Dimineaţa, decembrie 1925 (Anul 21, nr. 6836-6862)

1925-12-08 / nr. 6843

T D. Vintilă Brătianu proecta de multă vreme reorganizarea servi­ciilor publice. Sunt aproape doi aii, de când de la ministerul de finanţe s’a anunţat alcătuirea unei comi­­siuni având însărcinarea să stu­dieze chestiunea şi să pregătească un anteproect. Acum­ aflăm că a­­cest anteproect este gata. în cor­pul ziarului, cititorii „Dimineţii“ vor găsi unele amănunte referitoare la reorganizarea ministerului de fi­nanţe. Aci nu putem să ne ocupăm, decât de unul din principiile noui Introduse şi care va forma, desigur, obiectul multor discuţiuni. E vorba de principiul controlului averilor funcţionarilor. La noi s’au văzut —­ mai ales­­după răsboi — numeroase cazuri de funcţionari îmbogăţiţi, despre cari se vorbesc multe. Cu toată mi­zeria arhicunoscută a funcţionari­lor publici — cari se ştie cum sunt salariaţi — unii din ei au reuşit să ac­­uleze averi fabuloase. Faptele au ajuns in domeniul pu­blic. Mai­eri, d. deputat Madgearu, întreba în plin parlament pe d. Tancred Constantinescu, ministrul îndustriei, asupra mijloacelor cari i-au permis să realizeze una dintre cele mai mari averi din ţară, cu toate că, acum patru ani, felul său de viată n’ar fi putut epata pe un burghez din clasa de mijloc. Dar întrebarea a rămas fără e­­fect si ch­iar fără cel mai neînsem­nat răspuns, cu toată importanţa ei morală si politică. Desigur că d. Vintilă Brătianu, care vrea să legifereze dreptul sta­tului de a controla averile funcţio­narilor săi, n’a pornit dela cazurile arhicunoscute a unora dintre prie­tenii săi politici. Oricum însă, noi nu putem decât să aprobăm inten­­ţiunea ministrului de finanţe, care tar dacă va fi tradusă intr’un text precis de lege ce va fi aplicat con­ştiincios — va avea darul să stâr­nească multe abuzuri şi fraude. Totul se reduce însă la formula­rea textului de lege şi la modul In­­de aplicare. în acest text trebue să intre tot ce este funcţionar public — de la gardist până la ministru. Orice ex­cepţie micşorează eficacitatea legii şi face imposibilă atingerea scopu­lui urmărit. Mai ales funcţionarii superiori şi înalţii demnitari ai sta­tului trebuesc prevăzuţi, pentru că el, mai mult decât m­icii slujbaşi, au posibilitatea comiterii abuzurilor şi fraudelor. Aplicarea acestui text trebue să fie astfel organizată, încât contro­lul să se poată efectua fără dificul­tăţi şi după o procedură rapidă. Efi­cacitatea controlului nu depinde a­­tât de severitatea principiului, cât de aplicarea lui promptă şi serioasă. Oricât s’ar părea că asemenea mă­suri pot fi vexatorii, nu trebue să ne conducem totuş de abstracţiuni sentimentale, ci numai de impera­tivul categoric al necesităţilor rea­le, de nevoia de a pune ordine în administraţia ţării. Cum înţelege d. Vintilă Brătianu să realizeze în lege principiul a­­cesta ? Nu ştim încă. Aşteptăm să vedem proectul spre a reveni. Chestiunea e prea importantă pen­tru a nu-i da atenţiunea cuvenită. M. IEŞANU um nt.- U €843 8 Patin!­2 lei exemplarul Mnu JMUir,m i TALAFOAînX* NOASTRE, *£££ j*#1}» Prorism­. »« BIROURILE: București, Str. Sărindar No. 9 — 11 | Fondat tn 1004 da Conat MlUfi ntftfS Karfi Soecpîflîrte^i fe=S-Ar.V,m,.:,T.M. .frTTT'B l-'Til Prețul A&oaanuMtelori W 60», - S9 May «••»•■ ■ WO.­­ * a • I tauri a **®» '“a a a ® a In străinătate duble Briand mijloceşte pentru reluarea negocierilor anglo-ruse BERLIN, 5. (Rador). — „Vossische Zeitung“ află din Londra că Briand s’ar fi declarat dispus să mij­­locească reluarea nego­cierilor între Anglia şi Ru­sia. In cazul când aceste negocieri se vor desfă­şura favorabil, Chamber­lain ar urma să se întâl­nească cu Cucerin la Ve­neția intre Crăciun și A­­nul Nou. —» — I • —•- - "UT jel j'u.'fc» LAeuL Ziariştii din toate regiunile prin­cipiale şi dela toate ziarele, s’au adunat aseară împăcaţi şi... armo­nizaţi, ca să sărbătorească pe ca­maradul nostru Nae Missirliu cu pri­lejul împlinirii a 25 de ani de mun­că gazetărească. 25 de ani de slujbă cinstită şi de eroică stăruinţă în modestie, când inteligenţa şi pregătirea lui intelec­tuală îi îndreptăţeau orice preten­ţie, este pentru noi toţi­ muncitorii scrisului cotidian, un eveniment moral care ne emoţionează şi ne sfieşte de respect. Un muncitor cinstit şi demn la postul lui modest dar greu. — Iată ce-a fost mereu Missirliu în aceşti lungi şi tulburaţi 25 de ani ai carie­rei sale. Şi, mai presus de toate, un admirabil camarad, însufleţit pen­tru toate nevoile şi drepturile a­­proapelui ! Redacţia ziarelor noastre, ferici­tă de a fi avut cea mai mare parte din aceşti 25 de ani ai carierei lui D. N. MISSIRLIU Missirliu, îi urează Încă mulţi şi rodnici. DIM. lEEfim­ D. dr. Demetrescu Brăila a tri­mis ziarului „Adevărul” o telegra­mă în chestia consiliului de mini­­tri din cabinetul Take lonescu, în care s’a vorbit de faptele imputate azi locotenentului Morărescu. In acea telegramă, d. dr. Deme­trescu Brăila recunoaște că sub gu­vernul Take lonescu a avut loc un consiliu de ministri, in care s’a discutat acea chestiune, dar des­tinate că d-sa ar fi spus acuma ceva despre o încercare a d-lui Stelian Popescu de a cocoloși chestiunea. Cum d. dr. Demetrescu Brăila nu e în Capita'! pentru a i se cere ÎTiform­atiuni precise asupra celor ce­­ sa a spus in realitate, ziarul ,,A­­devărul“ s’a adresat d-lui Virgil Madgearu, unul dintre aceia cari au asistat la declaraţiile d-lui dr. De­­m­etrescu Brăila.­­D. Madgearu a răspuns „Adexii­ VIAŢA PQIalTICa­ rului“ că întrebând într’un grup de oameni politici, pe d. Demetrescu- Brăila cum îşi explică atitudinea „Universului“ in chestia Morăre­scu, fostul ministru al artelor i-a răspuns că această atitudine îi este inexplicabilă, deoarece d. Stelian Popescu, ca ministru de justiţie, fu­sese pus în cunoştinţă de faptele lui Morărescu. Va să zică în această chestiune s’a confirmat aproape tot ce a spu. ..Adevărul“. Rămâne numai de lă­murit un lucru : cum a procedat ministrul de justiţie din cabinete Take Ionescu, când a fost pus în cunoştinţă de faptele petrecute mai ales având în vedere amănun­tul că alţi miniştri ai acelui cabinet au stăruit pentru a obţine sanc­ţiuni. La această întrebare ar putea răspunde însuş­i. Stelian Popescu. Iarna, in Capitală .''■'V..,, v - . ,«•........ - - o: \.. vi t -' . ' ' ! ' ^ -: ' ■ ■ •: \ IlililiililSii illlllii; Ny . -B­i ir­■ r N­i * n ^ ~ A­­ «• *» r "'S -H, ■ *­' ■ * W a ’■ r* ’ * . Vi r fi ' i, ^ r* sh 'te * * % * ■ * .: Wit im ». • -r - “ -*■ ' ^ -.%• . - * Z* V­- - o , - . - » } i . . ^ . *■ ^ ✓ . . - - m + v.. W ^ Cir ♦ i r m *\ V- SN-­W mâ WMM$. ' ^ Vt’ • ^ ^ . A ß -V.vv■« ÂrV^ : A • S y. ^ >* ^ *ir- Knsîan'Ensu lua i­eri îa „CUnou! Vesel'ei" Rigorile iernii nu te pot constata decât tn cartierele si­rmane, efectele ei fatale, la morgii sau la Salvare. Probabil fiindcA termometrul nu s'a coborât incd, cu mult sub 6 grade. Salvarea n'a înregistrat anul acesta nici Un degerat. O vizită făcută nu treaetît la „Azi­lul de noapte", ne indritueşte la sum­bre profetizări, dacă autorităţile nu vor lua imediate măsuri, ca să adă­postească, zecile de nenorociţi, ne­voiţi din lipsă de loc, să doarmă in stradă. Căci Azilul, deţi restaurat, trebuie să refuze o groază de solici­tutori spaţiul său restrâns, nepu­tând găzdui decât un număr Urui tat. Su­nt primiți numai nevoiaşii, des­tul de bătrâni, ca să nu mai existe îndoială asupra, vrirstei lor, „haima­nulelor", — termen care cuprinde pe tofi declasaţii fără beteşuguri vizi­bile — li se închide uşa, chiar dacă prin găurile nădragilor, se vede pie­lea vânătă de frig, chiar dacă cri­văţul, ca o sirenă de alarmă, imobi­lizează spontanen întregul aparat al „Salvării". Administraţia Azilului, invoacă imposibilitatea adă­postirii tuturor vagabonzilor. Vina ar avea-o primă­ria. Azistenţa socială, cărora le in­cumbă protecţia celor fără dorni­cii DORMITORUL şti­i ce-i dormitorul Azilului de noapte? O sală aproximaţii spafioa­să, cu pardoseală de ciment, ţi 14 de paturi nenumerotate. Paturile au cea mai ciudată structură. O tăblie de lemn croită pe măsura unui om de talie mijlocie, sprijinită pe patru bere de fier. Mai multe mese, deşi aspectul lor e de largă. nu există balustrada, nici un fel de în­grădire. Adormitul sucindu-se prin somn — lăţimea mesei nu tre­ce de jumătate de metru — se po­meneşte pt duşumeaua de piatră, numai bine să şi spargă capul. Un om ceva mai lung, ca să poa­tă dormi trebuie să facă adevărate tururi de comprimare. In ultimele zile aglomeraţia a fost utdt de mare. Incât oamenii dormeau­­ pe jos, unul fdingd altul, d­ae pes­­te grămadă. La S. P. A. câinii din cuşti au un işternut de paie. La Azilul de noap­­e, nenorociţii dorm pe cimentul re­­■e, fără cuverturi, fără foc sgribu­­’iti tn propriile lor zdrenţe, I piţi corp la corp, tnviordndu-se cu edi­tura lor animală. — .?i nu vi-e frig dormind desco­periţi? — Ia ne culcăm pe burtă şi ne în­velim cu spatele, tmi răspunde un nevoiaş, care are încă dispoziţie de glumă. UN SOMN CHINUIT Noaptea — spectacolul e impre­sionant. Unul este unul nenorociţii !şi caută locul, ,Cinci lei” pe noapte. Acei cari au ocupat, din vreme pa­turile dorm Ceilalţi se­­rămân­ă, se ceartă pentru o parcelă care li se­­ pare mai comodă, pipăe înfioraţi piatra glacială ezită, apoi resemnaţi se întind. Odată cu somnul, cel mai infernal concert: tuse răguşite sau spasmodi­ce, gemele şi suspine, svărcoleli şi mâini cari scarpină reflex capul sau spinarea­­idei vagabonzii cu vermina cultivată o vară întreagă, nu sunt deparazitaţi la intrare. Se aşteaptă întâi contaminarea tuturor ca să fie trimişi după o săptămână ’a nu ştiu care bae populară­. La uşe, din când in când izbituri timide sau. !«*»««* • •­­ x — Nu i loel — Dar îngheţăm. Unde să ne cul­căm? Intr'adevăr pu­ i loc. A doua d­ dacă termometrul a a­­vut sinistra Inspiraţie să se scoboa­­re sub 10 grade, cupeul „Salvarei“ are prilejul să alimenteze amfitea­trele universitare cu cele mai proas­pete cadavre _____FOX. Băjenaru din Tunari, a pornit-o la drum spre locuinţa sa din Ciclu­laţi, insojit (tind de locuitorul Ghecughe Ion, domiciliat tot In această din ur­mă comună. In drumul lor spre casă, cei doi tovarăși s’au oprit să se cinstească cu câte un pahar de vin la o cârciu­mă din satul Cumleni. In trecând In­­să măsura, s’a întâmplat că s’au Îmbătat deabinelea, mal cu seamă Dănălache, care era mal pufin rezis­tent. Plecând dela cârciumă, au mai parcurs ambii împreună o bucată­­ de drum, dopfi care s'au despărţit. Dănălache rămânând singur şi ne mal ţinându­­ picioarele, a căzut jos pe zăpadă unde a adormit­ somnul de veci, de­oarece In cursul nopţii a Inghetat. Din ordinul parchetului, care a fost avizat cadavrul a fost adus în Capitală la Institutul medico-legal. Un prim îngheţat din noapte a fost păşit pe «Sme. Intre comunei» Tunari $1 Căciulaţi (Jud. Ilfov) cadavrul locuitorului Nicol­ie St. DănAlache, In etate de 40-53 ani, domiciliat In această din urmă comună. Sus xisul locuitor a InMictal In următoarele împreju­rări: Plecând din serviciul d­ini Petre Liniile înzăpezite în cursul zilei de ori cerul s’a înseninat în partea de nord ţi sud vest al tării. Ninsoare a căzut numai tn Ba­sarabia. In Capitală primăria a des­chis un c credit special pentru curăţarea ză­pezii O ordonanţă specială va obliga populaţia să cureţe zăpada de pe acoperiş şi de pe trotuar, In dreptul raselor. MASURI PENTRU DESZĂPEZIREA LINIILOR Măsuri speciale au fost luate pen­tru deszăpezirea Hilel Bucureşti— Constanţa »I două locomotive s’au trimis In ajutorul trenurilor de marfă Înzăpezite Intre Feteşti şl Ciulnlja. Din relatările sosite direcţiunei generale până cri după amiază sunt repartizate pentru toate tra­ficurile liniile: Bucureşti—Constan­ţa, Ciulniţa—Călăreşi, Ciulniţa— Slobozia, Slobozia—Ţăndăral, Fău­rei—Constanţa. Triajul Chitilă a rămas Înzăpe­zit. Situaţii linilor telegralice Din cauza viscolului nume­­roasa linii telegrafice au fost deranjate, unele chiar—Bră­­ila-Galaţi—rupte. După rapoartele sosite la d. Sam­oil inspector p. T. T., iată situaţia eEsteia pe ziua de erl. Sunt deranjate luni la Plo­eşti Periş, Ploeşti-Piteşti, Bu­cureşti Chitila, Bucureşti-Fe­­teşti, Cămpina-Băicoi, Alexan­­dria-Crăpăneşti, Iaşi Bârlad, Călăraşi Bucureşti Crilniţa. Deasemeni nu se poate co­munica cu BraşovuL Liniile rupte sunt: Ploeşti-Crivina, Constanţa Feteşti, Olteniţa unde liniile mpte au căzut peste circuitul București Budaşil, Galnil-Ci­­libia-Brăila și Braiia-Cilibia. S’au luat măsuri pentru res­tabilirea liniilor. Mu!îrairiied­iviLmu!ii român estre America Guvernul român a trans­mis guvernului Sîalilor* Unite prin d. Culiserison, ministrul Americei la Bucureşti, mulţumiri pen­tru spiritul amical în ca­re a tratat reglementa­rea datoriilor române. M.A Vijelia din Brăila Pagube ele . ristiîoamie BRAILA, 5.—O puternică v!­jelie s’a abătut in car­sul zilei de eriv asupra orașului nos­tru. Furtuna a smuls acope­rișurile la numeroase case din cartierele mărginașe. Ravagiile făcute de vijelie In port au fost considerabile. Numeroase șlepuri Încărcate cu cereale au fost răsturnate. Mai multe remorchere au su­ferit stricăciuni. Remorcherul „Proto*1 a so­cietăţii Cheorghiade s’a lune­cat. Valurile i-au inundat puntea şi Lau târât in fundul Dunării. De asemenea un ponton al societăţii a fost deteriorat. Şalupa „Venus’” propriet­a­t­­ea d-lui St. Rădulescu, a su­ferit mari stricăciuni. Dintre elevatoarele legate de mal, trei au fost smulse de furtună, suferind grave a­­vari. Luptele cu tauri tu Spania O vizită la toreadorii din Madrid­­ Luptele cu taurii au fost descrise atât de rea, încât acela care ne face să aruncăm şi o privire Intre culi­se, este intr'adevăr demn de toată lauda- In cazul de faţă este vorba de un „globetroten“ danez, Henry Hellsen.­­ Ia­ă ce povesteşte el. Madridul este, cum s’ar spune, Mecca pentru matadori şi cafe­neaua Fornos locul lor de adunare. Această cafenea este împărţită de nişte canapele de pluş aşezate în lungul sălii, în „alee“. Aleea doua este rezervată exclusiv matadorilor. Numai aceia care face parte din „breasla“ lor sau acela care este introdus de un matador, are voe să se aşeze aci. Matadorul trebue să trăiască mai cumpătat chiar decât jockeii, deoarece sezonul său du­rează tot anul. Din aceas­ă cauză­­ el va consuma la cafenea numai o bere uşoară sau o ceaşcă de cioco­lată amară... INTRE CULISE Fiind invitat Intr'o Duminică de prietenii mei, să stau cu ei in „Sala matadorilor“ până la începerea luptei, am avut ocazia să privesc, şi in re culise. Am intrat mândru­­ şi dispreţuitor prin portiţa din dos­­ în arenă, intrare care este închisă­­ pentru simpli muritori, înăuntru, o­ curte mică şi la pereţi caii, adică gloabele cele mai bâtrâne şi slabe din Madrid. Privind la aceste ani­male, jertfe sigure ale morţii, fără să vreau mi-a venit în minte un : „Ave Caesar, Muri­tori te salutant­” In partea cealaltă am văzut, sau mai bine zis am simţit, cabina sa­nitară, care împrăştia un miros îm­bătător de carbol. Uşa fiind des­chisă, am mai putut vedea şi masa’ de operaţii, acoperită cu fel de fel de instrumente lucitoare, o prive­lişte rare nici nu mai enervează pe matadori. „Chuli”, adică luptători pedeştri, înfrumuseţau nişte măgăruşi cu steaguri, iar doi „Picadori“ trecură pe nişte cai albi de tot Aceştia din urmă n’au voe să intre în „Sala matadorilor“, deoarece misiunea lor e numai să lase taurul să o­­m­oa­re caii de sub el şi să cadă jos cu „grandezza“. „NATIONAL !“ Mă aflam tocmai în faţa unei uşi pe care scriu : „Sala de toreros”, când deodată un automobil elegant­ se opri şi prietenul meu National 11 se coborî Cei mai mulţi matadori sunt cunoscuţi sub un pseudonim. National II se numeşte în viaţa de toate zilele Juan Anillo, fratele său Ricardo, fiind Nantional I. Tatăl lor, un fost „banderillero“ apare şi el întotdeauna Împreună cu fiii săi. Acum uşa fu deschisă şi National? N­ tnUă. Sala e goală, pereţii văi ruiti şi goi, intr’un colţ o masă l» lemn, pe care matadorii leapădă­ mantilele lor de mătase. In faţa u­­şei se află o cameră mai mică, strălucitoare de aur.... e o capelă. National II intră In capelă. In faţa tabloului Maicei Domnului ar­dea o fandelă, pe altar se aflau o mulţime de flori de aur şi de ari gen­, iar In jurul lor­ ardeau lumâ­nări. Matadorul tşi udă degetele cu apă sfântă, tşl făcu cruce şi se rugă. Unul după altul intrară toţi In capela, nici unul nu uită eft in­­genuchieze tn faţa Maicei Domnu­­lui. TOREADORUL JUAN BELMONTE Sala se umpluse cu matadori Toţii erau Îmbrăcaţi tn culori vii, făcând­ o Impresie foarte buni. Unii erani puţin fardaţi, toţi parfuma»! şl m­a*. nicuraţi „Săbiile" celebre poartau hainele numai o singură dată. După.’ luptă aceste haine se duc la negu­storul de vechituri unde se aprovi­zionează începătorii. Juan Belmonte, cel mai celebru­ matador de astăzi, purta la primar sa luptă o „traja de lucea" care coa­fase numai 33 de peseta. Asta era acum câţiva ani; astăzi e milionar. Un matador de clasă ia pentru o singură producţie 7000 de peseta­. Anual el se produce cam de o sută de ori. Deci nu e mirare că Juan Belmonte trăeşte într'un lux orbi­tor Unul din luptătorii cei mai dez­­gheţaţi tuni fu prezentat: Fausto Ba­rajas. Trebuia să apară atunci pen­tru prima oară In faţa publicului. Este un vechiu obiceiu, ca un mata­dor bătrân să dea sabia sa începă­torului. Luptele Începătorilor sun£ totdeauna cele mai interesante, căci milionarii îşi iubesc mai mult viaţa decât gloria Dar începătorul n’are nimic de pierdut şi totul de câştigat De aceea şi tânărul Barajas cântă la această ocazie: „Esta noche mando go Mananc manda el gtti quiere Hop soy po de los que manăan -i Eu la c.atedral lurena. ." Astăzi eu domnesc. Mâine să dorfa­nească cine va vrea. Azi eu sunt pri­­­mul in catedrala matadorilor". Intr'adevăr Barajas învinse $1 că deveni unul din cei „mari Fu du* pe umeri un tiumf și el cântă: „Esta noche mando po­­i Muncina manda el qui quîenf* Iar caii zăceau morţi pe nisipos din faţa „Săli’ de toreror”. H Vederi din Ardeal . ’ r- : — .vV; t­i -t• " . . .............. Sefeisuj-Kai«

Next