Dimineaţa, martie 1928 (Anul 24, nr. 7627-7657)
1928-03-01 / nr. 7627
Răspund, doamnă, scrisorii d-tale, cu graba cu care aş fi alergat la căpătâiul unui bolnav. Căci suferinţa d-tale, e tot atât de ascuţită, de chinuitoare şi fierbinte, ca o congestie cerebrală sau o criză de ficat. Mi-ai descris viaţa d-tale cu spontaneitate şi multe amănunte şi acum te cunosc. Şi tocmai pentru că — fără a fi lipsită de distincţie, — eşti o gingaşă femee ca atâtea altele, cazul d-tale se poate generaliza şi ceea ce am să-ţi spun, poate auzi toată lumea. Ai suferit din dragoste, toată viaţa... Douăzeci de ani de amor — căci ai început să iubeşti la cincisprezece ani — douăzeci de ani de amor... sună ca o condamnare. Ei bine, frumoasă doamnă, între noi, nu-ți ajunge ? Cred că ai tăiat o parte largă din fericirea (dacă arborul este o fericire) hărăzită unei femei, întro singură existență. Ai furnizat o splendidă carieră amoroasă, vrednică de o adevărată curtizană antică. Şi, tot aşa ardentă, tot aşa nesăţioasă ai rămas ? „Honny soit qui mal y pense" nu vreau să vorbesc decât de elanurile d-tale sufleteşti. Neînţelegerile pe cari le ai cu simţurile d-tale, prefer să le las intr’o umbră şi deasă şi propice. Ai avut în douăzeci de ani, patru amoruri — căci eşti o fiinţă statornică şi o femee de lume. Patru amoruri, patru deziluzii. Şi te plângi de asprimea soartei, de nestatornicia bărbaţilor, de nestabilitatea fericirii, de amărăciunea despărţirilor, de tragedia trădărilor, de nebunia scenelor. Ştii de ce, doamnă ? Pentru că d-ta nu ştiai că toate amorurile sfârşesc rău. Că e în firea omenească să dărâme şi să murdărească ce a clădit şi a adorat. Că asemeni lui Caligula ce a fost o vreme atât de îndrăgostit de o statuă încât pusese să i se aducă sacrificii şi se închina ei, iar mai târziu ajunsese s'o scuipe cu desgust, omul se desgustă de ce-i aparţine prea strâns şi scuipă pe idolii de em. Şi iar nu ştiai — desigur e amar s’o admiţi — că bărbatul nu iubeşte decât ce nu posedă, că oricât ai fi de frumoasă, m’auzi doamnă ?—oricât de adorabilă, de credincioasă, de bună, el tot te va dori mai puţin decât pe necunoscuta de colo, care nu e nici frumoasă... ba, uită-te bine la ea... se uită cruciş mi se pare şi schioanătă puţin. De ce ? De ea ? Nu ştiu şi n'o ştie nimeni. E aşa ! Şi iar, ştii de ceeşti mereu nenorocită ? — Pentru că ţi-ai pus idealul în amor, numai în amor şi în nimic altceva. Dar — pentru D-zeu — sunt atâtea lucruri pe lume, cari să merite atenţia şi cercetarea noastră. Este natura, este arta, este muzica, doamnă, care conţine toate bucuriile şi în care a închis amorul ca un diamant într’o casetă de aur. Marea scriitoare franceză Colette, în ultima ei carte spune că absenţa amorului dintr'o viaţă umană, relevează dintr’odată o mulţime de lucruri interesante, frumoase, pe cari amorul le ţinea ascunse. Şi, pe urmă, după douăzeci de ani doamnă, poţi zice, fără nici o picătură de exagerare că ai sorbit din acest nectar nesăţios şi fierbinte. Strângeţi în suflet mulţimea amintirilor şi vântură-le ca zgârcitul comoara de pietre scumpe, în clipe de Urât şi tristeţe. Sunt femei cari n’au avut nici atât. Eşti una din privilegiate, crede-mă. SUB OCHII FEMEI! 20 de ani de amor LUCREZZIA KAR. Radium artificial O descoperire senzaţională.Un rival al d-rei Mărăcineanu Cititorii noştri cunosc descoperirle savantei noastre d-ra Mărăcinea- 10. Am vorbit la timp de ele, atunci ând presa şi revistele franceze şi germane se ocupau de ele. Amintim , d-ra Mărăcineanu descoperise şi lovede faptul sensaţional, că vechile table de zinc, de cupru şi de dumb care formau acoperişul obseratorului astronomic din Paris erau adioactive. Se dovedea că metale fanale, ca plumbul, zidcul, etc., expuse mult timp radiaţilor soarelui, le veneau în stare a emana raze analoage cu ale radiului. D-ra Mărăcineanu, într'una din scrisorile ce ne scria în acel timp făcea iluzie la marele izvor de bogăţie ce a crea prin descoperirile ei, pentru ţara noastră. Se ştie puterea miraculoasă a raelor venite dela radium, între alte irtuţi ale lor, este şi aceea că vindecă unele forme de cancer. Se ştie nşă cât de greu se poate obţinea aest metal preţios. Trebuie o muncă uriaşă spre a obţine numai un niligram de radium şi pe întreg pământul abia se poate scoate un ingur gram într'un an. Aceasta e şi cauza pentru care e tât de scump şi atât de rar şi de ceea îşi poate închipui oricine cât nteres arată lumea ştiinţifică desoperirilor d-şoarei Mărăcineanu. . Iată însă că gloria compatroatei pastre e ameninţată de a fi întuecată de o descoperire şi o invenţie mai sensaţională a unui tânăr ingner american Coodrige. Acest tânăr fizician a reuşit să acă tuburi catodice de o tensiune antastică (de 900.000 volţi) şi acum e spune că e pe cale de a fabrica uburi pentru o tensiune de 1.000.000 ■ol ţi. Chiar acele de 900.00 volţi fac miluiri. Ele emit pe secundă ISO milioane lectroni, cari ţâşnesc cu o iuţeală de 300.000 kilometri pe secundă (aproape ca viteza lutrinuii). Şi cu ateremtve şi viteză el obţine cele trei feluri de raze ale radiului (raze alfa, beta şi gama). Se ştie că razele beta ale radiului se întrebuinţează în medicină (la cancer). Efectele razelor lui Coodrige sunt identice cu ale radiului. Ele pot transforma gaze în solide; ele fac fosforescente anumite metale; ele disting sau favorizează viaţa unor ţesuturi ale corpului animalelor (şi a omului). Vestea despre descoperirea inginerului american am primit-o cu oarecare părere de rău, gândindu-mă la munca d-rei Mărăcineanu. Dar ne bucură gândindu-ne la binefacerile ce vor rezulta pentru omenire din noua descoperire în atâtea domenii. Şi apoi cine poate spune şi ce surprize noui ne pregăteşte şi metoda d-rei Mărăcineanu. DOCTORUL YGREC I'. « ■ iitvls leLlffc ' -jk «•' ' dfc % m - ' 'VI* V ':î * '!kJzr 1 i S r?m» I • & e»la Mărăcineanu Şezătoarea de la liceul „Mihail Eminescu” Duminică la ora 4 d. a., s-a ţinut obişnuita şezătoare culturală, din ciclul de şezători organizat de către liceul „Mihail Eminescu“ din Floreasca. A conferenţiat d. prof. Dan Simionescu despre poetul Mihail Eminescu şi poezia vovorană, în faţa unui numeros public de toate clasele sociale. Şi de data aceasta s-a constatat că sala de festivităţi a liceului, destul de spaţioasă altădată, a devenit insuficientă pentru marele număr de persoane doritoare de a asista la frumoasele şezători organizate de către liceu. După conferinţă s’au executat, de către elevi în condiţiuni ireproşabile, coruri, recitări din autori români, francezi, englezi şi germani, bucăţi de orchestră acompaniata de oraş, cum şi duetele două vieri, executate admirabil. DIMINEAŢA Joi I Martie 1928Pagina 3-a liTERATURĂ ARTA® ŞTIINŢA Crematoriul uman, intoleranţa şi civilizaţia Ce ne spune d. dr. Gh. Gheorghian, fost primar, preşedintele societăţii„Cenuşea“ Am început ancheta noastră la chestiunea crematoriului uman din Capitală, dând două păreri bisericeşti contrarii pentru a dovedi că afirmaţiunile în legătură cu „nelegiuirea" încenuşerii nu sunt rezultatul unor concluziuni dogmatice indiscutabile. Am dat, bineînţeles, două păreri făcând parte din biserica creştină ortodoxă. Nu ne-am ocupat de celelalte ramuri ale bisericei creştine: catolici, protestanţi, calvini, etc. — reprezentanţii acestor culturi tolerând încenuşarea cadavrelor şi asistănd morţii cu rugăciunile lor până în clipa când cadavrul se coboară in cuptor pentru ca, în urmă, cenuşa sa fie îngropată. In introducerea anchetei, arătam că, preoţii din Capitală cari agită împotriva crematoriului, îşi îndreaptă atacurile cu deosebire împotriva d-lui dr. Gh. Gheorghian, fost primar al Capitalei, unul dintre promotorii ideii cremaţiunei. Am spus „unul" — fiindcă ideia cremaţiunei e destul de veche în ţară şi a fost preconizată şi de personalităţi de o vastă intelectualitate ca d-nii Istrati şi Felix la cari s’a alăturat distinsul literat şi avocat d. Radu D. Rosetti. Cum, însă, d. dr. Gh. Gheorghian a găsit formula realizării ideii, adversarii cred necesar să-l atace aşa cum le e priceperea. Am socotit deci, necesar să avem şi punctul de vedere al celui mai reprezentativ susţinător al cremaţiunei, intoleranţa şi civilizaţia „Nu mă ocup de latura bisericească în ceia ce priveşte arderea cadavrelor omeneşti — ne spune d. dr. Gheorghian. Nu mă ocup fiindcă atât biserica creştină, cât şi celelalte rituri — toate socotindu-se îndreptăţite a fi drept credincioase — sunt destul de împărţite în părerile lor. Cum crematoriul din Capitală nu e proprietatea bisericei creştine ordoxe, ci a unei societăţi (fără dividende) formată din oameni cu diferite credinţe religioase , fiecare biserică şi fiecare credinţă se poate pronunţa dacă slujitorii respectivi au competenţa necesară şi autoritatea morală s'o facă. Voi reaminti numai potrivnicilor ideii cremaţiunei că, uneor biserica prin intoleranţa de care a dat dovadă în cursul veacurilor a făcut ca civilizaţia să înainteze destul de încet. Cât de dificile au fost progresele medicinei, astronomiei, ştiinţelor fizico- chimice, etc dn cauza greşitelor tâlcuiri bisericeşti. Martirii ştiinţei sunt cel puţin tot atăt de sfinţi ca şi martirii bisericei şi partea ciudată e că biserica i-a destinat martirului prin intrasigența ei. Torturile inchiziţiei, arderea pe rug, excomunicările — sunt pagini triste din istoria bisericei care s’a depărtat de ideia cu adevărat creştină odată cu moartea ultimului apostol. Civilizaţia n’a început să înainteze temeinic — de cât atunci când înţelepciunea omenească a cedat bisericei singura ei îndatorire: grija de sufletul omului. Telefonul, telegraful, radiotelefonia, electricitatea, zborul omului — sunt roadele emancipării omului. Odinioară biserica tăgăduia mişcarea de rotaţiune a pământului şi Galileu în faţa morţii a rostit totuşi: E pur şi motive. Cred că cei ce insultă credinţa miilor de înscrişi în jurul crematoriului din Bucureşti, regretă un singur lucru şi anume că nu mai sunt rugurile de odinioară. Bucuroşi ne-ar încenuşa ca eretici pe cei 14 mii înscrişi în societatea „Cenuşea“ CREMAŢIUNEA NU E OBLIGATORIE „Şi e ciudat. E foarte ciudat. Aproape mă îndoesc uneori de buna credinţă a unor oameni. In primul rând nicăeri nu e prevăzută obligativitatea cremaţiunei umane. Nimeni nu sileşte pe cineva să-şi ardă mortul. Fiecare e stăpân pe credinţa lui, însă numai pe a lui. Când credinţa altuia e bănuită şi insultată , avem dea face cu o siluire a conştiinţei care ne trimete îndărăt în Evul Mediu. Mi s’au atribuit afirmaţiuni pe cari nu le-am făcut niciodată. Un preot a scris că aşi fi făgăduit un sac de cenuşe omenească pentru hrana porcilor. Nu ştiu dacă trebue să mă pişc înaintea stupidităţii, sau să sesizez parchetul. Este drept că la inaugurarea crematoriului un preot m’a întrebat de ce înaintea arderii cadavrelor omeneşti, primăria nu s'a îngrijit de arderea animalelor moarte. Am răspuns că există în Capitală şi un crematoriu pentru transformarea cadavrelor de animale, crematoriu care produce o făină putând să servească ca îngrăşăminte. Prostia însă, e tot atât de recalcitrantă ca şi surzenia. ÎNGROPAREA CADAVRELOR ŞI VEHICULAREA EPIDEMIILOR «Mai a trabuiocioa să înâ. că ăla punct de vedere sanitar, arderea cadavrelor constitue realizarea unui deziderat bine documentat. Oare nu e dovedită vehicularea epidemiilor odată cu descompunerea cadavrului în pământ, descompunere făcută cu concursul unor viermi hidoşi ce pătrund în măruntaele şi muşchii mortului. Numai cine a văzut un cadavru exhumat după trei luni, îşi poate da seama cum batjocoreşte natura pe cel ce-şi spune că se aseamănă lui Dumnezeu. In cuptor se distruge orice agent patogen şi într’o oră dintr’un cadavru rămâne o cenuşe curată care poate fi îngropată utilizând o porţiune mică de teren, cu aceleaşi forme exterioare ale cultului ca şi când cadavrul ar fi fost în sicriu. OBIECŢIUNILE MEDICO-LEGALE „E drept că se fac oarecari obiecţiuni din punct de vedere medico-legal. Unii merg până la a cere autopsia oricărui cadavru destinat arderii. E vorba de morţile provocate: loviri, otrăviri, etc. Socot că se exagerează. In primul rând pentru unele otrăvuri: arsenicul, mercurul etc. urmele se păstrează şi în cenuşe. In al doilea rând afirm, ca medic că odată cadavrul descompus, posibilitatea de a căuta otrava devine foarte problematică, viscerele şi stomacul nemai reacţionând la reactive. Şi la urma urmelor, neexistând obligativitatea încenuşelii, n'au decât să fie arse numai cadavre cu moartea nebănuită. Institutul medico-legal poate păstra un cadavru cât vrea şi să-i facă orice examen va crede de cuviinţă. De altfel se procedează şi acum aşa. Institutul medico-legal trimite spre ardere cadavre cu autopsia făcută. O CHESTIUNE DE CONŞTIINŢĂ „Decât inamicii de rea credinţă ai cremaţiunii — fiindcă recunosc că sunt şi inamicii de bună credinţă— epuizând argumentele... dogmatice au inventat altele de altă categorie. Cremaţiunea ar fi o operă... francmasonică. Cred că afirmaţia mă priveşte personal. E adevărat. Sunt mason şi sunt mândru că sunt. Pot să asigur că pentru a fi mason trebuie să fie cineva cinstit, iubitor de cultură şi dreptate şi bun patriot. Toate acestea fără bătăi cu pumnii în piept, fără autolaude publice. Un mason trebue să fie totdeauna de acord cu conştiinţa lui şi nu interesează ce credinţă religioasă are. Un ignorant nu poate fi mason. Sute de mii de reprezentanţi ai intelectualităţii mondiale sunt masoni — oamenii legaţi întru convingerea şi provăduirea principiilor masonice. Masonii sunt oamenii păcii şi ai armoniei sociale. Rog prea cuvioşii slujitori ai bisericei să vadă de sufletul lor şi de a-i credincioşilor. Să nu terorizeze conştiinţa nimănui. Cremaţiunea nu e o operă masonică însă masonii o admit fiindcă admit orice e util, frumos şi civilizat. Acestea sunt părerile d-lui Gheorghian a cărui figură se luminează când îşi exprimă convingerea. Omul acesta destinat speculaţiunilor intelectuale neexteriorizante şi pe care întâmplarea l'a rătăcit şi la cele politice radiază credinţa adevărat creştină: dreptate, adevăr, lumină. Şi acum vom da cuvântul d-lui dr. I. Costinescu care ne va spune latura utilitară a cremaţiunei umane din punct de vedere gospodăresc. DINU DUMBRAVĂ * PREMII ABONAŢILOR NOŞTRI Ofali rafiuni comunale şiPolifi de asigurare După cum am anunţat, ziarul „Dimineaţa““ acordă din nou premii abonaţilor săi. Oricine se va abona la ziarul „Dimineaţa“ cu începere de la 1 Martie până la 1 Mai a. c. pe timp de un an, va căpăta în mod gratuit o obligaţiune a Primăriei Oraşului Bucureşti în valoare nominală de Lei IOO. (împrumutul Intern de Lei 100.000.000 din Iulie 1921). Acest împrumut este singurul din ţară, care dă drept la premii în valoare de mai multe milioane lei. In anul acesta vor avea loc două trageri în luna Mai şi în Septembrie şi anume: în valoare totală de ţei 730.000 şi în luna Septembrie o altă tragere de doar 50 premii în valoare totală deJfAwww. Aceste trageri au loc în conformitate cu regulamentul întocmit de Municipiul Bucureşti. Această obligaţiune îşi păstrează totdeauna valoarea şi în afară de tragerile cu premiile de mai sus, au loc amortizări semestriale la 1 ianuarie şi 1 iulie ale fiecărui an. x * Ifansferă de premiul de mai sus, pe care-l acordăm abonaţilor, pe un an, mai acordăm atât acestor abonaţi, cât şi abonaţilor pe 6 şi 3 luni în mod gratuit o poliţă de asigurare asupra vieţii cu amortizare pentru suma de 30.000 cu prima rată complect achitată, din partea Societăţii de Asigurare „Steaua României“ din Bucureşti, B-dul. Elisabeta 10. Această poliţă constituie cea mai avantagioasă asigurare asupra vieţiicontra accidentelor şi dă dreptul posesorului să participe la amorrtizările lunare, aşa că el poate primi în caz de amortizare, imediat întreaga sumă asigurată de Lei 20.000. Societatea „Steaua României“ s-a angajat ca la începutul lunilor Aprilie şi Mai, a. c. să facă o tragere la sorţi specială pentru abonaţii ziarelor noastre, aşa că este de pe acum sigur că două din poliţele ce acordăm gratuit abonaţilor noştri vor fi amortizate cu câte Lei 20.000 şi anume: una la începutul lunei Aprilie şi una la începutul lunei Mai a. c. Abonaţii cari vor voi să beneficieze şi mai departe de avantagiile asigurării, vor avea facultatea de a o face, punându-se în legătură directă cu Societatea „Steaua României“ la sediul ei din Bucureşti B-dul Elisabeta 10. Acest din urmă premiu se acordă gratuit şi abonaţilor pe sau 3 luni. Costul abonamentului rămâne neschimbat Lei "750 pe un an, Lei 330 pe 6 luni şi 200 pe 3 luni. Abonamentele încep la 1 şi 15 ale fiecărei luni şi se achită a administraţia ziarului nostru. Bucureşti, Str. Sărindar 7, Ilisau mandatpostal Senzaţională descoperire medicală O METODA PENTU PREZICEREA EXACTĂ A NAŞTERI MONTPELLIER. — Medicul sef al clinicei ginecologice din localitate, profesorul Delmas, a descoperit o metodă prin care naşterile pot fi provocate la o dată hotărîtă de mai înainte. Noua metodă a fost întrebuințată cu succes în numeroase cazuri. , LOR Serbarea „Asociaţiei Femeilor Creştine" De la prietenii istoriei literare Duminică 26 Februarie c., d. Olimpiu Stefanovich doctor din Londra în limba şi literatura engleză, a citit comunicarea sa despre: Biologismul operei lui Shakespeare. Ca orice producţie genială, opera lui Shakespeare are un număr infinit de aspecte. Dar la temeiul acestor nenumărate înfăţişări ale operei poetului stă concepţia biologică a vieţii în genere şi a traiului omenesc în specie. E un suflu cosmic panteist străbătând opera Maestrului de la un capăt la celălalt „Struggle for life’’-ul cu duşmăniile şi alianţele lui, sunt pedala continuă a vastei simfonii Shakespeare-iane. Viaţa e o mare vâltoare cu poezia ei verde, cu uciderile ei sângeroase, e o polifonie cu trompete asurzitoare, ce gâtuesc melodiile timide ale viorilor. Pentru Shakespeare spectacolul încăierărei e înainte de toate îngrozitor de interesant. Şi credincios Naturii, Poetul zugrăveşte şi zâmbetul trandafiriu al floarei de măceş, dar şi lupta de viaţă şi moarte a rădăcinilor ce sug desperat-între gâtuindu-se şi în încleştarea lor—hrana subterană, a vieţii. După d-sa a citit o altă comunicare d. Petre V. Haneş. Contribuţiuni la studiul lui Samuel Nicu, M. Kogălniceanu şi C. Negruzz. A relevat din opera manuscrisă „Scurtă cunoştinţă a istoriei Românilor’’ (păstrată la Blaj) cap. 29 despre scriitorii români şi a arătat ce scriitori români erau cunoscuţi Ardealului la sfârşitul veacului al XVIII-lea. Despre M. Kogălniceanu a arătat, pe temeiul unor cercetări făcute la Lunéville în Franţa cât de bine învăţa acolo M. Kogălniceanu, ce profesori a avut, pe ce manuale a învăţat şi premiile luate, precum şi adevăratele motive pentru care a trebuit să plece din Lunéville la Berlin în 1835. Despre C. Negruzzi a arătat, pe temeiul unor cercetări făcute in Paris, cum vestitul articol despre cântecele populare ale Moldovei de C. Negruzzi, articol care a deschis la noi seria cercetărilor folkloristice, este inspirat şi pe alocuri plagiat după un articol din Revue des deux Mondes din 1835 despre cântecele populare italiene. Principesa Ileana printre membrele Asociaţiei Călătoria d-lui V. V. Stanciu în America i-a prilejuit editarea unui volum cu însemnări desprinse din decorul neîntrerupt al oceanului şi zgârie-norilor. D. Stanciu n'are naivitatea — după cum mărturiseşte în introducere — să creadă că a descoperit... America. A dat la lumină, înlănţuirea aceasta de însemnări convins „că nimic nu este nou sub soare decât doar ceea ce fiind atât de vechi, sa uitat“. Desigur, o justificare de formă, fiindcă străduinţa autorului nu s’a redus la gândul numărului exagerat al publicaţiunilor de soiu acesta, ci la izbutirea unui material, închegat dintr’o lume depărtată şi nouă, care să deştepte sub toate aspectele un interes pentru cititor. însemnările de călătorie sunt, fără îndoială instructive numai dacă ele vin dela un bun observator, dacă nu Ie lipseşte culoarea şi vioiciunea stilului şi mai cu seamă intuiţia. Intr’o bună măsură d. V. V. Stanciu întruneşte această pretenţiune. Nu de mult citisem cartea cu note de călătorie „Rien que la terre*’ a lui Paul Morand, tot din America. O noutate personală, un belşug de amănunte proaspete, covârşeşte atmosfera notelor lui Morand Păstrând proporţia amploarei scriitorului francez, am recunoscut totuşi o apropiere de atmosferă cu cartea d-lui V. V. Stanciu. „Lumea nouă** a lui V. V. Stanciu şi a lui Paul Morand au câteva note comune : desfăşurarea simplă de tablou, imagini brutale şi situaţii concentrate. Mai înainte de a apare în volum, „Dimineaţa“ a publicat o serie de articole, apreciate încă de pe atunci. Cartea d-sale este cu atât mai preţioasă cu cât ea are şi o valoare literară, într’un foileton din „Adevărul“ d. Tudor Teodorescu-Branişte şi d. Perpessicius într’un articol, socoteau Însemnările de călători© ale d-lui V. I. Stanciu, alături de ale d-lui Jean Bart ca cele mai bune. Cred nimerit încheind, să desprind câteva aprecieri din prefaţa scrisă de d. Radu D. Roseti, care caracterizează pe deplin lucrarea de faţă : „Numărându-se printre intelectualii primiţi cu entuziasm în America în 1926, V. V. Stamm a aşternut pe hârtie impresiile culese în noul continent, pe care ni le redă într'un stil prerii şi colorat. Meritul lui e cu atât mai mare cu cât, deşi au descris şi alţii minunile de peste ocean reuşeşte să fie interesant şi original. Nu-i scapă nimic din ce întâlneşte în cale, şi trece cu atâta uşurinţă de la charleston la o chestie socială sau de altă speţă, că distrează, instruind”. Ef. RECENZII V. V. Staneiu: Altă lume însemnări dintr’o călătorie în America PROPAGANDĂ AVIAIEI D. colonel Rujinski, directorul general al A. R. P .P. a ţinut Duminică, la Călăraşi, o conferinţă despre ..Importanţa aviaţiei pentru apărarea naţională şi desvoltarea economică a ţării“. A asistat un public numeros, în frunte cu d. prefect I. Popescu şi celelalte autorităţi. S'au pus bazele filalei Ialomiţa şi s’a hotărît donarea unui avion care să poarte numele judeţului. Tot Duminică s a procedat la prefectura judeţului Dâmboviţa, la Târgovişte, la constituirea filalei A. R. P. A. a judeţului Dâmboviţa. După amiază de maior Al Bertea, a ţinut o conferinţă în sala de arme. D. prefect Dimitriu în numele populaţiei dâmboviţiene a declarat că toţi slujbaşii judeţului vor da leafa pe o zi, spre a creia primul fond al filialei. La Slatina d. maior aviator Peneş a vorbit în sala „Martinescu“, în faţa autorităţilor, relevând importanţa aviaţiei la progresul naţiunilor, precum şi în viitoarele războaie“. D-nii prefect Gojciu şi general D. Joianu au promis tot concursul pentru sărbătorirea zilei aviaţiei, la 8 Aprilie. *