Dimineaţa, octombrie 1926 (Anul 22, nr. 7128-7158)
1926-10-14 / nr. 7141
10 PAGINI Preţul Abonamentelor: Lei 850—pe timp de un an ii 440— ,, » n _ lun* » 230 - n n n 3 1j In străinătate dublu Fondată in 1904 de CONST. MILLE 3 LEI II BIROURILE: Bucureşti, Str. Sărindar No. 7 9-11 || 3 LEI TELEFOANELE NOASTRE Ana! XSE No.7114 Centrala 6/67, 24/73, 46/79, Direcţia 57/72, Adtia 7/69, Provinci'1 H'66. Intre elevi şi profesori . Reflecţiile de faţă sunt provocate de incidentul, adânc regretabil din mai multe puncte de vedere, ce a avut loc zilele acestea în capitala Bucovinei. Elevi nemulţumiţi de profesorii lor, e un ce curent, ceva ce sevede în toate zilele. De asemenea s-au văzut cazuri, deşi destul de rare, când nemulţumirea elevilor, socotiţi ca nedreptăţiţi sau prigoniţi, a îmbrăcat forme de manifestări violente. Oricât de regretabileşi de reprobabile ar fi izbucnirile de natura aceasta, ele — judecând ■şi cu indulgenţa la care ne îndeamnă vârsta tânără a elevilor . Sunt, până la oarecare punct, explicabile. Se explică prin avântul unei vârste la care sentimentul predomină judecata rece şi se mai explică şi prin faptul că elevii, improvizaţi în judecători, sunt în acelaşi timp şi parte — şi încă partea cea mai interesată şi, deci, în mod fatal cea mai puţin nepărtinitoare. Privite prin prizma aceasta, violentelor manifestaţii şcolăreşti de la Cernăuţi n’ar trebui să li se atribue o importanţă mare, urmând să fie considerate ca un incident, desigur, condamnabil, dar în tot cazul spontan şi trecător. Începute, însă, în curtea unui liceu, manifestaţiile dela Cernăuţi nu s’au oprit aci şi nu s’au mărginit în lumea şcolărească, aşa cum s’a petrecut în cazuri analoage. „ Elevii altor şcoli au venit să fa’că cor şi să dea concursul lor eleilor căzuţi la examenul de bacaaureat. Nici această participare a unor elemente şcolăreşti, cari nuerau interesate în cauză, n’ar fi aşa de alarmantă. Am putea-o atribui unui spirit de solidaritate colegială. Gravitatea cazului stă, însă, în participarea, laolaltă cu elevii recoltaţi a elementelor din populaţia oraşului, precum şi în forma care r. a îmbrăcat’ această manifestaţie, născută dintr’un incident în care, în afară de cei direct şi personal interesaţi, restul lumei n’avea ce căuta. IManifestaţia, pornită din curtea liceului „Aron Pumnul“, a degenerat în încăerări pe stradă, în ciocniri cu poliţia şi cu jandarmeria!Au fost răniţi şi s’au operat arestări. Printre persoanele arestate ca [manifestând violent, vedem cu un [sentiment de mirare şi chiar de [mâhnire, oameni cu bune şi înalte [situaţii sociale. | Ce căutau aceştia într’un diferend dintre elevi şi profesori? Răspunsul la întrebarea noastră ju-l dă strigătul: „Jos cu regăţenii“, care devenise lozinca manifestanţilor. I Iată partea cea mai tristă şi maidureroasă a chestiunii. O nemulţumire, care n’avea dece să treacă Ide zidurile unei şcoli a fost prilej ’de manifestare a unor sentimente,cari trebue să ne dea de gândit din gravitatea lor. Faptul că profesorii cari au trântit pe candidaţii la bacalaureat, erau întâmplători din vechiul regat nu constitue o explicaţie suficientă pentru a justifica supărarea populaţiei din Cernăuţi. , Incidentul dela liceu nu poate fi, precum am spus, decât un prilej, care a fost utilizat pentru exprimarea într’o formă, care ne îngrijorează, a unor sentimente ce n’aşteptau, pentru a izbucni, decât unmoment prielnic. Ar fi o greşala de neiertat şi o mare uşurinţă să nu dăm unor asemenea incidente şi manifestaţiuni însemnătatea ce li se cuvine şi să zicem, de o pildă, că strigătul de „jos regăţenii“ n’a eşit decât din gura unor derbedei sau a câtorva paraponisiţi. Adevărul stă, din nenorocire, cam într’altfel. Dacă e drept şi adevărat că în nici unul din teritoriile unite nu există vreun curent de separatism, de despărţire de vechiul regat, nu e mai puţin adevărat că atitudinea şi purtarea unor anumiţi slujbaşi, trimişi din vechiul regat şi recrutaţi deseori printre agenţii cluburilor de partide, au creeat în provinciile liberate o atmosferă de ostilitate şi de neîncredere împotriva oamenilor şi instituţiunilor din vechiul regat. In deosebi răul cel mare l-a făcut administraţia şi metodele ei. De aceea, ar fi un mare câştig, dacă cele petrecute la Cernăuţi vor servi să deschidă ochii guvernanţilor şi să-i cheme la simţul adevăratei datorii. N BATZARIA UN CĂLĂTOR CARE SE URCĂ IN MERS, IAR DACA II ALUNECĂ PICIORUL SI CADE, ESTE PRINS IMEDIAT DE REMORCA VAGONUI* CARE-L ARUNCĂ INTRE SINE. DECI, FIȚI ATENȚI CÂND* VĂ URCAU. Gânduri Single Interview particoler! Intr'un interview acordat recent unui mic personaj din cartierul nostru, am binevoit să facem urmă- toarele declarativul importante: — Suntem foarte optimişti asupra intenţiilor comisiunei speciale pentru aranjarea diferendului dintre proprietari şi chiriaşi, dar... (aci fu curăm o pauză diplomatică...) vedem rezultate prin nişte ochelari sparţi! A nu se presupune că acei ochelari au suferit accidentul la vr'o întrunire pro sau contra. Nu! Reflecţia noastră simplă ne spune că de unde nu-i, nici fiscul ihi. ia. — Savoneste de proectul unei cumpănii de construcţii municipale, a răspuntimitul personaj care reprezenta însă societatea secretă arhicunoscută sub numele de Urechea Mahalalei. — Paşte murgule! am declarat noi sentenţios. Înţelegând că trebue să treacă repede la altă chestiune, dumnealui a zâmbit ,şi a adus vorba de fabrica de mezelicuri din carne de animale decedate de moarte naturală, descoperire făcută în Cetatea Albă. — Suntem contra otrăvirei câinilor şi deci adversari ai unei industrii clandestine. — Nu vi se pare ciudat că timp de doi ani, comerţul a săltat şi higiena oraşului... — Vrei să zici că n’a murit nimeni intoxicat in aceşti doi ani? — Cam aşa... îngână personajul făcându-se şi mai mititel. — Explicaţiunea este foarte uşoară. Dat fiind că in acea regiune se na filtrează toxinele ideilor de peste Nistru, populaţia a devenit imună. — Care va să zică?... — Va să zică asta: după ce te îndopi cu diverse şi multiple toxine politice poţi digera şi o litră de salam de chine alb! STAN BOLOVAN Panică într’un cinematograf BERLIN, 12. (Rador). — Din cauza panicei care s’a produs într’un cinematograf din Eilenburg în Saxonia, în urma unui incendiu care izbucnise într’o casă învecinată, 30 copii au fost greu răniţi în îmbulzeală. Convenţia economică cu Italia Piaţa românească, un debuşeu important pentru mărfurile italiene Când va începe elaborarea convenţiei Cu toată discreţiunea ce se face şi în special pentru motoare strează asupra condiţiunilor de amănunt, în care ar urma să se încheie convenţia economică proectată între d-nii general Averescu şi Mussolini, totuşi, de câtva timp, începe să se deseneze din preocuparea anumitor sfere oficiale, liniile generale care vor forma obiectul acestei convenţii mici de maşini şi automobile, în care, în adevăr, Italia poate rivaliza, dacă nu chiar întrece industriile Angliei şi Franţei. In fine se cere crearea unui debuşeu însemnat pentru importul fructelor sale meridionale şi al florilor, cari odinioară se exportau în România în mari cantităţi, dar al căror import astăzi este complect prohibit. CONCESII PETROLIFERE In ce privește avantajele pe care Italia Ie pretinde în domeniul petroliferele se limitează la aprovizionarea sa cu produse petrolifere românești, astfel ca să scape de tutela Americii. In acest scop ar dori să creeze în România câteva fabrici pentru rafinarea produselor petrolifere şi, eventual, să obţină dreptul de a explora şi exploata terenuri petrolifere, în condiţiunile prevăzute de legea actuală a minelor. „DA-MI SĂ-ŢI DAU" înainte de a da câteva lămuriri in această chestiune trebue reţinut faptul că, în tot timpul tratativelor, d. Mussolini a căutat să fie consecvent cu declaraţiile sale publice, făcute anterior, prin care a spus categoric că Italia, de acum încolo, va face o politică pozitivă şi nu va acorda prietenia şi concursul ei decât acelor state cari vor acorda, la rându-le, Italiei, avantaje materiale palpabile. Nu e de mirare deci că şi in tratativele cu d. Averescu, caracterul mercantil al atestora a fost evidenţiat şi la temelia lor s’a pus încheierea unei convenţii comerciale pe baza căreia România să devină unul din cele mai importante debuşeuri al mărimilor italiene. CE MĂRFURI SE VOR TRIMITE IN ROMÂNIA Urmărind desvoltarea industriei sale pentru a putea să angajeze lupta cu alte industrii similare mai vechi şi mai puternice, Italia cere în primul rând un plasament uşor pe piaţa românească a bumbacului italian, a mătăsurilor sale, a cânepei şi în general a tuturor ţesăturilor pe care industria textilă a Italiei Ie produce. In al doilea rând se cere un tratament excepţional pentru importul produselor industriei automobilisti DEPENDENŢA CONVENŢIEI DE VIITORUL TARIF VAMAL După cât se pare, greutatea satisfacerii cererilor Italiei nu constă atât în condiţiunile privitoare la petrol cât în cele cari sunt în legătură cu tariful vamal şi cu principiul „clauzei naţiunii celei mai favorizate“. Dacă înainte de război România a putut sau a fost silită să acorde, pe timp de decenii, unei singure ţări, tarife de protecţie excepţională, se pune întrebarea, dacă astăzi — date fiind legăturile sale cu diferitele state — va putea să facă acela? lucru. Guvernul, după cât ni se afirmă, a prăsit modalitatea unei întâie perii crede că felul cum va fi alcătuit tariful vamal, la care actualmente se lucrează, îi va îngrădui încheierea convenţiei cerute de Italia. Lucrările pentru elaborarea acestei convenţii nu vor putea începe decât în cursul lunei ianuarie când tariful vamal va putea fi supus aprobării parlamentului. D. TH. VALAHU *i America și ajutorarea financiară a Europei PARIS, 12. (Rador). — In discursul rostit la club bancherilor din Kansascity, subsecretarulde stat al tezaurului american, d. Winston, a repetat că se va acorda Europei credite americane deabia după ce vechiul continent va fi realizat asanarea financiară. D. Winston prevede apropiată această asanare. D-sa a mai arătat că sarcina impozitelor în Fivţa, Belgia şi Italia este proporţional mai apăsătoare decât în Statele Unite. A constatat apoi că în Franţa s-a realizat politica de stabilizare monetară graţie constituirii unui guvern care reprezintă de fapt toate partidele. D. Winston a încheiat amintind, că balanţa economică a Franţei fiind favorabilă, stabilizarea este fără îndoială cu putinţă. lemnelor — Iarna asta cred c’o să stau și eu bine... — De ce ? — Apoi cum s’au scumpit lemnele, cred că nici chiriașu ăsta n’o să mai foca foc la iarnă. americana şi călătoria reginei O biografie a suveranei făcută de o prietenă ziarista Zoe Beckley De, câteva săptămâni, presa americană are ca subiect principal vizita reginei Maria. F, o întrecere de neînchipuit, fiecare ziar ţinând să dea cât mai multe detalii asupra personalităţii ilustrei vizitatoare. Dar se pare că nu se găsesc destui ''gazetari cari să cunoască mai deaproape pe suverana noastră. Singurul cotidian românesc din Statele Unite, „America", nu poate, desigur, servi în ateste împrejurări, fără să mai vorbim de faptul că presa americană poate nici nu ştie de existenţa acestei gazete. Dar curiozitatea americană, — în speţă e vorba şi de curiozitatea femeilor americane, — nu cunoaşte margini. „Cine e Regina Maria?. Unde domneşte? Cum se face că domneşte într'o ţară aşa de depărtată? Cât timp e de când s’a urcatpe tron? E ea frumoasă? Vorbeşte regina englezeşte? „Aceste sunt cele mai des repetate întrebări pe cari le pun femeile din America, acum când regina Maria a României se pregăteşte pentru o călătorie de trei luni in Statele Unite, — scrie confratele noastru „America”. Zoe Deckley, cunoscuta scriitoare americană, corespondentă a mai multor ziare mari din U. S. şi o prietenă a reginei, răspunde la aceste întrebări, printr’un articol apărut în mai multe ziare din America. Redăm articolul în traducerea pe care o găsim în „America”: „Regina Maria s’a născut prințesă regală engleză. Mama sa a fost Marea Ducesă Marie, singura fiică a împăratului Alexandru al XI-lea al Rusiei, socotit ca un stăpânitor liberal şi care a fost omorât de bomba unui nihilist, cu 40 de anii în urmă, în ajunul plunerii în aplicare a unor reforme în trebile de stat. Tatăl prinţesei Maria a fost ducele de Edinburgh, al doilea fiu al Reginei Victoria. Aşa dar regina Maria e jumătate rusă, jumătate engleză-germană. Jocul de naştere al Reginei e Iastwell Park, în Anglia. Cea mai bătrână dintre fete e Victoria Melita, căreia i se zicea Ducky“, şi care e acum soţia ducelui Kiril al Rusiei. Ducele de Edimburgh devenise amiral al flotei engleze de pe Mediterană şi familia sa a locuit câţiva ani în Malta, despre care Regina Maria spune că e cea mai frumoasă amintire din anii săi de copilărie.Prinţesa Maria şi sora sa, prinţesa Victoria, au fost inspirabile companioane şi ţineau una la cealaltă cu pasiune. Şi azi ele sunt foarte apropiate. In 1893, la etatea de 17 ani, prinţesa Maria lua în căsătorie pe principele Ferdinand din familia Hohenzollern-Sigmaringen, pe atunci de 27 ani. Mulţi se întreabă dacă aceasta a fost într’adevăr o căsătorit din dragoste. Regina însăși-a răspuns astfel: „Ce știe o fată de 16 ani — etatea mea atunci când m'am logodit cu Ferdinand — despre dragoste ? Voiam să iubesc și să fiu iubită. Eu am fost sentimentală, inocentă, un copil ignorant, care voia să fie fericit Ţara aceia era atât de departe, că îi aurea toate închipuirile romantice. Simţea acea dragoste de aventură şi bucuriile cari o aşteptau acolo. România era stăpânită de primul ei rege, Carol, al Germaniei, care a fost chemat să domnească. Regele Carol muri în 1914 şi Ferdinand deveni rege. Până atunci regina Maria locuise în România 33 de ani. La început nu vorbea româneşte, iar limba franceză nu cu mult mai bine. Ca şi în Rusia aşa şi în ţările din Balcani, limba franceză era limba care se vorbea la curte şi în viaţa socială. Tânăra prinţesă engleză învăţă franţuzeşte. Azi regina vorbeşte româneşte, dar nu perfect. Regina va sosi în Statele Unite prin Octombrie, luna sa de naştere. In Octombrie 29, regina va împlini 51 ani. In aparenţă regina Maria e „every inch a Queen“, înaltă şi impunătoare, cu o ţinută regală, cu maniere încântătoare. Părul îi e auriu, şi cade în valuri, pieptănat spre ceafă. Se reportează că de curând şi-ar fi tuns cosiţele, pentru a nu fi socotită afară din modă, atunci când ajunge în America. Ochii îi sunt albaştri, curaţi, pieliţa fină, trăsăturile perfecte şi zâmbetul cuceritor. Intotdeauna a fost privită ca cea mai frumoasă regină a Europei. Se îmbracă bine, dar nu e sclavă a modei, deşi ţine seamă de schimbările ei. Această călătorie va fi prima peste Atlantic, deşi a călătorit foarte mult în Europa. In timpul războiului şi imediat după război, regina Maria a călătorit în întreaga Europă în automobilul său privat. A luat parte la conferinţa de pace de la Versailles, pentru că, după cum spunea, trebuia „să facă faţă României“. Regina Maria a preferat să călărească mai mult decât orice ant sport. Regina a scris până acum 12 cărţi. E perfect sănătoasă şi foarte activă“. Şi acum, după ce-am redat această biografie care poate satisface pe. deplin curiozitatea oricui, e necesar să arătăm şi cât de utilă era această descriere a personalităţii suveranei noastre. Presa de tiraj, — „gălăgioasă", cum i se mai zice, — o luase razna, în dorința de-a da amănunte cel mai multe asupra reginei Maria, s'au consacrat editoriale, reportagli etc. Călătoria suveranei noastre constitue acum cel mai de seamă eveniment în America. Și atunci ziarele americana au început să scrie despre îmbrăcămintea reginei, despre pudra pe care o foloseşte, cum adaptează toaletei o panglică, o floare, etc., etc. Mai mult încă, portretul reginei a apărut şi în reclame de toalete femenine! Dar, adaogă ziarul „America“, pt românii din Statele Unite îi interesează doar faptul că: „Oriunde va merge regina, va fi primită ca regina „României“. Toate drăgălăşeniile, toate miciie nimicuri, cari apar în presa de senzaţii, nu ajută, pentru a face ţara românească cunoscută aici. Dacă, prin această călătorie câştigăm „atâta”, cu atât mai bine! Acela care doreşte să citească lucruri mai „serioase“, se va putea dispensa de serviciile presei de senzaţie“. D. Octavian Goga şi presa Cu prilejul unei agape dată la Chişinău CHIŞINĂU. Profitând de prezenţa d.lui Octavian Goga în localitate, Asociaţia presei române din Basarabia, a dat în cinstea sa o agapă Cu acest prilej ministrul de interne a ascultat doleanţele ziariştilor basarbeni. „Nu sunt străin de nevoile voastre, întrucât am fost gazetar şi voiu fi întotdeauna gazetar. Noi ardelenii am luptat în toate timpurile, cu condeiul. Am făcut parte din nenumărate redacţiuni, pentru că împrejurările în Ardeal erau de aşa natură, că trebuiam să luptăm pentru ridicarea neamului nostru şi pentru înfăptuirea idealului naţional. Deşi puteam să luăm alte profesiuni care ne-ar fi dus la longevitate cât şi la foloase mult mai apreciabile, am intrat însă în presă ca să muncim în această meserie, destul de spinoasă, unde de cele mai multe ori te alegi cu neplăceri, decât cu bucurii. Mă închin înaintea presei şi înnaintea gazetarului anonim, care de dimineaţă şi până în seara, neobosit munceşte ca să dea ştirile cele mai noui imtancte, munceşte ca să informeze publicul despre toate evenimentele, aleargă pentru îndeplinirea unei înalte misiuni“. PERMISELE ZIARIŞTILOR In ceia ce priveşte, permisele ziariştilor, ministrul de interne a declarat că guvernul, considerând că s’au făcut abuzuri cu eliberarea permiselor, a hotărt ca această chestiune să fie soluţionată de o comisiune, alcătuită, din delegaţii asociaţiunilor gazetăreşti din Capitală şi reprezentanţii ministerelor şi de interne şi comunicaţii. Această comisiune va întocmi un tablou de gazetarii cari au drept la această favoare „Personal sunt animat de cea mai mare solicitudine pentru presă şi pentru gazetari şi de aceea am să urmăresc îndeaproape cum s’au eliberat permisele. Şi deoarece doresc să se facă dreptate tuturor, rog pe această cale Asociaţiunile de presă din provinciile alipite, să-şi trimeată câte un delegat la mine, ca astfel şi aceşti gazetari să capete drepturile ce li se cuvin. Evident că această problemă va fi în curând soluţionată, făcându-se cum v-am spus dreptate tuturor profesioniştilor condeiului din care mă gândesc că fac şi eu parte“. CENZURA IN BASARABIA In altă ordine d. Octavian Goga a declarat că din constatările făcute cu prilejul vizitei sale în Basarabia, s’a convins că regimul actual al cenzurii trebue modificat. „Am toată stima pentru militari — caii desigur mânuesc mai bine spada decât, condeiul și nu fac nici o personalitate și nici o aluzie — insă desigur ca altfel vede militarul însărcinat cu cenzura diferitele probleme ale zilei , şi altfel vede civilul sau profesionistul gazetar, toate aceste probleme, întrucât mi s’au adus la cuonştinţă doleanţele directorilor de ziare ruseşti din Chişinău, voiu căuta ca la întoarcerea mea, la Bucureşti, să soluţioneze această problemă, căutând să îndulcesc regimul ‘existent ele astăzi“ Regina Maria In drum spre New-York PARIS, 12. (Rador). — M. SRegina Maria a României a plecat astăzi la orele 11,5 spre New-York, via Cherbourg. * Moartea generalului Lecca Eri a încetat din viață in Capitală generalul Lecca Aristide — fostul comandant al diviziei I de cavalerie. Defuncta a fost decorat cu „Mihai Viteazul“. înmormântarea sa va face MiercurL