Dimineaţa, ianuarie 1927 (Anul 23, nr. 7216-7245)

1927-01-15 / nr. 7229

1­1 CERCETAREA Cum mă, — N’o cunoşti n ci tu, nici tu nimeni te pomeneşti c’o îi legea chiriilor. Nici până azi sau ce era oaşte ade­vărat,­ lege a chiriilor. Ziarele apoi aşa cum n­e cunoaşte IO FACIN'! Prețui Afesrszmentglgr. La 1­750—pe timp de un an n » » 33 n 39 0 6 turn 3 0— 200 în străinătate dub uBtmRMK fondată m 1S04 de CCKS7 NULLE 3 IEI [| BIROURILE: București, Str. Sărindar Mo. 7­ 9-11 J| 3 li £I|[ Anu'XXBT • No. 7229 ■ ■■■■»n—.ii.——■■in—I I I ii. JiisaBB SAMBATA 15 IANUARIE 1927 ÎfcLtf-JAfktU: i Centrala 6/67, 24 73, 4ft,n NQAVTR& I Direcția 57 72. Ad-tîa 7'69. Provincia 10 Mi LIBERTATEA PRESE! E PAVĂZA ORE­MEI Froectui­e in studiul Consiliului legislativ lipsurile inerente unui anumit sta­­diu de evolutions a presei, ne este permis să desfiinţăm un drept ce­tăţenesc, pe care se razimă alcă­tuirea civilizată a unei societăţi mai mult chiar decât pe forţa ba­ionetelor. Libertatea presei este libertatea de cugetare, este dreptul insus de a gândi, fără care nu poate exista — in conditiunile de viaţă ale se­colului nostru — o societate nor­mal organizată, încătuşarea gân­dului, tăiarea mijloacelor de comu­nicare a lui în toate păturile unei societăţi, înseamnă deschiderea porţilor revoluţiei. Orice restrân­gere a dreptului e o provocare în organizarea şi isbucnirea furiei. Libertatea desăvârşită a presei, astfel cum o proclamă Constituţia, e un act de înaltă prevedere so­cială, de care, mai ales cei ce gu­vernează în spirit conservator, nu trebue să se atingă. Opinia publică românească s’a arătat, în general, blândă, toleran­tă și larg înțelegătoare. Cred, oare, conducătorii de astăzi aî statului, că presa liberă ce-am avut-o, n’a contribuit cu nimic la acest bun Sunt exact zece zile, de când anteproectul legii presei se află, spre studiu, la Consiliul legislativ. D. Cudalbu, care a spus delegatiu­­nii ziariştilor înainte de Crăciun, că opera d-lui V. V. Pella nu este nici măcar un anteproect , că va ţine seamă de toate observaţiile ziariştilor, pe cari ii roagă să-i în­mâneze un memoriu şi chiar un anteproect, că aşteaptă până la sfârşitul lunii ianuarie lucrarea critică şi constructivă a organiza­ţiilor de presă şi că, numai d iupă aceasta, va întocmi proectul de lege,—a trimis, încă de acum zece zile, „anteproectu!“ d­in­ Pella la Consiliul legislativ. Va să zică, acest anteproect a devenit peste noapte proect în toată regula, în­suşit de către d. ministru a! justi­ţiei cu toate declarațiunile formale şi solemne făcute dekgafiauil zia­riştilor. # Fără a mai insista asupra atitu­dinii d-lui Cudalbii, care se califică de la sine, privirile presei se în­dreaptă acum către Consiliul le­gislativ. Ştim că, prin chiar raţiunea lui de a fi şi prin legea lui de organi­zare, Consiliul legislativ nu poate rezultat ? Dreptul şi posibilitatea opune veto. El are a-şi da numai avizul asupra proectului în total sau asupra unora din textele pro­­ectului. Totuş acest aviz, de care guvernul și par­lamentul nu sunt o­­bligate a ţine seamă, este foarte important pentru noi. Anticonstitu­­ționalitatea proectului sau a unora din textele lui — și, slavă Domnu­lui, sunt atâtea 5 — declarată de Consiliul legislativ, I­ poate pe­cetlui Şi cum problema libertăţii presei nu este numai de resortul puterii legiuitoare, care, la noi, in ultimă instanţă, se reduce la pute­rea executivă, legea presei va a­­­ea onoarea să fie discutată, în lung şi în lat, în faţa celei mai înal­te instanţe judecătoreşti. Tocmai de aceea, avizul Consi­liului legislativ capătă o mare im­portanţă: în compunerea acestui consiliu sunt mulţi foşti magistraţi, unii cari au avut, până ora, înalte situa­­ţiuni în magistratură şi cari au, prin urmare, spiritul degajat de orice oportunism politic în alcătui­rea ca şi în apl carea legilor. Noi T­ehr­aramă particulară LEMBERG, 13. — La 26 Ianuarie va aşteptăm cu încredere avizul ce-i începe un proces uriaş, unic in­teiul va da acest consiliu, i,ul în «notele Juridice. Au fost daţi d­iin judecată 21.000 de funcţionari Când se legiferează într’o ma- “iîLw£,î##p8f“î!v?l „*s± .1« _„»„„ix „„ 'acoperi pierderile suferite de această 'er‘e­re suportan­t ca liberia- CCOpersk­îvă. Numai transmiterea ci­tea presei, chiar dacă n’ara avea o Constituţie atât de categorică, cum e a noastră, încă trebue să ne gândim, dacă nu cumva, pentru in­terese trecătoare — oricât de îmi­taţiile; pentru acest proces a dura­ 1­lani de zile. La răndul lor funcţio­narii au dat in­sudeeată administra­ţia cooperativei pe care o fac respon­sabilă de pierderile suferite, de a-şî spune, nestingherit, păre­rea, l-a făcut pe cetăţeanul român să se mulţumească cu denunţarea abuzului. Dacă el n’ar mai avea acest drept? Este posibil să cre­dem că nemulţumirile pot fi, la in­finit, comprimate şi că sufletele nu vor deborda odată ? Istoria ne dă atâtea pilde, de cari unii nu vor să ţină seamă, încătuşarea presei poate să dea rezultate satisfăcătoare unui gu­vern trecător. Ea este, însă, o pri­­mejdie pentru interesele mari şi permanente ale societăţi Em. Sacos. Un proces monstru la Lemberg 21.000 COOPERATIST! DAŢI JUDECĂŢII Naufragiul vaporii „Vasile Lupii MNoui amănunte GALATI, 13. — Naufragiaţii va­­porul „Vasile Lupii“ al N. F. R.. portante ar fi eie - sau pentru . Ca[f făcea cursa Ga,a‘J*Is«a»­li sta- * * pasagera §î marinar! au fost a-j Nenorocirea s a produs îa ralia duşi la Galaţi cu remorcherul „Cu- ^ 92—93, de lângă îsaccea. ^Dună* relatiumile oficiale nW Administrația navigafliinU fluvîa­­w virHim­­idin Ga5aiî- mn#«Intatâ imediat de Corespondenta si scrisorile de ,,enoro?irea, ^mp,fata’ a trîm.is valoare au putut fi salvate, gratie remorcherul „Cuza-V­oda , care n a prezentei de spirit a d-luî căpitan, P*1*11* decât 40—50 persoane din cele ce se aflau pe vapor. Cristache Dumitriu. Mărfurile aflate pe vas au fost* Se afirmă că șeful mecanic de avariate. Pagubele se ridică la Pe vaporul „Vasile Lupu­“ a făcut câteva zeci de milioane,­­ cunoscut de multă vreme celor in După cât se afirmă nenorocirea­ drept că mașinile vaporului sunt s'au produs din cauză că maşinile defecte si ca ar trebui să se ia vaporului erau defecte. Şeful de­ măsuri pentru înlocuirea lor sau canic a­ vasului ar fi cerut de mult scoaterea din uz a vasului, măsuri pentru înlocuirea mașinilor sau scoaterea din tu a vaporului. Mărfurile aflate pe vas au fost avariate. Corespondenta și scriso­rile de valoare au putut îi salvate d-lui * BRĂILA. 13. — Am relatat im- g rafie prezentei de spirit a prejurările în cari a naufragiat va­ căpitan Cristache Dumitriu. ieşim Zugun la Berlin Uneltirile comunis­te in America UN DENUNŢ AL D-LUI KELLOG WASHINGTON, 13. (Rador). — Secretarul de Stat Kellog a denun­ţat Comisiunii parlamentare a a­­facerilor străine uneltirile Interna­tionale­ comuniste, care utilizează ca bază de acţiune Mexicul si America Centrală, te Tulburări studenţeşti la Academia comercială Eri, 13 ianuarie, la cursurile de contabilitate de la Academia comer­cială, înainte de a intra de profesor Alesianu In sala de curs, un grup de studenţi creştini a tăbărât asu­pra colegilor lor evrei, lovindu-i cu bâtele până i-au lăsat în nesimţire, apoi tot în pumni şi lovituri de bâ­tă i-au aruncat jos de pe scări, iar pe studente le-a ameninţat cu moar­tea, dacă vor mai veni la cursuri. Ele au fost apoi date afară din sala de curs. Adresându-se rectoratului, studen­ţii bătuţi au dat câte o declaraţie, arătând cele ce au de suferit din cauza agresiunilor unora dintre stu­denţi Câţiva din studenţi n’au pu­tut da această, declaraţie, fiind tran­sportaţi »casa din cauza leziunilor căpătate. . “ înduri simple Pensionarii statului Statul face uneori nişte păcate pe cari le plătescCine credeţii? Noi, voi, ei şi etc. Staţi şi ascul­taţi. După lege, orice salariat al sta­tului după 30 ani trece la odihnă, har cum pensia e tr­e­i re lac­e to­mul care la 55 ani « In putere şi are familie grea? — Se roagă sa mai fie lăsat să muncească. — Nix! — Are omul să zicem ajuns la un grad superior,—opt mii lei pe lună. Pensia este 15011 lei! Acelaş om, are o solidă experienţă, e util abia­­­­cam. — Nix! Așa scrie in lege. Să treci la odihnă, să suferi de foame, sau să le apuci de gheşeftari după 30 ani de muncă onorabilă la stat E o problemă pe care statul ar trebui s'o aranjeze punând ochelarii dreptăţii. f Trecerea le pensie să se facă dacă omul e suferind, vicios, sau_. — Aci e bubuliţa! Dacă un şef nu te are la inimă te pensionează „la timpI** adică te lasă în mizerie cu legea drept sabie de foc. Ori pe aceste timpuri când e în tot refacerea, energiile şi experien­ţele sunt pretutindeni atât de nece­sare încât „şefii“ ar trebui niţehiş supraveghiaţi, oamenii bătrâni ocro­tiţi­ şi ţara .»« merge mai bine. Sunt mii de pensionari ceri nu vor să treacă■ la vatra rece şi pustie, să-l lăsăm la muncă pentru binele lor şi cinstea ţârei, căci a-i lăsa in voia smiier « o faptă f. f hădă!.„ STAN BOLOVAN Uriașul incendiu din Fraga FRAGA. — Supă enni s’a anunțat. In seara de ie Ianuarie a izbucnit an mare incendiu in atelierele de tfimplărie din vechea citadelă, situ­ată pe denial Visehrad. Din cauza violentei furtuni ee Mm Inia, focul a m­ai In curând mare extensiune. O parte din vechea citadelă, care nu mai serveşte acum scopurilor mili­tare, ei adăposteşte anele din servi­ciile direcţiei poştelor, a fost dis­trusă. Douăzeci şi cinci de automobile poştale au ars complect. Pe la orele li noaptea au avut loc numeroase explortari, datorite marilor depozite de benzină destinate automobilelor poștale. Acoperișul citadelei s-a pră­bușit ca un zgomot asurzitor. Caracteristica bisericei de pe Viseh­­rad a fost și ea grav avariată. La localizarea incendiului au lucrat 1 trupă. ) Cu ce se hrăneşte populaţia săracă Peştele alterat din baie, adunat de nevoiaşi Nu odată în numeroasele anchete In cartierele nevoiaşe, am avut pri­lejul să constat că populaţia săra­că nu cunoaşte sub raportul ali­mentaţiei, de­cât pintenul imperios al stomacului, în faţa foamei, a nopuilinței de a-și asigura o hrană mai sănătoa­să nu există alegere. Ceeaca e ieftin, câteodată gratuit, tot ce poate astâmpăra „ghiorăitu­­riîe mațelor;*, dela bojocii cumpă­rați „cu metrul" la abator, până la găinile pierite de molimă și lepă­date in stradă, constitue bufetul ne­norocitului de la periferie. Când acum vre­o trei ani am dat în gropile Cuţarida, peste o bă­trână, care trăia exclusiv din sur­prizele gunoiului, din­­ binefacerile lăzilor din curtea restaurantelor, am avut o clipă de greaţă şi oroare Cineva, un gurmand, desigur, nu un soc­iolog a spus că civilizaţia u­­nei colectivităţi se poate măsura şi cu modul de alimentaţie. „Spunându-m­i ce mănânci şi-ţi voi spune cine eşti“ 5 în ce categorie trebuia pusă bă­trâna, care de 20 ani — mi-a de­clarat-o —, ducea o viaţă degradan­tă şi animalică, care n’a ştiut vreo­dată gustul unui aliment proaspăt, scormonind laolaltă cu câinii și por­cii, toate murdăriile locurilor vira­­ne, toate putreziciunile canaturilor? Mi s’a părut un caz izolat, un exemplar de mizerie rară. Mi am dat însă seama mai târziu, că bătrâna nu era decât o tristă reprezentantă a unei­ clase, pentru care nu există higienă, nu există repulsiune, când stomacul îşî reclamă tributul. Am întâlnit la Abator, familii în­tregi, asociaţii, cari se îndeletniceau cu pescuitul mortăciunilor şi lepă­dăturilor, din canalul ce leagă Dâm­­bovîţa cu Abatorul. Am văzut aci oameni cari se cer­tau şi se m­eserau pentr'o „bucată mai bună“. u­ un plămân de vită, sau un ghem de maţe d­intr’un mediu desgustător, într’o infecţie groaznică.­Credeţi că s’a găsit cineva care să oprească această industrie abjectă ? PEŞTELE PUTRED DIN HALE Iată un spectacol văzut ori, nu !n gropile Cuţarida, nu la Abator, ci ta plin centru. Ia hale. In mijlocul pieţii, o grămadă î­­mensă de peşte. Vreo cinci-şase fe­­mei şi doi bărbaţi, scormoneau de zor cu mâinile, sub privirea indul­gentă a autorităţii comunale. La început spectacolul m’a nedumerit. Cineva interveni: — E peşte putred.­­ Bine, asta ştiu . Și nu de aci încă din str. Carol.. Dar femeile ce caută acolo? — Păi, iau peşte să gătească. Aleg şi ele care li se pare mai bun... Am rămas încremenit. Am dat să mă apropii. Imposibil. Dincolo de cinci metri, era cu ne­putință să„ înaintezi, fără mască. O duhoare insuportabilă, pestilenţială, densă „s’o tai cu cuţitul“. De trei ori am lu­at ofensiva şi tot de-atâ­­tea ori am bătut în retragere. Era­­ o barieră tot atât de dârză ca un gard de sârmă ghimpată şi electri­ficată. Colegul meu ca să poată prinde scena, cu aparatul fotografic, a fost nevoit să-gi uif&§0£jrd faţa şi fia&Qrt cu fularul. Femeilor — chivuie, care n’ati a­­vut parte erl dimineaţă de muşte-Urii,. — nicî că le păsa. Cu picioare!« înfundate până la glezne, tn mor­manul strălucitor (dar putred), co­trobăiau, străine de mediu isau prea deprinse ca să le mai impresio­neze) cu dezinvoltura unor culegătoa­re de surcele Mâinile înfipte până la coate, în materia vâscoasă şi re­ce, întorceau straturi întregi de peş­te presat, desfăceau altele, exemplar cu exemplar, piesă cu piesă, ca şi cum le-ar fi numărat Basmaua şi coşuieţul primeau din când în când câte „un hoit" mai arătos, câte o plătiră mai chipeşă. O femee alunecă şi se întinse cât era de lungă pe mormanul lipicios. S’a râs Femeia a’a ridicat şi-a scos broboada de pe cap, şi-a ştera faţa şi mâinile, apoi şi-a văzut da treabă. Mormanul însă era atât de alta­rat încât după ce femeia aa ridi­­cat, i-a păstrat tiparul ca un mal de argilă. In jur­ gură-cască, sergentul un funcţionat din piaţă un soldat rari se amuza­i. — Bine d­îor de ce lăsaţi să ai la peşte de fi­st­a? E curată boală. Numai mirosul şi te asfixiază. — Dar noi ce să îmbucăm azi, fa­ce o femee Ne dai d-ta ? — Buna dar vă puteţi îmbolnăvii — Boală, tot ce-o fi, burta să fiu plină . DE CE NU SE IAU MĂSURI? Un funcţionar mă informează că maldărul de mortăciuni din faţa, noast­­­a,­ repr­ezintă 16 lăzi sau 2000 kgr. de peşte. S'a alterat din cauza vechimii. Stă în piaţă de aproape două luni. Alunifieri au fost arunca­­te alte 100 de lăzi. Aruncate e un fel de a vorbi... Marfa suspectă, e pusă de o miarte, fără pază, aşteptând să fie ridicată de căruţele con­diale. Până la sosirea acestora, infecţia umple împrejurimile, că aici o răvăşesc, şi o difttmesc, boala a intrat în case şi bu om­. Vorba cuiva: .Până să sosească droagele, o cară oamenii. De ce nu se iau măsuri riguroasa ca aceste putreziciuni,­ să fie imediat ridicate? FOX CHIVUŢELE ADUNĂ ND PESTE ALTERAT a germană in primejdie de a fi vândută ca sclavă Un­ul interesant petrecut in Afganistan dar promite să-l crească în con­ul statului. Această afacere a provo­­cat fireşte mare senzaţie la Berlin. Deocamdată berlineza se află sub ocrotirea reprezentantului diploma­tic german şi e, găsit ospitalitate la o familie germană, care trăieşte la Kabul ■■ ——— - - Despre soarta plină de aventuri Guvernul din Afganistan nu pen­­a unei berlineze, care urma să fie mnite Insă plecarea copiilor din ţară vândută ca sclavă în Afganistan,­­ pentru că sunt supuşi afgiinistanii. ziarul „Vossiche Zeitung” publică­­următoarele amănunte: Tânăra berlineză Charlotte­­ C. făcuse cunoştinţă la Berlin în 1920, cu un negustor de tutun din Afga­nistan­ , care după multe peripeţii, In timpul, războiului a trecut din Turcia în Germania. In curând ne­gustorul Afganistan a propus ti­nerei berlineze s’o iia tn căsătorie şi apoi să’l urmeze în patria sa, ceea se declară gata'' s'o facă. în vara anului 1921 soţii, împreună cu1 un copil a lor, şi cu o sumă însemnată de bani eu plecat prin Rusia spre Afganistan. După un dram călare de 21 zile ei au ajuns, dela ultima staţiune de drum de flo­r ruse­scă, la Kabul Capitala Afganistanului. Deşi situaţia nu­ se prezenta aşa­ ca în filmele orientale, totuşi tână­ra germană er® mulţumită cu soar­ta ei, Abdulah Kan, găsi o ocupaţie ca dragoman • In serviciul de stat Când economiile lor­­din Germania s’au topit din cau-'a inflaţiunii, ne­gustorul afganistan se faptura să se întoarcă in oraşul tal natal, în­ regiunea muntoasă şi săracă dela Afridi. In vara anului trecut Abdulah s’a îmbolnăvit şi familia lui se mută din nou la Kabul El muri acolo, lăsând o femee cu doi copiî. Mica moştenire rămasă dela Ab­dulah n’a putut fi obţinută de vă­duvă şi copiii ei. După legile a es­tei ţări, nu numai moştenirea, dar şi văduva şi copiii ei intrau­­în le­gatul rămas dela decedatului Ab­dulah. Şi fratele decedatului, un negus­tor din localitate, îşi manifestă­­­­tunet drepturile sale asupra bunu­rilor precum şi asupra văduvei. La început a vrut s-o ia în căsătorie, fiind însă refuzat , a declarat că este sclava lui şi a scos-o pe vân­zare. Numai mulţumită reprezentantu­lui diplomatic al Germaniei a fost oprită vânzarea ca sclavă a Kem­i­­nezei. Reprezentantul diplomatic al Germaniei fiind silit să ţină cost de legile ioc-ail®, a propus atunci să răscumpere de la fratele decedatu­lui pe biata femeia Guvernul din Berlin va trimite bani ner.tru a elibera de sclavie pe berlinezau „ '" * ■ —————1 IUI Mil new Acţiunea împotriva fas­ciştilor in Cehoslovacia GENERALUL GAIDA Fosta i­def a­ marelui stat major cehoslovac, scos din armată din pricina actiunei sale fasciste Victimele conflictelor confesionale din Mexic ROMA, 13. (Rador). —­ Se anun­ţă din Mexic că între­­victimele conflictului dintre catolici şi autori­tăţile municipale din oraşul Cocula, sunt: un sindicalist şi un deputat. Ca urmare a primei telegrame se anunţă că autorităţile municipale au încercat să potolească demon­strația religioasă și au fost atacat mai mulți demonstranți catolici.

Next