Dimineaţa, iunie 1922 (Anul 19, nr. 5597-5623)
1922-06-23 / nr. 5616
V Y OMPMiniiWW &UCUSEȘTI, SKI*Mlir 8—11 | Direcția STITO Telcion \ Redacția \ «iot I Administrația | Fondat in 1504 is ConstILE >>MBB»B«nuucuB«nBraaaHnMMaNv’ Moartea luî Take lonescu TAKE Misei A muri liniștit »»8 oerul sttrîzător al Italiei — iată un sfârșit dorit de mulți. Take Ionescu a avut parte de el. Dar moartea a coasta vine prea devreme. Ea lovește un om care nu îmbâtrmise și care, mai ales nu renunțase la luptă, la afirmarea puternică a personalității sale. De aceea ea întretează. Nu știm ce ar mai fi însemnat Take Ionescu în politica românească, de acum înainte. Simțim însă că nouile realități politice ar fi depășit persoana îta prea strîns legata de un anamst trecut, că individualitatea lui pronunțații tiui i-ar mai fi găsit locul în cadrul noilfor alcătuiri, că Take Ionescu ar fi rămas un singuratec. Partidul alcătuit de el, îlfi dhegast în junătoi, nu mai exista de câțiva vreme. El se dezmembrase încet în «rea prefacere! generale. Când acum șase toni Take Ionesai primi neplăcuta misiune de a ocupa interregnul care avea să mijlocească venirea, partidului liberal la cârmă și care avea să-i îngăduie de a lua cu d în mormânt titlul de „fost prim-ntiitetru“, s’a putut vedea cu câtă greutate s’a întrunit numărul de partizani necesari partru a ocupa funcțiunSe politice. Putem deci privi figura lui Take Ionescu ca un tot închegat și definitiv — asupra fixărei căreia nu putea interveni nici o retușare, nici o adăugire, nici um corectiv. Este o figură întregitoare a tabloului politic din ultimele patru decenii. Mai mult, este una din figurile caracteristice ale generației de după întemeierea regatului. Nu se va putea face istoricul faptelor, nu se va putea vorbi de moravurile politice, de frământările mari și mici ale perioadei care se închee cu războiul pentru unitatea națională, fără a pune mereu pe planul întâiu figura lui Take Ionesc, fără a-i cerceta acțiunea și fără a câta părerile și aprecierile splendidelor sale discursuri și articole. A fost un talent rar, o inteligentă uimitoare, o forță de acțiune demna de oncerodizaine. în lunga lui carieră de parlamentar și de avocat, Take Ionescu a putut revărsa peste un auditoriu întotdeauna vrăjit, bogăția tutei neîntrecute dorințe. Take Ionescu, oratorul — așa cum l-a identificat Titu Maiorescu în primele lui „Critice“ —» teză epitetul cel mai potrivit pe care noi, generația mai tânără, i-l putem acorda. Din talentul lui formidabil, Take Ionescu scotea tot ce se putea scoate. El a scuzat erori precum a justificat merite. în cariera politică a lui Take Ionescu nu au lipsit nici satisfacțiile, nici amărăciunile. Ministru de repetate ori, încă de la o vârstă care arareori beneficiază de bețiia cârmuirii, el a cunoscut toate volupteile puterii, ale conducerii vieții și ale popularității. Da, a avut e epoci de populând tate necontestați, întemeiată pe puterea de sugestie a verbului său. Popularitatea aceasta l-a îndemnat să constitue partidul său propriu — pentru a căuta pe această cale șefia, stăpânirea exclusivă pe care alte personalități proeminente ale partidului conservator l-o interziceau. O ironie amari a faptelor a vrut însă ca drazmi acesta să nuu ducă niciodată la o guvernare exclusivă. Take Ionosai a adus de atâtea ori aportul său valoros diferitelor combinața mteteriale, fie ele prezidate de Titu Maiorescu, ca la 1913, fie de d.4 î. Britteni, ca la 1917, sau de generalul Averescu. Și când, în fine, în anil acesta guvernat îi revolte— ce e drept, pentru olatnaéi pute să-și dea seama că partidul pe care-l pregătise pentru această guvernare, dispăruse, iar țara în care o formase, nu mai era &ceâașî. Momentele culminante ale vieții sale politice, care i-a a dus lasnciterii Câteva prese străine, care l-au așezat la masa verde cu diploma sa internațională, au fost războiul jakanto și războiul mondial Orbcel ii îs făcut Take Ionesco de acum înainte, el mi putea depășâ aceste momente. Satisfacția supremă a vieții sale a fost desigur cupa când Georges Qémeniceau recunoscu în el „un mare european“. Zilele când Take Ionescu putea, alături de Veritedos, să mijlocească pacea balcanică și când apoi după ce susținuse cu o îndârjire, desigur eroică, războiul până la capăt alături de aliați, tebutind să figureze în treacăt printre făuritorii noiii așezări Memaționiale, au fost desigur cele mai fericite. Dar și ad ironța destinului a vrut ca Take Ionescu să nu poată așeza iscălitura sa sub niciunuu din tratatele de pace. El trebui să se mulțumească a colabora la alcătuirea Micei înțelegeri și a sistesnul de alianțe complimente.n Indipa când to Genova toate celebritățile vranei se întruneau în atenția lamei. Take Ionescu era cuprins de boală la Roma. El avu prilejul să constate din nou simpatia ce i-or cvada lumea politică străină. Boala aceasta dă fost fatală. Nici clima dulce a Italiei nu putu desăvârși o convalescență grea. O figură mare a vieței noastre politice dispare și cu această tragică dispariție, departe de țara căreia a slujit, se inchde pair’că o perioadă a istoriei României moderne. In fața corpului neînsuflețit al acestui om, a cărui întreagă viață a fost o muncă susținută și neobosită, toți, toți, amici și adversari politici, se descoperă, cuprinși de durerea ce trebuie să răscolească conștiința că o minte superioară, um suflet ales, o personalitate întreagă s’a pierdut pentru totdeauna. take Tomescu I a» ® ITestea mopiei O talemmaA a agenției „Ștefani*^ ««Sresată mini$t”PMIRíl da exterio ®, a admss să pi simtă amiaza știrea «teapa*® încetarea din viață a Sasi Takeism ® sc sa, Telegrama era Saiccnicăf ea ista spisnea decât «ă Tcks lonesen «Inootat din viață © pi dhemineafa, La urma imeS ©rise de ©*»gresă pectorală. Știrea aceasta a părut* îrn primul moment, de «a crezut. Ultimele vești arătau starea lui Take Ionescu din ce ies o © mai satisfăcătoare. S’ara primit m ® r ©ia scrisori cari dădeau cât mai multe speranțe. Hia toate cereuple vestea aceasta dureroasă a «sărat ca un trăsnet. Familia defunctului a încercat să fersistă o confirmsiare a știrii, fiind surprinsă. Intre altele de faptul că știrea fusese adusă numai de agenția italiană, și «să nimic nu s © primise direct dela cel din jurul Lui Taska ion © s›53.suit^! «Icon ministrul nostru din Roma. Peste câtva timp au început să sosească confirmările. ,t IHSTI IMTIVÜ3A FAMILIES D. Duca, ministrul da externe, i.a pus to;id TI profesor Thoma Ionescu, căruia i-a comunicat trista știre pe care o primise. A sosit apoi în Str. Atenei o telegramă din partea d-lui D. Ffesnilă, iar puțin după acel an, ministru Duca a primit o telegramă de la el Lahovary, ministrul nostru în Roma. Telegrama aceasta anunța că Take Ionescu a murit ori dimineață la orele 10, în urma unui atac fulgerător de anghină pectorală. In timpul acesta în Capitală știrea se aflase prin ediția specială a Dimineții și un mare nuamăr de amici și partizani al defunctului au început să se adune la casa din Str. Atenei și la locuința profesorului Toma Ionescu, cerând relații. ULTIMELE ȘTIRI O coincidență curioasâ a făcut ca chiar eri d. profesor d-l Dim. Ionescu să primească din partea medicilor curanți ai lui Take Ionescu, un raport asupra mersului boalei. In acel raport se arăta că starea pacientului este <vln, cele mai satisfăcătoare. Se ivise la un moment dat o complicație, despre care se credea că va trebui să dea loc unei operații chirurgicale. Acum medicii spuneau că nu mai e nevoie de o asemenea operație și dădeau cele mai bune speranțe. * * * D. Căpităneanu, pe de altă parte, era mereu ținut în curent de starea lui Take Ionescu- Fostul secretar general la finanțe primise din partea acestuia o scrisoare datată din 12 Iunie, în care se arăta că Take Ionescu continuă să se afle la clinica din Via Toscana 13 și că starea sănătății sale este din ce în ce mai bună. O scrisoare și mai recentă primise d. d-l Toma Ionescu, cu data de 14 Iunie. In această scrisoare d. Plesniîă arăta pe larg evoluția bolfi și copia în întregime buletinul consultului de medici. Rezultă că pacientul avea foarte puțină febră și că nimic grav era era de prevăzut LA MttfPI«T fi *< ->EF$INGrtift.Un' Imediat după primirea știrilor, de mai sus prin care se anunța dispariția din viată a lui Take Ionescu, s’a arborat doliu la clubul conservator-democrat, la ministerul de externe, și alte edificii publice. La locuința defunctului au venit miniștri plenipotențiari, membrii guvernului și un mare număr de personalități politice, cari s’au înscris în registrele deschise cu acest trist prilej. Și BBWWWjjtj Și magistrații! S’au pornit și magistrații să se mișta, să reclame Împotriva stării materiale precare în care La adus scumpirea traiului. Ea aa și amenințat niteluș. Foarte bine au făcut Dojana care li se face că torna si te cade să se agite și sa plǎnuiasca chiar congresel da studii, și da protestare, mi se pare nedreaptă în afară de cale. Adică de ce, fiindcă statul societatea te-a însărcinat cu paza dreptății, a legei și albertftiHot, tu singur, și din această pricină, să fii lipsit de cele mai elementari drepturi cetățenești? Ar fi o culne de non sens și de tăgadă de fasticie. Dimpotrivă, cu cât magistrații vor suferi mai mult personal și se vor convinge că până și pâinea cea de toate zilele nu se poate căpăta decât prin luptă, cu atât vor fi mai bine Înțelegători și judecători ai nevoilor altora. Căci până eli se ceream noilor sprijin pentru dreptate, și ne acordase ca unii ce-i cunoșteau numai din teorie, adică ca măsură și cu răceală. De azi încolo, având și magistrații nevoe de sprijinul publicului spre a-și croi o soartă mai omenească — și noi nu l-fi vom precupeți nici măsura sau da cu răceală — mai târziu ne vom cunoaște și aprecia reciproc mai exact De asemenea și cu toate celelalte corpuri constituite de altmiitreli: militari, funcționari civili, lucrători la stat etc. Ananshia comună ne va apropia, și va fi bine. INDEX Is pasÎBEî înfier pnfra replan datoriilor Inna Viena. — „Nine Freie Presst anumță fân Londra. Din sorginte in general bine informată, se cmunic, că Anglia vrea să ia Mliativa pentru o regulare a datoriilor Interaliate ale Franței și sa propune Franței o modalitate de plată, care în acelaș timp să reguleze definitiv obligațile de plată ale Germaniei și să lase în seama Americei ca, având în vedere această pildă, să ia și dânsa o inițiativă proprie. l mm Ml îl fitill LONDRA. — Știrile din Irlanda arată că situatia de acolo devine din ce tn ce mai amenințătoare. Se crede, că la cele din urmă se va proclama dictatura. Luptele cari stau desfășurat ia ultimul timp ln Irlanda, iau um caracter din ce ta ce mai violent. O grea problemă Arthurtie mișcarea corpului ofițeresc pentru asigurarea tatei existențe mai demne, te produce acum o mișcare a magistraturii ți a funcționarilor administrativi. Toți cer acelaf hieru: sporirea salariilor sast eftinirea mijloacelor de existență. La aceste mucări, fără îndoială întemeiate, guvernul răspunde printr-un program economic de lungă durată, la capătul căruia se află o tematică ameliorare a schimbați de deftinirea traiului. In punctul de vedere al guvernului, care afirmă că orice urcare de salarii ar desechibra in mod iremediabil bugetul statului fi ar provoca a fi mai mare scumpire a traiului, este o bună parte de adevăr. Dar dacă ambele tabere au dreptate, nu e mai puțin adevărat că situația actuală este intolerabilă și că o soluție trebuisie găsită. Funcționarii nu pot să fie lăsați a muri de foame la atteptarea inf dplicirii speranțelor economice ale guvernului. Stomachul nu este obișnuit cu teoriile, ele cere satisfacții imediate. Un acord total între cele două tabere fiind imposibil, soluția tribua găsită la mijloc sau alături. Guvernul are mijloace mai directe si mai rapide pentru a apăsa asupra prețurilor, după cum cere putința de a-ți procura disponibilități bugetare care să ingădue o sporire echitabilă a salariilor funcționarilor indispensabilă. Recunoaștem că problema e grea. Dar ea trebue examinată cu toată bunăvoința. Prin refuzuri categorice, nu se ajunge la nimic — decât poate la o agravare a situației. P. ifafai Vineri 23 Iunde 1923 ANUt XIX - Mo. 5318 1 Leu exemplarul in țară 2 Lel ex. In străinătate ! Din viata lui Take lonesci Născut și Profești, to amnul 1856, Take lom ereis se rsticgv din viață la vârsta de 68 ani. Studiile secundare și le-a făcut la Bucureștii, unde le-a terminat ia condiții șiră,bielte și cu ta» &n doi șmi de grabă decât termenu! negusla.xnemtar. Plecat la Paris, se vramt acolo studiile universitare. iiwawmÄ cu o pleiadă de tineri potoTM, Ieri mai tai urmă a devenit juriști și oameni de seamă la țară. Printre aceștia sunt d-nii C C. Arloi» și C. Disssscu. Imediat după terminarea studiilor a revenit la țară, înscriindu-se la bairou a iacepmt să facă politică. Ste relevat foarte curând ca un admirabil avocat pledant și succesele gale de bînnem i-au făcut o străinucita atmosferă la tarnie politică. # * Ion Brahlami, captă guverna de muți. timp și, pe lângă opoziția Îndârjită «® îmi făcea,, total suferea neajunsuri și din «wem, partizanilor politici care 11 doreau tot mai mult, a căutat să-și apropie dintre tineai da mioare cori bătrân la porțile vieții politica și astfel Take Ionescu a fost ales deputat cu «iswsmsul guvernului liberal. Ajuta in Cameră. Take Ionnescu a fost ajutat mult de uiguranița de a vorbi el a cucerit repede atenția tememiloor politică da seamă și admirația, celorlaltă. Cum luptele politice erau foarte aprinse, rea, Jpmorator și un tânăr cu promisiuni de mare viitor, cum arw Tatee Tomescu, câștige, foarte ușor terenul Ca Mbaralii, cari erau la sfârșitul gtram&ral lop politice, tot toți uttellgarrt ca d. Teke lonescu nu se putea întovărăși prea. mult și de ao»a c&d»roa lui Ion Brătianu li "teln 1 ,"te î* v]ș*aț.i»îe optiij^iel Nu ajunge lasă 'ministu do că, te 18S1, când ia portofoliul cuîtelotr și insstrucțiunii publice intru» guvern de nuanță conservatoarei. Are de co legi pe Carp, Al. Lallovary, Lascar Cattargi, general Manu, cari 0 apreciază soțite fetei lor. La miniatorul instrucțiunal se distinge printr'o muncă Încordată și printr’o pointr'c sa contra cuienttului socialist, foarte pamnulațat pedest timp te rânduirile profesorilor tomstwJari. După aproape doi ani de ministeriat, trece la opoziție, pentru a reveni la acelaiș departament. De Aprilie 1808 de guvernul prezidat de George Gr. Cantacuzza», ptentru că ajutase mult pe acesta să măture doi a guvernata, și dein colaborare gruparea Juminzată condusă de Petre Carp, Take Ionincu devin» adevăratul conducător Irttetecteal al guvernul, te care mai erau generații Map» și Lahovary, Ntculpe Eleva, Ton Lahovary și d-rul Istmti. Lips» de pregătire a generalului Maas« pentru infoteteran de ftanat» și a altor miniștri pentru departamentele la cari Jiguara,il silește pe Teke Iomascu să muncească și să resolve toate chestiunile de seamă la mai multa ministere. Dupfi scurt timp devine ministru de finanța, «ade facă tine prin inființare» «așei de tatonimat a justețelor și comunelor și creditului viticol. Face conversionea unor vechi Împrumuturi ale «Catetei, operațiune penetru care e aprig criticat de lberali. * * 0 La începutul «mutai MOI, guvernul Cantencusino « răsturnat, fiind urmat de primul guvern prezidat da Petre Carp, care devin« și ministru de ftoamța !» tata parlamnentata! taeă, la dinaita unei legi financiare, Take Ionescu reușește « pană la minoritate ta Cameră guvernul tat Carp, care nu retrage, fiind urmat de larâran. După treif «ni se formeazăt al doilea guvern Omlnemîm, ta «are Take Ionescu, ca ministru de finanțe tacearcă să coochidw»« ocum-camiîori tensivizrße peirollies» ala statetai, at k ioteedecat de violerața campaniei Umraților și e dezarmat chiar de primul său prinMnu, de pe banca ministerială, în pîistă ședință a Secatatei ȘI de astă dată Take Ionescu momcește mult la guvern și are tot mai multă participare la toate actele de guvernământ. Răscoaleie din 1607 pun capăt guvernului conservator. Take Ionescu, speriat de slăbiciunea primului său ministru, c are era și calaistru de intejne, prezintă regelui demisia și sfăteaște să cheme pe liberal! la conducerea statuluiî. Dă tot «oncu HSTiff Său lui Dumitru Sturdz, care aproape 20 ani, îl numise inima! „Beizebut“ și’i considerase> ca atare. Co.Arsene mult la înțelegerea dintre conservatori și guvernul liberal pentru votarea legei i zlazurilor. 1» iarna anului 1908 conservatorii se recancijiază cu junimiștii și Petre Carp devine de sfârșit șeful partidului conservator. Rolul lui Tak« Ionescu «cade în acest partid și ia primăvara acolo la sau, pe când nu afla în străinătate, amicii săi personali din partid sunt siliți să părăsească să ia clubului de la Vanîous. * # * înapoiat in țară, Take Ionescu pune bazele partidului său conservator-democrat, e urmat de o seamă de vechi Conservatori și de Nicolae Eleva, care e adus de la Roma, unde era ministru și purtat în triumf de la gară până in piața teatrului. Partidul are mare răsunet la țară. Toți oamenii doritori de o stare de lucruri mai bună, ca și toți cei cari doresc s’ajungă mai repede unde nu reușise s‘ajungă fiind la alte partide, se înscriu la partidul condus de Take Ionescu. In cursul verii anului 1908 se dă un mare banchet în grădina Blanduzici și Take Tomiescu e sărbătorit în mod deosebit de cel 1500 comentsivii. Toamna și iarna următoare partidul său repurtează mari succese pfctorale in special la Capitală. Dar la schimbarea guvernului conducerea țărei o ia, la începutul anului 1911, Petre Carp carte guvernează la numele partidului conservator. Se duce o luptă îndârjită între cele două partide conservatoare, Take Ionescu profită de chestia tramvaielor, ajută pe liberali și Petre Carp e silit să se retragă de la șefia guvernului și mai apoi și dela aceia a partidului și guvernul cel nou o format, in 1913 de Titu Maiorescu cu colaborarea lui Take Ionescu, care ia ministerul de interne, având de Coleg la război pe Nicolae Filipescu. Intervenind armistițiul la războiul turei Balcani și convocandu-se conferința de la Londra, Take Ionescu pleacă acolo să trateze cu delegația bulgară schimbarea graniței noastre dobrogene. Se mulțumește numai cu Silistra, fapt care determină pro Filipescu să se retragă din guvern și să atace furios, cum Îi era felul, pe Take Ionescu, in presă și în Cameră. Atunci Titu Maiorescu l-a apărat călduros pe Tako Ionescu, dezaprobând pe Filipescu și făcând faimoasa declarație că ,,trenul României n’a sosit tacă“. Trupul acela sosește când bulgarii atacă pe sârbi. România intră in Bulgaria și determină pacea încheiată la București, la tratarea căreia guvernul român e reprezentat prin Maiorescu, Take Ionesi și d-l Al. Marghiloman După pacea de la București liberalii pornesc campania contra guvernului pe chestia relei în grijji a trupelor noastre la Bulgaria unde au murit cam vre-o 7000 oameni de holeră. Campania nu prinde și liberalii determină retragerea guvernului Maiorescu—Take Ionescu pe considerația necesitatea revizuirii Constituției, pentru introducerea colegiului unic și exproprierea a unui milion de hectare din marile proprietăți. * * * După șrese luni izbucnește marele războiu. Se tine consiliul de coroană de la Sinaia, în care se hotărăște expectativa armată a României. Take Ionescu se reconciliază cu Filpescu și ambii pornesc campania pentru intrarea în acțiune alături de Franța, Anglia și Italia. Campania e dusă cu cea mai mare vigoare pe două fronturi ca tinde la determinarea guvernului liberal să între la acțiune și la înfrângerea ramurei conservatoare condusă de Titu Maiorescu și Marghiloman, care cereau menținerea neutralității. Se dă cea mai îndârjită luptă la partidul conservator. Partidul se rupe în două, o parte e condusă de Maiorescu și 0-l Marghiloman; alta alege de șef pe Ion Lahovary iar după moartea acestuia, pe Filipescu lângă care rămâne mai departe Take Ionescu. Campania se sfârșește prin intrarea țarei la război. Dar nu se poate forma guvernul de coaliție decât după retragerea în Moldova. Take Ionescu, rămas șef al partidului conservator, ramura Fopescu devine vice-președinte al consiliului de miniștri prezidat de d-l I. Brătianu. In timpul cât acesta însoțește, în iarna 1917, pe principele Carol la Petrograd, Take Ionescu ține interimatul președinției constaului. E mereu în legătură cu ardelenii refugiați și nu uită că, pe când fusese ministru al instrucțiunii și de finanțe, a- i luase larg luptă culturală a românilor din Ungaria. Trădarea rușilor pune țara în greu impas. In guvernul de la Iași sunt doua păreri: una a liberalilor cari înclină pentru pace separată; alta a lui Țak Ionescu, care cere retragerea regelui, a guvernului și a armatei în Rusia. Triumfă părerea liberalilor, se formează primul guvern al generalului Avnrescu, iar Take Ionescu pleacă la Paris, unde duce mai departe lupta pentru păstrarea legăturilor României cu Antanta. Guvernul Averescu urmează preliminările pftepi și se retrage. Guvernul Marghiloman urmează, init ce pacea separat de la București ca dușmanii taivingători momentan, iar, Take Ionescu, protestează la Paris la contra acestei păci. Antanta triumfi, patoii dela București cade, armistițiul se rade« și, după o scurtă durată, d-1 L Brătianu revine la guvern și pleacă la Paris, la contarinta păcei generata. E In deosebire de păreri at Take Ionescu, asupra împărțiri Banatului și a drepturilor minorităților și astfel nu poate deveni al doilea delegat al României, la acea conferință mondială. De abia la vara anului 1920 devine ministru de externi din al doilea guvern al generalului Arhiescu. Contribue la desăvârșirea recunoașterei de către marile puteri a alipirei Basarabiei la, România și la formarea Micei Antantei împreună cu d-l Beneș. Indice tratatul de alianță cu Polonia, înlesnește căderea guvernului Averescu și formează în Decembrie 19211 primul său sistem, care nu durează însă decât o lună, neobținând la crederea parlamenhului averescan. In timpul stijți cât e prim ministru are fericirege de a participa la logodna regelui Jugislaviei cu fosta principesă Maria a României, legătură la care Take Ionescu a contribuit mult După Retragerea dela guvern, pleacă în Italia, unde se îmbolnăvește grav prin intoxicare. « « » Când îl credeam toți deplin restabili și cțm așteptat să înceapă reorganizarea partidului său anemiat ne vine știrea că a murit. Acestea sunt notele biografice ale lui Take Ionescu, scrise din memorie și fără aprecieri asupra activitatea lui politice și sociale, despre care ne ocupăm în altă parte. ----- ----- ff avem lupte la clase? Cine a spus-o? Și-a dat bine seama când a spus-o ? El iată că prindem astăzi chiar asupra faptului un episod foarte fiu și caracteristic a luptelor de clasă : e chestia băncii agrare din Ardeal. Liberalii, reprezentanții cei mai tipici ș 1 veridici al unei clase sociale bine constituite, cu toate caracterele și apetiturile ei clasice, odată ajunși la putere în toate dircțiile t și afirmă lupta lor de castă măcar: pretutindeni numai noi și numai prin noi înșine. Ei vor, cu călcarea legilor și a Constituției, să nu tngădue clasei cu cârti se află tn cea mai grea luptă, partidului național ardelean, să prindă rădăcini și să tragă vre-un folos din ceva. Trucul, ca la totdeauna când se luptă clasele între ele, trucul, pretextul și mijlocul e statul să facă statul operație financiară, reforme agrare la Ardeal,, zic liberalii, nu o bancă particulară, dar o zic fiindcă statul e azi la mâna lor și banca aceia particulară nu a lor da unui partid advers și dârz. Mâine, când vor fi la opoziție, vor susține teoria contrară tot din spirit de clasă și de castă, el sau alții, mai bine zis cu toții, căci fără luptă de clase omenirea nici nu se poate pricepe.I. T. Desmoșteniții