Dimineaţa, iunie 1926 (Anul 22, nr. 7006-7035)

1926-06-11 / nr. 7016

! Dela 15 lume, greutatea pâinii va fi sporita cu ireturile actuale Am arătat ori că, comisîunea de­legată din sânul consiliului gene­ral comunal cu examinarea mijioa­­celor de eftenire a traiului în Ca­pitală, — a avizat la eftenirea păi­­nii — sau mai bine zis pentru re­venirea la cantitatea de 950 gr. pâinea de cal. II-a şi a IlI-a după prevederile vechii ordonanţe. Ordonanţa în vigoare azi — care a sporit toleranţa făcând pâinea de 85g grame, — a fost dată in urma constatării urcării preţului grâu­lui ceia ce determinase pe morari să sporească simţitor preţurile fau­nei. In ultima lună frâul eftenindu-se cu tendinţă de scădere continuă a preţurilor­­, menţinerea toleranţei la greutate a pâinei nu mai avea sens. D. Anifea­ Teodorescu, primarul municipiului, a aprobat concluzia, nile comisiunei şi azi sau mâine va apare noua ordonanţă prin care pâinea revine la Greutatea de 959 ar, cu preţurile azi In vigoare. E vor­ba, ca de obiosiv, fie pâinea de cali­tatea I şi fie pâinea de calitatea a II-a, cea de calitatea I, franzela, chiflele, cornurile, etc.,­­ rămânând în comerţul liber. Noua ordonanţă va intra In vi­­goare pe ziua de 15 iunie, până a­­tunci m­­enţinându-se toleranţa ac­tuală. Cum noua ordonanţă priveşte nu­­mai fab­ricaţiunea pâinei şi cum a­­ceastă fabricaţiune e în funcţiune de preţurile făinei, pentru ca reve­nirea la vechea greutate a pâinei să mi fie iluzorie, — primăria va trebui să avizeze la mijloacele ne­cesare pentru a aduce pe morari la realitate, adică la stabilirea preţu­rilor făinei după acela de cumpă­rare. # În legătură cu hotărârea primă­riei brutarii din Capitală s'au în­trunit, la sediul sindicatului lor, hotărând redactarea unui memoriu, protest, împotriva luării unui astfel de dispozitiuni fără consultarea, lar Brutarii vor cere In memoriul lor, revenirea la greutate numai cu 50 de grame. Memoriul brutarilor va fi înaintat d-lui primar Vineri la orele 11 dim D. DUR. 10 PAGINI Prețul Abonamentelor: Le 1 850 - pe timp de un an * 440 - „ „ „ 6 luni „ 230 - n n 11 3 H In străinătate dublu Foiltat m 1904 de CONST NSILLE3 LE! BIROURILE: București Str. Sărindar No. 7-9 n N­ 3 LEI TELEFOANELe ---------n— NQASTR SUI - fle. 7018 ....' VINERI ti IUNIE 1926 I Centrala 6/67 . 24 73. 46/79. t/lDirecția 5772 Ad-tta 7'69. Provincia 10'66. Confscarea idevenului" Eri a fost confiscat „Adevărul“ pentru că publicase un interview cu d. lu­lîu Maniu, preşedinte al parti­­dului naţional. Recunoaştem că guvernul ar fi vrut să evite această măsură­, dar punea o condiţie inacceptabilă. S’a cerut confratelui nostru să renunţe la publicarea înterviewului, în care caz ,,Adevărul" ar fi apărut fără nici un obstacol. Tranzacţia nu s’a făcut pentru că samavolnicia guver­­nuli e preferabilă unei asemenea cedări. Protestăm contra actului abuziv, deşi ne-am obişnuit cu asemenea procedări cari fac, din libertatea presei, un ideal al viitorului. Și în­trebăm: ce scop practic a urmărit guvernul cu această măsură bru­tală? Dacă el a vrut să împiedice țara românească de a afla ce crede d. Iu­iu Maniu despre cele petrecute la Ruși, în Hun­edoara, scopul lui n’a fost atins. ..Incidentul“ regreta­bil nu este închis. El va provoca o discuţie vie si amplă, când se va în­truni Parlamentul si când d. luiiu Manîu nu va putea fi împiedecat să-si spună gândul si nici tara să-l afle. Mai mult, chiar .Monitorul O înc­ar‘ va trebui să înregistreze, ce­ia ce astăzi guvernul nu permite ziarelor. Atunci, la ce bun confiscarea, a­­ceastă măsură iritantă, nedreaptă, abuzivă? E o simplă naivitate, pe care num­­ai un guvern ce-şi­­ierde cumpă­tul o poate comite. Nu ne mulțu­mim numai să protestăm, ci ne vom apăra cu toate mijloacele ce ni se pun la dispoziţie legea și propriile noastre puteri ca presă. DIMINEAȚA Cateta grof. Thome Ionesco Senatul universitar n'a luat încă o deciziune Eri, la orele 6 p. m, s’a întrunit Senatul universitar împreună cu consiliul Facultăţii de medicină spre a se pronunţa asupra situaţiei lega­le ce urmează a se da catedrei de clinică chirurgicală şi anatomie to­pografică, ocupată altă dată de def. profesor Thoma Ionescu. Se ştie că ministerul instrucţiei publicase concurs pentru această ca­tedră, rămasă vacantă, iar mai apoi a revenit. In urma discuţiunilor ce au avut loc şi la cari au participat d-nii E. Pangratti, rectorul, Muzicescu. Pro­­ca, Daniel, Rădulescu Motru, etc., etc. s-a constatat că majoritatea a fost pentru procedarea ministerului. Cu toate acestea nu s a luat nici o hotărâre, rămânând ca chestiunea să fie rezolvată în ședința de Sâm­bătă a Senatului. Se crede că, în cele din urmă, ca­tedra profesorului Thoma Ionescu va fi scindată în: catedra de anato­mie topografică care se va contopi cu cea similară a d-lui profesor Ge­­rota și catedra de clinică chirurgia­lă, care va rămâne independentă. Poincaiff­eal judecății de Județ PARIS. — Ernest Judet, fostul di­rector al ziarului „Eclair", a adre­sat Justiției o reclamație pentru ca­lomnie, împotriva lui Poincaré, ce­rând acestuia daune în sumă de 100.000 franci. Plângerea a fost mo­tivată de un articol publicat de Poincaré în ziarul „La Marseillaise“ şi în care atitudinea lui Județ în timpul războiului e aspru criticată UN FAPT ÎNDRĂZNEȚ : FOTO­GR­AH­AREA EXPLOZIEI UNEI GRANAT? Noile fa­bricate — Femeii tipări­tUn alea apal, Bucureşti 7 — Dupa ce cunoşti 7 — Miroase a Bucureşti... Împrumutul din Italia a fost realizat Ce e cu noua emisiune a Băncii naţionale ! Cercurile noastre financiare urmă­resc cu o atenţie deosebită, evoluţia tratativelor angajate în Italia de d. Manol­escu, subsecretarul de stat al tezaurului. Abia în ultimite zile ministerul de externe a primit un lung raport din partea d-nuî Lahovari, ministrul no­stru în Italia, raport care cuprinde o expunere clară nu numai a rezul­tatelor obţinute până acum, dar si a perspectivelor ce s’au deschis pen­tru viitor în urma tratativelor an­gajate. In afară de acest raport d. I. La­ Tedatu, ministrul nostru de finanţe a mai primit o serie de telegrame din partea d-lui Manoliescu, în care se arătau răspunsurile guvernului tafian la propunerile României. Nu se ascunde, în cercurile noas­tre diplomatice că în conversațiuni­­le angajate pentru realzmarea îm­prumutului, în special când s’a dis­cutat chestiunea garanţiilor, s’a a- 4uns indirect problema Basarabiei. Impresia cercurilor conducătoare taliene este că în situaţia de azi, problema nu poate căpăta o solu­­ţiune directă, ci numai una indirec­­tă, prin încheerea unui tratat cu ca­racterul de alianţă, între noi şi I­­talia. ÎMPRUMUTUL realizat In ce priveşte împrumutul cer­curile guvernamentale afirmă că el pate fi considerat ca realizat. Guvernul italian ar fi admis chiar modalităţile după care urmează să se facă lansarea împrumutului. Cinci din cele mai importante leul obligaţiunilor emise de guver­­bănci din Italia vor căpăta în schim­bul român, un credit de 200 milioa­ne lire italiene, la Banca Italiei. Garanţii efective nu se vor da. Tot cu prilejul discuţiunilor pri­vitoare la împrumut, s’a ajuns la un acord în ce priveşte bonurile de tezaur cari n’au fost consolidate pâ­nă acum in Italia. Guvernul român a mai soluţionat favorabil chestiunea despăgubirii suspuşiior italieni din Basarabia, cari au suferit de pe urma expro­prierii. Această chestiune era gata să fie rezolvată sub guvernul libe­ral, însă din cauza incidentelor ivi­te, nu s’a mai ocupat nimeni de ea. DATORIILE DE RĂZBOI CĂTRE ITALIA La ministerul de finanţe italian, d. Manoliescu a lucrat cu membrii delegaţiei italiene cari s’au ocu­pat de chestiunea datoriilor de război ale României. Tratativele d-lui Oscar Kiria­­cescu, cari au fost aproape termi­nate, vor fi reluate, de acolo de unde au fost lăsate, fără a li se ■aduce vre-o modificare. Imediat după înapoierea în țară, a d-lui Manol­escu, guvernul ro­mân, va trimite un delegat cu de­pline puteri să semneze acordul prin care se aranjează plata dato­riilor noastre de război în Italia. E probabil că tot d. Kiriacescu, va fi însărcinat cu această mi­siune. SE FACE O NOUA EMISIUNE? In legătură cu recenta «lela delega» consfătuire fia economică, in care problema stabilizărei Seu.­assi a fost examinată, s’a răspândit știrea că Ban­ca Naţională ar fi luat de­­cisiunea, de pe acum, să sporească circulaţia fidu­ciară, spre a finanţa ex­portul agriculturei. In cercurile diriguitoa­re ale Băncei Naţionale ştirea e desminţită cate­goric. I. NEDELEA Sinucidere cu dinamită Un act disperat al unui inginer fără de lucru In noaptea de 4 Iunie, pe la orele 12 şi jumătate, locuitorii din Ghar­­lotenburg şi Spadau au fost treziţi din somn de o detunătură puternică. La început s’a crezut că s’a în­tâmplat o catastrofă într’o uzină, unde a avut loc o explozie, căci de­tunătura a fost zguduitoare şi s’a auzit ,la depărtare de kilometri. S’a dat alarma, au­ fost anunţaţi pompierii şi poliţia, cari au trebuit să caute pricina, exploziei. Abia dimineaţă impiegaţii de cale ferată au anunţat, că în apropierea gării , Il­ers­trasse, au ■ găsit lângă calea ferată cadavrul oribil mutilat al unui bărbat.­­ .. , , Abia după­, ce s’a­ primit, această ştire, poliţia a­­căpătat primele, in­dicii despre locul und­e s’­a întâmplat explozia.­­ In apropiere de linia ferată s’a găsit o mică valiză de care era le­gat un fitil în parte ars, precum şi o bucată de proectil, care s’a înfipt în pământ producând o gaură a­­dâncă de un metru şi cu un diame­tru de doi metri. Intr’o circomferentă de aproape 15 metri erau împărţite părţi rupte din cadavrul găsit. Deoarece s’a presupus că e vorbă de un atentat în contra trenurilor ce circulă pe această linie în direc­ţia apuseană, a fost înştiinţată po­liţia politică, care a sosit la faţa locului însoţită de experţi. In valiză, care s’a găsit, în apro­pierea locului exploziei, au fost des­coperite actele de indentitate ale victimei. Din aceste acte reese, că mortul nu este altul decât inginerul Her­mann Bagheer, din Hanovra, în vârstă de 55 ani, ca­re a lucrat mai mult timp într’o fabrică de etajlezi­­bile şi care se afla de câtva timp la Berlin în căutarea unei ocupaţii. Intr’un carnet s’au găsit câteva notiţe scrise de Bagheer, între altele și următoarea frază: „Astăzi mă voiu sinucide”. In baza acestor documente a fost ușor să­­se stabilească cauza explo­ziei. Presupunerea, că a avut loc un atentat, a fost cu totul înlăturata. Cauzele sinuciderei nu pot fi al­tele decât desperarea inginerului, că n’a găsit de lucru. Probabil că Ba­gheer, avea dinamită luată din fa­brica unde lucrase înainte, și cu a­­cest explosibil s’a sinucis într’un chip atât de m­ic. 0 violentă rupere de nori la Praga PRAG­A. — In urma ’violentelor ploi' din 'ultimele zile râurile au crescut enorm. In Praga, unde a plouat neîntrerupt timp de 19 ore începând de Sâmbătă la orele 4 di­mineața, • a căzut o cantitate de ploaie de 79 milimetri, cea mai mare cantitate , de ploaie înregistrată în Praga de 120 de ani încoace. începe să însereze. înălţimile muntoase pe cari le-am ajuns — poate sunt 50 de kilometri de la Bu­­da-Pesta până la Visegrad — se în­­vestmântă în straiul auriu şi sur al vecerniei... Călătoria noastră în su­sul Dunării se isprăveşte. Fiindcă ţărmii sunt înalţi şi pieptoşi, satele de pe mal ne strâng de aproape, Dunărea intră ca într’un tunel... Şi iată că după o ultimă cotitură, ni se arată pe stânga — nouă celor ce ne mişcăm în susul Dunării — o largă zidărie sură, în văzduhul lim­pezit al serii şi pe creştetul păduros al muntelui. Suntem la Visegrad. Ştiam din spusele câtorva prieteni cunoscători, că locul congresului nostru, pe ţărmul Dunării, stă sub o veche cetate a regilor maghiari. Dar deabia am prins de veste ce­tăţii lui Matiaş Corvinul şi vaporul intră cu noi sub mal şi se lipeşte lin de debarcaderul din Visegrad... Câteva doamne, pe cari eu unul nu le-am văzut niciodată, dar pe cari le cunosc din nume, sunt la de­barcader şi ne primesc cu francă prietenie. In fruntea lor este prezi­­denta Asociaţiei creştine a femei­lor maghiare, principesa Sulkovski, care ne urează bun sosit în ţara ei. Lângă ea sunt trei doamne anglo­­americane cari ne scutură mâna cu energie. Ca naştere numai una este americană, ca luptă organizatoare şi ca serviciu în sânul Asociaţiei sunt câte trele şi din Anglia şi din Statele­ Unite, ba chiar şi din India. Miss Charlotte T. Niven este se­cretara generală a statului major universal. D-na L. Ethel Luxmoore este membră în comitetul executiv şi soţia unui colonel englez, din ar­mata Mesopotamie. Miss Evelyn W. Moore este secretara financiară şi secretara Comitetelor pregăti­toare sau de perfecţionare (training commitees). Miss Moore este aceea cu care am tratat participarea mea la întâlnirea dela Visegrad. Fără pierdere de vreme poraii către locuinţele ce ne-au fost desti­nate. Eu rămân aci pe ţărmul Du­nării, într’o vilă cu etaj, îmbrăţişată pe dinafară de curpeni de glycină, în primul lor ceas de reînviere. Cele patru tovarăşe de călătorie se duc mai sus, într’altă vilă, lângă cele­lalte congresiste. Cât pot judeca, sub seara care în­cepe să îngroape lumea în taină şi în flori de liliac, suntem într’un sat de vile, între dealul abrupt şi ne­gru şi Dunărea fosforescentă. A­vem un ceas de respirat. Peste un ceas vom fi chemaţi la masă. Exa­minez camera mea şi o găsesc con­fortabilă. Deocamdată e prea rece şi ca temperatură şi ca înfăţişare. Se vede bine că este o încăpere mercenară. Nimeni nu locueşte în ea în chuip statornic. Nici un suflet n’a luminat-o cu gândurile lui. Nici o inimă n’a desmorţit-o cu vibra­ţiile şi cu tainele ei. Probabil că vila aceasta e prea mare pentru proprietari (dacă cumva mai stau în ea) şi că menirea ei, dela un timp încoace, este să adăpostească pasă­rile călătoare. Aflu mai târziu că Visegradul are tradiţia congreselor şi că este staţiune climaterică. Privesc cadrele din pereţi şi caut să decid spre care mă voi îndrepta, mai des, cu ochii şi cu paşii gându­lui... Intr’un colt, disting o imagina mică — reproducerea unei Madone cunoscute — suspendată de o fundă spălăcită... E un punct cardinal su­fletesc, bine stabilit. Deschid larg ferestrele. Un castan bătrân umple toată curtea cu făp­tura lui întunecată şi foşnitoare. Printre frunzele negre răzbate, până în tavanul meu, zbuciumul roşu al apelor înserate. Dunărea este la douăzeci de paşi de căpătâiul meu. Printre ea şi vilă trece şoseaua mnică a Visegradului. Pe deal, în dosul vilei, se aude chemarea clopotului de cină. De aci înainte intrăm într’un program şi într’o viaţă de internat. Am mai luat parte la câteva congrese ale A30- ciaţiunilor creştine şi cunosc disci­plina lor... Cineva vine să mă ia şi să mă conducă. Dealul din spatele vilei, e atât de drept, încât vila, pare îngropată, ori mai exact între deal şi calul ei de jos se strecoară un coridor con­solidat şi peste acest coridor, ieşi în grădina din spate, pe o punte ar­haică. La lumina unei lanterne, tre­cem această punte nesigură şi in­trăm în grădină, urcând din treaptă­ în treaptă, nişte trepte tăiate în pă­mânt. După ce ieşim din grăd­ină —o toată plină de copaci — dăm într’o ulicioară, urcăm şi ulicioara şi iată­­ne la poarta vilei de concentrare« vila „Cottage“... Aici e cartierul ge­neral, sala de mâncare şi, în acela® timp, grădina lui Academus... In sala de mâncare —pe care, de câteva ori, în ceasurile ploioase, din zilele următoare, am făcut-o sală de cursuri şi capelă de rugăciune. — ne întâlnim, întâia oară, toată suflarea congresistă... Nu suntem prea mulţi, dar reprezintăm vreo opt popoare şi trei continente ! Sunt singura faţă bisericească din tot congresul. In privinţa aceasta, aşteptările mele erau cu totul al­tele. Ştiam prea bine că la acest congres al secretarelor vor veni se­cretare din Grecia, din Serbia, din Bulgaria, pe lângă cele din ţările germane... Dar socoteam că congre­­sistele noastre ortodoxe vor veni —­ aşa ca soaţele lor românce — ca câte un duhovnic din ţările lor... De­ziluzie! Din Grecia venise numai o doamnă, din Bulgaria câteva fete şi din Iugoslavia era vorba să vie luna singură. Aşa­dar, fraţii în Chris­tos, pe cari îi aşteptam, erau ine­xistenţi! Agapele Asociaţiunilor creştine încep deapururi cu o rugăciune, cu atât mai vârtos cu cât, iată în acea­stă sală şi la acest congres, un au­tentic preot bizantin... întind mâi­nile deasupra acestor oameni, cari au amuţit deodată, şi le împart î bi­­necuvântările Mântuitorului. GALA GALACTION­­ Note şi Etape Prin ţară şi mai departe B9B de GALA GALACTIOM Sub cetatea lui Matias Corvinul Noul orariu al magazinelor In timpul verii magazinele vor fi deschise între „Monitorul Oficial” de ori, publi­că decizia ministerială, prin care o­­rariuli.de închidere al magazinelor de manifactură şi galanterie se­cării, pielării, curelărie, ţesături, co­voare, articole de voiaj, perii, co­șuri, Ungerii, mode, toalete, încălță­minte, vestminte (hăinării), bijute­fixează, cu începere dela 4 Iunie*unt, ciasornicării, fierărie, geamuri, 1926, până la 1 Octombrie 1926, după, articole de menaj, porcelanuri, sit­cum urmeaza : 1. închiderea la amiază dela 13 —16. 2. închiderea seara la ora 20. După această oră nici un sala­riat nu va putea fi reţinut sub nici un motiv în magazin. DECLARAŢIILE D-LUI TRANCU­IAŞI D. Trancu-Iaşi, ministrul muncii, care a primit ori o delegaţiune a funcţionarilor comerciali, în frunte cu d. Grigore Anton, preşedintele Uniunii, a declarat că următoarele categorii vor fi supuse noului ora­­riu, adică 4—8. Magazinele de manufactură, ga­lanterie, mărunţişuri, pălării, tes­Acest orariu este valabil până la 30 Septembrie, când urmează să se reia vechiul regim, adică 3—7. In cazul când negustorii nu vor respecta noua decizie ministerială, 4. va reveni la vechiul orariu 3—7. 4-8 d. a. olărie, sobe, lemnărie, de sport şi au­tomobilism, var, ciment, drogherie, parfumerie, arme, biciclete, maşini industriale, corsete, cherestea, căr­buni, lemne de foc, cereale, articole technice, vopselării în genere, lănă­­rie, bumbăcărie, librărie, instrumen­te muzicale, fotografii, birourile sta­bilimentelor comerciale și indus­triale, de comision, băncile. Băcăniile vor avea același regim. Evenimentele din Portugalia BERNARDINO MACHADO Fostul preşedinte al Portugaliei, si­­lit să-şi dea demisia, în urma miş­cării revoluţionare din ultimele zü£*

Next