Dimineaţa, noiembrie 1922 (Anul 19, nr. 5746-5775)

1922-11-26 / nr. 5771

V Zăpada Prea a venit de­vreme și prea s’a anunțat de mult ca să ne mai fie simpatică cum ne era odată. Zăpada ne învățase să fie surpriză și de aceea, in dimineața când o descope­ream așezată furiș peste coperișuri, o salutam cu bucuria copilărească cu care primim totdeauna surprizele. Și a ciudat cum prima zi de zi,­­padk isbutea să fie o zi de sărbă­toare, chiar mai dătătoare de sprin­teneală și de voioșie decât prima zi de primăvară. Poate că era în acea­stă ciudată bucurie, senzația este­tică de unitate și simplu pe care zăpada o dă spectacolului nostru co­tidian­. Poate că era vizita morții ce ne înveselea sub cortul ăsta alb de puf și de nimic... Dar, ne bucuram. Acum, zăpada se vestea de mult. N’a mai venit cu acea discreție de pisică, mângâioasă și calmă... De săptămâni de zile, simțurile noastre astronomice o prevesteau apropiată. Zăpada a venit de data aceasta cu pregătirea sgomotoasă și supărătoa­re a unei vizite de suveran­ă o+bwH ©. Unde sunt zăpezile de odinioară!» Unde sunt zăpezile discrete și ami­cale de altădată... Și, de trei zile, ninge într’una. O zăpadă searbădă care se dă bătută iute de pământul care o desființează. Doar arborii și coperișurile primesc înfrânți ocupația zi albă. Pe străzi se adună doar noroi. Și noroiul crește cu fiecare oră. Cetățeanul iese cu greu din curte și înjură primăria care nu curăță, trotuarele. Eri, un vecin al meu a căzut și și-a rupt piciorul. Mă gândesc chiar cu riscul de a fi antipatic cititorilor mei, ce-ar fi dacă s'ar trece în noua constituție o­­bligația ca fiecare cetățean să-și curețe trotuarul din fața casei? Poate că ăsta ar­ fi singurul mijloc de a impune o datorie ce este așa de firească și de elementară aiurea. D. CH. feature­ȘTI, Sărindar 9—11 8 Pagini fondat In 1904 da Const. MILLE ANUL XIX , No. 5771 Duminică 76 Hccmbrie 1977 1 Leu exemplarul In țară 2 Lel­ex. In străinătate Cotele d-lui Vintilă Brătianu avem în sfârșit dovada deplină a formidabilei ipocrizii care caracte­rizează politica financiară a guver­nului actual. De un an de zile aș­teptăm să cunoaștem intențiile d-lui vintilă Brătianu cu privire la re­forma fiscală. Am înregistrat, îna­inte de venirea partidului liberal la putere, toate criticele și toate fă­­găduelile și aveam dreptul să cre­dem că acest partid vine la condu­cerea țării cu o reformă financiară elaborată dinainte. In loc de aceasta am asistat timp de un an la dibue­­lile cele mai jalnice pentru a stu­dia legiuirea d-luii Titulescu, pentru a modifica mici detalii și unele titu­laturi fără a schimba nimic în fond. Numeroase comitete și comisiui au studiat o nouă reformă, care, în momentul când s’a cunoscut, se­măna ca un frate geamăn cu mult criticata lege a d-lui N. Titulescu. "A fost o decepție care ne edifica pe deplin și asupra valorii criticelor a­­duse și asupra concepțiilor actualu­lui ministru de finanțe. Printr’o tactică șireată ni se as­cunsese însă până acum partea e­­sențială a noului proect și anume cotele de impunere. Aflasem în ce îe­ vom fi impuși, însă nu cunoș­team încă valoarea în cifre a im­pozitelor. D-l Brătianu rezerva a­­ceastă revelație pour la bonne irauche și declara in Interviewuri ibine că valoarea impozitelor nu va f­­ixată decât în ultimul moment. in această cauză păstrasem o Hu­iie mare dar vană. Socotiam anu­me că nouile cote vor fi mai mo­derate și că In acest fel se vor re­para excesele de fiscalitate ale le­giuirii d-lui Titulescu. In definitiv toată campania sn contra acestora i se dusese pe tema cotelor prea 'mari. ' Astăzi, în fine, iluzia ni se nărue. D-î Vintilă Brătianu, neputându-se ascunde mai mult timp, dă publici­tății cotele d-sale. Ei bine, ele sunt cu mult mai mari decât impozitele Î l-lui Titulescu. Iată deci la ce se educe și priceperea și campania demagogică a guvernului actual: o cursă ipocrită întinsă contribua­bilului, care și-a dat votul, în spe­ranța unei reduceri a sarcinelor fis­­ccale. Guvernul, odată stăpân pe p miere și poate în ajun de a o pă­răsi, lansează o reformă mult mai apăsătoare decât aceea din anul trecut. Chestiunea este cu mult prea ar­zătoare și prea vastă pentru a fi rezolvată într’un singur articol. Vom fi siliți să aducem pe larg toa­te dovezile afirmației noastre și — B’aibă grije guvernul — suntem în măsură să le aducem. De astă­ dată ne mulțumim a cita următoarele ci­fre elocvente : D-l Vintilă Brătianu menține în primul rând întocmai impozitul progresiv pe venitul global. El nu a­­daugă nimic la progresivitatea ace­stui impozit care e singurul demo­cratic și nivelator, ci menține pur și simplu scara progresivă care merge pană la perceperea unei co­te de 50% la sută la veniturile mai mari decât 10 milioane. Acolo insă unde o reducere se impunea nu numai din motive fis­cale și economice, dar și din mo­tive de dreptate socială, d-l Brătia­nu urcă impozitele. In adevăr, toa­te impozitele celulare sunt sporite peste limitele maxime fixate de fostul ministru de finanțe . După legea din anul trecut ce­dula proprietăților funciare neclă­dite și aceea a proprietăților clădite era de 15 la sută, iar cedula ex­ploata­țiilor agricole se oprea la 12 la sută. După proectul fixat era de comisia d-lui Brătianu, toate aceste cedule se urcă la un total de 20 la sută. După legea Titulescu, cedula ex­­ploatațiunilor comerciale și indus­triale era de 10 și 12 la sută. După proectul liberal ea se urcă la 15 la sută. Cedula veniturilor din valorile mobiliare era în legea averescană de 13 și 15 la sută. La d. Vintilă Brătianu ea se urca la 18 la sută. In vechea lege codula profesiilor libere era de 10 la sută. In noul proect ea se ridică la 12 și 14 la­­ sută. Iată deci care este adevărul a­­devărat asupra viitoarelor impozi­te, pe care un parlament fără opo­ziție le va vota fără a ciâcni sub priviriel severe ale șefului. Contri­buabilul român copleșit de biruri directe și de dări indirecte de tot idul va fi susrumat de impozitele­­ care se adaugă acum. Ni se pro­mite, ce e drept, o evaluare ma puțin severă de­cât aceea prevă­zută de vechea lege. Dar care sunt garanțiile pe care guvernul le dă în această privință? Cunoaștem doar­ îndeajuns procedeele agen­ților de percepție. Este sigur că nouile impozite vor contribui în măsura­ extraordi­nară la scumpirea traiului. Dacă acesta e scopul urmărit de guvern, atunci el va fi atins pe deplin. Nu putem termina această scurtă expunere decât amintind făgădu­­iala făcută de partidul liberal în programul votat de congresul de­­ 27 Noembrie 1921 : „Partidul liberal va schimba im­­pozitele. Va propune un impozit progresiv pe venit mai simplu si mai moderat, va modifica și va u­­șura­ actualul regim de prestație apăsător și nedrept, va desființa impozitul pe exploatările agricole și pe drm de afaceri, care duce la scumpirea traiului, etc. etc.“ Publicul are acum dovada felu­lui în care liberalii „au schimbat impozitele". E o schimbare. în a­­devăr, dar o schimbare în rău. EUGEN FILOTTI Consiliul de miniștri CITIREA MESAGIULUI D.­­Ih. Morzescu a dat cetire pro­­ectului de mesaj pe care reg­ele o va citi la deschiderea Corpurilor Le­giuitoare ,proect pe care membrii guvernului lau aprobat. Mesajul vorbeste de actul încoro­nării și de­ Însemnătatea lui. Urmează apoi un pasaj in care se vorbește de armata noastră, care gata oricând să facă față orică­rei eventualități. Mesajul anunță depunerea Cons­tituției pe biurourile Corpurilor Le­giuitoare insistând asupra impor­tanței de a se vota noul așezământ al Trombrdei întregite. Cea mai mare parte a Mesajului se ocupă de reforma fiscală. După adoptarea proectului de Mesaj, d. Vintilă Brătianu a conti­nuat cu cerirea legilor financiare, care au fost aprobate de consiliu. ziarelor Adeverul‘și,Dimineaț Pretai 15 Lei Teribilă explozie fațr“o mini 100 DE LUCRATORI ÎNGRO­PAȚI DE VII — Roma. 24. — In urma unei explo­zii in minele din Woodward (Sta­­tele­ Unite) au rămas îngropat! a­­proape 100 minieri. Unificarea legislației Ce au făcut până acum conisiunile Proiectul noulu­i cod penal O legiune modernă Deși unificarea legislației este una din principalele condiții ale consolidării interne, ea a fost până acum nesocotită sau lăsată pe pla­nul al doilea de toate guvernele. In interval, problema a devenit din ce în ce mai arzătoare, astfel că gu­vernul nu se mai poate sustrage deslegării ei. Marile deosebiri care există în regimul civil ca și în le­gislația penală între diferitele pro­vincii, fac ca aplicarea legilor să fie foarte grea și foarte nesigură. Problemele de detaliu care se pun cu ocazia unificării legislației sunt însă atât de numeroase și de dificile, în­cât marea reformă nu poate fi îndeplinită de­cât cu multă precauție și cu studii aprofundate. Nimic n'ar fi mai primejdios de­cât o unificare pripită care să nesoco­tească moravurile și tradițiile ju­ridice ale diferitelor regiuni și să impună o serie de legi artificiale — așa cum odinioară s’a impus codul Napoleon. Dar începutul trebue fă­cut imediat și continuat cu cea mai mare stăruință. CE S’A FĂCUT PANA ACUM Sunt doi ani de când ministrul de justiție de atuni, regretatul Dem. Greceanu, dându-și seama de im­portanta deosebită a probleme) a instituit pe lângă departamentul său o comisiune legislativă. Această comisiune a fost prezi­dată de d. Corn­el­iu Manai­escu-Râm­niceanu și imediat după constituire s-a împărțit în subcomisiuni după specialități. Fiecare din aceste sub­­comisiuni urma să lucreze la re­dactarea nouilor proecte de coduri. In treacăt, fie zis, deși aceste co­­misiuni au fost formate din specia­liști de frunte, lucrările au progre­sat foarte încet. NOUL COD CIVIL Comisiunea pentru alcătuirea noului cod civil a terminat redac­tarea ante­ proectului care a și fost publicat în rexista ,,Tribuna Ju­ridică“. Membrii acestei comisiuni au delegat cu redactarea acestui ante-­proeot pe d. prof. Dem. Ale­­xandrescu den Universitatea din Iași. In anteproeotul său d. prof. Ale­­xandrescu, a luat multe dispoziții bune din codul civil al Ardealului și Bucovinei menținând structura generală a actualului cod civil din­­ vechiul regat. MAJORITATEA LA 25 ANI Se zice că guvernul actual își propu­ne să introducă în noua Constituție o mai largă și expeditivă răspundere mi­nisterială. Foarte bine și frumos. De ce atunci nu profită de ocazie spre a dovedi prin fapte aceste bune inten­­țiuni ale sale ? De zece luni guvernul liberal, fie prin presa lul, fie direct prin afirmările numeroase și reiterate ale unora din miniștri, ne denunță grozăvenii asupra actelor ilegale și incorecte ale suveran­lui trecut. Ultima, că la ministerul de Industrie s’au irosit ceva­ mai bine de cinci sute de milioane, e gogonată de tot. Și mai cu seamă în chestiuni de mânuire de bani publici trebuesc trași la răspundere miniștrii când cad în culpă. Deși Constituția iu ființa e pe punc­tul de a-și da duhul, ea e încă în vi­goare și într’ânsa se prevede răspun­derea ministerială. De ce guvernul nu cere urmărirea vinovaților ? Iată, ca mâine se deschid Corpurile legiuitoare. Dacă nici din sânul lor și nici din inițiativa guvernului nu va porni cererea de urmărire atunci din de comisiune deoarece mai există două una, ori a ne găsim ta­­ata u. in aceiași chestiune um aprofundat raport al d-lui Buzdugan, dek Curtea de casație. Subcomisiunile pentru alcătuirea noului cod comercial, de justiție militară, procedură civilă, drept constituțional nu și-au terminat pâ­nă acum lucrările. ALCĂTUIREA CODULUI PENAL Numai comisiunea pentru alcătu­irea noului cod penal, nu numai că și-a terminat lucrările aducând co­dului penal modificările necesare, dar a si revizuit toate textele pâr­ei generale ale codului penal. După terminarea întregei lucrări s’a dat cetire anteproeotului care a fi fost adoptat de comisiune. Deși unii caută să păstreze cel mai desăvârșit secret în jurul lu­crărilor acestei comisiuni totuși suntem în măsură să comunicăm principalele modificări aduse nou­lui cod penal. Comisiunea a căutat să păstreze în alcătuirea noului cod, principiile fundamentale ale școalei clasice cari sunt azi la baza tuturor legiui­rilor penale moderne ,și să nu țină seama mult re­­priciniiie goalei Noile dispozițiuni prevăzute în acest proect sunt interesante și vor mai provoca multe discusiuni. La regimul persoanelor se ridică majoritatea la 25 ml de la 21 ani cât era până acum. Dea­semeni se aduc multe modi­ficări în tutelă, curatelă, căsătorie ,1 mai cu seamă la divorț, unde se desființează divorțul prin consimți­­i mântui mutual. Noul proect conține multe­ dispo­ziții privitoare la cercetarea pater­­­­nitătei. Se admite aducerea dove­­­­zilor de paternitate pentru a asigu­­­­ra un trăi onorabil copiilor natu­­­­rali. Proectul întocmit de d. Dem. 1 Alexandrescu n’a fost încă adoptat­e positiviste a căror transferare în fost pentru introducerea pedepsei codul penal al lui Enrico Ferri nu a cu bătaie, însă după îndelungate dat rezultate mulțumitoare. MODELELE STRĂINE ÎNTRE­BUINȚATE Pentru redactarea noului cod pe­nal legiuitorii au avut în vedere principiile codului penal francez, ungur, italian, olandez, japonez, ante­proed­ul codului penal elve­țian redactat de Stoss precum și dezideratele congreselor penitenci­are ținite în ultimul timp. Prin modificările importante ce i s-au adus, noul cod penal, care rămâne a fi prezentat Parlamen­tului de către ministrul de justiție, poate fi considerat ca ultima expre­sie a științelor penale și poate sta în fruntea legiuirilor noastre. CE CUPRINDE NOUL COD In materie de pedepse s’a menți­nut sistemul codului panal din ve­chiul regat mărindu-se maximul în­chisoarei corecționale. S’a pus în discuție chestiunea pe­depsei cu moartea și comisiunea s’a pronunțat contra pedepsei cu moartea. Aceasta cu atât mai mult cu cât trebuiau așteptate hotărârile comisiunei pentru redactarea Con­­situției care avea să decidă dacă se menține sau nu textul constitu­ției care în mod imperativ oprește înființarea prin lege a pedepsei și moartea în afară de cazurile pre­văzute de codul justiției militare. PEDEAPSA CU BAT­AIA Unii membri ai comisimei au discusiuni și numai cu o mică ma­joritate s’a pronunțat contra pe­depsei cu bătaia. INFRACȚIUNILE SĂVÂRȘITE IN STRAPIATATE O vie discuție s’a ivit și în ju­rul pedepsitei delictelor săvârșite în străinătate. S’a trecut în ante-proect că pen­tru infracțiunile de acest gen se menține sistemul mixt. Vor fi pedepsiți și românii cari au săvârșit infracțiuni grave pre­cum și străinii cari la noi s’au fă­cut vinovați d­e infracțiuni împotri­va siguranței statulul, a creditului tărei sau a cetatea lor stabilite în țară. Prin texte precise se stabilește imunitatea agenților diplomatici și a Suveranilor străini, cari până a­­cum deși admise existau numai în virtutea uzanțelor internaționale. Com­isiunea a admis de asemenea acțiunea în decădere care are de scop pronunțarea incapacitătei îm­potriva acelor români cari au sufe­rit condamna­tiuni penale în străi­nătate. * Vom­ continua în numărul de mâine să arătăm modificările a­­duse. I« Nedetea Vorbe și fapte nei patente calomnii, ori că tot ce se plănuește ca reformă constituțională e o simplă jucărie sau o curată ipocri­zie. I. T. La tribunal Un împricinat a tras fo­curi de revolver la tribunal. Ziarele Judecătorul. — Ce argument mai a­­veți in sprijinul dv ? Imuri cina­tul. —Pe ăsta,. Femeile în parlamentul englez TREI ALESE Cele două femei deputate din ve­chea Cameră, au fost realese: lady Astor, (jos la dreapta) conservatoa­re independentă, și d-na Wink­in­­gham, liberală, partizană a lui As­quith (sus). Din cele 19 femei cari s'a­u pre­zentat in alegeri, numai una a fost aleasă: d-na Alberton, liberală (la stânga). Să-i tragem din căciulă Cine a crezut vre­ o­dată că inchhi­puirea omenească poate să fie mai di har de­cât realitatea n’are decât să se uite la halul în care a ajuns comisia Interimară a Capitalei și se va încre­dința că amar s’a înșelat. Nu cred sa existe pe lume cronicar, fie el un genit comic sau un tragedian shakespearian care să poată reda aidoma cele ce se petrec la primăria noastră. Până astăzi s’au încercat cu două sisteme în materie de gospodărie co­munală : ori consilii alese de guver­­ne, ori comisii interimare numite de guverne. Se zice că pe viitor va fi altfel, că se va amesteca și poporul în aceste gospodării, cu vot direct, egal, secret și proportional. Sa dea Domnul ca să iasă mai bine la Comune de­cât a eșit până în prezent pentru parlament Dar ce ne facem până atunci ? Căci astfel cum stau lucrurile ele nu mai pot dura. Evident că de­cât asa e pre­ferabil să nu fie nimeni la Comună, să rămâie văduvă de consilieri. Iară asta nu va voi s'o admită guvernul. Iată ce aș propune eu ca măsură interimară până ce votul universal ne va scăpa — dacă ne va scăpa — de comisiile interimare. Să se puie într’o căciulă o mie de nu­me la întâmplare și să se tragă 31 de bilete. De ce n'am încerca-o și pe aste g INDEX t i Citiți continuat« în pag. II-a) V­iața in Japonia Cele trei perioade Expoziții de pictură și concursuri poetice influenta europeană Cultura japoneză ne apare cu o viață materială specifică, cu o viață a socială plină de obiceiuri străine, e nouă, și mai ales cu o viață morală , care comportă o filosofie, o etică și o estetică atât de ciudată concep­țiilor noastre. Și pentru a fi înțelea­să, această cultură are nevoe, pe­­ lângă o întreagă serie de explicații, și de o cunoaștere a istoriei, și a ele­­­­mentelor exterioare care au influen­­­­țat-o, și care au determinat dezvol­­­­tarea ei. Istoria Japoniei este dominată de două mari evenimente care au transformat ideile și sentimentele­­ japonezilor, și au marcat deci două mari momente în evoluția culturii japoneze: introducerea civilizației chineze în sec. VI-lea, și apoi intro­­­­ducerea civilizației europene occi­­­­dentale, în mijlocul sec. XIX-lea. De aci trei mari perioade in isto­ria culturii japoneze: 1) perioada japoneză pură, cu o cultură spontană, originală și fără influente străine. 2) perioda influentei chineze, cu introducerea civilizației chineze: scriitura in sec. V-lea și budismul în sec. VI-lea. Ea joacă aproape ro­lul pe care l-a jucat vechia civiliza­­ție grecofintină in cultura europea­nă; iar budismul, rolul jucat la noi de introducerea creștinismului. 3) perioada influenței europene. Aceste trei perioade nu sunt per­fect distincte, căci evenimentele care le-au determinat nu au marcat o schimbare bruscă a ideologiei și a producțiilor artistico-literare. De a­­ceea japonezii împart cultura lor in 7 perioade, urmând principalele faze ale istoriei lor. I­n Prima perioadă începe de la origi­­nele imperiului și ține până în se­colul al VIII-lea după Christos. Poporul japonez, format din emi­granți mongoli și malaezi, duce o viață aproape nomadă, in care nu se poate vorbi de o cultură propriu zisă, și care se reduce la câteva cântece populare și la ritualuri sa­­­­cre șintoiste.­­Șintoismul e religia , pur japoneză). Marcând caracterele­­ lor native, neinflu­ențate de cultura­­ chineză și de efectele budismului,­­ acestea și-au păstrat până azi in­­­­treaga lor vitalitate. A doua perioadă. — Către începu­­­­tul secolului al VIII-lea Începe e­­­­poca de splendoare a culturii japo­­­­neze, cu strămutarea capitalei lu­i Nara, care dă numele său întregu­­­­lui secol al VIII-lea. Până și azi se­­ văd acolo vetigiile acestor progrese , monumente de artă datorite artiști­­i­lor coreeni, menite să dea strălucire­a noului cult budismul. Acum își au­­ origina: arhitectura în temple și­­ pagode, sculptura în mari monu­­­­mente de lemn și bronz, pictura mu­­­­rală, precum și sculptura miniatu­rilor în lemn Tot în acest secol de ,­ strălucire a artelor, se fondează pri­­­­ma universitate pentru răspândirea­­ culturii chineze, o universitate cu si­e] facultăți, istorie, literatură clasică,­­] drept ș’’ matematici Literatura apă­­­­rută din curiozități istorice și li­­e­rism, ia o dezvoltare uimitoare; in­­ special poezia, atât in formă cât și­­­ în fondul liric, ajunge culmi aproa­­­­­pe neegalate până azi. Cu drept cu­ e­vânt, deci, secolul Nara se va numi ți epoca de aur. ^ 4* n A treia perioadă. — Este epoca­­ clasică, cu mutarea capitalei la­­­ Kyoto, și ține sec. IX-lea, X-lea și a jumătate din XI-lea.­­ E caracterizată prin prosperitatea a, materială, cultura, socială și rafina­­m­­m­entul sufletului, care, toate trei, nu se dezvolta deopotrivă. jr împărații abandonă direcția poli- p]­tică familiei Fugioara, care negli­jează admb du stri­ fio dedându-se plă­cerilor. Curtea devine un­ loc de des­­i 0 fftrări, cu moravuri Mheret și lux, și­­ cu o atmosferă prielnică dezvoltării c, artelor. Damele de onoare și nobilii . Curții devin oameni de litere și est li toth prin organizarea de expoziții n* y pictură și concursuri poetice. Toț­i- acum (sec. X-lea), apar primele ziar­e­le japoneze, cărți cu impresii și ro­­­mane. •­ Dezvoltarea aceasta e ajutată și­­­ de progresele limbii naționale și fi­­l­­marea scriiturii japoneze Katakana și Hiragana, deosebită de cea chin­i­nezu­. Spiritul nou și ușor înclinat , spre frivolitate și frumos, ia locul­­ vechiului spirit arid, preocupat nu n­u­mai de cercetarea greoie a compo*­ni­zit­iilor chineze. De aceea cele mai­­i renumite capo-d’opere naționale i- sunt datorite in această epocă fe­­­­­meilor; la aceasta se adaugă și fap­­tul că, începând cu sec. XI-Iea, im­­­­­periul intră iotr’o perioadă de lupte civile. Puterea familiei Fugioar ® 0 cade odată cu această epocă Heiae 1 (Heian­gio e numele vechi al orașu­lui Kyoto), și capitala se strămută , la Kamakura.­­ A patra perioadă.­­ Prin căderea­­ familiei Fugioara, puterea im­perial­ă­lâ « restaurată, și începe Evul Me­­­diu japonez, caracterizat prin exer­­­citarea puterii efective de către cla­­­sa militară. Drept consecință, preo­cupările intelectuale dispar impreu­­nă cu influența chineză, din cauza­­ luptei împotriva pirateriilor de pe coastele Chinei și Coreei. Spiritul li­­­­terar și științific însă nu dispare cu­­ totul, grație călugărilor b­ud­iști. Da­r aceea din epoca feudală a Kamaku, , rol — care mai târziu a fost di­­­­­­trusă printr’un cataclism — n’au mai rămas decât două monumente de artă: un templu al­ zeului răz­boiului, și un imens Buda (Daibuzu), ce pare a privi la picioarele lui pul­berea gloriei umane. A cincea perioadă. Către sec. TII puterea imperială este iarăși cucer­e­rită de ș oguni (generalisim, un fel de vice-impărat), însă din cauza ri­valității a două familii de șoguni cari își revendică supremația, cea mai mare parte a acestei perioade , tot războinică și tulbure, până la deplina triumfare a familiei Așikaga, care reîntronează capitala la Kyoto. Producția literară se mărginește tot­­ la scrierile călugărilor și povestirilor cu caracter războinic. Către sfârșit însă pacea reinstalează curtea ele­gantă și artistă, în care triumfă două forme estetice originale, deri­vate de ceremoniala ceaiului, și care rămân creațiile cele mai originale ale artei japoneze. Arta grădinilor și a aranjamentu­lui­ florilor. Producția literară însă, după o stagnare de aproape 4 secole, renaște foarte timid. Un singur nou gen literar merită a fi menționat: drama lirică, cunoscută sub numele de No. A șasea perioadă este tulburată l­­a începutul ei de nouă lupte între șo­guni, și de apariția misionarilor por­tughezi și spanioli, care, odată cu descoperirea Japoniei în 1542, inva­dează Imperiul cu propaganda creșt­tinismului. Abia pe la 1600 reîncepe epoca de liniște, prin instalarea pe baze solide a marelui Șogunat To­­kungawa, și care dă Japoniei două secole și juni de pace și prosperitate, e cea mai frumoasă epocă a civiliza­­­ției japoneze. Odată cu pacea și mu­­tarea Capitalei la Edo (vechea denu­mire a orașului Tokyo,­ reîncepe e­­poca de strălucire artistică și inte­­lectuală. Trăsătura caracteristică a acesei epoci, atât de fecundă, este democratismul. Producția nu se mai adresează unei elite restrânse, ci mulțimea. Pe de o parte guvernă­­mântul se preocupă de dezvoltarea învățământului public, și pe de alta, prin prosperitatea economică, cărțile Arhitectură japoneză . Un templu din Kyoto

Next