Dimineaţa, aprilie 1927 (Anul 23, nr. 7304-7330)
1927-04-01 / nr. 7304
tfíneri f Aprilie ÍS27 Arbitrarul administrativ şi legalitatea , interesanta lucrare a d-lui Corneliu Botez Raporturile dintre administratori şi administraţi, dintre stăpânire şi grosul populaţiei, totdeauna au fost caracterizate printr-o doză de forţă şi violenţă cu bun plac din partea stăpânirii. Dacă sub regimurile de guvernare absolutistă nu e nici măcar imaginabilă pretenţia de a se îngrădi puterile discreţionare ale guvernului şi prepuşilor săi, sub regimul guvernării populare, ca un cooroar al drepturilor şi libertăţii individuale, s a intronat ideia răspunderii stăpânirii pentru actele sale ilegale, legalitatea exclude arbitrarul administrativ. Aşadar în dreptul public al epocii moderne şi-a făcut loc ideia nouă de delimitare a drepturilor şi răspunderilor tuturor factorilor sociali şi individuali cari participă la viaţa dreptului. Ea se traduce în fapt prin răspunderea statului pentru arbitrarul guvernanţilor. Achiziţia acestei idei se datoreşte Revoluţiei franceze, iar elaborarea ei în teorie, lege şi aplicare e opera doctrinei şi Jurisprudents. Există în Bucureşti un Institut de ştiinţe administrative, care a avut să se ocupe de această chestiune, prin excelenţă la ordinea zilei; şi ea a fost expusă în conferinţele acestui for într’o sistemă impresionantă de d. Corneliu Botei, consilier la înalta curte de casaţie. Expunerea d-sale a apărut de curând într’o broşură cu titlul acestei recenzii. O semnalăm tou satisfacţia de a vedea că această faţă a libertăţii individuale este analizată şi expusă în lumina ei veridică de spiritele luminate din ţară, ca acelea de la Institutul de ştiinţe administrative. „Arbitrar administrativ“, d. Corneliu Botez denumeşte actvitatea uneia din cele mai importante ramuri a statului, administraţia publică, activitate care nu se desfăşoară normal, ci se abate de la metodele administrative obiective, activitate în afară de legalitate care e principiul ocrotitor al libertăţii şi drepturilor individuale ca şi ai ordinei sociale. Cauzele acestui arbitrar? Multiple şi speciale, de ordin permanent şi general. Aşa: formalismul exagerat şi inutil—formalism şicanator datorit unei rele administraţii, a serviciului public; dezorganizarea serviciilor prederea exclusivă a organelor pupublice; faptul că legea lasă la aplice îndeplinirea actelor administrative, sau nu le precizează atribuţiunile; ignoranţa şi incapacitatea celor chemaţi să aplice legile; şi toate culminează in forma cea mai gravă, când administraţia neglijează or cu bună ştiinţă omite sau refuză să Împlinească un act legal. împotriva acestor arbitrarii doctrina a elaborat, teoria răspunderii, sancţiuni cari privesc statul; 2. sancţiuni contra funcţionarilor ce se abat de la lege. Această doctrină constituia apărarea leglităţii. Ea a luat formă în constituţii şi legi ordinare. Conştinţa de dreptate şi legalitate a cetăţenilor şi a magistraturii vor fi însă adevăraţii cenzori ai arbitrajului administrativ. Cu totul noui şi avansate apar, însă, opiniunile d-lui Botez în expunerea altor forme de arbitrar al puterilor statului, când se înfăţişează ca arbitrar al statului-judecător şi al statului-legislator. Asemenea idei sunt de natură a întări şi mai mult doctrina apărării libertăţilor individuale. Atragem atenţia asupra lor. V. GA. Cronica teatrală TEATRUL MIC. — „07.08“, comedie în trei acte, de Pierre Weber. Din multele motive care dau naştere, la neînţelegeri în ţinerile căsnicii, face parte şi pretenţia absurdă a soţilor de a-şi separa dormitorul. Dispare imediat intimitatea necesară dragostei şi oamenii trăesc ca doi străini, lipsiţi de poezia care îi apropie. Sub titlul „Chambre a part”, Pierre Weber, care este unul din cei mai abili constructori de piese uşoare şi amuzante, arată nenorocirile ce se ivesc în asemenea împrejurări. Soţii din piesă—ea, o fată modernă emancipată; el, de-abea eşti din epoca petrecerilor — nici nu se cunosc tacă bine, după şase luni de căsătorie, pentru că n’au avut măcar prilejul să se vadă to pyjama.... Ea e gata să-l înşele cu un flirt mai vechi, el e pe pragul iatacului unei văduve în aşteptare. Noroc că mai există şi o bătrână mătuse, care inconştient rezolvă conflictul, în momentul când se părea că numai divorţul poate fi o soluţie. Cele trei acte, cu situaţii nostime şi multe cuvinte de duh, sunt ascultate cu plăcere de publicul dornic să petreacă o seară plăcută. Mai mult nu vrea nici el, nici autorul şi nici interpret», care într’un spectacol bine pus la punct de d. V. Enescu, îşi asigură un nou şi bine meritat succes. D. Fotino şi d-rta Marieta Rareş, în cei doi soţi, d-na Renée Annie in mătuşa ce veghiază la fericirea copiilor, d. Ţăranu intr’o găgăuţă amorezată, d-pele Capustin și Sylvia Dumitrescu, d. Chamel, dau comediei lui Weber tot hazul și toată savoarea pariziană necesară. a. Ah. Tot n’ai găsit loc? Nu ştiu ce să mai mă fac. Am umblat la toate biurourile de plasare. Dacă nu mă asculţi pe mine. Eu am dat un anunciu la Mica Publicitate a ziarului Dimineaţa şi în două zile am găsit un loc foarte bun. Bine, mă duc şi eu. Nu uita, strada Sărindar No. 7 —11. Alăptarea materna CONFERINŢA D-LUI DR. HORIA SLOBOZIANU Sâmbătă 26 Martie a avut loc în amfiteatrul Spitalului Colţea a IV conferinţă a d-lui dr. Horia Slobozianu. In prima parte a conferinţei a fost studiată fiziologia şi patologia secreţiei lactate. In partea a II-a conferenţiarul s’a ocupat de fixarea cantităţei de lapte supt, după greutatea şi după vârsta copilului şi de regulele alaptărei la sân. In ţara noastră, unde se practică pe o scară atât de întinsă alăptarea naturală, ar trebui să vedem numai copii frumoşi. Dacă rezultatele, nu sunt întotdeauna mulţumitoare este din cauză că la noi nu se respectă regulile alăptării. Se dă copiilor să sugă la ore neregulate, cantităţile de lapte supt sunt sau prea mari sau prea mici. Este nevoe de controlat cât lapte ia un copil în 24 ore, trebue dat copilului să sugă din trei în trei ore totdeauna la aceiași oră. Numai când alăptarea se va face în mod corect se va reduce morbiditatea şi mortalitatea infantilă atât de mare la noi. Artiştii romiul în străinătate Ziarele americane vorbesc cu elogii despre o tânără pictoriţă, d-na Viky Seni-Lindt, originară din România. Ziarul Detroit Free Press publică asupra personalităţii acestei artiste un lung articol, din care extrageră următoarele: „D-na Viky Seni-Lindt, relativ nou venită la cercurile din Detroit, debutează cu o expoziţia independentă, la galeria Boustelle, după ce nu de mult a expus şi cu Societatea femeilor pictori la recenta expoziţie a artiştilor din Michigani. „Expoziţia cuprinde în mare parte aquarele, cu câteva viguroase şi concise schiţe de bărci pe Belle Isle sau de partide de pique-nique în Palmier Park, cari dovedesc un nou fel de înţelegere a acestor scene bine cunoscute. Mai cuprinde două pânze un uleiu, un portret şi o natură moartă. D-na Lindt s-a născut în Constanţa (România) la Marea Neagră. Educaţia preliminară şi-a făcut-o în şcolile franceze şi germane, după care a intrat în şcoala de bele-arte din Bucureşti, urmând în acelaş timp cursurile de istoria artei la universitatea din Bucureşti. Aici a primit o bază artistică solidă, după care a plecat în Germania în 1922, la Academia de arte din Dresda, unde sub direcţia profesorilor R. Müller, Ferdinand Dorsch şi Max Feldbauer, a atins înalta perfecţiune care se întâlneşte în tablourile sale“. In termeni tot aşa de elogioşi vorbesc şi alte ziare din America. Cărţi-Reviste A apărut în editura „Cartea Românească. Din goana vneţei, ediţia V, de Al. Vlahuţă, Preţul lei 60. Momenti, schiţe, amintiri, volumul II, ediţia VI, de I. L. Caragiale, Preţul lei 50. dimineaţa iron! La Senat se discută modul CÂND REGII SUNT ORBI cum e gospodărit Chişinăul D. D. C. Brăesku cere dizolvarea consiliului ku. D-sa, spunea Bucşan, n’a voit să critice, pur şi simplu, ci să dea concurs guvernului, relatând cele ce se petrec la primăria Chişinăului. D. Braesku ne-a citat o serie de fapte. Dacă ele sunt conforme cu realitatea, — suntem In faţa unor ilegalităţi şi abuzuri ce ar determina dizolvarea consiliului (aplauze). Dar eu nu cunosc faptele. Ar fi fost bine ca aceste fapte să fi fost aduse la cunoştinţa ministerului, — înainte de a fi rostite de pe tribuna parlamentului, îmi permit să observ d-lui P. Halippa că nu-i împărtăşesc părerea d-sa den ce priveşte vinovăţia. Vinovat nu este primarul, — dacă e adevărat ce a pus d. Braesku în sarcina d-lui Theodorescu, — ci consiliul comunal al oraşului Chişinău, care are întreaga răspundere. Aceasta fiindcă n’a luat măsuri la contra primarului. D. HALIPPA: Ministerul nu s’a sesizat de unele demisii din consiliul comunal. D. C. BUCŞAN: Demisiile acestea nu trebuiau să aducă după sine intervenţia ministerului de interne. Vom căuta să cercetăm toate faptele enumerate de d. Braesku. Vom face o anchetă și întru cât se va găsi un vinovat, — îl vom pedepsi cu toată asprimea. N’avem interes a acoperi pe nimeni. D. VASILE C. BRAESKU, în replică, spune că A Halippa a afirmat că consiliul comunal n’are nici o vină în toate abuzurile săvârşite. Eu cred — ca şi d Bucşan — că acest consiliu comunal are şi el toată vina. In ce priveşte chestia relevată de d. general Ghierescu, — lucrul afirmat de mine este exact: d. Theodorescu a furnizat untură descompusă unui comandament din Basarabia. Faptul s’a petrecut la 1919. Şedinţa se ridică. Azi, şedinţă. Şedinţa de la 30 Martie Se deschide la orele 4 sub preşidenţia d-lui general Coandă. Pe banca ministerială d-nii Gr. L. Trancu-Iaşi, general Văleanu, L Petrovici şi C. Bucşan. D. OCTAVIAN TASLAUANU (maj.) întreabă de ce se întârzie lucrările de introducere a gazului metan în Tg.-Mureş. D. CLINCIU (naţ.-ţărănist) face o comunicare d-lui ministru de război cu privire la atitudinea ireverenţioasă pe care a avut-o un ofiţer faţă de d-sa şi de un alt parlamentar. Mai arată abuzurile săvârşite de nişte învăţători şi un subrevizor la alegerile de la Teleorman. Se procedează, apoi, la votarea in total, cu bile, a legii de încurajare a construcţiilor. «555ma Administraţia comunală din Chişinău Interpelarea d-lui Jassie G. Baesku D. VASILE C. BRAESKU (maj.) spune că va face o expunere amănunţită şi obiectivă a chipului în care se lucrează la primăria Chişinăului. Mai întâiu voiu spulbera un echivoc. N’am aşteptat, din această cauză, sosirea dosarelor cerute de mine ministerului de interne. Oratorul arată cum în urma unei combinaţiuuni politice a ajuns în fruntea primăriei din Chişinău actualul primar, d. Sebastian Theodorescu. Acesta, odată instalat în fruntea primăriei, a săvârşit o serie de abuzuri, întreaga organizaţie a partidului poporului, este în contra acestui primar al Chişinăului. Trecând la partea administrativă, Vasile C. Braesku arată că s’a încercat încheerea unui ciudat şi nepotrivit împrumut“. Am dat alarma şi..., „împrumutul“ nu s’a mai făcut. Acum altă afacere. S-a dat primăriei o cantitate de lemne direct din pădure pentru funcţionarii instituţiei. Primarul a dat în antrepriză hectarele de pădure. A anunţat, la început o licitaţie, dar aceasta a fost amânată pe un motiv iluzoriu. Se fac intervenţii pentru delimitarea parcelelor cuvenite primăriei. Se ţine licitaţia la 4 August. Din cauza clauzelor imposibile puse de primar, nu s’a prezentat nici un concurent serios. Fericitul concurent care totuşi s’a prezentat, îşi mai ia doui tovarăşi. Ei au acceptat toate clauzele caetului de sarcini. Contractul se închee şi se semnează pentru ca ulterior să fie cetit la consiliul comunal. Dar în acest contract cetit în consiliu au fost introduse persoane care n’au figurat măcar nici în calitate de concurenţi la licitaţie. Aceste persoane nu sunt decât interpuşii interesaţilor. Mai mult, după încheerea contractului pădurile au fost schimbate. (Aplauze la majorităţi). Aceasta, — în urma intervenţiei primăriei. S’au dat antreprenorilor păduri extrem de convenabile. Dacă s’ar fi ştiut acest lucru, — ar fi concurat şi alte persoane. Să se reţie, deci, faptul: s’a incheeat contractul pentru unele păduri şi s’au dat, apoi, alte păduri. Oratorul arată, apoi, că antreprenorii favorizaţi de primarul Seb. Theodorescu, nu s’au ţinut de angajament. In schimb populaţia Chişinăului suferă enorm. In timpul iernii şcolile au trebuit să-şi închidă porţile din lipsa lemnelor. Citeşte o serie de proteste cetăţeneşti în contra primarului din Chişinău. La sfârşit, Ed. V. Braesku face portretul moral al d-lui Seb. Theodorescu, acuzându- i că a furnizat untură descompusă armatei, etc. Cere dizolvarea consiliului comunal din Chişinău. Roagă să se sesizeze parchetul pentru pedepsirea celor vinovaţi (aplauze prelungite la majorităţi). D. PANTELIMON HALIPPA (nat.ţărănist) în aceeaş chestiune, spune că n’ar fi luat cuvântul dacă d. Vasile C. Braesku s’ar fi mărginit să arate faptele primarului din Chişinău. Dar d. Vasile Braesku spune că şi consiliul comunal din Chişinău e vinovat. D. VASILE BRAESKU: Eu am spus că sunt şi excepţiuni onorabile. îmi pare răucă nu m’aţi ascultat. D. P. HALIPPA: La Chişinău s’a amestecat■prea mult politica în consiliul comunal. Altfel d. Seb. Theodorescu n’ar fi fost azi primarul oraşului Chişinău. Nu trebuiau atacaţi unii consilieri pe motiv că nu ştiu româneşte. Mă fac forte să vă dovedesc că acei consilieri ştiu româneşte. Consiliul comunal nu e vinovat. D. VASILE C. BRAESKU: Cum aţi reacţionat dv. din consiliu împotriva actelor săvârşite în contra intereselor populaţiei? Cum aţi reacţionat când şcolile n’aveau lemne? D. P. HALIPPA: Dv. ştiţi prea bine cum am reacţionat. Ştiţi cum am luptat întotdeauna pentru populaţie. Spune că consiliul nu e vinovat. Vinovată e slăbiciunea guvernului care nu înlătură pe d. Seb. Theodorescu. D GENERAL GHIERESCU referindu-se la o afirmaţie a d-lui Braesku cere să i se precizeze care comandament a cumpărat untură alteră alterată. RĂSPUNSUL D-LUI C. BUCŞAN D. C. BUCŞAN, subsecretar de stat la ministerul de interne, rîispunde interpelării d-lui Vasile C. Braes- BWPBHW—WWMBWBI :#tiQL •. &Â & *|p; VIV . D. VASILE C. BRAESKU -pooo- Viaţa culturală Festivaluri Beethoven Duminică seara a avut loc un foarte artistic festival Beethoven, in sala partidului socialist, organizat de cercul cultural muncitoresc. După o conferinţă interesantă asupra „Vieţii şi operii muzicale“ a genialului compozitor, ţinută de d. I. Filionescu a urmat un concert de sonate la piano, cântate cu virtuozitate, de d. I Filionescu, lieduri de Beethoven cântate cu distincţie artistică de d-na Elisa Boicoianu cu acompaniament de piano (I. Filionescu), vioară (d-na Marin) şi violoncel (Ed. Feder). Concertul s-a terminat cu un quartet executat admirabil de d-nii I. Filipnescu (piano), d-na Marin (vioară,), d. Camus (violă secundă) şi Ed. Feder (violoncel) Artiştii distinşi cari au acceptat cu graţiozitate să cânte în mediul popular, socialist, au fost îndelung ovaţionaţi. LA LICEUL „MlhlAI VITEAZUL" Sâmbătă 26 Martie a. c, cu ocazia Împlinirii a 100 de ani de la moartea lui van Beethoven, a avut loc, la orele 5 d. a., un festival artistic. D. profesor I. Croitoru a conferenţiat despre viaţa şi opera lui Beethoven. Diferiţi elevi au cântat la pian, vioară şi voce din compoziţiile genialului muzicant Corul liceului a executat: O lume ce frumoasă eşti; Cântaţi mărirea Cerescului tată; Creiator puternic, sfânt. Încep să dispară printr'o indolentă tolerare a germenului răului. D. M. Bulgăreanu preşed. asoc., a vorbit despre viaţa şi operele lui I. L Caragiale, arătând că în piesele sale zgrăveşte societatea comică contimporană — prin spiritul său critic, — în nuvele şi schiţe, se arată un adânc analizator al stării psihologice a fiecărui personagiu. Caragiale şi Creangă sunt cei mai băştinaşi şi reprezentativi scriitori români. A urmat apoi un frumos program artistic, întocmit de membrii asociaţiei. D. Leonardo a declamat din „Scrisoarea pierdută“ pasag. „cetăţeanului turmentat". D-ra Ec. Costescu a spus fabule din Caragiale, iar d-ra Telly Bărbulescu a însufleţit numerosul public auditor, cu frumoase versuri. S’a citit apoi din nuvelele lui Caragiale. A cântat d-nul Titu Dumitrescu (bariton) „Dorul meu“, etc., cu o frumoasă voce. D. Gheorghe Simionescu, cu remarcabile însuşiri de bariton, a cântat „Foae verde lămâiţâ‘ de D. Kiriac. S’a jucat la sfârşit comedia lui I. Luca Caragiale : „Conul Leonida faţă cu reacţiunea", rolurile principale fiind interpretate de: d-ra Tanzi Rusescu în Efimiţa, d. I. Cristescu în Leonida şi Smaranda Rusecu în Safta. Tinerele elemente, neîncercate mult pe scenă, au dat dovadă de mult simţ artistic și temperament, izbutind să scoată frumoase efecte. Un veac de muzică bisericeasca COMEMORAREA LUI ANTON PANN Impunindu-se o sută de ani de când Anton Pann a pus adevăratele baze ale muzicei Bisericii româneşti, „Asociaţia generală a cântăreţilor bisericeşti“ va comemora pe marele folklorist şi compozitor, printr-un festival dat a Joi, 11 Martie 1927, orele 8 după amiază, în sala Operei Române Cu privire la Anton Pann, compozitor de muzică bisericească, găsim următoarele date in Dicţionarul muzical, opera postumă a profesorului A. L. Iveia. Anton Pann a fost paracliser, apoi cântăreţ la o biserică, în urmă profesor de muzică bisericească la Bucureşti. Printre compoziţiile-i bisericeşti mai însemnate, publicate în propria lui tipografie, cităm: Calofornicul, Irmologhion sau Catavasier, Epitaful, Rânduiala sfintei leturghii, Anastasimatar, Paresimier, Heruvico-chinonicar, Privegher, Antologia muzico-eclesiastică, Mica gramatică muzicală, Principii elementare ale muzicii, Proschinitar sau închinătorul sfintelor locuri. Prin reforma pe care a făcut-o în muzica bisericească românească, Anton Pann este considerat ca unul dintre cei mai însemnaţi compozitori şi reformatori ai noştri, de cântece bisericeşti. Comemorarea lui I.L. Caragiale Şezătoarea, de Duminică a asop. „Cântarea Carpaţilor“ de sub preşedinţia de onoare a d-lui George Munu prof. univ., membru al Academiei române, de la ateneul „Enăchiţă Văcărescu" (Şerban Vodă 64) a fost închinată comemorării a 15 ani de la moartea lui I. L. Caragiale. Pr. Petre Grigoriu de la biserica Alexe, a vorbit despre importanţa tradiţiilor româneşti, care au un nucleu de originalitate, arătând cum astăzi Ştiri artistice Luni 4 Aprilie, în sala sindicatului ziariştilor are loc festivalul Beethoven, dat de quartetul Regina Maria cu concursul d-nei Manya Botez. * Cu ocazia centenarului marelui compozitor Beethoven, cercul regional al studenţilor evrei din Bucureşti, a organizat pentru seara de Sâmbătă 2 Aprilie, orele 9 şi jumătate seara, un festival urmat de dans în saloanele societăţii dr. Iuliu Barasch. Astăzi, Joi 31 Martie a. c., Teatrul Naţional reprezintă din nou în matineu Doamna cu camelii cu d-na Maria Filotti şi d-nii Bălţăteanu şi Calboreanu în rolurile principale. Seara Păcală, snoavă în versuri de A Horia Furtună cu d-nele: Sonia Cluceru, Elena Parizianu, Dorina Demetrescu, Victoria Miehescu, Rally Brateş şi d-nii: Ion Manu, Ion Brezeanu, V. Antonescu, Gr. Mărculescu, Orendy, Romano, Finteşteanu, Conabie, Grigoriu, etc. In foaere se repetă Sapho de Alphonse Daudet cu d-na Maria Filotti în rolul titular. Sâmbătă 2 Aprilie, orele 11 dimineaţa se deschide la Ateneul Român, expoziţia de sculptură a Alor C. Medrea, şi E. Serova M. Expoziţia va rămâne deschisă până la 30 Aprilie. » Joi 1 Aprilie se închide stagiunea Teatrului Popular, trupa plecând în turneu cu piesa „Funcţionarul de la Domenii“. Vineri 1 Aprilie la Operă, se dă „Povestirile lui Hoffmann“ cu d-na Drăgulinescu-Stinghe în rolul populei. * * * (4) Ultimele zile ale ţarismului de I. KESSEL şi HELENE ISWOLSKI — Şi fiţi siguri că vom fi cu voi până la sfârşit. — Am fost întotdeauna convins de asta, dar vorbele voastre îmi fac bine, apoi urmă: — „Alteţa voastră imperială a văzut de curând pe împărat? — Am luat masa cu M- S, alalteri la Stavca (marele cartier) el e acelaş. Plin de seninătate şi încredere. Un adevărat sfânt... Cam prea răbdător poate! — Popoarele aliata, zise încet ambasadorul, ar dori ca M. Sa să-şi arate mai clar şi mai des voinţa sa neînfrântă. — Neînfrântă— Fireşte. După aceste cuvinte ambasadorul se îndreptă spre alt grup. — Nu e bine, zise marele duce în rusește, ca străinii să cunoască prea mult anumite răni. Am apus că împăratul este un sfânt, dar în realitate Îmi vine să-mi pierd capul. Atitudinea pasivă a țarului mă Înspăimântă, un sfânt tolerează poate pe un Rasputin, Sturmer, Andronikoff, sau Viekoff, dar nu ascultă de ei. „Ce putregai. Șoarecii au început să roadă vaporul, care stă gata să se scufunde — Par’că am fi pe timpul împăratului Paul, zise unul. La auzul acestor cuvinte, Nicolae Mihailovici, se încruntă- Şi această simplă mişcare, dădu fetei sale o înfăţişare furioasă. Toţi se gândiră la comploturile palatiste, operă ascunsă a marilor duci de care era legat numele împăratului Paul, asasinat în chip misterios. Nicolae Mihailovici se sculă. — Mă duc la club, zise el scurt, nu iau pe nimeni, sania mea nu are decât un singur loc. Sărutând mâna contesei, adăugă: — Mă veţi scuza, scumpă prietenă, să profităm de faptul că putem eşi, câtă vreme străzile mai sunt în siguranţă.Plecarea lui fu un fel de semnal. Lumea îşi luă rămas bun de la contesa Coline şi în curând nu mai rămaseră decât obişnuiții casei. Liza Donskaia se pregătea să părăsească salonul, când o rugăminte arzătoare o opri. — Mai rămâi, te conjur. Erau primele cuvinte pe care le auzea dela George. Atâta timp cât marele duce ţinuse încordată atenţia tuturor, Coline se aflase într'o stare de dedublare. Spiritul lui ager urmărise cuvintele lui Nicolae Mihailovici, tremurase la prezicerile lui, pe când toată fiinţa sa inconştientă şi simţitoare, subjugată de farmecul tinerei femei se scălda într’o fericire uimitoare, şi o voluptate neasămuită. Văzând că Liza vrea să plece, un fior rece 11 străbătu, iar fără a ști ce spune o imploră. Ea nu păru mirată și zise cu simplicitate: — E târziu. Dar mai am câteva minute-Lui Colin i se păru că lumina lămpilor vibra mai puternic. O nevoie nestăpânită de a-și exterioriza bucuria, ii făcu să strige:— Ce boier mare și ce nobilă inteligenţă e !Micolae Mihailovici! Contesa Doline — înconjurată de două doamne în vârstă, de generalul cu obrajii îmbujoraţi, de un consilier intim şi de un vechi funcţionar şi un funcţionar înalt al poliţiei secrete, Ştefan Petrovici Belitzki — zâmbi cu indulgenţă. Ea ştia că fiul ei iubeşte pe marele duce pentru liberalismul său; dar acest liberal era din sângele Romanovilor! — In fine George, suntem de acord. Trăiască Filip Egalité! Apoi adresându-se Lizei: — „Vino lângă mine scumpo- Nu le-am văzut deloc. Ştefan Petrovici Belitzki îşi răsuci mustaţa aspră şi lustruită. — Am aşteptat acest moment, zise de Contesa înţelese îndată şi-l întrebă cu interes: —O veste rea? — O presimţire mai mult, scumpă prietena. El stătu pufin înainte de a continua- „Afacerea Uralor ce se Instruia de către justiţia militară va fi trecută la ministerul de interne. — In mâinile lui Protopopol? zise generalul — „Aceasta Înseamnă punerea în libertate. — Vă las să Interpretaţi cum credeţi, răspunse încet Ştefan Petrovici. Timp de câteva secunde, nimeni nu mai zise o vorbă- In fine consilierul intim strigă: — „Dar e cu neputinţă, ar fi o insultă adusă patriei, cinstei— Belitzki ridică din umeri. — Eu nu discut, eu spun o ştire* „împărăteasa a scris ori la „Starca“ în acest sens. „Conchideţi. — Frumos, zise George Coline. Şi vocea lui sună atât de aspru că toţi fură stingheriti. „Frumos! urmă el- Nevinovaţii sunt trimişi la Închisoare, nobilii exilaţi, pe front se Împuşcă cu rost şi fără rost Şi Uralof care a împiedecat producţia obuzelor, in timp ce soldaţii noştrii se luptau cu ciomegele. Uralof care a transmis la Berlin secretele noastre militare, printr'o cifră găsită pe biroul lui, acest Uralof va fi pus în libertate, mulţumită stareţului Rasputin, ministrului de interne Protopopol şi ţarinei tuturor Rusiilor-El râse cu amărăciune- Beletzki observă liniştit. — Tabloul este destul de adevărat conte, numai că aici să menţionezi printre protectori pe Manasevici- Manuilov. La acest nume, Liza Donskaia care până atunci stătuse liniştită, Îngălbeni. Tulburarea ei fu atât de făţişă că Coline se nelinişti— Atât de puternic este acest om? întrebă ea. Consilierul Intim, zise cu desgust: — Ca toţi desfrânaţii care chafnesc cu Rasputin. Voinţa acestui spion josnic, acestui gazetar desgustător, acestui gheşeftar dubios, e de multe ori mai tare ca aceea a majestatei sala Numai cine nu are habar de politică ca d-ra Elisabeta Dimitrievna, nu ştie că Manuilov e acela care a primit pe vechiul său amic Sturmer prezident al consiliului. Tânăra femeie nu răspunse nimic, dar păru deodată îmbătrânită.Atunci se auzi vocea ceremonioasă a lui Belitzki. — Elisabeta Dimitrievna, dacă poți, stărui pe lângă fratele d-tale să renunțe la Vera Dalmatova. — Se știe și asta!.. șopti dânsa îngrozită. Dar marele polițist, senin și nepăsător, trecu la povestirea unei anecdote. Liza se sculă. Coline care o întovărăși, o întrebă deodată: — Ce faci astăseară? — Mă duc la spectacolul de balet. — Și pe urmă? — Dar... sper să mă întorc acasă— De ce? Elisabeta Dimitrievna? Tot nu ai să dormi în noaptea asta. Ea se uită la el cu o privire adâncă și curată ; — Ai ghicit asta? — Ah! De acum nici un tsu.ua al d-tale nu-mi va mai fi ascuns. — Atunci spune ce voi face în noaptea asta? — Vei merge cu mine la muzica lăutarilor țigani unde o să te conduc după teatru. Liza admiră câtva timp fața palidă și buzele roșii ale tânărului. Apoi dădu din cap în semn că se ravolește. Pag* S*a* Revelaţii Salonul pe care Petru Lavrantief îl reţinuse, era ca toate celelalte din vila Rode, un fel de loje mare de unde vedeai sala publică a stabilimentului fără ca ceilalţi să te ghicească Din obişnuinţă gazetărească, Petru studia mulţimea care se perinda sub lumini. El recunoscu multe cocote celebre, bancheri, ofiţeri şi doi mari duci, subţiri şi frumoşi ca nişte zei din vechea Eladă. Totul fiind în regulă, Lavrantief îşi întinse trupul uscat pe divan şi începu să mestece cartonul unei ţigări. Aştepta pe Coline, fără nerăbdare Penumbra în care se afla, îi plăcea, ca şi priveliştea femeilor cu braţele goale din sala luminată. Creerul lui lucra ca la începutul unei beţii lucide. Aceasta era ora cea mai bună pentru el, ora în care li plăcea să-şi dea frâu gândurilor şi imaginaţiei. Oare asta nu însemna a sta de vorbă cu sine însuşi? Atâtea şi atâtea se perindară în capul lui, încât de abia auzi uşa deschizându-se— Mulțumesc, George, zise Lavrantief, ghicind mai mult decât văzându-şi prietenul. Tu ai?..Dar el zări pe Liza, care intră cea dintâi-Ziaristul înţelese, după rochia ei albă ca zăpada, prea puţin decoltată şi după ţinuta totodată rezervată şi încrezătoare, că tovarăşa lui Coline nu era din acele femei uşoare, a cărei prezenţă îi era atât de neplăcută într’un cabinet particular. Pe când o recomanda ofiţerul, el Îşi zise: — „E o femee sau o fată tânără, dracu singur poate să ştie. Şi încă din lumea baos! Nu o să putem nici bea, nici vorbi, după pofta Inimii. Și voind să-i arate că nu are de gând să schimbe o iotă din obiceiuri, el zise aproape cu brutalitate arătând sticla goală: — Am dat gata una, cele multe Înainte-Dar în acelaș moment, Lavrantief văzu pe obrazul lui George atâta exaltare Încât se potoli deodată. Intuiţia lui ascuţită ghici pe loc că fericirea nouă de pe faţa prietenului său, izvora de la această tânără femee care-1 insoţia. Obrazul Lizei, cu toată liniştea nobilă a trăsăturilor şi cu toată pieliţa de camelie, nu-1 impresionase deloc. Pătruns Insă deodată de lumina adâncă a ochilor ei, ghici misterul farmecului puternic ce ea răspândia-Coline îşi dete seama uşor, atât de iritarea cât şi de schimbarea bruscă a lui Lavrantier. De altfel, în ziua aceia, el se simţia înzestrat cu o pătrundere miraculoasă. Era tot, numai instinct şi nervi. — Elisabeta Dimitrievna, zise el, am avut dreptate- Iată pe Petru cucerit — „Mi-era teamă, explică tânăra femee, să nu vă stingheresc. Petru Nicolaevici şi să mă primiţi cu ciudă — Cam aşa a şi fost, strigă Coline. Nu protesta Petre. E inutil. Am prevenit pe Elisabeta Dimitrievna. — Ești un dobitoc, mormăi Lavrantief. Tânăra femee Începu să râdă și acest râs Înăbușit și foarte comunicativ, plăcu mult ziaristului. (Va urma)