț, că­ruia s’a dat numele primului Dom­nitor care a realizat pentru o clipă« acea unire a tuturor românilor, care sub actualul rege s’a realizat deplin și, în conformitate cu drep­tul sfânt al națiunilor, pentru tot­deauna,­­ asigurând continuitatea dinastiei, este un eveniment în ca­re putem și trebue să gândim mai vârtos asupra rostului și viitorului monarh­iei în tara noastră. Dinastia noastră e o dinastie a­­leasă, regele e din voința națională, și principiile liberale și democrati­ce cari au călăuzit alegerea ei, se manifestă și în această formulă ca­re procedează toate actele suvera­­nității la noi. Democrația este deci în tradiția dinastiei noastre, mai mult, e în cea a acestei ramuri de Hohenzollern, al cărei bunic a pre­­­zidat primul guvern liberal în reac­­­ționara Prusie. In această tradiție,­ în continuarea ei, în adaptarea ei continuă la nouăle cerințe ale tim­­­pului, stă tăria dinastiei, siguranța ei că va putea să continue a fi, cum este dinastia engleză, farul care lu­minează înainte statornic, neobo­­s­­ît, pe când în jurul lui valurile pa­­­siunilor, frământările politice, con­­­tinuă. «DIMINEAȚA» Patru Doamne, numai patru! Aș fi dorit însă să fie o turmă, căci veți vedea îndată despre ce este vorba, și în glumă, în serios, se prea poate să dăm peste o solu­ție serioasă într’o chestie mare și urgentă. Așa­dar venind ori din provincie în Capitală, ce mă pomenesc că întâlnesc pe calea Griviței, pe unde trece toată provincia dar mai cu seamă pe unde trec toți străinii, o gogeamite movilă de gunoiu adu­nată sau răsturnată la marginea trotuarului, dar știți, calea, o mo­vilă cum nu-mi mai fusese dat încă să văd. Progresul se bagă în toate. M’am mirat cu nițel dar nu prea din cale afară căci e un spectacol cu care ne-am cam obicinuit. Cum trecui însă nițel de partea cealaltă, atunci fui cuprins de stupefacție, de­oare­ce în dosul mormanului râmau, rodeau și clefăiau patru porci. Ei asta-mi place! îmi zisei pe dată. Ceia ce nu vrea să facă pri­măria, o fac porcii. Bietele animale caută să ne scape de gunoi așa cum se pricep ele și cum le povă­­țuește interesul. Tot e bine. Și-mi amintit că pe vremuri, când am fost și eu să văd Constantino­­polul, erau pe-atunci în cetatea sultanilor și a cadânelor nenumă­rate cete de câini cari ziua dormeau prin colțuri iar noaptea curățeau târgul de gunoae și murdării. Evi­dent turcii n’aveau cum întrebuința porcii fiindcă nu-i mănâncă. Dar noi, cari îi mâncăm, n’am putea oare să-i însărcinăm cu hi­giena orașului ? Dacă primăria ar slobozi pe străzi câteva turme de râmători, așa după cum s’a început în mod atât de fericit și de inteli­gent pe calea Griviței, sunt convins că, fără nici un control din partea nimănui, și fără greș, animalele a­­cestea și-ar face admirabil datoria și în scurtă vreme Bucureștii ar­­ da o altă înfățișare, — minus a­­cela a porcilor, bine­înțeles, dar ce n’are cusur pe­sumea asta ? Pare-mi-se că chestia e de pus ordinea zilei în consiliul comunal. INDEX. Brigăzile Când s’au înmulțit furturile și alte primejdii își închipuiau mulți că ne amenință, s’au înființat bri­gade de Siguranță. Până acum nu s’au prea distins brigadele acestea în descoperirea furturilor sau a al­tor primejdii contra siguranței Sta­tului. S’a distins însă brigada de sigu­ranță din Pașcani. A arestat pe un călător în gară, comisarul i-a luat 30 lei și agentul de siguranță 300. Călătorul care voia să plece la Ploe­ști, nemai având bani s’a înapoiat la Botoșani. De acolo trimite o scri­soare ziarelor, relatează faptele ex­puse mai sus, semnează și își dă a­­dresa. Până acuma foarte bine. Vrem să vedem cum are să meargă și de aici încolo; adică suntem cu­rioși să cetim și răspunsul Siguran­ei generale, ca să aflăm ce satisfac­ție, cel puțin morală, poate căpăta un cetățean pe care îl jefuește cel însărcinat să-l păzească. ȘI Socialiștii ierni și Sapi contra restaurării ma­­lor Berlin, 25 (Rador).­Ziarele „Vor­­waerts“ și „Freiheit“ publică un a­­pel comun al celor două partide so­cialiste germane către partidul so­cialist din Austria­ germană, și par­tidul muncitoresc din Ceho-Slova­­cia prin care se face cunoscut că ele s'au angajat să menție forma repu­blicană și să lupte contra restaură­rii monarh­iei. în toată țara. I­magini c­u Ineri 28 Octombrie 1921 liilălis­ilsl j * In urma unei întrevederi cu­ 1 președintele Ebert, cancelarul Wirth Ia acceptat să reconstitue cabinetul. ] #• Revoluția din Portugalia pare­­a fi complect înăbușită. I La Geneva s'a deschis a treia conferință internațională a muncii. Lordul Burnham a fost ales preșe­dinte. I . La Budapesta, reprezentanta puterilor aliate discută cu guvernul chestiunea detronării definitive și extrădării lui Carol IV. I . Guvernul a prezentat regelui felicitări cu ocazia nașterii copilu­lui princiar. I . Parlamentul ungar a fost con­vocat pentru a decide asupra de­tronării lui Carol IV. Leul a scăzut la Bursa din Paris până la 9 centime și 5 optimi. Mici tulburări monarhiste au­ avut loc la Budapesta. # Procesul congresiștilor com­u­­­niști va începe la mijlocul lunii Noembrie. #Un mare incendiu a consumat mai multe case la Galați pricinuind pagube imense. Har Un consiliu de miniștri sf a ți­nut aseară la președinția consiliu­­lui.­­ Polonia a declarat că se supu­ne hotărârii de la Geneva asupra Sileziei.­­ Partidul populist și cel demo­crat din Germania refuză să facă­ parte din noul guvern Wirth. I treia conferință a racii a deschis Germania acceptă împărțirea Sileziei Noui discuții în Camera franceza . La Geneva s’a deschis Marti a treia conferință internațională a muncei, sub auspiciile Ligei Națiu­nilor. Bazele pe­ cari a fost înteme­iată această conferință sunt cunos­cute. In prima conferință care s’a ținut la Washington acum doi ani, s’a fixat un statut mondial al mun­cii, la care au aderat rând pe rând diferitele state din Liga Națiunilor. România a ratificat această con­venție generală în vara trecută. Prin convenție se înființează la Ge­neva un birou permanent al muncii. Acest birou, condus de J. Albe­rt T­homas, a făcut până acum lucrări remarcabile și este de­sigur una din cele mai înaintate instituțiuni din lume. Pe lângă biroul permanent există conferința care se adună in mod periodic și a cărei nouă sesiu­ne s-a deschis acum. Fiecare stat aderent este reprezentat­­ in confe­rință prin câte patru delegați, din care doi sunt numiți de guvern, u­­nul de către patroni și celalt de că­tre organizațiile muncitorești. In conferința actuală, care a ales ca președinte pe Lordul Burnham, se va da o deosebită atenție chestiu­­nei muncitorimei agricole. Lucrări­le acestea merită să fie urmărite. * Deși criza din Germania nu a fost până la ora aceasta rezolvată oficial, pare totuși stabilit că d. Wh­isi se va afla și în fruntea nou­lui guvern. Nu se știe însă dacă o­­dată cu remanierea bazele coaliției guvernamentale au fost lărgite. Ati­tudinea noului guvern față de solu­ția de la Geneva a fost deja stabilită in sensul de a protesta în contra ei, acceptând-o în cele din urmă. Gu­vernul va trimite chiar de îndată delegați pentru tratativele econo­mice cu Polonia. In asemenea con­­dițiuni protestarea nu prezintă nici o gravitate. Principalul lucru este că Germania se supune fără difi­cultăți hotărârii Ligei Națiunilor. Faptul acesta permite a întrevedea că politica noului guvern va fi tot așa de corectă și de conciliantă ca prima formațiune condusă de d. Wirth. In parlamentul francez conti­nuă seria de interpelări asupra po­liticei guvernului. D. Briand pare dispus să termine răfuiala cu par­lamentul înainte de a pleca la Wa­shington, aceasta pentru a înlătura orice surprindere în timpul confe­rinței de dezarmare. După penibi­lul incident în care d. Mandel, de­putatul clemencist, a fost lovit de un deputat socialist, fără a-și pier­­i­de liniștea oratorică, d. Cachin, un­­ alt deputat socialist, a interpelat­­ guvernul asupra marei greve din industriile de la nord și asupra che­stiunei ajutorului către Rusia. El a adus acu­zări d-lui Noulens, delega­tul Franței în conferința de la Bru­xelles, pentru modul în care a con­dus discuțiile de acolo, determinând eșecul operii de ajutorare a Rusiei. D. Briand a luat din nou cuvântul pentru a aplr­a politica lui și a­ re­prezentanților lui. .U.______­ i­ni măturați! In numelic sănătăței publice fa­cem un călduros apel către prima­rul Capitalei să dea ordin să nu se mai măture străzile. Să nu ne crea­dă că e o greșală de tipar, cerem să NU se măture străzile. Cel puțin să nu se mătur­e cum am văzut că se făcea em­. Rușinată de acuzațiile ce î s’au adus­ cum că prin vncuria ei și prin halul înspăi­mântător de murdărie în care a lăsat, să cadă orașul, s’a făcut vino­vată, în buna parte de lățirea­­ epi­demiilor, primăria, a dat, se vede, ordin să se facă toaleta Capitalei. Am văzut ori pe unele străzi câțiva măturători înarmați cu tainuri lungi răscolind straturile groase de gunoaie și de murdării de pe mij­locul străzilor și asuftilindu-le spre bordura trotuarelor. Praful răscolit de măturători se ridicase în noul­ formidabili, printre care trecătorii mergeau dibuind penibil ca pe o ceată groasă. Milioanele și­ miliar­dele de microbi, cari până aci, își vedeau de treabă­ în praf, erau ast­fel răscolit! Și asvârliți în nasul oamenilor. Ce folos ar putea să tragă higie­na dintr’o asemenea procedare? Iată de ce am ruga pe d. primar să dea ordin să nu se mai măture străzile până ce nu s’o găsi mijlo­cul să fie mai întâi udate. Sau, da­că nu e apă, cum au start murdă­riile vreo doi ani de zile fără să se lege cineva de ele, să mai stea ba­rem până s'o Indura Dumnezeu și ne-o trimite o ploaie. După aceea, să poftească la treabă demnii mă­turători. Până atunci insă, nu mai mătu­rați că se compromite și mai rău Mata higienă a Capitalei­ I, II. — Sunt cinci sute cazuri de trebue ca sa desinfectezi oasele ? — Zece ani si in win nmimiwringimmmmmmmmmmmm1mmmm* scarlatina.. zile îți Parf ®-B ®se Mult așteptata conferință a state­lor succesorale începe sub auspicii neprielnice. Timp de aproape un an de zile în intervalul căruia raportu­rile dintre statele rămase sau con­stituite pe ruinele monarhiei dua­liste, conferința nu s-a putut întruni din motive politice exterioare. Gu­vernele erau ocupate cu alte afaceri mai urgente, și lucrările pregătitoare de lichidare și de studiere a bazelor pentru nouile acordări economice, financiare și politice nu erau puse la punct. Astăzi când conferința este posibilă, animozitatea dintre statele succesoare este la culme. Nici chiar cele două etate învinse nu mai păstrează raporturi de bună Înțelegere. In adevăr, chestiunea Burgenlan­d­ul a provocat o neînțelegere gra­vă între Austria și Ungaria, neînțe­legere pe care acordul de la Veneția nu a putut-o înlătura în mod defi­nitiv. Ungaria, prin atitudinea du­bioasă a guvernului el în ultima es­capadă habsburgică a stârnit din nouă bănuelile și neîncrederea ve­cinilor ei, silindu-i să ia măsuri de precauțiune. Intre Italia și Jugosla­via recentul diferend albanez, care nu este Încă Înlăturat a ridicat u­ai resentimente de natură gravă. In total atmosfera politică este agitată și tulbure. Guvernele sunt departe de a avea calmul și buna-voința care trebue să prezideze la conferin­țele internaționale de importanța a­­celeia de la Porto-Rose. In programul acestei adunări sunt proectele cele mai frumoase. O strânsă legătură economică, cu tra­tate de favoare, cu tarife vamale avantagioasa, cu clauze financiare favorabile și cu condiții de trans­porturi din cele mai bune, este sor­tita să fie stabilită acolo intre toate statele succesoare. Așa s’a făgăduit în conferința preliminară de la Roma. # Dar cum se vor­ așeza delegații la masa verde, cum se vor privi ei cu încredere, cum își vor face concesiile, când aerul este încărcat și când si­tuația este nesigură. Dorim din toată inima succesul conferinței. România are un interes vital în aceste deli­berări, P­itea-vor însă ele izbuti în clipa aceasta ? E. Filo. TELEFON Centrala telefonică 6/67 și 46/79. Oglinda zilei Rănile secetei Viu din provincie ți am­ traversat in drumul meu opt județe, dintre cele m­­ai mănoase ale țării. Pretu­tindeni e o jale din pricina secetei grozave ce ne bolntite. Câmpul e uscat starag, unederi nu se poate ara, semănături aproape nu există. E­­ curios spectacolul ape­lor curgătoare. Argeșul 11 poți trece ori pe unde cu piciorul, fundul te vede a fi la o foarte mică adâncime. Vedea­ți alte roiuri mai mici, de-abia târăsc la vale câteva unde mici ți leneșe, pline de verdeață. Chiar falnicul Olt e redus astăzi la puțin lucru. Te întrebi dacă nu e un rău nou care ți-a făcut drum printre câmpiile țării? Apa cea prea limpede ți străvezie până la prun­­du­, parcă te tnfioară, un loc să-ți producă plăcere privind-o. Dunărea de­ asemenea e foarte scăzută, ceea ce dovedește că seceta se întinde de la noi până cel puțin in inima Europei. Bătrânul fluviu e redus la mai puțin de jumătate de cum este de obicei­. Maluri lungi ți late de nisip­ul mărginesc, maluri ee acum o lună se aflau sub apă. La Severin piciorul podului lui Traian, cu totil cufundat in stare normală, e acum întreg pe uscat pe malul sârbesc, ți pilele podului peste care altă dată remorcherele treceau fără de grijă, apar astăzi ele niște insule pe care te poate debarca. Mi s’a spus la șantierul naval că numai in 1908 t’a mai atins a ase­menea cotă scăzută a apelor ți ei dacă ar surveni cumva un frig ma­re, iar vedea la Severin un specta­col neobicinuit: înghețarea Dună­rii, atât sunt acum apile de mici si de liniștite. La Porțile de fier toois stâncile trecătorii iți arată capul. E o adevărată nenorocire seceta aceasta ți dacă m'aim hotărât că vorbesc aci despre ea, nu e numai spre a nota impresiile unui călător, ci mai curând pentru a pune în ve­dere tuturor, că om­ul nu se anunță bine. De aceea să ne gândim la eco­nomii, la restrângerea luxului ți a risipei un deal, căci dacă nu ploui încă până in 18—S0 de zile, recolta viitoare va fi grav primejduită.« In­deobște semănăturile prea tărzii cer și un mare noroc, ceea ce nu vi­ne întotdeauna. I­T. V & MARI­OREL Bucureștiul trece prin vremuri foarte grele. Murdar, nespălat, mâncat de boli, cu gospodari co­munali care nu-1 primenesc, și nu se primenesc nici ei. Existența Bu­­cureștiului este o interminabilă su­ferință. Toată lumea se vartă, toa­tă lumea suferă. Unii sufăr de mizerie, alții de foxtrot, unii sufăr că n’au ce mân­ca, alții că s’a oprit importul șam­­•paniei și n’au ce bea. Unii sufăr de frig cu zece vagoane de lemne și patru de cărbuni, alții n’au nici lemne nici cărbuni, și sufăr și de frig *’ Of friguri.E o suferință cw***­plită pentru toată lumea. Sufăr toți acei cari așteaptă o îndreptare de undeva, o slabă licărire de lumină în haosul în care trăim, și sunt lip­siți chiar de lumina pe care Urina o stinge în fiecare seară când e mai multă nevoe de ea. * * * Se pare că un duh rău ne călău­zește pe toți și de acela nu există nici o metodă și nici o logică în ceea ce facem. Altă dată, dacă te duceai la o serbare organizată de o societate de doamne, vădeai 2000 de pălării fem­cești și una cu alta nu se potri­vea. Azi, dacă străbați Bucureștiul, vezi cinci sute de mii de oameni, cu cinci sute de mii de păreri. Unii vorbesc de impozitul pe lux, alții de luxul impozitelor, aici vezi cetățeni care blestemă primăria pentru gu­noiul și bolile pe care se seamănă pe toate străzile, dincolo vezi doc­tori care laudă Primăria pentru a­­celeași motive. Unii se plâng că nu se stropesc străzile pe la periferii, alții se plâng că la centru se stro­pesc prea mult. Intr’adevăr, sunt câteva săptă­mâni de când un automobil­ stropi­toare, străbate toată ziua calea Vic­toriei și o udă atât de mult încât toate casele din centru sunt ame­nințate să capete reumatizm. Mulți oameni cari nu-și dau sea­ma de cauza reală a acestei situa­­țiuni, cred că Primăria trăește pe sub pământ și văzând că în piața Sărindar de două săptămâni, se sa­­pă o imensă groapă, își inchipuesc că e cineva care vrea să caute pe sub pământ, pe cei cari stau în ca­pul Primăriei. * * * Cia* spune că azi St poate trăi bine în București, e un naiv. Viața a devenit aproape imposibilă. Pe măsură ce scade leul, se scumpesc toate. Ceapa care se aduce de la Geneva, e scumpă foc, din pricină că leul e cotat în Elveția cinci cen­time, iar brânza de Brăila, se a­­duce de la Londra unde o liră cos­tă 500 de kilograme de lei. Vă în­chipuiți dar ce bogat trebue să fie un cetățean din București, care ar vrea să mănânce brânză cu ceapă... Dar viata nu este grea numai pentru cei săraci, ea este mai gre pentru cei bogați. Cei săraci știu­ cel puțin ce mănâncă, cel bogat, mănâncă și nu știu ce. Toată lumea spune că icrele moi sunt delicioase și bieții îmbogățiți sunt nevoiți să le mănânce și ei și nu simt nici un gust. Se duc la teatru și nu înțeleg ni­mic; — în scenele în care danși, plâng stau alții alături și râd... Se îmbrac după ultima modă, pun bi­juterii multe pe ei și în loc să-i pri­vească lumea cu admirație îșî bate joc de ei. E foarte greu de trăit azi și nu­mai generațiile care vor veni după noi, își vor da seama ce grele vre­muri am trăit... MISTER WALK „DIMINEAȚA*­­ ivește abonamente : • >­­­­ară cu su­net 200 pe un ast­fet 100 pe O Messet

Next