Dimineaţa, decembrie 1922 (Anul 19, nr. 5776-5806)

1922-12-07 / nr. 5782

T­ BUCUREȘTI, Sărindar 8-rul S Pagini fondat Td 1904 de Const MUIE ANUL XIX­­ No. 5782 loi 7 Decembrie 1922 1 S ®u exemplarul în țari 2 Lel ex. în etrcinătate S­tei Duminecă s’s Inaugurat Casa Sindicatului Ziariștilor, tot Dumi­necă s-a deschis întâiul congres al presei din România întregită. A fost sărbătoarea și ziua presei, dar a fost și o sărbătoare naționali La inaugurarea Casei Sindicatu­lui a fost o mare sărbătoare, s A oficiat serviciul de sfințire (Mitropolitul primat in persoan) in­conjurat de alti inalți prelați. Ceea ce a fost un semn de atenție deo­sebită pentru presă. După sfârșirea slujbei religioase, mitropolitul Miron Cristea a ieș­it una din acele cuvântări ocazb­­­ile care nu va fi uitat. Atât ca inăltime de gândire, atât rea afirmare de simțiri alese cât s­i ca expunere d­arl bărbătească și Intr’o limbă de o perfectă puritate, înaltul prelat a spus presei cu­vinte care a trebuit să pătrundă În toate conștiințele. Nimic din cea ce a spus nu a fost de prisos­­i nimic nu a spus care să nu aibă deplină aprobare a intregei lumi gazetărești. ■ Presa rămâne adânc recunoscă­toare înaltului prelat O atențiune amabilă de care tre­ime să ținem seama, peste toate divergintele politice, este aceea a guvernului. Primul ministru era lângă rămășițele luptătorului d-rul Lucaci, de aceea firește, nu a fost fată, dar șapte miniștrii, d-nii Vintilă Brătianu, general Văitoia­­nu, Gheorghe Mârzescu, Vasile Sasu, Nistor C. Banu, I. Th. Flo­­rescu erau de fată. D-nii miniștrii lul. Constantinescu și dr. C. An­­­­ghelescu s’au scuzat pentru boală. Un reprezentant al guvernului, d. ministru al muncei, a luat cuvân­tul și rostit o cuvântare. Au fost mulți m­arii slujbași ai ța­rei, d. prefect al poliției d. director­i al poștelor și telegrafelor, direc­torul „Monitorului Oficial", recto­rul Academiei comerciale, repre­zentanții Artelor frumoase, in frunte cu directorul scoale! de bele arte. Tot! reprezentantu! presei a­­flate la București scriitori, artiști, etc. ! Dar fapt unic, fără precedent in lumea civilizată, numai primăria­­Capitalei, nu a găsit nimerit ca să­­ fie de fată. In toate tările, care se numără printre țările europene,­­primăria orașului in care se tine Irtâhti Congres al intregei prese,­­ar fi ținut ca la o datorie de bună găzduitoare, să facă onorurile casei. Este drept, însă, că din cauza vicisitudinilor care apasă asupra ța­rei, Capitala României nu are încă o administrație comunală normală. Este singura scuză. După inaugurarea Casei Sindi­catului, care este un monument demn de presa României Întregite, s’a deschis Congresul, în această casă a Presei, fiindcă este, în ade­văr a presei întregi. Despre congres, despre lucrările săvârșite, despre discuțiile urmate, despre rezoluțiile votate vom vorbi mai târziu atunci când progresul se va închide. Astăzi sunt dator, ca calitatea mea de președinte al Sindicatului Ziariștilor din București, să spun In public încă câteva lucruri cari nu intrau in cadrul sărbătoarei I­­naugurale. Să spun­ în treacăt câ­teva lucruri care trebuesc știute. Palatul Sindicatului Ziariștilor, casă care astăzi valorează, cel pu­țin 15 milioane și pentru clădirea căruia s’au cheltuit șapte, a fost Înălțat fără nici o donațiune, afară de teren. Cu mijloacele dobândite momai prin creditul nostru și prin presti­giul presei am putut lupta și am putut izbuti Casa nu este încă de­finitiv sfârșită, datoriile noastre sunt însemnate, dar cu solidarita­te, cu muncă și mai departe și cu o administrațiune cinstită, mai des, vom Izbuti Sindicatul Ziariștilor, a avut și norocul de a găsi câțiva ziariști de­votați cauzei care să pună umărul și inima. A avut pe Alexandru Ciurcu care a fost un începător și grație stăruinței căruia am dobân­dit terenul A avut pe Ion Proco­­piu care a început clădirea. Are pe Simon Pauker care a avut pricepe­rea, stăruința și devotamentul. Ter­minarea palatului i se datorește lui. Și acum după sărbătoare, iarăși ia muncă, CONST. BACALEASA Nițică filantropie Un turcerad pe care an unii gândeș­te f! !« alții — «moara lui întru­cât bolnavii sunt, un genere și «su oare­care cuvânt egoiști — propune ca pentru c omobaterea acesta­ ütegei, «ars a luat la noi proporții uriașe, poate unice tu Europa, sa se recur­gă la noi taxe și impuneri. Mit tem că sistemul wi-I bun, chiar dacă n'ar fi decât argumentul că nu­de­­obște taxele și impunerile lovesc in cei nevoiași, astfel «ci tuberculoșii frecvenți mai ales in sărăcim», ar plăti tot el pentru dânșii. Cel mult dacă s‘ar aplica" aceste taxe exclusiv pe lux, pe viții, pe ma­nii și pe risipi evidente. Dar cei rău­voitori și pestriți la mare sunt în sta­re să se vindece de toate astea vă­zând ca taxele ce-i lovesc slujesc la un­­ sop binefăcător. Cred că vechiu­l sistem, acela de a face apel. Insă un apel Îndelung stă­ruitor și bine argumentat*la inimile generoase, la sufletele caritabile și la mințile luminate, cari insă se bucură și de o pungă plină, ceea ce se întăm­plă, e cel mai bun. E sistemul cu care strămoșii noștri au fundat spitale, ospicii, burse, instituții culturale și altele. Modul acesta mai prezintă și avan­tajul că dispensarul­, sanatoriile și căutările pe-acasă, cu medicamente și hrană, e'ar face nu de stat, care-1 știm cât­ prețuește când se amestecă in câte ceva, el de particulari. Ce-ați zice de un grup de doamne tinere, frumoase, inteligente, bune, suflete alese, care ar lua chestia in mână și ar porni cu ocheta, timp În­delungat, dela un capăt la altul al țării ! Ar fi pentru ele un admira­bil scop filantropic, plus unul social și patriotic din cele mai exltm­ira­bile. ______________ INDEX Mizerabilii Cea mai frumoasă, mai avântată și mai cuceritoare poveste de aven­tură romantică, poveste care rămâ­ne în acelaș timp, o minuțioasă și exactă descripție a vremei in care a­­lunea epopeea napoleoniană, — f­ără îndoială „Mizerabilii". Viața fai­mosului ocnaș Val­ean, cu căderile ei cele mai triste, cu neastâmpărul ei cumplit, cu pasiunile ei de ura­gan și cu acea măreție eroică ce se păstrează in noroi ca și pe culmile sacrificiului de sine,—viața lui Jean Valjean constitue romanul de aven­turi, cel mai uriaș din câte s'au scris până azi E opera capitală a regelui poesiei franceze,­­ Victor Hugo. Cititorul român a fost până azi pă­­gubit de o lectură ce nu trebuia să-l lipsească. O editură bine inspirată a­­nunță publicarea în fascicule a mi­nunatei povești „Mizerabilii " e povestea a o mie și una de nopți ale vieții moderne. E tragedia societății contemporane În­fățișată cu eroi culeși din mijlocul nostru, din nevoile și căderile triste la cari asistăm zilnic. Iată de ce trebue să am recunos­cători celor ce s’au gândit să dea ce­titorului, pentru serile lungi de iar­nă cari încep cea mai desfătătoare și instructivă lectură din câte se pot dobândi. Vs. Taxă de intrare O inovație a născocit patronul u­­nei cafenele din str. Lipscani, foarte frecventatâ de remizieri, cartieri și „bursieri". Se rulau în localul lui milioane de lei. In graba tranșării afacerilor, cliențiî­­nsă nici nu se mai gândeau să consume ceva, astfel că patronul cafenelil, nu se înfrupta cu nimic din bănetul pe care negustorii de valute și acțiuni și-l treceau din mână la mână. Soluția a fost simplă și genială: o taxă de intrare de 5 lei pentru oricine intră |n cafenea. Remizierii au protestat bancherii au propus boicotul, deocamdată însă „clienții" plătesc taxă de intrare ca la specta­col, căci cafeneaua și-a făcut renu­­mele de loc de întâlnire al „valuta­rilor“ și e greu să se schimbe sediul. H .MM Literar1 Pe stradă — N*am un lemn cu care să-mi Încălzesc o mâncare... — Mănâncă Icre negre, că alea nu mănâncă reel- România și strâmtorile Punctul de vedere românesc la conferința din Lausanne Intervievat nostra en <L C. Diamandi (Dela reprezentantul nostru) Bemrtvage- Ouchy, 4 Decem­brie, ora 17. — Al doilea delegat român, d. Diam­andi, președintele comisîi­ei pentru eșire a la Marea Egee și al subcomisiei teritoriale, care în ședințele aliaților despre cad v’am vorbit Intr’o telegramă precedentă, a susținut punctul de vedere românesc, mi-a făcut astăzi următoarele declarații: Interesele României la strâmtori sunt atât de im­portante, in­cât putem spune ca noi suntem sta­tul cel mai interesat. Ma­rea liberă înseamnă pen­tru noi continuarea Du­nării. întregul nostru re­gim economic depinde de Libertatea strâmtorilor Turcii, cu cari noi dorim sf­ trăim In relațiile cele mai priete­nești. Invoaca in favoarea tezei lor necesitatea suveranității. A­­cest sentiment, respectabil de alt­fel, nu trebue­insă să facă suve­ranitatea lor dăunătoare suvera­nității altor state. Bacă s’ar da unei singure pu­teri cheia strâmtorilor, aceasta va dicta celorlalte viața econo­mică, socială și chiar politică. Noi am fi puși in imposibilitate de a avea alianță cu vre­ un stat maritim, căci al­ta ne-ar putea veni in ajutor. Libertatea strâmtorilor este un Interes mondial și ca atare trebue să se păstreze acestei chestiuni caracterul mondial, eșiru­rile D. DIAMANDI irea la mare. Strâmto­­rii sânt in realitate de­cât un simplu accident ge­ograf­ic, cari nu pot schim­ba caracterul Mării negre de marea liberă. Soluția practică In ce privește aplicarea practică a libertății strâmtori­lor, România fără a preciza o formulă rigidă, crede că o comisie locală Internațională compusă din reprezentanții Angliei, Franței, Italiei, Japoniei, Rusiei, Turciei, Bulgariei, Serbiei și Ro­mâniei, cu drepturi absolut egale și inspirate de principiile arătate, ar fi soluția cea mai potrivită. Această comisie ar trebui să aibă un control efectiv și real. Î n această propunere Romania este animată de dorința afirmată permanent, de a face o politică pacifică. Asigurarea păcii este interesul predomi­nant­ asupra formulei bine înțeles că se pot face concesiuni. Dezarmarea aeriană și navală» Delegația noastră la conferința dela Genova, din care făceam de asemenea parte, continuă d. Dia­­mandi a fost inspirată­­ la ace­leași sentimente. D. Brăd­eanu, primul delegat al Românniei la acea conferință, luând savantul la discuiia asu­pra pactului de neagresiune), a declarat că noi suntem gata a semna un pact permanent în a­­cest sens. Delegația română la actuala conferință a propus, in spiritul aceleiași politici, prin șeful ei, d. Duca, dezarmarea aeriană și na­­vală a Mării Negre. Prin aceasta, d. Duca este convins că servim pe lângă cauza directă a Româ­niei și cauza dezvoltării generale normale și Interesul păcii Turcii ar trebui să-și dea una. Ind­ee d. Diamond? că mă­surile propuse de noi au un ca­racter permanent și la timp le-ar putea folosi și for­mat bine, de­cár dacă s’ar lua după o con]uc­­tură politică momentană, care poate fi numai vremelnică, după cum se întâmplă de obiceia. »MP ANTISEMITE DIN TARA 1 monlfestctle studzrîeDsrd A cui e vina? Lun­î seara mai mulți studenți au manifestat ostil in fata câtorva re­dacții. Intre aceste redacții, firește, este și a noastră, a ziarelor „Ad­y­­vĕrul“ și „Dimineața”. Studenții în chestie au crezut că trebuie să-și răzbune colegii de la Cluj, a căror faptă noi am dezaprobat-o. Nu vom da incidentului alte pro­­norfii decât acele pe cari le meri­tă. După cum am spus-o și în alte ocazii, când nu eram în joc, dreptul de-a manifesta e sfânt, și nu noi vom căuta să-l știrbim. Dar mani­festațiile trebue să aibă amimi­ margini. Spargerea de geamuri ruperea de urme și alte „gesturi" de acest fel nu onorează pe autorii lor și nu pot fi îngăduite. Vina insă nu este in primul loc a acelor studenți. Principalii vino­vați sunt instigatorii lor, printre cari, din nefericire, se găsesc si profesori, in frunte e — deși se ti­ne în umbră — este maniacul pla­giator A. C. Cuza de la Iași, omul care, de jumătate secol, aleargă după o situație politică, și nu tot­deauna o caută pe căi necinstite, fiindcă pe altă cate n’ar putea s’o capete. Dar o vină și mai mare o are guvernul. Cel dintâi chemat să ga­ranteze și să menție ordinea, — el este acela care, și prin ce face și prin ce nu face, întețește­­ tulbura­­rea. E în afară de orice îndoială că guvernul poate — când vrea — să asigure liniștea, să împiedice ex­cesele. La Cluj guvernul n’a vrut, și n’a vrut nici luni seara, la Bu­curești. Lucrul acesta e clar. Dar și prin presa oficioasă gu­vernul, având clezul că dezaprobă actele de dezordine, in realitate le încurajează. Lucrul acesta o face de luni de zile, adică tocmai din momentul în care am începu să-l atragem atenția asupra agitațiilor clandestine ce se practică și a tul­burărilor puse la cale in toată tara. Lucrul acesta guvernul îl face și prin Viitorul de aseară. Intr’o nou­­­­ă­ comunicat în care vorbește de manifestația de Luni seara, ziarul oficios dezaprobă in câteva rânduri actul săvârșit de studenți, dar in­tri un număr împătrit de rânduri a­­runcă amenințări unor ziare, fără să le numească de altfel, acuzân­­du-le că lucrează împotriva cau­zei românești’. Se înțelege că din asemenea comunicate agitatorii trag concluziile ce le convin lor el înțeleg că bine tac ce tac — și deci continuă. Trebue să umbli mult $*­ bine ca să găsești un guvern cu așa jude­cată. Procedarea guvernului sea­mănă grozav­a provocare. N­ atra­gem încă o dată atenția că datoria lui e să vorbească mai puțin și să lucreze mai serios. Tulburările trebue să înceteze, și guvernul le poate opri în orice moment, cu toată blândețea. Nu e nevoie de rici o asprime — încă. Mai târziu insă va trebui, dacă mă­surile cuvenite nu se țin din vreme. GR. DAMIAN o întrunire tiradă la cantina stu­denților in medicină din București, s’au considerat îndreptățiți să se ducă în fata diverselor redacții de ziare manifestând simpatie sau o­­stil, după cum sta aprobat sau mu agitațiile colegiilor de la Cluj. In această privință, d. Iorga, a făcut următoarea declarație azi la Congresul presei: Eu consider orice acțiune vio­lentă contra unei manifestații de opinii din partea oricărei categorii de cetățeni ca un delict. Iar ca profesor de universitate pot să spun că n’am Învățat nici­odată pe elevi un asemenea lucru. k n, Iorga și manifestațiile studenților Citim în „Neamul Românesc". Agitațiile antisemite studențești iau proporții. Din inițiativa nu știm cărei oficine, o samă de studenți, după ce s’mi crmsfăimt reciproc la O declarație a ministrului instrucțiunei D. ministru Anghelescu In au­­dienta acordată delegationei stu­denților evrei din intreaga țară, a răspuns că numerus clausus nu va putea fi nici­odată discutat pentru a fi introdus in universitățile noas­tre, de asemenea că dezaprobă manifesta­țiunile recente, cari nu fac decât să coboare prestigiul țării. Congresul presei și manifestațiile In ședința de ori dimineață a con­gresului presei s’a votat ca unanimi­tate o moțiune propusa de d. I. D. Atanasiu in numele sindicatului presei din Oltenia și Banat, prin care presa iși spune cuvântul față de excesele din ultimul timp. Con­­gresul atrage studențimel atenția că asemenea fapte fac rău prin Însăși comiterea lor, țare, de­oarece rup legăturile dintre toți ai patriei, ceia ce păgubește propășirea României Meri. Viața In Japonia Credințe populare si superstiții Jing'a, gimnastica respiratorie și Descântecele Statui cari vindecă de dureri de dinți si dragoste Supersilfia formează substratul sufletului uman: ea face parte in­­tegrantă din natura omenească, in așa grad­ încât o găsim la toate popoarele din toate timpurile și de pretutindeni, dela cele mai primi­­tive, până la cele mai civilizate. Individul, dela cel mai incult până la savant, are în el un fond atavic de superstiție, iar deosebirea de la unul la altul e numai chestie de grad. In funcție de naivitate sau de ipocrizie. Se și zice doar — cu o bun­ă dreptate — că „incre­dulul e cel mai credul". Poporul Japonez e puțin religios, în schimb, e foarte superstițios. Tot bagajul de credințe populare și superstiții, formează alt material cât se poate de util pentru studie­rea sufletului acestui popor. Șintoismul a fost totdeauna plin de formule de superstiție și practi­ce magice de tot felul. Origina lor e foarte îndepărtată: popoarele autohtone aveau dei­a pe ale lor, când hoardele de năvălitori—Ma­­lezii de la Sud și Mongolii de la Vest—le-a împrumutat pe acestea, aducând un plus superstițiile asia­tice. Iar între aceste superstiții, cea mai importantă este magia, arta de a produce efecte surprin­zătoare și miraculoase, cu mijloa­ce supranaturale. Și astăzi mai găsești în Ja­ponia unele secte șintoiste ca­re practică magia. Pentru e­­le, Amaterasu nu e numai divinita­tea principală, ci și divinitatea mam­ă a tuturor zeilor secun­dari și a oamenilor, totuși omul nu intră în legătură cu această divini­tate decât în stare de extaz, lată­­ne deci în plin misticism. Obscuri­tatea misterioasă cu care divinita­tea e acoperită, purificatiile, prac­ticile magice, descântecele, toate la un loc produc asupra fidelilor a­­devărate crize religioase, și care, în acest mediu special, trec drept pietate religioasă. Unele secte șintoiste pot furniza mijloace de a comunica cu divini­tatea, iar unul din mijloace e ma­gia. Terapeutica magică cuprinde două practice: gimnastica respira­toare, luată de la secta chineză ta­­oism, și descântecele. Prin aceste două mijloace, credinciosul se um­ple de yold­, adică de un fluid di­vin ce emană din zeița Amaterasu, și se vindecă de orice boală; mai mult, nu sunt prea rare cazurile când se poate învia un mort Sunt multi credincioși cari vin la tem­plu să facă această cură, dar par­tea interesantă e că printre acești credincioși sunt și japonezi con­vertiți la creștinism . Și acum, iată în ce constă această „cură“: Credinciosul sade jos „é­ta ja­­ponaise“, pronunță cuvinte sacre, și respiră foarte adânc, așa cum trebue să faci când te ascultă doc­torul la piept. Adaug că și secta budistă Zen întrebuințează această respirație, umflând burta cât mai m­ult, și păstrând o atenție extra­­încordată, ca tot timpul burta și na­sul să fie în aceeaș linie verticală; de aci halucinație și alte fenomene morbide, care sunt apanagiul ne­vrozei; credinciosul pierde senza­ția sumei externe, respirația îi sue­­ră, vocea îi e răgușită, schimbată, spasmul extazului devine iminent, și totul anunță că yokei, binefăcă­torul suflu al zeiței Amaterasu, s’p, coborât peste ei. Gimnastica respiratorie se com­­­plec­tea­ză cu descântece care în­­cep cu: „o zeul X, o zeul Y...“ si urmează cu ritul șintoist de unde a luat descîntecul; secta nu face de­cât să’l explice. Gimnastica respiratorie, unită cu descântece, devine un exercițiu de auto-suerestie, când operatorul vine cu toată pompa cultului, fiind de altfel foarte bine plăti­t Japonezi! cult! n’au o bună părer verde aceste secte, pe care le cali­­fică de „imorale și dem­arate" Mai muțt mi veni ui caut? să modereze zelul superstițioșilor și să salveze drepturile medic­ii. Biroul cul­turii­ dăduse de mult e adresă, în care spunea, între sitele, că „e permis ca în trecut să se facă rugăciuni și descântece, însă numai asupra ce­lor care cer, nu mai e permis să s­e oprească credincioșilor medicamen­te. E! e foarte regretabil că se ris­că astfel viata credincioșilor: pe viitor se vor tui măsurî...’" etc. Căci iată, în adevăr, In ce constă Încălcarea drepturilor medicinei. Fiecare statue are specialitatea sa de vindecare : boli de stomac, reumatism, dureri de cap. și a­șa mai departe. Doctori! din lumea întreagă se trudesc să vindece tu­șea: or. o sectă budistă a găsit re­mediul , e destul să te duci la tem­plul Fukagana unde e statuia lui Oizo: $! când te apucă criza, sunt un clopote! cât timp tine tușea, re­pet! ședința de nouă ori, și dacă cumva ai uitat odată să las! acolo moneda ce o datorez! ..statueie trebuie să reîncep! ședințele de a­­cope, cele precedente fiind inefi­cace. Zeu! Fudo e im­oculist de marcă. Enoki-Lama pentru durere de d'ntî rivalizează cu ce! mai mare den­tist!. Aht! credincios! spun secre­tele lor la urechia statuei Oizo din templul Otomioin, care e in parcul Ueno din Tokyo. Statuia ascultă păsul oamenilor spus în taină, și in­tervine uneori chiar în chestii deli­cate de dragoste, bine ’«teles dacă credinciosul n'a uitat onorariul ce­ datorează „statue!" S’ar lungi la infinit articolul de-ar fi să enumăr toate superstițiile po­pulare. Țăranii se tem de vulpe (Kitm­e), $! imeor! $1 de viezure, al căror spirit Intră la om și-l chimie (epilepsie) $f de care nu scapă de­cât cu practice magice. Casele tre­­buesc clădite în anumite direcții după anotimp, iar direcțiile­­ aste sau nefaste sunt cunoscute numai de preot! * In afară de preot! două clase de indivizi trăiau din specularea spiritului de superstiție : yamabusi, cari practicau ascetismul, și prin delir, cu convulsiuni spasmodice, spuneau soarta credincioșilor: $­­ekisa, ghicitori!, despre cari voi­ povești în numărul viitor. IOAN TIAIUȘ * Demisia noului cabinet pe^ugte Lafayette, 5. — Noul cabinet Silva din Portugalia este demisionar; el a considerat alegerea la presi<len­ta Cameril, a candidatului opoziției, ca echivalenta cu un vot de neîn­credere. Prezidentul Almeida a refu­zat să accepte demisia inainte de a consulta pe leaderii partidelor„

Next