Dimineaţa, decembrie 1927 (Anul 23, nr. 7543-7570)

1927-12-08 / nr. 7550

IO PAGINI ■8WWMBWM1LI.,----------i-jui Prețul Abonamentelor Lei 750 — pe timp c&e un an n 380— „ „ „ 6 luni n StaO — ,, n o 3 In străinătate ’'tblu Formata i£C4 de CONST IVIILE j| 3 LE) fl BIROURILE : Bucu­ești, Str. Sar ndar islo. 7-9-11 iFIFFOANELF fijed­rai»' NOASTRF \ M.ectta Aon' XXm No. 7S50 »se? 124 73 m n «7/72 A­­la m 89 Provincia 110­­0 S­iguranţa pe urmele asasinilor După ce nu am anunţat încă de eri,­el judecător de Instrucţie Papa­­dopol, împreună cu d-nii Inspectori v­ladimirescu şi Strau­lescu de la Si­guranţa generală a statului au reu­şit să identifice pa autorii crimei din str. C. A. Rosetti. CUM S’A PUTUT AJUNGE LA IDENTIFICARE Imediat după comiterea crimei, autorităţile sosind la faţa focu­lui, au căutat să găsească un cât de uu indiciu, sau „o carte de vizită" cum se spune în limbajul poliţie­nesc.­­ Căutările păreau să rămâe zadar­nice, toate sforţările celor ce În­şiruiau crima, nedând rezultate. Şoferul d-lui Ijahovary, interogat fiind de d. judecător Papadopol, de­clarase acestuia că acel „Ion Rusa­ciuc" autorul bănuit, al crimei, avea obiceiul să scrie zilnic fel de fel da impresii sau ceva asemănător, într'un manual de geografie, terfe­lit şi ros de vremuri. D. judecător Papadopol, timp de patru zile, a căutat prin toată lo­­cu­nţa defunctei Costescu să găsea­scă acest manual de geografie. Cer­cetările erau foarte anevoiaşe, pen­tru că Întreg apartamentul­­era­ plin de asemenea hârţoage, caete şi cărţi învechite. In a patra zi a cercetărilor, in timpul unei noui descinderi la lo­cuinţa defunctei, d. subinspector ge­neral Stratilescu, a găsit pe un mic dulăpior, aflat chiar in odaia unde a fost ucisă d-na Costescu, manua­lul de geografie atât de căutat.­­ VERSURI DENUNŢĂTOARE D. judecător Papadopol cercetând cu deamănuntul manualul de geo­grafie, a găsit, între foarte multe alte însemnări, şi următoarele pa­tru versuri: Dragă Puile, Pe unde vei mergi Pe unde vei călca Gândeştite la mine Şi te rog nu mă uita. C. M. CARSTIA Comuna Oporelu, Jud. Olt Delia Paias, Constanţa Versurile sunt scrise de un oare­care Cârstia, care îşi pusese şi două adrese: una în comuna Oporelu, ju­deţul Olt, şi alta Dei­­a Paias, lângă Constanţa. Imediat un domn inspector a plecat la Constanţa şi a adus pe a­­cest Cârstia la Bucureşti. CE DECLARĂ CÂRSTIA Cârstia, după puţină ezitare, a recunoscut manualul de geografie precum şi versurie scrise şi iscălite de ei. A declarat că versurile erau dedicate unui prieten a! său anume Bungârzan. CERCETĂRILE LA DERIA PALAS însoţit de d. inspector Vladimi­­rescu, d. judecător Papadopou a ple­cat imediat la Palas, în timp ce in­spectorul Stratilescu a plecat la Răşinari, lângă Sibiu, de unde se ştia acum că este originar Bungâr­zan. In acelaş timp, un comisar spe­cial a plecat la Oporelu. . Cercetările făcute la Delia Paias au stabilit că Bungărzan a fost an­gajat acolo câtăva vreme ca curier, că cel mai bun prieten al lui era un oarecare Nicolae Lăcustă, zis Ion Lăcustă, zis Ion Rusaciuc. RUSACIUC SAU RUSACIUC? Nu mai încăpea îndoială că acest Ru­­saciuc era unul şi acelaş cu Ion Ru­­saciuc, rândaşul d-nei Maria Cos­tescu, care, probabil, că făcuse con­fuzia şi scrisese pe bileţelul găsit în casa de fier: Rusaciuc în loc de Rusaciuc. S’a maî stabilit că Rusaciuc şi Bungârzan erau cei mai intimi prie­teni. Erau văzuţi veşnic tăinuind în şoapte, veşnic ascunşi în colţuri, veşnic închişi în odaie. CE-I CU BILEŢELUL GĂSIT IN STRADA ROSETTI Cititorii noştri îşi mai aduc amin­te că, în camera in care a fost o­­m­orâtă bucătăreasa Adela, fusese găsit un bileţel scris pe un petec de jurnal şi care avea următorul cuprins: .Elena Lwaesen, oroitoreaai, I« no. 6 strada C. A. Rosetti. Iubita mea dragă, te rog toarte mult vino Ia mine”. Scrisul este al lui Lăcustă (Rusa­­ciuc) şi a fost identificat imediat după „statul de serviciu1’ pe care Lăcustă 11 avea la Delia Palas, care aparţine ministerului de agricul­tură şi domenii şi care este iscălit chiar de el. Scopul biletului nu poate fi incă precizat. O ipoteză se poate totuşi face. E foarte probabil ca asasinii să fi voit să scoată, la un moment dat, pe Elena Meladonovici din casă, ca s’o omoare şi cunoscându-i anu­mite legături cari Ie avea, au vrut s’o inducă in eroare, trimiţându-i acest bilet. Cum Ion insă nu-i ştia probabil numele exact, un joc de E­­lena Meladonovici, a scris Elena Leonescu. Iată deci două puncte bine stabi­lite, două identificări grafice: se cunoştea scrisul lui Ion Rusaciuc, gratie bileţelului de mai sus şi se cunoştea scrisul lui Bungărzan, gratie însemnărilor găsite in manu­alul de geografie. CINE ESTE ANA IVANOV In urma cercetărilor făcute la peria Palas şi a declaraţiilor lui Cârstia, d. Judecător Papadopol­a-10 SCRISOARE A CRIMINALULUI fîă că Ion Lăcustă (Rusaciuc) pe când fusese în serviciu împreună cu Bungârzan la această perie, tră­ise în concubinaj cu o oarecare Ana Ivanov. Ceva mai mult, aflase că Lăcustă (Rusaciuc) se fotografiase într’o zi la Constanţa, cu concubina lui. D. Papadopol a început atunci personal să cerceteze toţi fotogra­fii din Constanţa, punând în acelaş timp în urmărire pe Ana Ivanov. ANA IVANOV ESTE GĂSITĂ La kilometrul 5 pe şoseaua Con­stanţei, se află o vie unde locu­­eşte o rusoaică. In gazdă la această rusoaică a fost descoperită Ana I­­vanov. Luată de scurt a mărturisit relaţiile ei cu Ion Lăcustă (Rusaciuc) ba ceva mai mult a scos dintre hârtiile ei şi fotografia acestuia, numind şi fotograful care o execu­tase. D. Papadopou a făcut imediat o descindere la acest fotograf de un­de a ridicat şi clişeul respectiv Instrucţia făcuse un pas Înainte Pe lângă cele două identificări gra­fice, ea posedă acum şi fotografia lui Rusaciuc. îiîiîii: mm NICOLAE LĂCUSTA,­ris ION RUSACIUC, autorul principal al­­asasinatelor ULTIMA FOTOGRAFIE A LUI BUNGÂRZAN Listele electorale şi partidele de opoziţie în cursul lunii Decembrie, autori­tăţile comunale din toată ţara au obligaţia să puie la punct listele e­­lectorale, adăugând pe cei omişi sau cari îndeplinesc abea acum condi­ţiile de a fi trecuţi în ele şi şter­gând pe cei morţi, plecaţi sau cari au pierdut dreptul de alegător. Această obligaţie a autorităţilor este una din cele mai însemnate. Ea interesează pe toată lumea, pentru că într’un stat democrat, toate drepturile emană de la naţiune, iar naţiunea, din punct de vedere prac­tic, este totalitatea cetăţenilor ale­gători.­in ţara noastră se poate constata că cetăţenii se dezinteresează de dreptul lor de alegători. Ba chiar sar părea că unora le pare bine că nu sunt trecuţi pe listele electo­rale, pentru ca astfel să­ fie scutiţi de obligaţia de a merge la vot. Explicaţia e foarte simplă. Gu­vernele noastre, fiind numite în mod constant, de la 1920 încoace, din partidele respinse de corpul e­­lectoral, s-au văzut silite să re­curgă la abuzuri din cele mai gra­ve pentru a-şi asigura majoritatea, în felul acesta, cetăţenii au fost dezgustaţi de exerciţiul dreptului de vot, m­ai ales pe urma convin­gerii că toate sacrificiile pe cari le fac pentru a ajunge la urnă sunt de prisos. Faptul că liberalii, când sunt în opoziţie nu pot alege­ decât 10—15 deputaţi, iar avere, câni­ niciunul, pe când naţional-ţărăniştii aleg 60—70 sau chiar 100, n’are nici o impor­tanţă. " .. . De aci vine desgustul alegători­lor pentru exercitarea celui mai sfânt drept cetăţenesc al lor; de aci se trage indiferenţa lor pentru listele electorale. în Capitală trebue să fie cel pu­ţin 150.000 de alegători, înscrişi sunt numai vreo 50.000. Aceeaşi proporţie se găseşte în cele mai multe oraşe din ţară. Ma­joritatea ceti­milor nu este înscri­să în liste. Noi credem că unul din motivele principale pentru cari guvernele reuşesc să-şi impuie corpului elec­toral voinţa lor — in loc ca acesta să o impuie pe a sa guvernelor — este lipsa din liste a majorităţii cetă­ţenilor. Guvernele, dispunând de organele executive, trec în liste pe toţi acei alegători de cari ştiu că vor putea dispune. Au deci la dis­poziţie o importantă massă de ma­nevră. Marea massă de cetăţeni care nu face politică militantă şi care toc­mai ar fi chemată să indice cine să ne guverneze, acea m­assă în m­are parte nu-i înscrisă în liste. Datoria cetăţenilor este să caute să europenizeze cât mai repede via­ţa noastră politică, este să înlăture balcanismul din viaţa noastră pu­blică. Toate mijloacele trebuesc în­trebuinţate în acest scop. Iar mij­locul cel mai eficace şi cel mai u­­şor de realizat, îl au acuma la dis­poziţie, în cursul lunii Decembrie, fiecare cetăţean să-şi dea niţică os­teneală ca să vadă dacă e trecut în liste, şi în caz că nu, să ceară în­scrierea sa în liste, ştiind că atâta vreme, cât nu-i alegător, el este cetăţean de mâna doua. Dar în primul rând, obligaţia de a controla listele o au partidele de opoziţie. Ele sânt direct interesate ca ilegalităţile electorale ale guver­nului să fi înecate într-o massă i­­mensă de alegători. Am spune chiar mai mult. Felul cum un partid ştie să organizeze înscrierea în listele electorale este un semn caracteristic, dacă acest partid merită sau nu să vie la câr­ma ţării. A guverna înseamnă a organiza. Și un partid care n’a fost lăsat să guverneze, pentru a dovedi astfel măsura capacității sale, o poate dovedi arătând capacitatea sa de a organiza lupta de răsturnare. Dacă am constata, de pildă, că partidul naţional-ţărănesc, pe care nu l’am putut vedea guvernând — cele trei luni ale guvernului Vaida, imediat după războiu, nu contează — dacă am constata că organizează în toa­te comunele din ţară sute de bi­rouri, cu oameni gata să meargă din casă în casă şi să înscrie un mi­lion de alegători lăsaţi pe din a­fară de autorităţi, ne-am spune cu toţii că acest partid, aşa cum şi-a organizat armatele pentru a câşti­ga bătălia, tot astfel ar putea orga­niza şi după victorie administraţia ţării. A face politică, nu înseamnă a a­­ranja din când în când câte o în­trunire, în care oameni bine dispuşi să ţie câte o frumoasă cuvântare. A face politică înseamnă a organi­za massele, printr’o muncă migă­loasă, de fiecare zi, de fiecare oră. Şi înscrierea cetăţenilor în listele elecorale trebue să fie un mobil principal al acestei munci. Vom urmări cu atenţie şi cuio­­zitate, dacă în Decembrie 1927, în toiul unor evenimente cari pot duce cu uşurinţă la consultarea corpului electoral, partidele noastre vor şti să execute această muncă şi dacă „rezistenţa cetăţenească“ de care se vorbeşte este un fapt real ori o ameninţare fără bază. GAMA » as»*»*— — Priveliştea zile! MĂTURA D. Mihalache a propus a lor săi Duminecă, in întrunirea, din sala ,Transilvania“, întrebuinţarea mă­turii pentru o operă de ecarisaj po­litic, Diana Capitalel s' ar mulţumi şi cu mai puţin: dacă, in adevăr, d. Mihalache , posedă o asemenea mătură uriaşe şi, mirac­loasă, ca in legenda lui „TH­eulenspiegel“ mini­­malizată de Straus bucureştenii i-ar cere-o pentru curăţirea metropolei româneşti de stratul geologic de gu­noi ce-o acoperă. De acest strat de gunoi şi balgar, care după nor­mele ştiinţifice eterne, va arăta geo­logilor mileneului viitor gradul de civilizaţie al Bucureştiului edilitar in epoca pe care o umplem azi cu produsele noastre sufleteşti şi fi­zice.* Se va vorbi in geologia spe­cială a Capitalei române, de o eră escrementală şi oamenii de ştiinţă se vor uimi de capacitatea misteri­oasă a locuitorilor din această vre­me, de a’şi fi acomodat funcţiile vitale cu asemenea mediu fizic in­tolerabil pentru umanitatea nor­mală... Ruşinea acestei triste glorii vii­toare — ruşine ce se abate asupră­­ne cu o anticipaţie de neinb­ăurat — ne îndeamnă, deci, să cerem mătu­rii d-lui Mihalache o întrebuinţare mai puţin figurată, adică mai prac­tică. Dacă ar începe prin a mătura pur şi simplu străzile Bucureştiului? Poate că cerem prea puţin unei mături cu virtuţi extraordinare... Poate că nu e chiar o mătură de gunoaie fizice şi aşa e bună pentru curăţitul Capitalei! Fiindcă înainte de a ridica băligarul imens în care fixăm— pentru viitorime — fosila civilizaţiei noastre municipale, e ne­­voe să curăţim budgetul primăriilor numeroase, de toată grămada de gunoi parazitar ce-l acoperă Nu ştim dacă mătura d-lui Mihalache e în stare să adune la făraş clien­ţii de club bătăuşii agenţii electo­rali, damele şi nepoţii plătiţi din banii destinaţi teoretic curăţirii gunoaielor. Altfel, ar fi o mătură care ar face mai mult praf decât curaţenie. DEM. THEODORESCU Sinuciderea unui fost prefect de poliţie german MAGDEBURG.­­ Fostul pre­­fect de poliţie din Magdeburg, Kruger, s-a împuşcat Sâmbătă. Ca motiv al sinuciderii se dă sta­rea de deprimare sufletească în care se afla Kruger în ultimul timp. Kruger, care a fost secretar al partidului social-democrat, a de­venit după revoluţie prefectul po­liţiei din Magdeburg. El fusese atacat cu violenţă personal de către cercurile comuniste şi an­tisemite şi, în urma acestor ata­curi fu suspendat de către fostul ministru de interne Severing. O anchetă disciplinară deschisă îm­potriva lui, s-a terminat totuși cu achitarea lui Kroger. Cercetările la Bucureşti In timpul acesta şi paralel cu cer­cetările din provincie, d. Papadopol secondat de siguranţă urmărea piste interesante şi nu Capitală. S’a aflat astfel, că ambii criminali veniseră în Bucureşti, din Constan­ţa. Bungârzan eşise prin Februarie trecut din serviciul Celtei Palas, se stabilise în Condanţa, unde după două săptămâni a venit şi Lăcustă Iat Slifiriuc) după el Au fost văzuţi împreună la Constanţa. LA RĂŞINARI D. Papadopol a comunicat în a­­celaş timp tot ce aflase asupra lui Bungârzan, d-lui Stratilescu care aştepta la Sibiu D. Stratilescu s-a dus la Răşinari, unde a identificat atât persoana lui Bungârzan cât şi rudele sale. A aflat astfel că Bungârzan are un frate în Bucureşti, care ţine un ma­gazin cu fierărie pe calea Gri­viţei. D. Papadonol­s a pus în căutarea acestui frate, care între timp nu mai ţinea fierăria. L’a găsit şi de la el a putut afla alte amănunte. COŞUL CU RUFE S’a stabilit astfel că Bungârzan, fusese câtăva vreme in serviciul fie­răriei „An­tonovici“. El ţinea intr’o magazie a fratelui său un coş cu rufe. Cu patru zile Înainte de crimă, Bungârzan a venit la fratele său şi şi-a luat primeneli. Marţi, după noaptea crimei, Bun­­gârzan a venit pentru ultima oară la fratele său cu un automobil, a tras la trotuar, a luat coşul cu rufe şi a plecat. CE-I CU SILVIA MELLER Din cercetările făcute de d. Papa­dopol s-a mai stabilit că Bungârzan avea, în ultimul timp, la București,­ o concubină numită Silvia Meller, originară din Suceava și care era in serviciul d-lui Obedenaru, din strada Cantacuzino no. 62. Bungârzan, care se dase drept bărbatul ei legitim, venea aproape zilnic la d. Obedenaru acasă. In ultimul timp, Silvia Meller părăsise acest serviciu şi se anga­jase la o doamnă Brânoiu care lo­­rueşte in cartierul Dorobanţi. (In interesul instrucţiei, d. judecă­t. Judecător Papadopoî roagă călduros pe toţi cei cari citind a­­cest reportagiu şi-ar da seama că au cunoscut sau au văzut pe unui din criminali sau complicii lor, să-i trimită orice fel de amănunt, care ar putea să aducă cu ln­ minat mai de­vreme, prinderea criminalilor. In acelaş timp familia defunctei reaminteşte că premiul de 700.000 lei stă la dispoziţia celor ce vor conlucra in această direcţie in ace­leaşi condiţiuni anunţate deja prin ziare, iar Papadopoî roagă pe d-na Brăi- toiu să-i comunice fir telefonic fie un scris, adresa d-sale exactă). Cam in acelaş timp, când Bun­­ediziu işi Iun roşul cu rufe dela fratele său, a dispărut şi Silvia Mel­ler.­­ CINE ESTE RUSACIUC S'a stabilit exact că Ion Rusaciuc (sau Rusaciuc) este una şi acelaş per­soană cu Ioan Lăcustă din Comoda Ropcos (judeţul Storojineţ). Peste tot insă unde intra in servi­ciu, Rusaciuc işi da alt nume. Cel e­­xact este Nicolae Lăcustă născut la 1903 şi nu la 1899, cum declarase la angajarea lui ia peria Palas şi cum e trecut în cazierul de acolo. S'a mai stabilit că Ion Lăcustă, nume sub care se angajase este de fapt fratele său; că el n'a făcut armata in regi­mentul 114 infanterie, d­­in 8 vână­tori şi că de fapt a fost lăsat la va­tră pentru că in acelaş timp un alt frate, mai mare, Maftei Lăcustă, se afla sub arme. Actualmente Ion Rusaciuc (între­buinţăm mai departe numele sub care publicul ii cunoaşte operaţiile! contează in cercul de recrutare Cer­năuţi. ION RUSACIUC E ŞI ŞOFER D. Papadopol a plecat la Cernăuţi, urmărind nu de aproape viaţa şi antecedentele criminalului. A descoperit că acesta sub un nume nou, Nicolae Rusaciuc, a ur­mat studiile unei şcoli de şoferi de la Cernăuţi şi că ştie să conducă per­fect automobilul. Diverşi martori au declarat de alt fel în cursul cercetărilor, că l-au văzut pe Rusaciuc ajutând pe câte un şofer în diferite ocazii. Apel către public In timpul cercetărilor, d. Costes­cu fiul defunctei a primit o scrisoa­re iscălită „L“, al cărei autor se o­­ferea, după cum veţi vedea mai jos să denunţe pe asasinii­ mamei sale. Iată textul acestei scrisori, pe ca­re o redăm cu ortografia şi stilul original : DOMNULE COSTESCU. Vă fac cunoscut că dacă îmi ofe­riţi mie cei 700000 lei pot să vă dau detalii amănunţite asupra asasini­lor, insă numai cu un singur an­gajament. Că sarcina de a-i prindă pe asasini să rămăie asupra sigur­­anţei necerdndu-mi din precizi­­ficelaşi detalii le-am facut şi ziarului „dimineaţa" şi siguranţei statului şi văd că nu a comunicat nimic. Vă rog dacă lm­i daţi garan­ţii relativ la premiu, vin la Bucu­reşti şi vă informez cu detalii asu­pra lor, dar să-mi comunicaţi nu „dimineaţa“, vino garamăm pre­miu, îi vin să vă dau indicaţiile. Vă rog să contaţi în mine, vreau să vă servesc. Dar vă rog să scriţi tot cu titlul in chestiunea acestei afaceri, vă rog să faceţi această propunere şi sigu­­ranţei statului, ca să fie de acord cu dv. încă odată vă rog să contaţi. In aşteptare vă salut ' Scrisoarea anonimă primită de d. Costăscu, pare, după toate probabi­lităţile, să, fie scrisă chiar de Ru­­snciuc (Lăcustă) Ce e caracteristic în special, e li­tera „L“, adică , iscălitura scrisorei, şi litera „L“ de la cuvântul „Lă­custă“, cum este iscălit statul da serviciu găsit la Deria Palas. In cfleca ce priveşte scrisoarea pe care autorul anonim pretinde că ar fi trimis-o ziarului „Dimineaţa“ probabil că s’a pierdut, deoarece la redacţia ziarului ea nu s’a primit. ANA IVANOV concubina fui Rusaciuc I. TZ. SEMNALMENTELE CRIMINA­LILOR Pentru a ajuta cât mai mult prin­derea asasinilor le dăm şi noi sem­nalmentele. ION RUSACIUC : Adevăratul nume este Nicolae (Rusec) Lăcus­tă, născut la 28 Noembrie 1903 în comuna Ropcea, judeţul Storoj­eţ. Fiul lui Dumitru şi al lui Vasilica. Patru clase primare: înălţimea I 66, toracele 90 cm. Părul blond, faţa rotundă, fruntea lată, sprincenele blonde, ochi căpri, nasul potrivit, gura potrivită, bărbia ovală. Semne particulare: alunele pe faţă. ION BUNGÂRZAN: Din comiua Răşinari, plasa C­isnădia, judeţul Sibiu. Fiul lui Dumitru şi a­lii Ana. Născut în romuna Galetei la 1899, franzelar, înălțimea 1.59, toracele 86 centimetri. Părul brun, lata ova­lă, fruntea normalii, sprincenele ne­gre, ochii negri, nasul normal, gura potrivită. Semne particulare: n’ara.

Next