Dimineaţa, martie 1923 (Anul 20, nr. 5862-5891)

1923-03-23 / nr. 5883

Intre apărătorii și detractorii presei în redinta de alaltă ori a asa I­­n adevăr, cu această măsură, e­ffUtuul Senat, s'au pronunțat două I putința de protest a cetățeanului discursuri cari, alături d­e marea lecție făcută te ajun de­­ Iorga, sunt cea mai legitimă răzbunare a presei împotriva Intimidaților ei dușmani. D-i­lorsia a spus, eu el odinta »I cu autoritatea lui­ — deopotrivă de neîntrecute — că nu e îndreptă­­țită nici o măsură de restricție îm­potriva presei fiindcă bună­ rea cum a fost, ei se datorește crearea unei conștiințe naționale și cultu­rale în România. Ea, mai mult de­cât orice ramură de activitate pu­blică, a fost dascălul permanent al maselor. Un alt profesor de înaltă consi­derare, fost ministru și actualul rector al Universității, d. Ermil Pan­­ghratti a vorbit la Senat cu aceiași justă și nobilă pricepere a lucru­rilor. Orice știrbire în exercițiul li­bertăților actuale ale presei — a spus eminentul profesor — ar fi o­­pera unei porniri meschine a re­­sentimentelor personale împotriva unei mari cuceriri sociale și mo­rale. EH Pancratti a serteat ca și­­ larga sursa pastumei cu care pro­iectul de Constituție liberală s'a în­dărătnicit să urmărească presa. Sunt necazurile proprii ale unor potentați cari mâniați de a nu fi putut cuceri ori capta simpatia ziarelor, și­ a« Jurat să se răzbune printr’o acțiune care - și lașe și i­­nostilă. Necăjiții cred că lovesc un ziariști... Ori, s’a învederat că nu aceștia vor simți rigorile reg­iuru­lui ce se pune la cale , nu teama de tribunalul ordinar va opri pe un ziarist să spună ce i se cuvine ban­dit sau să strige incorectitudinale „private“ ale vr’unui potentat oa­recare... Dar ceea ce se va înăbuși D. CfflNCA­ mnă împotriva arbitrajului admi­nistrativ. Voind să se răzbune îm­potriva presei,­­care-i detestă, se­niorii liberali nu izbutesc decât să ucidă un drept public de echilibru social și de control moral. D-l Pangratti a învederat teore­tic, cu predisiunea sa matematică, marele adevăr că libertatea presei e un bun comun, c* trebue păzit tocmai pentru salvgardarea ordi­ne! »1 pentru asigurarea justei func­ționări a organismului politic în stat D-l karga a adus numiților necă­jiți și o consolare.... D-sa le-a amin­tit că a fost unul din cei mai ata­cați oameni publici din această țară.­­ El bane, niciodată n’a tre­cut prin mintea d-sate kreea că pentru repararea nedreptăților,­ su­ferite nu e alt mijloc decât Îngră­direa libertăților presei. Din potri­vă, nimeni nu poate găsi reparația ce i se cuvine după urma unui ex­ces al libertății presei decât în re­gieiul însuși al acestei libertăți ne­­stingherite. Celor două frumoase și decisive discursuri ale profesorului Iorga ș 1 profesorului Pangratti, s-a adău­­gat admirabila asociere a d-lu­i mi­nistru Constantinescu care a afir­mat, de pe banca ministerială, că nimic nu îndreptățește restrânge­rea libertăților scrisului fiindcă „dacă presa a greșit vre’odată, de multe ori a fost o îndrumătoare spre bine.“ Cu astfel de înalte apărări ale celui și mai eficace dintre drepturil­­e cetățenești, putem privi liniștiți lamentabila furie a­­ celor ce cred prostește că se apără sau se răzbună de necrutorile m­esei ! FÖ scrisoare —Câteva observații juste. Răsp­«nsu­l nostru Am pu­teat, acum câteva zile, plănui după care vom începe In­otrând construirea caselor pe cari­­ n oferim, ca premiu gratuit, citi­­torilor și abonaților Dimineții. Avem satisfacția de a constata că aceste planuri au făcut o exce­lentă impresie- Dovadă : numeroa­sele scrisori prin cari cititorii noș­tri ne scriu părerea asupra lor. Aceste scrisori arată că planuil este bine chibzuit pentru construi­rea unei case confortabile și îm­părțite cum trebui. Intre scrisorile pe cari te-am pri­mit este și următoarea, căreia, pentru observat­i­unil­e ei intere­sante Ii face loc aici i Domurile Director, Direcția ziarului D-stră a chiar lăudabila inițiativă da c ferici pe patru din cititorii d-stră, dăruindu-i ca câte o casă gospodărească. Fru­mosul plan, pe care U publicați­on * ziarul de azi, Tiuit urnește, cred ți r pe cei mai pretențioși. Atât doar că planul prezintă mici cusururi, cari au scăpat băgării de seamă a arhitectului, ți cari ar fi păcat să nu fe îndreptate acum cât mai e vreme ți anume. Cameră de culcare nu are sobă, mai mult decât atât, nu are nici coș, ca fericitul câștigător să-și poată face îa urmă o sobă. Cred că arhitectul a socotit că soba din antreu va da căldură su­ficientă ca să încălzească dormi­torul [UNK] lucrul acesta nu e practic, căci dormitorul nu-l poți tine tot­deauna cu ușa deschisă. Socotesc ■ că mai de­grabă nu ar fi necesară soba din sufragerie. Al doilea neajuns ar fi acela că­­ odaia de baie nu are fereastră.­­ Poate că arhitectul gândește să-i facă un luminător, cu geamul care s-ar­­ deschide în pod — lucru ce ni-l putea arăta la plan — altfel a­­burul din baie ar trece ln dormitor­­ și nu ar fi deloc practic. Chiar dacă aceste mici defecte­­ ar rămâne este neîndoios că doresc­­ >­ din suflet să fiu printre acei feri­­­­ciți de noroc și de ziarul d-stră. Primiți asigurarea înaltei stime ce vă păstrez. O cetitoare «• # * 1 Iată ce avem de răspuns la ju­stele observați­unii de mai sus : Toate cameră« au­ coșuri; în pla­nul redat nu s’a putut vedea a­­ceasta. Se va putea deci instala sobă în or­ce cameră. Cât priveș­te camera de baie, este adevărat că, așa cum este orânduită în plan, n’are fereastră și nici nu este pre­văzut un luminător. Dar în urma observațiunilor de mai sus, am in­tervenit să se facă o modificare în plan, spr­e a evita acest neajuns­ Mulțumim cititoarei noastre pen­tru amabilitatea avută de a ne fi a­­tras atențiunea asupra celor de mai sus, dorința noastră fiind ca feri­citul câștigător să fie cât mai mul­țumit Vom ține seamă și de celelalte observații ce nu se vor mai comu­nica. QGLIKSDA ZILE! In piafi Bibescu-Vodă — Ce e așa zarvă in piață, lescSe? — E Camera p'aproape Ghioaie... Examinarea contrapropunerilor turcești Bazele unor înțelegeri se pot găsi Totuși dificultân­d sunt mari Pericol unor not­i complcațiuni în Orient pare deocamdată cu de­săvârșire înlăturat. Precum ne in­formează agenția Reuter, cercurile poâtice englezești găsesc că, dacă ar fi bunăvoință din ambele părți, s’ar putea ajunge, pe baza contra­propunerilor turcești, la o înțe­legere. De aci însă și până la accepta­rea acestor contrapropuneri este o distanță, care nu poate fi ușor tre­cută. Așa, Șt pildă, atât Anglia cât și franța. In al cărei sprijin contea­ză diplomația turceasă, nu vor ad­mite cererea Turciei de a se elibera de orice control financiar interna­tional. In deosebi francezii, cari au în Turcia investite capitaluri însem­nate, nu pot renuunța la dreptul de a supraveghia veniturile și cheltu­­elile statului turcesc. Chestiunea sa primărei defi­nitive a capitulațiilor va forma de asemenea obiectul unor discuții la­borioase. Aliații sunt dispuși să ce­deze în ce privește capitulațiile cu caracter economic, dar nu vor pu­tea consimți lesne la suprimarea capitulațiilor politice. Nu vor pu­tea lăsa pe supușii lor la discrețiu­­ni tribunalelor turcești. In aceiași ordine de idei este ex­clus ca aliații să accepte punctul din contra-propunerile turcești pri­vitor la capitulațiile ce turcii pre­tind să impună supușilor străini domiciliați în Turcia. Unde se va ține noua confe­rință destinată să rezolve proble­mele în legătură cu chestiunea O­­rientului ? Turcii au propus insula Prinkipo, un adevărat rai pămân­tesc în timpul primăverei, dar An­glia pare puțin dispusă să primeas­că această localitate. Guvernul grecesc a declarat că va trimite delegați la această conferință. Ține însă să stabilească de la început că refuză categoric plata oricăror despăgubiri de răz­boia către Turcia. Adevărul e că este pentru prima dată în istorie, când turcul nu plă­tește, ci cere să i se plătească­ In războiul greco-tu­rc de la 1897 tur­cii fuseseră de asemenea biruitori. In loc Insă de a primi ceva, ei au pierdut atunci insula Creta. Orum ar fi, nu ne vine să cre­dem că această chestiune a despă­gubirilor ar putea fi imn nou casus belli. Diplomația europeană va sfâr­și prin a găsi um aranjament mai mult sem mai puțin­ satisfăcător. Caia ce accentuăm însă încă oda­tă, este că deocamdată nu există o primejdie de dezlănțuire a unui nou război d­in Orient. Citii,Afletei Literar' Societeție i fiilor $i­­te: a R Mai LORDUL ROBERT CECIL delegatul Angliei la Societatea Na­țiunilor, care a suggerat în parla­mentul englez ideia de a se încre­dința rezolvirea chestiunei Ruhr­­ului Societății Națiunilor. Căsatora dubi roia cu repeats unui guvern­­ american In ziarul „The Evening World“,­­ găsim interesanta știre că d- Radu Bel­ian, un actor de cinematograf și fost funcționar la „Society of Roumani“ s’a căsătorit Vinerea trecută cu domnișoara Auma Ray .Chatman, nepoata fostului guver­­no­r Oliver Ames­ al statului Massa­chusetts-Cununi­a s’a celebrat în biserica a doua din New-York de către­­ preot­­­ dr. Eugene Rodman Ship­­pen, fiind de fată­ numai mama mi­resei, doamnă Lilian Ames Chat­­•­man. Tinerii s’au cunoscut în Green­­swich Village, cartierul artiștilor din­­ New-York, in locatea doamnei Ro­­smany Maxie. I R­elațiile cu Ioii ©-românii Interview cu ministrul de externe al Poloniei Chestiunea frontierei orientale R­elațiile cu Rusia _ 10 est( trimisul nostru speciei) PARIS, Martie. — In trecere prin capitala Franței, am­ avut >ri­e­iu­l de a vedea pe contele Al. Skrzynski,­­ ministru de externe al Poloniei, va j­­­­nit acolo intr’o importantă misiune. Partizan al unei apropieri între Polonia și România, d-sa a lucrat fără preget în această direcție­ în timpul Celor trei ani cât a fost la București ministrul plenipotențiar al țărei sale. Alianța cu România datorită în mare parte activităței sale a făcut să atragă asuprir­i privirile partide­lor politice din Polonia. In adevăr, plecat din București, tn ajunul alegerilor președințiale, con­tele Skrzynsky a luat portofoliul a­­facerilor străine în cabinetul Sikor­­ski, succedând lui Gabriel Naruto­­wicz care fusese ales președinte al republicei poloneze. . La Paris ministrul de externe al Poloniei venise tocmai in ziua sem­­nftrel protocolului privitor la regu­larm chestiunei frontierelor orien­tale. Cu multă amabilitate contele Skazynski ne-a primit imediat, chiar înaintea confraților parizieni NOUA FRONTIERA — „Actul istoric, ne spune mi­nistrul de externe al Poloniei, care s’a semnat și care fixează definitiv frontiera noastră orien­tală are pentru noi o importanță decisivă. Recunosc­ându-se dreptatea ce­rerilor noastre, toate dezideratele teritoriale au fost rezolvate, evi­­tându-se astfel noul conflicte. După cum cred că știți, frontie­ra între Polonia și Lituania va urma linia fixată de Liga Națiu­nilor. De altfel România prin tra­tatele încheiate cu noi recunos­cuse de mult frontierele fixate. Nu mai rămâne decât rezolvarea problemei Memelului. Nu am pâ­nă acum, știri precise dacă Li­tuania a­ acceptat hotărârea con­ferinței ambasadorilor, cum mi s’a spus la Paris. Eu știam că ea a respins acele hotărâri. Aștept confirmarea oficială. Indiferent de hotărârea ce se va lua, țiu să vă asigur că Polo­nia — urmând politica pacifică ce și-a trasat-o „— va căuta să e­­vite orice conflict, așteptând ca Lituania să se convingă, că nu- i­mai o politică de înțelegere cu noi îi poate folosi. Azi chiar voi vedea pe d. Poin­caré cu care voi discuta această problemă. SCOPUL VIZITEI „Am venit la Paris spre a mul­țumi Franței pentru sprijinul dat în discuțiunile din conferința ambasadorilor, iar apoi voi pleca la Londra cu aceeaș misiune“. PROTESTUL LUI CICERIN — Ce credeți de protestul lui Ci­­cerin în chestia frontierei orien­tale și a statutului orașului Me­mel î — „Nu este justificat de loc, ne răspunde d-sa. Rusia prin tratatul încheiat la Riga recunoscuse acele frontiere și mă miră mult cum 4 Cicerin s’a mai ocupat de această ches­tiune. Nici în chestiunea Memel, nu văd motivul pentru care Rusia a protestat. «Mem­elul este un teritoriu care nu aparține nici Poloniei nici Li­tuaniei, ci conform tratatului din Versailles aparține aliaților. Nu­mai conferința ambasadorilor poate decide. Niciodată Memelul n’a fost al Rusiei, iar până la tra­tatul din Versailles se afla în po­sesiunea Prusiei“. INTRE RUSIA ȘI POLONiA — Cari sunt relațiile actuale dintre Rusia și Polonia ? — Relațiile cu Rusia sunt des­tul de bune. Se continuă aplicarea tratatu­lui de pace, iar actualmente se discută încheerea unui acord co­­mpercial — Cum privește Polonia pro­blema chestiunei orientale? — „După cum știți, n’am fost la Lausanne pentru motive pe cari cred că le cunoașteți. ALATURI DE ROMANIA „In ceea ce privește politica« ori­entală suntem clătiri de d­etxă și Împărtășim cu totul punctul de vedere al României expus atât da­r din bine da­c. Duca la Lausanne. Intre noi și Turci* nu există nici un conflict și dorim din to­t sufletul o apropiere între punctul de vedere al aliaților și cel al tur­cilor. Polonia urmând linia sa de con­duită așteaptă desfășurarea eve­nimentelor. Am luat cunoștință de hotărâ­rea guvernului din Angora și sper cat moderațiunea va învinge și că se va ajunge la un com­promis“. RESPECTAREA TRATATELOR Convorbirea se tachelă cu declara­țiile pe cari ni le-a făcut conte!» Skrzynski In ceea­ ce privește relațiile cu România. — „Ar­e inutil, ne spune minis­trul de externe al Pooleniei, să vă mai spun cât de mult țin la țara d-stră de care mă simt atât de legat. Acum ea și la București cunt să strâng câtt mai mult relațiile dintre Polonia și vecinii săi. Vă asigur eu peste tot locul vei susține dezideratele României cu aceeaș târle ca și cum ar Ü ale țării mele. Alături de România un Quadru­ple înțelegere, — nu vreau să-i zic Mica înțelegere !— vom lucra pentru menținerea ipecii și res­pectarea tratatelor", sfârșește d-sa, L NEDELEA CONTELE SKRZYNSKI Ministrul de externe al Poloniei luterani lui Aminte Sporuri care nu sunt sporuri Am mai tratat despre acest faimos și clasic vestmânt, dar subiectul e inepuizabil și etern, din nefericire. El revine iar la ordinea zilei acum când s’au sporit, în fine, pânâ la un punct, soldele ofițerilor. Căci, vedeți Dv., o țară de dreptate făcută uno­ra nu mângâie pe ceilalți nici nu le umple punga. Iată de pildă un șef de birou de la una din importantele și așa de rar folositoarele instituții ale Statu­lui, un civil, care-mi scrie că el, după 24 (douăzeci și patru) de ani de serviciu, are numai 2400 de lei pe lună, atât cât i se dă astăzi unui sublocotenent după prima lună de serviciu. E trist, e mai mult decât trist, e groaznic dacă omul mai are și greutăți familiare. Vedeți dări că ne aflăm în plin an­­tereu al lui Arvinte. N’apuci să-l cârpești nițel într’o parte, că ima­­dia t M­rupe tn cealaltă. Știu că problema nu-i ușoară To­tuși nici un țiptă și foamete nu pun­tem ține pe alujbașii Statului. Co­rupția de care ne plângem și proas­ta funcționare a serviciilor provin 99 la cotă din pricina acestei mize­rii tn care sunt «cufundați funcțio­­narii publici De-aceia trabuc i­ s­ă găsească o soluție, care nu-i simplă, căci, în ea intră multe ingrediente: economii la favoruri și la slujbe inutile, spor de leafă la cai utili, organizare și a­­conomate pentru toți, Împuținarea treptată a slujbelor pentru ca acele păstrate să fie remunerate ca lu­mea, etc. Dar ceva trebue să se facă și odată trebue să înceapă. Așa cum stăm nu mai merge, — afară nu­­mai dacă vreim să mergem la o ca­tastrofă cu inima ușoară. Index, Legea Chiriilor Vorbim nu de legea care există — știm cu toții câte par ale face — ci de legea pe care d. ministru al justiției ne-a promis-o »i pe care, în consecință, nu se grăbește de loc să ne-o dea. D. Jean Th. Florescu știe din experiență că problema chiriilor nu se poate rezolva la iuțeală, nu vre-o ședință suplimentară. Ea cere studiu migălos, cu participa­rea a cât mai mulți oameni capabili și binevoitori. Pe de altă parte, marea mulțime e mult mai dornică să vadă rezolvată chestia aceasta, decât Constituția d-lui Brătianu. In haosul care domnește lumea trebuie să știe din vreme dacă, un­de și în ce condiții va mai avea un adăpost. In situația de azi nimeni nu se poate orienta. Il rugăm deci pe d. ministru să bine-voiască a da imediat in dez­baterea publică proiectul său de lege, pentru ca toată lumea să-și poată spune cuvântul, iar parlamen­tari să aibă timp să-și fixeze părerea. Altfel sunt de prevăzut mari ne­mulțumiri și grave conflicte. ZIARUL „DIMINEAȚA“ CUPON DE PREMIi No. 8­90 de cupoane cons­ecu­tive predate Administra­ ’­i­­i zia­rului „DIMINEAȚA dau dreptul la CINCI BORUR! pentru participarea Ci­t­to­rilor la tragerea marior premii gratuite inclusiv patru case noi, acordate cititorilor noștri Păstrat! acest Cupon! 1 \

Next