Dimineaţa, decembrie 1922 (Anul 19, nr. 5776-5806)
1922-12-07 / nr. 5782
T BUCUREȘTI, Sărindar 8-rul S Pagini fondat Td 1904 de Const MUIE ANUL XIX No. 5782 loi 7 Decembrie 1922 1 S ®u exemplarul în țari 2 Lel ex. în etrcinătate Stei Duminecă s’s Inaugurat Casa Sindicatului Ziariștilor, tot Duminecă s-a deschis întâiul congres al presei din România întregită. A fost sărbătoarea și ziua presei, dar a fost și o sărbătoare naționali La inaugurarea Casei Sindicatului a fost o mare sărbătoare, s A oficiat serviciul de sfințire (Mitropolitul primat in persoan) inconjurat de alti inalți prelați. Ceea ce a fost un semn de atenție deosebită pentru presă. După sfârșirea slujbei religioase, mitropolitul Miron Cristea a ieșit una din acele cuvântări ocazbile care nu va fi uitat. Atât ca inăltime de gândire, atât rea afirmare de simțiri alese cât si ca expunere darl bărbătească și Intr’o limbă de o perfectă puritate, înaltul prelat a spus presei cuvinte care a trebuit să pătrundă În toate conștiințele. Nimic din cea ce a spus nu a fost de prisosi nimic nu a spus care să nu aibă deplină aprobare a intregei lumi gazetărești. ■ Presa rămâne adânc recunoscătoare înaltului prelat O atențiune amabilă de care treime să ținem seama, peste toate divergintele politice, este aceea a guvernului. Primul ministru era lângă rămășițele luptătorului d-rul Lucaci, de aceea firește, nu a fost fată, dar șapte miniștrii, d-nii Vintilă Brătianu, general Văitoianu, Gheorghe Mârzescu, Vasile Sasu, Nistor C. Banu, I. Th. Florescu erau de fată. D-nii miniștrii lul. Constantinescu și dr. C. Anghelescu s’au scuzat pentru boală. Un reprezentant al guvernului, d. ministru al muncei, a luat cuvântul și rostit o cuvântare. Au fost mulți marii slujbași ai țarei, d. prefect al poliției d. directori al poștelor și telegrafelor, directorul „Monitorului Oficial", rectorul Academiei comerciale, reprezentanții Artelor frumoase, in frunte cu directorul scoale! de bele arte. Tot! reprezentantu! presei aflate la București scriitori, artiști, etc. ! Dar fapt unic, fără precedent in lumea civilizată, numai primăriaCapitalei, nu a găsit nimerit ca să fie de fată. In toate tările, care se numără printre țările europene,primăria orașului in care se tine Irtâhti Congres al intregei prese,ar fi ținut ca la o datorie de bună găzduitoare, să facă onorurile casei. Este drept, însă, că din cauza vicisitudinilor care apasă asupra țarei, Capitala României nu are încă o administrație comunală normală. Este singura scuză. După inaugurarea Casei Sindicatului, care este un monument demn de presa României Întregite, s’a deschis Congresul, în această casă a Presei, fiindcă este, în adevăr a presei întregi. Despre congres, despre lucrările săvârșite, despre discuțiile urmate, despre rezoluțiile votate vom vorbi mai târziu atunci când progresul se va închide. Astăzi sunt dator, ca calitatea mea de președinte al Sindicatului Ziariștilor din București, să spun In public încă câteva lucruri cari nu intrau in cadrul sărbătoarei Inaugurale. Să spun în treacăt câteva lucruri care trebuesc știute. Palatul Sindicatului Ziariștilor, casă care astăzi valorează, cel puțin 15 milioane și pentru clădirea căruia s’au cheltuit șapte, a fost Înălțat fără nici o donațiune, afară de teren. Cu mijloacele dobândite momai prin creditul nostru și prin prestigiul presei am putut lupta și am putut izbuti Casa nu este încă definitiv sfârșită, datoriile noastre sunt însemnate, dar cu solidaritate, cu muncă și mai departe și cu o administrațiune cinstită, mai des, vom Izbuti Sindicatul Ziariștilor, a avut și norocul de a găsi câțiva ziariști devotați cauzei care să pună umărul și inima. A avut pe Alexandru Ciurcu care a fost un începător și grație stăruinței căruia am dobândit terenul A avut pe Ion Procopiu care a început clădirea. Are pe Simon Pauker care a avut priceperea, stăruința și devotamentul. Terminarea palatului i se datorește lui. Și acum după sărbătoare, iarăși ia muncă, CONST. BACALEASA Nițică filantropie Un turcerad pe care an unii gândește f! !« alții — «moara lui întrucât bolnavii sunt, un genere și «su oarecare cuvânt egoiști — propune ca pentru c omobaterea acesta ütegei, «ars a luat la noi proporții uriașe, poate unice tu Europa, sa se recurgă la noi taxe și impuneri. Mit tem că sistemul wi-I bun, chiar dacă n'ar fi decât argumentul că nudeobște taxele și impunerile lovesc in cei nevoiași, astfel «ci tuberculoșii frecvenți mai ales in sărăcim», ar plăti tot el pentru dânșii. Cel mult dacă s‘ar aplica" aceste taxe exclusiv pe lux, pe viții, pe manii și pe risipi evidente. Dar cei răuvoitori și pestriți la mare sunt în stare să se vindece de toate astea văzând ca taxele ce-i lovesc slujesc la un sop binefăcător. Cred că vechiul sistem, acela de a face apel. Insă un apel Îndelung stăruitor și bine argumentat*la inimile generoase, la sufletele caritabile și la mințile luminate, cari insă se bucură și de o pungă plină, ceea ce se întămplă, e cel mai bun. E sistemul cu care strămoșii noștri au fundat spitale, ospicii, burse, instituții culturale și altele. Modul acesta mai prezintă și avantajul că dispensarul, sanatoriile și căutările pe-acasă, cu medicamente și hrană, e'ar face nu de stat, care-1 știm cât prețuește când se amestecă in câte ceva, el de particulari. Ce-ați zice de un grup de doamne tinere, frumoase, inteligente, bune, suflete alese, care ar lua chestia in mână și ar porni cu ocheta, timp Îndelungat, dela un capăt la altul al țării ! Ar fi pentru ele un admirabil scop filantropic, plus unul social și patriotic din cele mai exltmirabile. ______________ INDEX Mizerabilii Cea mai frumoasă, mai avântată și mai cuceritoare poveste de aventură romantică, poveste care rămâne în acelaș timp, o minuțioasă și exactă descripție a vremei in care alunea epopeea napoleoniană, — fără îndoială „Mizerabilii". Viața faimosului ocnaș Valean, cu căderile ei cele mai triste, cu neastâmpărul ei cumplit, cu pasiunile ei de uragan și cu acea măreție eroică ce se păstrează in noroi ca și pe culmile sacrificiului de sine,—viața lui Jean Valjean constitue romanul de aventuri, cel mai uriaș din câte s'au scris până azi E opera capitală a regelui poesiei franceze, Victor Hugo. Cititorul român a fost până azi păgubit de o lectură ce nu trebuia să-l lipsească. O editură bine inspirată anunță publicarea în fascicule a minunatei povești „Mizerabilii " e povestea a o mie și una de nopți ale vieții moderne. E tragedia societății contemporane Înfățișată cu eroi culeși din mijlocul nostru, din nevoile și căderile triste la cari asistăm zilnic. Iată de ce trebue să am recunoscători celor ce s’au gândit să dea cetitorului, pentru serile lungi de iarnă cari încep cea mai desfătătoare și instructivă lectură din câte se pot dobândi. Vs. Taxă de intrare O inovație a născocit patronul unei cafenele din str. Lipscani, foarte frecventatâ de remizieri, cartieri și „bursieri". Se rulau în localul lui milioane de lei. In graba tranșării afacerilor, cliențiînsă nici nu se mai gândeau să consume ceva, astfel că patronul cafenelil, nu se înfrupta cu nimic din bănetul pe care negustorii de valute și acțiuni și-l treceau din mână la mână. Soluția a fost simplă și genială: o taxă de intrare de 5 lei pentru oricine intră |n cafenea. Remizierii au protestat bancherii au propus boicotul, deocamdată însă „clienții" plătesc taxă de intrare ca la spectacol, căci cafeneaua și-a făcut renumele de loc de întâlnire al „valutarilor“ și e greu să se schimbe sediul. H .MM Literar1 Pe stradă — N*am un lemn cu care să-mi Încălzesc o mâncare... — Mănâncă Icre negre, că alea nu mănâncă reel- România și strâmtorile Punctul de vedere românesc la conferința din Lausanne Intervievat nostra en <L C. Diamandi (Dela reprezentantul nostru) Bemrtvage- Ouchy, 4 Decembrie, ora 17. — Al doilea delegat român, d. Diamandi, președintele comisîiei pentru eșire a la Marea Egee și al subcomisiei teritoriale, care în ședințele aliaților despre cad v’am vorbit Intr’o telegramă precedentă, a susținut punctul de vedere românesc, mi-a făcut astăzi următoarele declarații: Interesele României la strâmtori sunt atât de importante, incât putem spune ca noi suntem statul cel mai interesat. Marea liberă înseamnă pentru noi continuarea Dunării. întregul nostru regim economic depinde de Libertatea strâmtorilor Turcii, cu cari noi dorim sf trăim In relațiile cele mai prietenești. Invoaca in favoarea tezei lor necesitatea suveranității. Acest sentiment, respectabil de altfel, nu trebueinsă să facă suveranitatea lor dăunătoare suveranității altor state. Bacă s’ar da unei singure puteri cheia strâmtorilor, aceasta va dicta celorlalte viața economică, socială și chiar politică. Noi am fi puși in imposibilitate de a avea alianță cu vre un stat maritim, căci alta ne-ar putea veni in ajutor. Libertatea strâmtorilor este un Interes mondial și ca atare trebue să se păstreze acestei chestiuni caracterul mondial, eșirurile D. DIAMANDI irea la mare. Strâmtorii sânt in realitate decât un simplu accident geografic, cari nu pot schimba caracterul Mării negre de marea liberă. Soluția practică In ce privește aplicarea practică a libertății strâmtorilor, România fără a preciza o formulă rigidă, crede că o comisie locală Internațională compusă din reprezentanții Angliei, Franței, Italiei, Japoniei, Rusiei, Turciei, Bulgariei, Serbiei și României, cu drepturi absolut egale și inspirate de principiile arătate, ar fi soluția cea mai potrivită. Această comisie ar trebui să aibă un control efectiv și real. Î n această propunere Romania este animată de dorința afirmată permanent, de a face o politică pacifică. Asigurarea păcii este interesul predominant asupra formulei bine înțeles că se pot face concesiuni. Dezarmarea aeriană și navală» Delegația noastră la conferința dela Genova, din care făceam de asemenea parte, continuă d. Diamandi a fost inspirată la aceleași sentimente. D. Brădeanu, primul delegat al Românniei la acea conferință, luând savantul la discuiia asupra pactului de neagresiune), a declarat că noi suntem gata a semna un pact permanent în acest sens. Delegația română la actuala conferință a propus, in spiritul aceleiași politici, prin șeful ei, d. Duca, dezarmarea aeriană și navală a Mării Negre. Prin aceasta, d. Duca este convins că servim pe lângă cauza directă a României și cauza dezvoltării generale normale și Interesul păcii Turcii ar trebui să-și dea una. Indee d. Diamond? că măsurile propuse de noi au un caracter permanent și la timp le-ar putea folosi și format bine, decár dacă s’ar lua după o con]uctură politică momentană, care poate fi numai vremelnică, după cum se întâmplă de obiceia. »MP ANTISEMITE DIN TARA 1 monlfestctle studzrîeDsrd A cui e vina? Lunî seara mai mulți studenți au manifestat ostil in fata câtorva redacții. Intre aceste redacții, firește, este și a noastră, a ziarelor „Adyvĕrul“ și „Dimineața”. Studenții în chestie au crezut că trebuie să-și răzbune colegii de la Cluj, a căror faptă noi am dezaprobat-o. Nu vom da incidentului alte pronorfii decât acele pe cari le merită. După cum am spus-o și în alte ocazii, când nu eram în joc, dreptul de-a manifesta e sfânt, și nu noi vom căuta să-l știrbim. Dar manifestațiile trebue să aibă amimi margini. Spargerea de geamuri ruperea de urme și alte „gesturi" de acest fel nu onorează pe autorii lor și nu pot fi îngăduite. Vina insă nu este in primul loc a acelor studenți. Principalii vinovați sunt instigatorii lor, printre cari, din nefericire, se găsesc si profesori, in frunte e — deși se tine în umbră — este maniacul plagiator A. C. Cuza de la Iași, omul care, de jumătate secol, aleargă după o situație politică, și nu totdeauna o caută pe căi necinstite, fiindcă pe altă cate n’ar putea s’o capete. Dar o vină și mai mare o are guvernul. Cel dintâi chemat să garanteze și să menție ordinea, — el este acela care, și prin ce face și prin ce nu face, întețește tulburarea. E în afară de orice îndoială că guvernul poate — când vrea — să asigure liniștea, să împiedice excesele. La Cluj guvernul n’a vrut, și n’a vrut nici luni seara, la București. Lucrul acesta e clar. Dar și prin presa oficioasă guvernul, având clezul că dezaprobă actele de dezordine, in realitate le încurajează. Lucrul acesta o face de luni de zile, adică tocmai din momentul în care am începu să-l atragem atenția asupra agitațiilor clandestine ce se practică și a tulburărilor puse la cale in toată tara. Lucrul acesta guvernul îl face și prin Viitorul de aseară. Intr’o nouă comunicat în care vorbește de manifestația de Luni seara, ziarul oficios dezaprobă in câteva rânduri actul săvârșit de studenți, dar intri un număr împătrit de rânduri aruncă amenințări unor ziare, fără să le numească de altfel, acuzându-le că lucrează împotriva cauzei românești’. Se înțelege că din asemenea comunicate agitatorii trag concluziile ce le convin lor el înțeleg că bine tac ce tac — și deci continuă. Trebue să umbli mult $* bine ca să găsești un guvern cu așa judecată. Procedarea guvernului seamănă grozava provocare. N atragem încă o dată atenția că datoria lui e să vorbească mai puțin și să lucreze mai serios. Tulburările trebue să înceteze, și guvernul le poate opri în orice moment, cu toată blândețea. Nu e nevoie de rici o asprime — încă. Mai târziu insă va trebui, dacă măsurile cuvenite nu se țin din vreme. GR. DAMIAN o întrunire tiradă la cantina studenților in medicină din București, s’au considerat îndreptățiți să se ducă în fata diverselor redacții de ziare manifestând simpatie sau ostil, după cum sta aprobat sau mu agitațiile colegiilor de la Cluj. In această privință, d. Iorga, a făcut următoarea declarație azi la Congresul presei: Eu consider orice acțiune violentă contra unei manifestații de opinii din partea oricărei categorii de cetățeni ca un delict. Iar ca profesor de universitate pot să spun că n’am Învățat niciodată pe elevi un asemenea lucru. k n, Iorga și manifestațiile studenților Citim în „Neamul Românesc". Agitațiile antisemite studențești iau proporții. Din inițiativa nu știm cărei oficine, o samă de studenți, după ce s’mi crmsfăimt reciproc la O declarație a ministrului instrucțiunei D. ministru Anghelescu In audienta acordată delegationei studenților evrei din intreaga țară, a răspuns că numerus clausus nu va putea fi niciodată discutat pentru a fi introdus in universitățile noastre, de asemenea că dezaprobă manifestațiunile recente, cari nu fac decât să coboare prestigiul țării. Congresul presei și manifestațiile In ședința de ori dimineață a congresului presei s’a votat ca unanimitate o moțiune propusa de d. I. D. Atanasiu in numele sindicatului presei din Oltenia și Banat, prin care presa iși spune cuvântul față de excesele din ultimul timp. Congresul atrage studențimel atenția că asemenea fapte fac rău prin Însăși comiterea lor, țare, deoarece rup legăturile dintre toți ai patriei, ceia ce păgubește propășirea României Meri. Viața In Japonia Credințe populare si superstiții Jing'a, gimnastica respiratorie și Descântecele Statui cari vindecă de dureri de dinți si dragoste Supersilfia formează substratul sufletului uman: ea face parte integrantă din natura omenească, in așa grad încât o găsim la toate popoarele din toate timpurile și de pretutindeni, dela cele mai primitive, până la cele mai civilizate. Individul, dela cel mai incult până la savant, are în el un fond atavic de superstiție, iar deosebirea de la unul la altul e numai chestie de grad. In funcție de naivitate sau de ipocrizie. Se și zice doar — cu o bună dreptate — că „incredulul e cel mai credul". Poporul Japonez e puțin religios, în schimb, e foarte superstițios. Tot bagajul de credințe populare și superstiții, formează alt material cât se poate de util pentru studierea sufletului acestui popor. Șintoismul a fost totdeauna plin de formule de superstiție și practice magice de tot felul. Origina lor e foarte îndepărtată: popoarele autohtone aveau deia pe ale lor, când hoardele de năvălitori—Malezii de la Sud și Mongolii de la Vest—le-a împrumutat pe acestea, aducând un plus superstițiile asiatice. Iar între aceste superstiții, cea mai importantă este magia, arta de a produce efecte surprinzătoare și miraculoase, cu mijloace supranaturale. Și astăzi mai găsești în Japonia unele secte șintoiste care practică magia. Pentru ele, Amaterasu nu e numai divinitatea principală, ci și divinitatea mamă a tuturor zeilor secundari și a oamenilor, totuși omul nu intră în legătură cu această divinitate decât în stare de extaz, latăne deci în plin misticism. Obscuritatea misterioasă cu care divinitatea e acoperită, purificatiile, practicile magice, descântecele, toate la un loc produc asupra fidelilor adevărate crize religioase, și care, în acest mediu special, trec drept pietate religioasă. Unele secte șintoiste pot furniza mijloace de a comunica cu divinitatea, iar unul din mijloace e magia. Terapeutica magică cuprinde două practice: gimnastica respiratoare, luată de la secta chineză taoism, și descântecele. Prin aceste două mijloace, credinciosul se umple de yold, adică de un fluid divin ce emană din zeița Amaterasu, și se vindecă de orice boală; mai mult, nu sunt prea rare cazurile când se poate învia un mort Sunt multi credincioși cari vin la templu să facă această cură, dar partea interesantă e că printre acești credincioși sunt și japonezi convertiți la creștinism . Și acum, iată în ce constă această „cură“: Credinciosul sade jos „éta japonaise“, pronunță cuvinte sacre, și respiră foarte adânc, așa cum trebue să faci când te ascultă doctorul la piept. Adaug că și secta budistă Zen întrebuințează această respirație, umflând burta cât mai mult, și păstrând o atenție extraîncordată, ca tot timpul burta și nasul să fie în aceeaș linie verticală; de aci halucinație și alte fenomene morbide, care sunt apanagiul nevrozei; credinciosul pierde senzația sumei externe, respirația îi sueră, vocea îi e răgușită, schimbată, spasmul extazului devine iminent, și totul anunță că yokei, binefăcătorul suflu al zeiței Amaterasu, s’p, coborât peste ei. Gimnastica respiratorie se complectează cu descântece care încep cu: „o zeul X, o zeul Y...“ si urmează cu ritul șintoist de unde a luat descîntecul; secta nu face decât să’l explice. Gimnastica respiratorie, unită cu descântece, devine un exercițiu de auto-suerestie, când operatorul vine cu toată pompa cultului, fiind de altfel foarte bine plătit Japonezi! cult! n’au o bună părer verde aceste secte, pe care le califică de „imorale și demarate" Mai muțt mi veni ui caut? să modereze zelul superstițioșilor și să salveze drepturile medicii. Biroul culturii dăduse de mult e adresă, în care spunea, între sitele, că „e permis ca în trecut să se facă rugăciuni și descântece, însă numai asupra celor care cer, nu mai e permis să se oprească credincioșilor medicamente. E! e foarte regretabil că se riscă astfel viata credincioșilor: pe viitor se vor tui măsurî...’" etc. Căci iată, în adevăr, In ce constă Încălcarea drepturilor medicinei. Fiecare statue are specialitatea sa de vindecare : boli de stomac, reumatism, dureri de cap. și așa mai departe. Doctori! din lumea întreagă se trudesc să vindece tușea: or. o sectă budistă a găsit remediul , e destul să te duci la templul Fukagana unde e statuia lui Oizo: $! când te apucă criza, sunt un clopote! cât timp tine tușea, repet! ședința de nouă ori, și dacă cumva ai uitat odată să las! acolo moneda ce o datorez! ..statueie trebuie să reîncep! ședințele de acope, cele precedente fiind ineficace. Zeu! Fudo e imoculist de marcă. Enoki-Lama pentru durere de d'ntî rivalizează cu ce! mai mare dentist!. Aht! credincios! spun secretele lor la urechia statuei Oizo din templul Otomioin, care e in parcul Ueno din Tokyo. Statuia ascultă păsul oamenilor spus în taină, și intervine uneori chiar în chestii delicate de dragoste, bine ’«teles dacă credinciosul n'a uitat onorariul ce datorează „statue!" S’ar lungi la infinit articolul de-ar fi să enumăr toate superstițiile populare. Țăranii se tem de vulpe (Kitme), $! imeor! $1 de viezure, al căror spirit Intră la om și-l chimie (epilepsie) $f de care nu scapă decât cu practice magice. Casele trebuesc clădite în anumite direcții după anotimp, iar direcțiile aste sau nefaste sunt cunoscute numai de preot! * In afară de preot! două clase de indivizi trăiau din specularea spiritului de superstiție : yamabusi, cari practicau ascetismul, și prin delir, cu convulsiuni spasmodice, spuneau soarta credincioșilor: $ekisa, ghicitori!, despre cari voi povești în numărul viitor. IOAN TIAIUȘ * Demisia noului cabinet pe^ugte Lafayette, 5. — Noul cabinet Silva din Portugalia este demisionar; el a considerat alegerea la presi<lenta Cameril, a candidatului opoziției, ca echivalenta cu un vot de neîncredere. Prezidentul Almeida a refuzat să accepte demisia inainte de a consulta pe leaderii partidelor„