Dimineaţa, iunie 1928 (Anul 24, nr. 7712-7741)
1928-06-11 / nr. 7722
12 . PAGINI Prețul Abonamentelor Lei 750—pe timp de un an ii 380— n » »»6 luni n 200— ii ii n 3 n In străinătate dublu Fondată in 1904 de CONST. MILLE Anul XXVI No. 7722 Luni 11 IUNIE Centrala: 306/67, 324/73, 346/79, 353/54. Direcția: 357/72. A-dla 307/69. Provincia 310/60. Vacantă Iunie. început de vacantă. început de vilegiatură. In tot cursul anului, doi inşi care se întâlnesc îşi spun invariabil: — Ce mai faci? Numai în lunile de vară, această banală întrebare este înlocuită printr’un: — Unde te duci? Oraşele trăesc, de-acum până în Septembrie, dominate de o obştească dorinţă de evadare. Fiecare vrea să plece, simte nevoia de-a pleca. Monotonia vieţii cotidiane exasperează unsprezece luni pe an, chiar sufletul cel mai blajin, in a douăsprezecea lună, omul vrea să schimbe. Să schimbe aerul, să schimbe viaţa. Este o dorinţă de înoire, pe care o trăeşte fiecare din noi. Este o sete de noutate, pe care o trăim în muşchi, în nervi şi în suflet Puţini, foarte puţini sunt cei cari îşi pot împlini această legitimă dorinţă de primenire care îşi pot potoli această firească sete de noutate! In alte ţări, vilegiatura nu-i un lux, ci o necesitate. Există acolo, localităţi cu viaţă ieftină în care se pot refugia — o lună pe an — şi cei mai săraci: funcţionarul cu salariu modest, intelectualul cu câştiguri reduse. Chiar cel ce nu-şi poate părăsi casa, găseşte în marginea oraşului său locuri pitoreşti de plimbare şi de odihnă. Hoteluri ieftine, dar înzestrate cu tot ce este necesar unei vieţi omeneşti, restaurante curate, stau, acolo, la îndemâna celei mai modeste pungi. Treizeci de zile omul nevoiaş poate sta de vorbă cu sine, cu ai săi, cu pasările cerului şi cu freamătul pădurei. Treizeci de zile poate gusta cea mai desăvârşită dintre bucuriile acestei lumi, atât de săracă în bucurii: tihna. Iar în toamnă, omul se întoarce împrospătat, odihnit, în stare de un nou efort şi de o nouă îndârjire în istovitoarea muncă. Asemenea lucruri lipsesc la noi. Avem, de sigur, o ţară bogată nu numai în avuţii materiale , ci şi în superbe frumuseţi. Dar în marginea oraşelor noastre nu s’au ridicat adăposturi pentru vizitatori, după cum în minunatele oraşe de munte nu s’au clădit hoteluri . Şi restaurante pentru vilegiaturiştii săraci. Vilegiatura, la noi este un lux, pe care nu şi-l poate îngădui decât bogatul. Cel sărac este osândit să trăiască toate zilele anului aceeaşi viaţă, în acelaş oraş, cu aceleaşi privelişti. Ii este strict interzisă plăcerea evadării din banat, voluptatea supremă a variaţiei. In micile orăşele, în care vara se înghesuesc căutători de aer şi de noutate, stăpâneşte cea mai neînfrântă şi neruşinată speculă. Vilegiaturistul, care cade într’un astfel de târg, are soarta albului căzut în mijlocul unui trib sălbatec. Intre vilegiaturişti şi indigeni se duce o luptă de exterminare, ca între două tabere inamice. Hotelierul, restauratorul, chelnerul, văxuitorul de ghete de pe bulevard, birjarul, toţi iau parte prin nu ştiu ce tacită înţelegere, la opera de jefuire a omului care a îndrăznit să descindă între ei, ca să respire aerul oraşului lor. Bietul om este supus unui infernal lanţ de torturi, care începe cu obrăznicia şi sfârşeşte cuspolierea neîndurată. Bruscat de hotelier sau de chelner, cu ochii în buzunar care se goleşte spăimântător, — sărmanul vilegiaturist nu mai are timp să-şi înalţe privirile spre crestele cenuşii ale munţilor sau să şi le plimbe pe covorul multicolor al mării. După o lună de necazuri şi de cheltuială, omul ,se întoarce în viaţa lui de fiecare zi, — mai plictisit, mai trist, mai bolnav decât plecase. Nici măcar pentru şcolari, pentru trupurile fragede ale cetăţenilor de mâine — nu se face nimic în acest sens. Prea puţine sunt taberile şcolăreşti, care-şi instalează corturile şi veselia în poenile Carpaţilor sau în nisipul, ţărmului de mare! Şi totuşi câtar fi de trebuincios, cât ar fi de uşor — cu mai multă orânduială şi bună voe — să asigurăm fiecărui copil de orăşean sărac, o lună de sănătoasă zburdălnicie, departe de atmosfera cinematografului şi a mahalalei bucureştene... Dar toate acestea sunt numai câteva gânduri bune. Cine va avea destul suflet — căci nu trebue mai mult decât atât — ca să le înfăptuiască? T. L. SPORTURILE — Cum de te-ai dezvoltat aşa de bine?... — Nu vezi, fac educație fizica... Un american cercetează în România urmele „fiicei Ţarului“ —■ — ■ I I Mijlace sigure pentru stabilirea identităţii marei ducese? Este sau nu Anastasia Ceaicovski una şi aceeaşi persoană cu Anastasia Nicolaevna, fiica ţarului Nicolae al II-lea ? E cu putinţă ca din oribilul masacru săvârşit in casa Ipatieff din Ecaterinenburg—masacru fără precedent în istoria contimporană — să fi scăpat cineva din familia imperială a Rusiei? Şi chiar dacă ar fi scăpat marea ducesă Anastasia, — care ar fi dovada certă a identităţii cu Anastasia Ceaicovski ? E drept că, în ultimele luni, Anastasia Ceaicovski a putut povesti oarecari amănunte din intimitatea marei ducese Anastasia Nicolaevna. Acele cercuri cari sunt în măsură să verifice aceste amănunte, înclină să creadă în autenticitatea lor, opinie categoric separată făcând numai fostul preceptor al ţareviciului, care afirmă că Anastasia Ceaicovski e sau o dementă sau pur şi simplu o impostoare. E foarte adevărat că, aceste amintiri au putut fi sugerate. Persoanele cari au vorbit cu Anastasia Ceaicovski, persoane cari au cunoscut curtea imperială a Rusiei — fără să-şi dea seama, chiar ele au putut destăinui câteceva în cursul convorbirilor. Anastasia Ceaicovski, dacă are memorie şi oarecare şiretenie, poate întoarce aceste destăinuiri cui are interes să le asculte. Singura dovadă sigură, ar fi, desigur, asemănarea fizică. Din păcate şi aci controversa continuă pe toată linia. Anastasia Ceaicovski — sau Anastasia Nicolaevna — şi-a regăsit numai memoria, nu şi fizicul. In afară de deformaţiunile faciale, datorite unor crispaţiuni din cauza groazei şi a suferinţelor de tot felul — Anastasia Ceaiclvski are alt nas decât fiica Ţarului şi până acum ştiinţa medicală nu pare să fi înregistrat astfel de modificări integrale. UN ZIARIST AMERICAN SE INTERESEAZĂ ÎN EUROPA Cu toate acestea, Anastasia Nieolaevna— sau femeia care se dă drept marea ducesă —■ îşi povesteşte şi-şi comercializează aminti- rile în America. ‘ Oarecari specialişti din partea locului, au luat chestiunea în braţe şi dacă e să judecăm după comunicările de peste ocean, acolo s’ar fi găsit mijloace pentru stabilirea identităţii reale a Anastasiei Ceaicovski. Se pare chiar că americanii se arată mai pasionaţi de enigma tragediei din casa Ipatieff, decât casele princiare din Europa, legate prin relaţiuni de familie cu Romanovii. Pe cale particulară aflăm că un ziarist american, d. Sam Howe, ar fi plecat de acum două săptămâni din New-York, pentru Europa. Ziaristul american ar avea mijloacele necesare pentru deslegarea enigmei într’un sens sau într’altul. D. Sam Howe — care probabil se află încă la Berlin — caută să ia, în prealabil, toate informaţiunile privitoare la trecerea Anastasiei Ceaicovski prin Europa. In mod special va fi vizitată clinica Momsen, din Berlin , unde d-na Ceaicovski a fost îngrijită pentru maladia nervoasă, de care suferea- și familia de Hessa, care a făcut, se știe, cercetări cu deosebire în România, unde a fost trimisă detectiva germană Berta Spindler. ASEMĂNAREA Ancheta detectivului în România Câteva familii din Capitală, care au cunoscut pe Anastasia Ceaicovski pe când aceasta se afla în Bucureşti, au primit câte o scrisoare circulară, în care li se anunţă sosirea ziaristului-detectiv american. In această scrisoare se arată că adresele au fost procurate de Anastasia Ceaicovski şi însoţitorii ei. S-ar spune un impresariat în toată regula. Ziaristul american va lua contact cu siguranţa generală a statului, pentru a i se înlesni ancheta atât în Capitală, cât şi în Basarabia, unde urmele trecerii Anastasiei Ceaicovski par a fi oarecum într’adevăr interesante. Odată în România, ziaristul american va trebui să ia contact şi cu d. C. C. Anastasiu, din Călăraşi, singura persoană până acum, care afirmă c’ar aduce chiar mărturia unui fost comisar bolşevic în favoarea versiunii despre scăparea unei mari ducese din măcelul de la Ecaterinenburg. — DELTA - D-NA ANASTASIA CEAICOVSKI Moartea prinţului Oualeno fiul regelui Behanzin PARIS. — Se anunţădin Dakar moartea prinţului Arini Oualeno Behanzin, fiul fostului suveran al Dahomerului, în urma unei congestii pulmonare. El era în vârstă de 42 de ani. După ce şi-a făcut studiile de drept, prinţul Arini Oualeno Behanzin s-a înscris în baroul din Bordeaux și se aliase prin căsătorie unei mari familii din localitate. Revenit de curând din Dahomery, unde se dusese să ia rămășițele mortuare ale părintelui său, prințul Behanzin a contractat o răceală, ce i-a fost fatală.. întâmplările zilei din urmările densului A fi ■ citit poate, şi domniile voastre că la o nuntă dintr'o comună din judeţul Botoşani, o femeie tânără, căsătorită abia de un an, s'a spânzurat de un copac..., pentru că bărbatul ei dansase cam mult cu o fată din comuna aceea. Gelozia fiind mai puternică decât raţiunea, sărmana femeie şi-a pus zilelor capăt Tot găsind bărbatului o mare vină că a împins-o la un act aşa de tragic, în acelaş timp osândim şi pe sinucigaşa, care a socotit că nu afără de moarte, nu e pentru dânsa altă »şire Această dramă familiară ne provoacă unele reflexii asupra dansului şi urmările sale. Sunt simple gândiri şi constatări, iar nicidecum critici, căci oricât de mult am critica atât de puţin esteticele excentricităţii ale unor dansuri moderne, ştim de mai înainte că nu vom ajunge la nici un rezultat, fie aceea, nici nu încercăm să spargem zidul cu capul. Cam sunt urmările dansului? Cultivarea unui sport elegant şi procurarea unei plăceri — vor răspunde adepţii lui. In răspunsul acesta este, o parte de adevăr, dar nu e tot adevărul, căci deseori dansul — dansul voluptos, excitant —are şi urmări mai puţin plăcute. Fac abstracţii, de urmările cari produc sănătate, cum ar fi, de pildă, o răceală, o îmbolnăviră. Dar mă gândesc la urmări cu caracter mai grav, culminând, cum a fost în cazul povestit mai sus, la acte de suprimare a vieţii." Câte coarne n'au răsărit pe frunţile multora din cauza şi în urma dansului! Câte fete tinere n'au crezut că au dat, în sfârşit, peste Făt- Frumos visat de ele, pentru ca mai târziu să aibă cea mai cruntă dezamăgire. Câte divorţuri şi alte nenorociri conjugale nu-şi au obârşia în strângerea din timpul dansului! Totuş, dansul va continua. ELVIN ZĂPADĂ IN LETTONIA RIGA. — Zilele trecute a căzut zăpadă ca în toiul iernei, învăluind capitala Letoniei şi împrejurimile într’un linţoliu alb, puţin obişnuit în luna Iunie. In unele părţi temperatura a scăzut la zero grade. In decurs de peste 60 ani nu s'a pomenit un astfel de fenomen metereologic, şi faptul s’ar explica printr’o presiune atmosferică polară neobişnuită, a cărei scurgere spre sud ar fi întârziat. Populaţia a început să facă focul in sobe, şi să se îmbrace in haine de iarnă. Tragedia „Împăratului Traian“ Oferit pentru două milioane lei, nu găseşte cumpărători întreţinerea lui costă 250.000 lei lunar Epava „împăratului Traian“, zace de câteva luni lângă dana no. 10 a cheiului Constanţei. După cheltuelile importante făcute cu despotmolirea lui şi aducerea în port, — operaţiuni, după cum se ştie extrem de anevoioase — speranţa în repararea şi utilizarea lui a fost în cele din urmă abandona- tă. Dacă technicienii şi specialiştii noştri ar fi cercetat din capul locului situaţia vasului, cu mai multă atenţiune, s’ar fi ajuns desigur la concluzia că salvarea lui e inutilă. S’ar fi economisit astfel cele aproape 20 milioane cât a costat despotmolirea, sumă importantă, ce nu poate îi nici pe sfert acoperită cu vânzarea epavei, în starea ei actuală. Şi mai ales, — altă cheltuială absurdă — n’ar trebui să se suporte întreţinerea acestei ruine, care se ridică la 250.000 lei lunar, cheltueli ce au înghiţit — numai acestea — aproape jumătate din suma oferită pentru rămăşiţele „împăratului Traian“. O OFERTĂ ITALIANĂ Se ştie că în faţa dezastrului iremediabil, singura soluţie ce se impunea era vânzarea vasului ca material vechi. S’a şi anuntat aceasta. Dar amatorii nu se prezentau. Cei străini, nu voiau să se angajeze într’o achiziţie ce-ar fi necesitat cheltueli de demontare şi cheltueli de transport, costisitoare. In cele din urmă s’a primit o ofertă din partea şantierului „Gastaldi“ din Genova, pentru suma de 2500 lire sterline, adică 2 milioane lei. Autorităţile noastre au acceptat. Insă şantierul a revenit asupra ofertei, cerând ca vasul să-i fie predat la Genova. Faţă de această condiţie, care, cum am arătat mai sus, necesita noui cheltueli, propunerea a trebuit să fie respinsă. Şi iată că soarta tragică urmăreşte mereu „împăratul Traian“, menit să rămâie la Constanţa, încă multă vreme, în trista lui înfăţişare. Ce-i dreptul chiar epavă fiind, întreţinerea lui, cum am spus, reclamă un sfert de milion lunar. Faţă de această situaţie e vorba ca să fie imediat demontat de către S. M. R., şi vândut în ţară, la licitaţie. Până atunci continuăsă întristeze portul cu aspectul lui dezolant, mort. „„„ REP. Nordul Capitalei Prin cartierul Regina Maria Se cheltuesc milioane pentru „aliniere“ dar se neglijează nevoile urgente In ultima săptămână, am primit invitaţii în cele patru colturi ale Capitalei. Nu la vreo nuntă sau petrecere. Ziarul nostru a fost din nou rugat să întreprindă o anchetă edilitară, căci de ani, multe cartiere, şi nu din cele mai îndepărtate, sunt, ocolite de tot ce se chiamă ,solicitudine municipală. Nu mai vorbim de cartierul Grant, unde şoseaua denumită Crângaşi e o permanentă mlaştină, nici de Dobroteasa unde gunoiul se lăfăeşte în mijlocul străzii, nici de periferiile faţă de care primăriile au o trecătoare atenţiune ocazională, în preajma alegerilor. E revoltător să vezi că se durâmă imobile, se cheltuesc zeci de milioane pentru vagi veleităţi de estetică urbană, dar se neglijează nevoile urgente edilitare. IN CARTIERUL REGINA MARIA Am vizitat cartierul cu acest nume, situat aproape de centru, lângă b-dul Elisabeta, cartier nou, cu case frumoase și îngrijite. De folos însă, la intrarea cartierului chiar, un vast loc viran a fost transformat în depozit de gunoaie, neridicat cu lunile de serviciul primăriei. Ce folos că oamenii adaugă proprietăţilor lor arătoase, grădiniţe şi flori, când străzile desfundate şi noroioase întristează toată priveliştea, desgustă şi pe localnic şi pe vizitator. SFT. ELEFTERIE NOU Stradă proaspătă, populată de vile recente şi imobile de o atrăgătoare arhitectură, în cartierul de care vorbim, am găsit-o însă într-un hal de mizerie indescriptibilă. Toată strada e o mică mlaştină, iar intersecţia ei cu str. Dr. Iatropol, pe o mare întindere e un lac negru de noroi. Lipsa canalului de scurgere, contribuind la conservarea permanentă a apei. Pe o rază de cel puţin 50 de metri, apa adunată şi prefăcută în noroi, închipue o baltă infectă. Acum când au venit căldurile, noroiul degajază miazme insuportabile. Pe aci, circulaţia e cu totul anevoioasă. Vehiculele ce se aventurează, riscă să se împotmolească. Gospodarii din partea locului au căutat să asaneze întrucâtva balta, muncă zadarnică, căci ploile o refac. La toate plângerile şi intervenţiile locuitorilor, cea mai mare parte proprietari ce au investit capitaluri importante în clădiri, primăria respectivă dacă nu revocă „planul“ se mulţumeşte să promită. Şi totuşi lucrările de canalizare, n’ar costa mult. E păcat ca un cartier atât de chipeş, să sufere din cauza aspectului lui exterior. E păcat că primăria, care nu se uită la bani când e vorba de aliniere, expropriere, estetică urbană etc., nu intervine unde ar trebui să intervină. E rușinos ca un cartier aproape de centru, să fie lăsat pradă noroiului, când un mic efort ar putea să-l pună printre cele mai frumoase ale Capitalei. Dar vom mai reveni. REP. Un zbor transoceanic al „Reginei Diamantelor“ VIENA. — Din New-York se tele- grafiază lui „Neues Wiener Tag-blatt“. Miss Carhart, care se află în ajun de a întreprinde un zbor transoceanic, a căpătat o concurentă în persoana lui Miss Mabel Boll, cunoscută sub numele de „Regina Diaimantelor“. Mis Mabel Boll va întreprinde de asemenea un zbor transoceanic, dar de la linia de sud a Atlanticului. Ea se află în căutarea unui pilot, deoarece pilotul Stultz, cu care și tratrase, a părăsit-o trecând la Miss Carhart. Mlaştina din faţa unei case recent construită din str. Str. Elefterie Nou