Dimineaţa, decembrie 1922 (Anul 19, nr. 5776-5806)

1922-12-08 / nr. 5783

Să interesc opoziția! Am­ criticat tot timpul rezerva — cel puțin suspectă — in care s’a menținut guvernul față de tulbură­rile antisemite, cari se întețesc pe zi ce trece. Până acum guvernul nu și-a făcut datoria. Promite să și-o facă de-aici înainte. Să vedem! Dar in așteptarea faptelor credem nimerit să ne adresăm opoziției, care ar putea și ea să contribue la liniș­tirea spiritelor. In primul rând partidele de opozi­ție trebue să se adreseze studenți­­mei, pentru că din mijlocul ei a pornit acea intimă minoritate care, ajutată — cu sau fără voia ei — de elemente dubioase, provoacă scan­daluri în numele studențimei întregi. Partidul țărănist are atât de a­­djunct rădăcini în masele poporului, in­cât este imposibil să nu aibă nu­meroși partizani printre studenți. D. Nicolae Iorga se bucură de un mare ascendent asupra studențimei, care recunoaște in marele dascăl pe îndrumătorul cultural al țării. Partidul național nu numai cât stăpânește Ardealul, dar se bucură și in vechiul regat de o mare auto­ritate morală. Este sigur că apeluri călduroase ale celor trei partide — țărănist, na­țional și național democrat,—ar face ca un număr de studenți să Înceapă o propagandă de Înlăturare a urei de rasă și religie și de resta­bilire a liniște! in țară. Marea ma­­joritate a studenților ar paraliza acțiunea minorității. Acțiunea nefas­tă a maniacului A. C. Cuza și-ar pierde terenul. Așteptăm deci astfel de apeluri din pertea opoziției, care e datoare să lucreze pentru țară, atunci când guvernul nu-și face datoria, sau și-o face prea târziu. -------------«ia,. T — v ——— Incidentul anglogrec FRANCIS LINDLEY Ministrul englez care după asasi­narea miniștrilor greci a părăsit Atena Dimineața“ la Lausanne Cum s’a stabilit acordul în chestia Strâmtorilor Atitudinea delegaților turci ■.... ■ nu ...... lini mil­ li­t iinfli Cijillia .... 1 1 CO^elat repre­s«B­rtteiitu­l nostri) Lausanne (Beaurivage), 5 D­ brne miezul noptei, — Asupra modului cum au decurs tratativele dintre aliați, pe ziua de eri, vă mai pot da următoarele amănunte: Discuția intre delegații aliaților s’a prelungit atât de mult încât a­­bia la ora unsprezece noaptea cu­rieri speciali au putut fi trimiși la hotelurile în cari locuiesc diferitele delegațiuni, pentru a le convoca la ședința plenară de mâine Mercuri. La orele 7 seara, acordul între aliat­ nu era încă stabilit. Se afir­ma chiar că la ediția de mâine, se vor expune deosebit două teze, u­­na de către delegația engleză, in sensul propunerilor României făcu­te de d. Duca și una de către dele­gația franceză, in sensul propune­rilor lui Cicerin, cu colectivul că nu turcilor singuri să le He încre­dințată paza Strâmtorilor și aplica­rea măsurilor privitoare la liberta­­tea lor. La ultima întrevedere de seară, s’a stabilit insă modul, luându-se ca bază propunerile primului de­legat al României formulându­-se în sensul lor următoarele principii generale, menite să concilieze inte­­resele tuturor: BAZELE ACORDULUI 1) Libertatea navigației comerciale,, atât în timp de pace, cât și în timp de racilei«1. 2) Statele riverane că­zând de acord ca să demi­litarizeze coastele Mării Negre, vasele de război ce vor trece prin Strâmtori, vor trebui să fie prin to­naj și armament în raport cu flotele de război află­toare în Marea Neagră. Vor trebui să fie ridică, de un tenagn­a restrâns. 3) Strâmt­orile vor fi de­militarizate și puse sub controlul unei «emisiuni internaționale în care va participa România și care va fi pusă sub efida So­­ciatăfei »Aț­tu­riSvr.­In caz de agresiune So­cietatea Națiunilor, în care va intra și Turcia, va putea decide ea intrarea flotelor de război In Ma­rea Neagră. OPTIMISMUL LA LAUSANNE La miezul nopții, domnea aci u optimism destul de accentuat. Se prevedea că soluțiunile mai sus in­dicate vor fi cele pe cari conferin­ța le va primi pentru rezolvarea problemei Strâmtorilor. Evident că aceste soluțimni nu vor fi primite prin aclamații, ci ele se vor impune cu încetul, în etape. Aceasta-i cu atât mai probabil, cu cât se confirmă tot mai mult că turcii vor să scape de sarcina ru­sească ce­­ i-au luat-o. Ei au recă­pătat simțul de consideratiune pen­tru puterea Angliei si a Franței, in fata delegaților cărora au rektas maniera temenelelor din vremea di­plomației hamidiene. Cât despre ruși, el se arată mai ireductibili ca ori­când. De aceia nu este exclus ca tăiații să trateze chestiunea numai cu turcii, lăsând pe ruși la urmă sau renunțând cu totul de a trata cu dânșii. Dacă până mâine Miercuri la o­­rele unsprezece nu se va produce nici o schimbare, probabil că după expunerea lordului Curzon și a M Ismet Pașa, întreaga chestiune se va repartiza diferitelor subcomi­­skmî pentru, ca ele să formuleze amănuntele teh­nice ale soln­str­ilor . I’ise confbm 'Șeomââf 'i­nfrt aliați. ISMED PAȘA ANUL XIX­­ No. 5783 J*­ 1 Decembrie 1922 1 Leü Exemplarul in țară * Lel­ex. În «trăinătate — Jos Ctae­ ar fi crezut că după mai­­ bine de­ o jumătate de veac de exis­tență si după ce trei generatiuni s’au bucurat de dânsa — cea de la 1866 si altele două care s’au năs­cut si s'au perindat de atunci — li­bertatea presei va mai avea nevoe de apărare, că singura putere In Stat care dacă n’a făcut tot ce s’ar fi cuvenit In bine cel puțin n’a făp­tuit aproape nici un rău, care nu e vinovată de nici una din greșelile și fără de legile săvârșite ci le-a corectat și împiedicat pe cât a pu­tut, tocmai ea să fie amenințată la o nouă alcătuire a Constituției ? Singura învinuire ce i se aduce de altmintrele e că­ e calomnioasă, — cadavre, nedreptăți și miliard« [cel puțin n’are pe conștiință — nu o privește decât în parte, aproape exclusiv în organele de partid, ale acelor partide în special cari azi vor s’o sugrume. Dar nici învinui­rea aceasta nu-i serioasă întrucât presa de partid și-a primit pedeap­sa din partea publicului *re n’a ci­tit-o, și puțină ce-au citit-o nu i-au dat decât o crezare și o încredere foarte limitată. Dar măsura aceasta căzută în discuție pe neașteptate Și din senin , ne-a făcut, până astăzi, să uităm un lucru esențial: că dacă n’avem a ne apăra, avem a atăca, avem a lua o ofensivă și a formula cereri, nu a produce scuze și a ne tine nu­mai în defensivă. In adevăr, presa, fără a putea ceda nimic din ce­ a câștigat în 1866, are de cerut să­ nu se mai repete ceea ce s’a făcut în dauna ei de la 1916 până la 1920. Noua Constituție, păstrând toate libertățile dobândite, trebie să pre­vadă garanții severe și eficace îm­potriva atentatorilor la aceste li­bertăți. în primul loc cenzura tre­bue făcută cu neputință de­ aci îna­inte, fie în stare de pace fie în cea de '5’Wy wr de asediu Cluff, ca sife zic așa. Da, chiar în starea de război cu inamică din afară, presa trebue să fie și să rămână liberă. Căci dacă așa ar fi fost, cu siguranță că se cru­tau tării câteva mii de cadavre, câteva miliarde și o imensă canti­tate de rușini, de abuzuri și de fărădelegi, fără ca în schimb să îi pătimit noi de nici o pagubă și de nici o scădere. Aplicarea legilor or­dinare e de-a l­uns și pentru presă ca și pentru toți locuitorii țării, pentru ca să mai fie nevoe de alte măsuri, acelea în­totdeauna arbi­trare și rău îndreptate, atât în vre­me de pace cât și de război. Dacă s’ar cerceta până la unul și până la ultimul rând părțile de zia­re ciopârțite de cenzură, s’ar vedea că nimic în ele nu există care să fi fost de vre­ un folos inamicilor , multe, foarte multe i-ar fi deservit împiedicând abuzuri și greșeli de cari inamicii au profitat direct și indirect. Argumentul că cenzura slujește „interesele superioare ale statului și ale țării“ este cea mai sfruntată minciună ce s’a spus vre­ o­dată. Am putea zice că tocmai contrarul e adevărat. Căci mai punem o întrebare : Din sutimele de mii de rânduri care s’au tăiat din ziare în timpul ceti­­zurei, sânt măcar o sută, sânt mă­car zece care ar putea forma o­­biectul unei urmăriri pe temeiul le­ilor țării ? Dacă nu — și cu sigu­ranță că nu — nu alcâtuesc ele câ­teva mii de acte de acuzare împo­triva celor ce le-au suprimat cu de la sine putere și prin călcarea Con­stituției ? Și mai întreb încă : Poate oare să existe nu o comisie de jurați dar un singur jurat care să achite pe ziaristul ce s'ar face culpabil de spionaj, de trădare, de indiscrețiuni vinovate deși fără intenții, chiar de calomnie și de agitații în vremu­rile grele când dușmanul ar fi la graniță sau noi la el ori el în parte la noi ? Nu e de crezut, nu e de admis. Când scriitorul va ști că ceia ce-l așteaptă nu e foarfecele cen­­zure, ci judecata concetățenilor lui, el și-ar băga mințile in CaD Și și-ar cumpăni condeiul cu de mii de ori mai serios. Cenzura vinei mai curând de sporește primejdia pe care, în mod sincer și cinstit, ar voi ea s’o combată. Mulți lasă astfel în grija cenzurei ceea ce ar trebui să rămână numai în grija și pe răspunderea lor. Încă odată deci ea trebue să dis­pară ca inutilă și în principiu și în­ fapt ci numai primejdioasă, abuzi­i­vă, mizerabilă, instrumentul celor! •, despotici, incapabili și necin­o­stiți, atât materialicește cât și su­ j­îietește. Noua Constituție va trebui să prevadă nu numai absoluta interzi­cere, pe ori­ce timp și in orice îm­prejurări, a cenzurei, întocmai ca și cea veche, dar și sancțiuni. De pîildă guvernul care ar înfiinta-o, în total sau în parte, să poată fi ime­diat tras la răspundere în fața Ca­sației ori a altei înalte jurisdicțiuni ce s’ar crea, fie chiar de către un singur ziar sau ziarist. I. Teodorescu Venizelos formează cabinetul grec!­ ­ TEMERI DE O CONTRA-RE­­VOLUȚIUNE - Praga. — „Prager Presse“ află din Paris. După cum anunță zia­rele din Atena, se pare că generalul Ni­der s’ar fi retras fiindcă n’a pu­tut să restabilească diciplin­a în ar­mata din Tracia. Ziarele exprimă temeri de o contra-revolutie care s’ar putea isca. In acest scop Ve­nizelos ar fi fost chemat imediat la Atena. El se va sili să alcătu­iască un cabinet, din care totuși el personal nu va face parte. Războiul civil din Bulgaria Trupele guvernului pornesc contra răsculaților SOFIA. 6. — O mișcare revolu­ționară cu caracter destul de grav, s’a deslănțuit Duminică noapte la Kunstendil, oraș situat la granița­­ Iugoslaviei și populat in majorita­te de macedoneni. După părerea cercurilor oficiale, mișcarea a avut un caracter anti­guvernamental și urmărea ca prin revoluție să îndepărteze pe agra­rieni de la cârmă, să elibereze pe foștii miniștrii arestați și să institue un nou guvern ca reprezentant din vechile partide care ar fi procedat imediat la desființarea partidelor țărănist și comunist, aliate actual­mente în cartel înaintarea răzvrătiților In acest scop, Duminecă noaptea peste 2000 de răzvrătiți în frunte cu colonelul Athanasoff. Theodor Ale­xandru­­, președintele comitetului re­voluționar macedonean. Pendít Mihailoff și Bârleu­, cunoscut șef de bandă, au înconjurat prin sur­prindere orașul Kuustendil invitând autorita­te să se predea. Armata regulată aflată in oraș, n’a opus nici o rezistență și a fost dezarmată. Răzvrătiții ridică spân­zurători Răzvrătiții au ocupat toate clădirile publice in­stituind autorități provi­zorii revoluționare. In pia­ța orașului s’au ridicat mai multe spânzurători, destinate executării șefi­lor autorităților și frunta­șilor arrarieni. La I Ciustendii s’a raliat mișcării revoluționare în­că 3'G00 de locuitori cari «î marș forțat s’au în­dreptat spre orașul Duh­niță pe care l-au ocupat. Flanul Întocmit de răsculați, prevedea ca revolta să izbuc­nească simultan și la Sofia. Din motive care nu se cu­nosc încă, izbucnirea revolu­ției în Capitală a întârziat, așa că întregul plan de insurecție a eșuat. O armată a guvernului­­contra revoluționarilor Guvernul care nu con­tează pe sprijinul armatei regulate, înștiințat de iz­bucnirea răscoalei, a or­donat mobilizarea gărzii țărănești, armată proprie a partidului de la putere, care a primit ordin să în­­nainteze spre Kiustendil. Aceste gărzi pornite din Pernie, Radomir și alte localități, formate din ba­talioane și având în frun­te pe miniștrii Temoff și Radcroff, s’au îndreptat imediat spre locul răscoa­lei, angajândd cu răscu­lații lupte al căror rezul­tate nu se cunosc încă. Din Sofia a plecat spre Kir­ten din întreaga gar­nizoană care a fost înlo­cuită cu soldați de ai găr­zii țărănești. biana da asad'u la Ssfia Ministerele, poșta, gara și punc­tele mai principale ale orașului sunt ocupate de țărani, cari patru­lează înarmați pe străzi. Ministe­rul de interne, unde se ține în per­manentă consiliu de miniștrii, e pă­zit de asemenea de un detașament al gărzii țărănești. Magazinele și toate localurile pu­blice se închid la orele 7 seara, du­pă care circulația e interzisă pe străzi. Clubul partidului democrat, a fost incendiat nu se știe de cine înlocuirea armatei regulate din Sp­­­­fia, prin garda țărănească, s’a făcut din cauza temerii ca aceste trupe să nu fraternizeze cu populația in cazul unei Insurecții. S’a ordonat tuturor organizații­­nilor țărănești județene să trimea­­tă detașamente țărănești la Sofia. Trenul din KîustendH n’a sosit azi la Sofia. O telegramă oficială primită in ultimul moment la ministerul de In­terne, anunță că răsvrătirii s’au re­tras din Kuustendil luând 30 de os­­tateci cu dânșii și 35 000 kgr. făină pe care au găsit’o in oraș. O dale^aSie a răsculați­lor la Sofia Ei și-au i­nserat post­­­ ale La 15 kilometri de oraș, a­­șteptând rezultatul tratat­ivelor începute cu guver­nul. O delegație a răzvră­tiților a plecat la Sofia ne prntru a expune ministru­­lui de interne condițiu­­nile lor. Ministrul de interne Rai­­­­u Dascaloff a declarat sn Soferanie că răscoala e opera vech­ilor partide de guvernământ și că s’au lă­at măsuri pentru mobi­lizarea generală a gărzi­lor țărănești pentru re­primarea insurecției. Un comunicat oficial al guvernului bulgar anunță că ordinea a fost restabi­lită fără a fi nevoe de o extraordinară desfășura­re de forțe. să rămâne de văzut într’u­­c­ii acest comunicat co­respunde realității Iliul Viața in Japonia Arta ghicitului Tăblițele miraculoase m.......1" mmm­mmm» Oracol! pe stradă Stratagema miresei Din timpurile cele mai antice o­­mul a ’ntrebat toate ființele și tot universul pentru a pătrunde necu­noscutul : astre, firmament, visuri, actele animalelor, măruntaele lor, fenomenele naturii toate au fost puse la contribuție ca sa se pă­trundă tainele viitorului sau tre­cutului. Mai mult, la greci și la ro­mani arta ghicitului era legată cu Instituțiile politice. Cicero în De Divinatione respinge superstițiile, dar în De Legibus e de părere ca arta divinatorie să fie menținută și respectată. Până și azi, deși mai toate codurile penale din lume se condamnă, cartomanția și chiro­­manția există mai în toate țările civilizate ori nu­ și acestea In a­­fară de spiritism, magnetism, tere­­se, dedublare și alte încercări a afla necunoscutul . In Japonia există multe forme ale artei de a ghici: astrologie, fi­­ziognomie, explicarea viselor și altele, parte autohtone, parte a­­duse din China. In fostul Imperiu chinezesc, împărații conduceau ta­ra ghicind viitorul cu ajutorul broastelor țestoase , puneau foc pe spinarea broaștei țestoase, până ce carapacea crăpa de căldură. Iar direcția crăpăturilor dădea foc la interpretări pentru ghicit. Această ceremonie era oficială, ca și la greci ori la romani, iar ..focul pur” se obținea prin oglinzi concave, cunoscute de mult în China. Pro­babil că și în Japonia ghicitul da­tează de mult, mitologia ne spu­ne că atunci când zeița Amaterasu, speriată de fratele ei, se ascunsese într'o peșteră, zeii au recurs la ghicit pentru a o readuce în lume ; cu alte cuvinte, ghicitul exista la japonezi chiar înaintea venirii ci­vilizației chineze în Japonia. Spiritul Japonez e înclinat spre superstiție prin cele două caracte­ristice ale sale : greutatea de a se decide înainte de a lra o hotărâ­re și o resemnare fatalistă, fără pesimism în­­șă. Pe prim­a caracte­ristică europeanul o constată la celebrele și interminabilele so­­dan-uri (consfătuiri) japoneze; cea de a doua e perfect reprezentată în expresia japoneză și kataga­nul („nu mai e nimic de făcut”), și ca­re n’are pesimismul oriental din „așa a fost scris“. * Dintre toate formele de ghicit, cea mai răspândită e Eki, arta de a ghici cu ajutorul a 8 diagrame, un fel de tăblițe pe care sunt trase linii negre și roșii, și cu care se ghicește grație unui sistem foarte complicat. Țara de origină e tot China. Astăzi străinul care se plim­bă pe străzile marilor centre japo­­neze, observă deseori, pe case, ca o firmă, o tăbliță cu mai multe linii orizontale, groase și negre, și cu una sau două roșii: e locuința unui ghicitor. Numai numărul lor mare vă poate spune cât sunt de cău­tați, căci, — nu e așa ? —, dacă o marfă nu sar vinde, n’ar abunda pe piață. Și ceea ce e mai intere­sant de știut e că — întocmai ca și odinioară la greci și romani — acești­aki sunt consultați și de fi­nanciari, miniștri, diplomați, sau oameni politici. Ghicitor cu faimă în Japonia e celebrul Takașima din Yokohama, consultat până și de oameni culți asupra speculațiilor de bursă. Iar ceilalți, financiari, oa­meni de stat diplomați pu­ 4 con­sultă numai asupra chestiilor per­­­sonate, ci și asupra afacerilor de stat, care interesează politica șI diplomația țării. Takașima e și in­teligent și cult și are uneori i­n­fluență asupra constituirii guver­­nelor. Acești Eki au o mare autoritate asupra celor cari îi consultă. Mi s’a întâmplat deseori să întâlnesc japonezi cari să-i laude, povestin­­du-mi cum în cazul cutărui obiect pierdut, ghicitorul le-a dat amă­nunte suficiente ca să și-l găsea­scă ; alteori li s’a indicat data e­­xactă, și îndestul de îndepărtată» a regăsirii acelui obiect pierdut. în Tokio e o stradă mare princi­­pală, un fel de bulevard, și care se numește efiinza Seara, vez* re» piciori arrjr:„*««.«, ar­m­a ..­.%■ ■ [UNK] marfa pe­­ trotuare, marfa de cali­tate inferioară, bine­înțeles, și ca­re nu s’ar putea vinde fără com­plicitatea luminei artificiale ce a­­bundă din vitrine ori din becurile lor electrice. Intre acești vânzători ambulanți, zărești așezat la o mă­suță, și sub lumina misterioasă a unui lampion negru de hârtie, câte un Japonez cu barbă — barba e o raritate în Japonia — și cu un ki­mono mat sumbru, mai diferit de­cât al celorlalți; acest personagiu care-ți excită curiozitatea e un Eki, și e gata ca în câteva minute, și pentru un onorariu modest, să-ți spue ce ti se va întâmpla în viitor. * $titi povestea birjarului evreu care lucra și Sâmbătă, cu un buto­iaș cu apă sub capra trăsurii, subi cuvânt că legile lui îi permit să lu­creze Sâmbătă, dacă se află „pe a­­pă“. Nici japonezii nu sunt mai putin ingenioși, când e vorba să ocolească cutare dispoziție a „des­tinului”. Un tânăr vrea să ia o fată in că­sătorie; ghicitorii însă spun părin­ților fetei că numai un tânăr care ar veni dela nord și dela vest, con­vine viitoarei mirese, așa ca să o fa­că fericită. Din nenorocire însă, tâ­nărul vine dela răsărit, iar viitorul tată socru are o idee excelentă des­pre el: ce e de făcut? De comun acord se decide că tânărul va locui trei zile la o rudă, a cărei locuință vine spre nordul ori vestul casei tinerei fete, apoi tânărul ve veni să facă din nou cererea în căsăto­rie, dar în așa fel ca și când ar veni pentru prima oară. Cum vedeți, sunt mijloace ca să te ’nvoești cu soarta. •fi Ce cred japonezii despre divina­ție? Poporul consultă ghicitorii din pură credință, fără să caute o ex­plicare. Cât despre savanți, unii sunt teist­ convinși, și cred într’o comunicație reală ce­xistă între om și Dumnezeu, iar alții, confucia­­niști, materialist! deci, se bazează pe teze pur raționaliste ori de fizi­că: toate fenomenele sociale se ex­plică cu principiile fizice, cu teoria ondula­torie, conservarea energiei, și altele; mai mult, aceștia explică tăblițele Eki cu... meteorologia. E­­sentialul e că ambii sunt de acord pentru a da o complectă încredere ghicitului. După cult, urmează să mă ocup de Instrucțiune. In articolul viitor, deci, vom vedea cum se prezintă școala și învățământul în Japonia. IO­AN TIMUȘ * *

Next