Dimineaţa, octombrie 1922 (Anul 19, nr. 5715-5745)

1922-10-14 / nr. 5728

t O GUREȘI!, Sărindar 9—11 Dira„ția 57­ 72 Telefon j Redacția Í Administrația­ Fondat !n 1904 de Const. MILLE Guvernul a crezut de cuviință să convoace parlamentul. Negreșit că această convocare se impunea. Mai întâi, se impunea fiind­că trebuie votate modificările aduse convenției pentru consolidarea bo­nurilor noastre de tezaur. Apoi, parlamentul trebuia convo­cat spre a se da funcționarilor și pensionarilor a ceea ce nevoile zilei și dreptatea cer. Cine poate tăgădui că sporurile la lofuri nu pot fi acordate de­cât în marginile posibilităților bugetare, i dar, nu e mai puțin adevărat că nici slujbașii și foștii slujbași ai Sta­­tului nu mai pot trăi cu resursele de astăzi. O grabnică soluție se im­pune, fiindcă intrăm în iarnă și toa­te se scumpesc de speriat. Ce să mai spunem ?... A fost des­tul să cadă o ploaie rece pentru ca toate mărfurile de iarnă să salte la prețuri în proporții revoltătoare. Intr’o singură zi lemnul de fag a sărit de la 400 lei la 500 lei mia de kilograme, iar lemnul de cer de la 500 la 700. Să mai vorbim de toate cele­lalte sporuri ? îmbrăcămintea mer­ge către neabordare, medicamen­tele sporesc zilnic, onorarul medi­cilor e atât de urcat în­cât aproape nu-i mai este cu putință bolnavului cu punga mai slabă ca să cheme un medic acasă. Din cauza acestor două scumpete, numai mulți-milio­­narii se mai pot căuta. Demonstrație și argumente în spri­jinirea revendicărilor și funcționa­rilor și pensionarilor nu mai sunt de nevoie, dreptatea lor e atât de evidentă în­cât parlamentul nu are altceva mai bun de făcut de­cât să acorde sporurile cât mai largi, a­­tât­ bine înțeles, cât îl țin pe Stat puterile. Cu acest prilej repet a ceea ce am mai cerut: să se aibă în vedere soarta pensionarilor, cari sunt cei mai năpăstuiți, să se ia în conside­rație halul absolut mizerabil al vă­duvelor și al tuturor celora cari, în virtutea legei, primesc numai o ju­mătate de pensiune. Parlamentul mai are o datorie, a­­ceea de a se interesa de politica externă a României, fiindcă țara este în nedumerire și vrea să audă cuvinte autorizate în ce privește poziția României, și condițiile în care este pusă față de ultimele eve­nimente din Orient. Și tot parlamentul trbbue să știe și să comunice tarei, cum și unde stăm cu mijloacele noastre de apă­rare militară. Nepregătirea de la 1916 ne-a cos­tat prea scump pentru ca să ne mai lăsăm surprinși de evenimente. CONSTANTIN BACALBAȘA Teroarea guvernului rus in contra muncitorilor Riga, 12. (Rador). —Din Mosco­va se anunță că tribunalul suprem sovietic a ordonat arestarea între­gului comitet executiv al sindicate­­lr muncitorești. prevăzător —­ Dacă n’o fi pâine de încoro­nare, să-mi fac din pudră cozonac. 8 Pagini In trenul regal, care aducea pe înalții oaspeți, m’am adresat d-lui Daeschner, ministrul Franței la Bu­curești, cu rugămintea să-mi înles­nească o convorbire cu mareșalul Foch, pentru ziarul nostru. Cu cea mai mare amabilitate d. ministru Daeschner mi-a răspuns că va interveni în acest sens. Intre stațiunile Simeria și­ Alba- Iulia d. locotenent-adjutant Berea a venit să mă anunțe că d. mareșal Foch vrea să mă primească. Condus în vagonul regal, am fost întâmpinat de d. ministru Daesch­ner, care m’a prezentat în termeni bine-voitori d-lui mareșal. La rândul meu, rostind câteva cuvinte de bună-venire l’am rugat pe gloriosul mareșal să-mi spuie, pentru cititorii Adevărului și Dimi­neții, prima impresie pe care a a­­vut-o pe pământul românesc. D. mareșal mi-a răspuns urmă­toarele : — Sunt fericit că am pu­tut veni la dv­­in aceste momente, când vă pregă­tiți pentru o sărbătoare atât de măreață. Ar fi de pr­isos să insist asupra strânselor legă­turi care există și au exis­tat în­totdeauna între Franța și țara lov. Arma­tele română și franceză au luptat împreună pen­tru izbânda cauzei co­mune. Acum, după ce războiul s'a terminat și ne bucu­răm de pace, trebue să căutați cu toții a contri­bui la prosperitatea țării dv., spre a putea consoli­da și menține succesele obținute pe câmpul de luptă. R­omânia — ca și toate țările — trece acum, după război, printr’o cri­ză pe care va ști s'o reme­dieze, tot așa cum în timp de război a știut să obțină victoriile cari au adus realizarea idealului dv. Sunt fericit că țara ro­­mânească începe să se restabilească și că o face cu mare repeziciune. Tre­când azi frontiera dv., am parcurs, ce-i drept, o mi­că parte a țării. Dar și în puținul ce am văzut până acum, am putut admira bogăția și frumusețea ți­nuturilor românești. Tot azi am putut vedea și pe soldatul român, des­pre care mi s’a vorbit a­­tâta. Ne-am­ cunoscut și îna­inte bine. Dar în acești șase ani, de la 1916 până la 1922, ne-am putut cu­noaște și mai bine. A­­cumi să nu uităm că pen­tru a obține consolidarea păcii trebue depusă cât mai multă muncă, pentru a organiza cât mai bine. Și pentru asta Franța vă făgăduiește tot concursul. # înainte de despărțire mareșalul strângându-mi mâna călduros, îmi spune surâzând : — Doresc viitor strălucit țării și poporului dv. și vă rog să transmiteți presei române toate urările me­le. I. NEf Interview-i­l nostru eu mareșalul Foch Salutul gloriosului m­areșal către poporul român MAREȘALUL FOCH Circulările despre naționalizarea subsolului Declarațiile d-lui ministru Sassu ziarului nostru Câteva lâmuriri necesare și edificatoare făcute In privința circulărilor relative la naționalizarea subsolului am tinut să avem un cuvânt special pentru noi al d-lui V. P. Sassu, ministrul industriei și comerțului. D-sa ne-a autorizat să publicăm următoarele : — După cum am comunicat și consiliului de miniștri, circulările pe care ziarul dv. le-a reprodus au f­ost răspândite mai de mult în jude­ul Prahova. Mie mi-au fost tri­mise exemplare găsite la Băicoi. „Repet că aceste circulări n’au pornit nici de la ministerul indus­triei, nici de la cel de finanțe, ci sunt plăsmuite de către interesați. „Am sesizat parchetul de Praho­va cerându-i să ancheteze unde au fost imprimate adresele cu en­tet al ministerului de industrie și comerț și care le-a expediat comunelor din regiunea petroliferă. „Adaug că acele circulări purtau un număr de eșire al ministerului, care în registrul respectiv se referă cu totul la altceva și că in schimb ele nu purtau ștampila de rigoare a ministerului. „Ziarul dv. a fost mistificat când î s’au comunicat circulările apocrife ca autentice, și singura vină ce vi s’ar putea imputa e că n’ați căutat să cercetați la ministerele respecti­ve, înainte de a publica acele cir­culări, dacă ele sunt pornite de la oficialitate sau sunt plăsmuite“. Acestea sunt declarațiile pe cari ni le-a făcut de ministru al indus­triei. CÂTEVA LĂMURIRI NECESARE La rândul nostru ținem să dăm D. V. SASSU următoarele lămuriri: Când au fost publicate de noi a­­cele circulări erau cunoscute la Băicoi la Țintea și în alte locali­tăți. De conținutul lor s’au ocupat petroliștii în congresul ce l-au tinut la 16 Septembrie și, după cum am arătat, în unele ziare din Capitală publicăndu-se darea de seamă dela acel congres, s’a relevat și faptul că existența și conținutul circulărilor au fost discutate de către petroliștii congresiști. Ceva mai mult, L’Ori­­ent a vorbit de ele încă de acum ze­ce zile. Eram în drept dar să presupu­nem, ba chiar să fim siguri, că și guvernul avea cunoștință de exis­tența acelor circulări. Din moment ce nu era nici un motiv să bănuim autenticitatea acelor circulări, și ni­meni nu a bănuit-o, nu putea fi vorba să mai controlăm așa ceva. Totuși, trebue să se constate și să se convină că publicarea textului acelor circulări a fost un serviciu a­­dus­turei, căci astfel a aflat și guvernul de existenta lor și s-a pro­vocat lămuririle date de guvern in importanta chestiune a nationaliză­­rei subsolului. In acelaș timp s’a fă­cut posibilă ancheta care nu ne în­doim că va descoperi pe autorii sau autorul circulărilor despre care gu­vernul afirmă și noi nu avem motive să ne ’ndoim, că sunt plăsmuite. Aplanarea conflictului dintre prințul George și guvernul iugoslav Belgrad.­­ Principele George a adresat guvernului o scrisoare, în care stabilește, că el a făcut cererea de sporire a apanajului spre a putea trăi așa cum se cuvine unui membru al casei domnitoare, ceea ce-l face să nu considere încă drept o soluție deplină sporirea apanajului său la 600.000 dinari. De altfel el pusese preț în special pe mijloace de locuință și de trans­port corespunzătoare rangului său și, in speranța că și aceste cereri vor fi împlinite, el acceptă propune­rile guvernului. Partidul național și partidul țărănesc își justifică atitudinea * In contra Încoronării, dar pentru dinastie Cele două partide care au hotărât abținerea de la serbările Încoronării, și au comunicat regelui prin șefii lor a­­ceastă hotărâre, publică două manife­ste prin care justifică față de public atitudinea luată. Manifestul partidului național Manifestul partidului național arde­lean — redactat pe un ton foarte înalt — începe printr-o declarație de prin­cipii democratice, întemeiată pe origi­nea și pe structura lui populară. Tre­când apoi la situația politică, el arată că guvernele care au urmat ministeru­lui Vaida, au nesocotit sistematic aceste principii, aducând continue jigniri po­pulației ardelene. Sub guvernul Bră­­tanu nemulțumirile au luat proporții neînchipuite,­­mai ales în urma modifi­­cărei arbitr­are a legei electorale și a falsificărei alegerilor. Amintind de in­gerințele săvârșite cu ocazia alegerilor generale ca și a celor partiale, ma­nifestul trece la desorganizarea tutu­ror ramurilor vieții publice. Față de aceste amărăciuni popo­rul ardelean păstra speranța in ziua încoronării. El vedea in această stră­lucită solemnitate incicerea operii de întregire națională și de consoli­dare. Încoronarea nu trebuia să fie un act politic de partid, ci sfârșitul muncii colective a tuturor energiilor politice. Ideea monarhică avea să iasă întărită dintr'o astfel de sărbă­toare. In felul cum s'a procedat, încoro­narea, acest act ,,de epocală însem­­nătate“ primește caracterul unei ac­țiuni a celui mai urgisit partid. Re­sentimentele poporului in contra a­­cestuia se restrâng, firește asupra serbărilor însăși. Partidul național, care nu recu­noaște valabilitatea și legalitatea parlamentului actual nu poate par­ticipa la încoronare prin parlamenta­rii săi, deoarece ar însemna să re­­cunoască­, ființa legală a Corpurilor legiuitoare. Dar nu numai aițit, ÎNCORONAREA NU E VALABILA Constituția cea nouă nu este făcută. Regele nu a jurat până acum de­cât pe Constituția v­­eche a regatului de oli și n­u poate face altceva la Alba Iulia decât să refnoiască acest jură­mânt. Dar Constituția veche nu prive­­ște Ardealul și nu­-i este aplicabilă Ardealul cere o nouă Constituție, care să consacre legalmente principiile for­mulate prin declarația de la Alba Iu­lia. A merge astăzi la Încoronare, ar Însemna pentru partidul national să renunțe la acest postulat și să recu­noască vechea constituție și admiterea legilor din vechiul regat. In acelaș timp, cum guvernul nu-și însușește punctele formulate in Alba lulia și nu le introduce in noul său proect, care se elaborează In lipsa ardelenilor, pre­zenta la încoronare ar echivala cu pă­răsirea declarației din 1918 »i cu ne­socotirea unor principii solemne. Un a­­semenea fapt, ar impinge in nesiguran­ță întreaga desvoltare de drept și a­­șezarea constituțională a țarei. IZOLAREA COROANEI DE NA­lI acestea au arătat că nu există de­cât două forțe vii deasupra legilor și lozincilor: Neamul unit și Coroana. Din nenorocire forțele întunecate, care a­tâta vreme au împiedecat desrobirea poporului, au ridicat un zid între na­țiune și tron zădărnicind colaborarea firească și rodnică. CONTRA SISTEMULUI VECHI­­LOR PARTIDE In loc de a chema națiunea la con­ducere prin aleșii ei, s’a adoptat siste­mul rotației între grupările care și-au aranjat numele de „partide istorice“. Acestea violentează voința alegătorilor și țin țara sub teroare și arbitrar. Ma­nifestul înșiră toate abuzurile și gre­șelile comise de guvernele din ulti­mul timp și arată că menținerea aces­tui sistem ne amenință cu o catastrofă de stat și de ne­am. Pentru a nu fi asociați la răs­­punderea acestor primejdii, partidele de opoziție nu au recunoscut parla­mentul ales prin fraudă și au tă­găduit dreptul lui de a alcătui Consti­tuția. Partidul țărănesc, ca reprezen­­tant­ al conștiinței manșelor populare nu poate sta la Alba-Iulia alături de partidul liberal. El protestează în contra aservirii Coroanei guvernelor de partid și­ crede că în acest fel slujește țara si tronul. Alături de partidul național ardelean el își exprimă devotamen­tul pentru tron și dorința de a ve­dea dinastia in strânsă colaborare cu națiunea. TIUNE Aceste motive determină partidul na­țional să se abțină de la se­­­ M și să protesteze în contra tending guvernu­lui de a prejudeca interesele și drep­turile natiunei și ale provinciilor unite. Pentru ei, actul încoronării nu poate avea o importanță juridică. Partidul national renunță cu durere și deplânge coborârea unei serbări care trebue să fie o zi de mântuire. El con­stată în acelaș timp cu regret cum o seamă de oamenii cu concepții medie­vale înconjură tronul, împiedicând cu­vântul adevărului să pătrundă până la el. Deasemenea el deplânge îndepărta­rea de la serbare a celor mai buni ce­tățeni ai tărei și tinerea marei solem­nități în mijlocul unor oameni străini de interesele poporului. Consequent deci cu principiile sale, partidul national se tine deoparte. El declară Insă că absenta sa nu înseam­nă slăbirea iubirii sale pentru Româ­nia Mare și pentru dinastie. Cuvintele sale pornesc tocmai din această dra­goste puternică de tron și patrie pentru a căror dăinuire și propășire el înalță ru­găciuni ferbinți. Manifestul se termină prin urări căl­duroase la adresa coroanei. El este sem­nat de d-nii Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Al. Vaida Voevod și Sever Dan. Manifestul partidului țărănesc Foarte asemănat cu acela al parti­dului național, manifestul publicat de comitetul executiv al partidului țără­nesc începe prin a regreta împrejură­rile cari i-au impus hotărârea de ab­ținere. El amintește faptele prin care s’a ajuns la unitatea națională și la­ e­­manciparea politică a țărănimei. Fapte- .q.iniart_i-ANUL XIX - No. 5729 Sâmbătă 14 Oct 1922 1 Sau exemplarul in țară ''Ci 2 Lei ex. nn «trfiln&tate Sportm lefurilor Consiliul de miniștri a pus ultima re­­tușă pe proectul de lege pentru acor­darea unui spor de scumpete funcționa­rilor publici, un proect care va fi vo­tat chiar in sesiunea extaaordinară ce va începe de fapt peste câteva zile. Principiile sunt cunoscute: ca spor u­­nitar se va plăti o sumă lunară echi­valând cu odată și jumătate vechea alocație de scumpete. Pentru cei mai multi funcționari suma se va ridica la câte 600 lei pe lună. Afară­ de aceas­ta, se adaugă o sumă suplimentară de 100, 150 si 200 lei pentru funcționarii cu familie, după numărul copiilor. In total sporurile vor însuma o cheltu­ială bugetară de 600 milioane de la 1 Octombrie până la 1 Aprilie. Cum nu este de admis ca parlamentul să opu­nă vre­o obiectiune la proectul guver­nului, lucrul poate fi considerat ca îm­plinit. IS __ Pentru noi, care am «­«♦»«Váe mu­­­­tă vreme dreptatea revendicărilor fun­cționarilor publici, proectul este o sa­­tisacție, cel puțin parțială. El vine cam târziu și la capătul acestei lupte, care la un moment dat amenința să ia pro­porții grave. Acest fapt îi ia o parte din frumusețe. Guvernul s-ar fi putut ocu­pa mai de­vreme și cu mai multă bu­­t­ăvoință de soarta celor mai devotati servitori ai statului. Oricum, este bine că oficialitatea s’a lăsat convinsă în cele din urmă să a­­ducă o ușurare de trai, în pragul emis, funcționarilor publici. In ce privește sumele ce se acordă, aprecierea este, pentru moment, greu de făcut. Alocația bugetară este impu­nătoare, dar nu tot astfel este suma ce revine fiecăruia. Rămâne deci să se vadă dacă funcționarii vor putea trăi cu nouăle leturi.. Dacă nu, dat fiind că statul nu dis­pune de alte disponibilități financiare, va trebui să se recurgă la suprimarea funcțiunilor inutile »­ a sinecurelor. In acelaș timp, firește, vor trebui puse „în mișcare toate mijloacele pentru ofti­­’ nirea traiului._____________________ incidentul deia tribunului Ilfov secția D-a Avocații grav jigniți de la judecător Toți spotații în fireoă fața de magistratul care i-a ultragiat ori a avut loc la Palatul Justiției un i­nci­dent, între un avocat și un magistrat, incident care a luat pro­porții grave din cauza solidarizărei întregului barou, care s’a simțit jig­nit de ofensa adusă de către acel magistrat. Pentru a arăta mai bine in ce constă conflictul vom reda fapâile așa cum s’au succedat în decursul ședinței de elf, la secția II comer­cială. ÎNTREBAREA unui profan Ședința era prezidată de d. jude­cător Prodan. Se judecau niște apeluri penale printre cari unul al unui biet plă­­pămar care a fost dat în judecată pentru ultragierea unui subcomi­sar. Din partea parchetului a pus con­cluzii de procuror Grădișteanu. Tribunalul l-a condamnat pe plă­­pămar la 5 zile închisoare. Atunci cel condamnat, în igno­ranța sa, a întrebat pe procuror dacă poate face apel pentru­ că ar vrea să i se transforme închisoa­rea in amendă deoarece are fami­lie grea pe care trebue să o ție și că mai bine să aibă libertatea ca să poată munci decât să stea la închi­soare pe contul Statului, l­a aca?.j ci­vinte pe cari plăpă­tarul le-a spus, fără a intenționa să jignească pe cineva sau să co­menteze defavorabil sentința tribu­nal mi. d. procuror a găsit că e un adevărat ultragiu la adresa parche­tului și a cerut tribunalului să se încheie de îndată proces-verbal de ultragiu, și să fie judecat pe loc. D. Valerian s’a oferit să-l apere. INCIDENTUL Fiind de față mulți advocați a fost ascultat ca martor in acest mare proces de ultragiu d. avocat Lupu. Urmând să depuie legiuitul jură­mânt, acesta a declarat că e atent și jură pe conștiință. D. procuror s’a opus cerând cu insistență ca să depute jurământul religios. In clipa aceea a intervenit In a­­părarea d-lui avocat Lupu d. avo­cat M. Valerian care a arătat că nu poate fi obligat martorul să jure atunci când e ateu. Aci intervine incidentul. D. Prodan oprește pe d. Valerian să vorbească. D. Valerian cere cu­vântul. Președintele refuză să i­ 1 deși le este cerut în termenii cei mai reverențioși „Tacă-ți gura". La acestea d. Valerian a răspuns că nu e cuviincios să se adreseze astfel unul advocat. De astă dată președintele, simțirn­­d­u-se ultrad­ar a ordonat facerea procesului verbal de ultragiu. In clipa aceasta, a intervenit d. decan D. Dobrescu.­­? a refuzat să-i dea cu­ D. Prodan vântul. Atunci d. Dobrescu a spus: „In numele tuturor avocaților ba­roului de Ilfov, vă cer cuvântul. Din nou a fost refuzat. La o a ite ședință a fost invadată de sute de avocați, sari nu mai în­căpeau înăuntru. Indignarea a fost generală. Toți avocații au fost revoltați de atitudinea dârză, violentă și ofensă­­toare a d-lui Prodan. Ședința s’a suspendat. D. decan al baroului a fost che­mat de președintele secției, d. Perie­­țeanu.Buzău promițându-i că va cere d-sa scuze in ședință publică după ce se va judica procesul de ultragin al plăpumarului, tot de că­tre d. Prodan, fiindcă procesul era in continuare. CONTINAREA PROCESULUI . Toți advocații au așteptat. După o oră, d. Prodan intră în ședință și continuă judecarea pro­cesului. Sunt ascultați martorii d-nil ad­vocați Lupu și Const- Wortmann cari depun în favoarea plăpămaru­­lui arătând că acesta nu a avut in­­tenție să ultragieze pe nimeni. Tribunalul după o scurtă delibe­­rare a achitat pe plăpăm­a­r. REFUZUL AVOCAȚILOR DE A MAI PLEDA D. Prodan credea că poate conti­nua ședința. Insă toți avocații au refuzat să puie concluzii pe motiv că nu ințeleg să se judece in fata unui magistrat care se poartă neso­­viincios cu avocații. CONSFĂTUIREA AVOCAȚLOR ȘI A MAGISTRAȚILOR A avut loc in urmă o consfătuire a avocaților la barou unde d. de­can Dobrescu a făcut o expunere simplă a situațiunii cerând pentru demnitatea baroului, solidaritate perfectă, și în urmă s’a hotărât gre­va, în sensul de a nu se mai pleda în faza sectiunei a ll-a. In timpul acesta și judecătorii tribunalului s’au întrunit hotărând că nu se pot cere scuze până ce nu se va ancheta cazul de către o comisie instituită de ministerul de justiție, și d. Periețeanuu a venit sa declare în ședință că nu se solida­rizează judecătorii cu d. Prodan, și că așteaptă rezultatul anchetei. Dată de aceste declarațiin, d. Dobrescu a hotărât revenirea asu­pra primei deriziuni hotărăndu-se împreună cu toți avocații, ca să se mantie greva, însă numai tată del­­Prodan atâta timp cât acesta­­ va cere scuze. ___­-------- ii»»'

Next