Dimineaţa, iulie 1928 (Anul 24, nr. 7742-7772)
1928-07-24 / nr. 7765
Prețul Abonamentelor Lei 750—pe timp de un n 330 o o n »» *00 » » In străinătat BIROURILE : București, Str. Sărindar SI». 7-9-11 Anul XXIV NO. 7S94 HAITI 24 IULIE 1928 Centrala: 308 67 324 73 346 79. 353 54. Direcția: 357 72. A-dla 307 69 Provincia 310/6& Amundsen şiGuilbaud Dfi sigur, pierderea oricărei vieţi omor^*«ti este pentru umanitate o parclibă ce nu poate ficu nimic împlinită. Viaţa cea mai plăpândă, că şi viaţa cea mai viguroasă, viaţa cea mai neînsemnată in impenetrabilul ei anonimat, caşi viaţa cea mai de seamă — este, mai înainte de orice o viaţă. Aceasta ^înseamnă că închide în sine, o farâmă din marea taină a firii. ■ . . . . Este totuş sufletul nostru astfel închegat, încât deplângem maidegraba curmarea bruscă a marilor vieţii a existenţelor formidabile care, au vrăjit o lume şi care se prăbuşesc de-odată, în nepătrunsul iniinit de dincolo. De-aceea, poate, umanitatea — într’o înfrigurată adăstare — urmăreşte căutarea lui Amundsen şi Quîlbaud în pustietăţile îngheţate ale Polului Nord. Amundsen... ' .* * .Bătrânul, al cărui chip impresionant ni s’a adâncit in ochi de ani şi, ani de zile, din toate tipăriturile vremii... Bătrânul, care a înfruntat de, atâtea ori infricoşetoarea taină a Polului, ca să smulgă pentru noi de-acolo, dintre gheţurile vecinice, secretul pe care firea îl înconjurase cu atâtea primejdii, ca să-l păstreze mai sigur... Bătrânul, pe care-l vedem învăluit în blănuri, între săniuţele trase de câini, luptând cu urşi albi — căci ochii închipuirii noastre aşa îl zăriau pe Amundsen... Bătrânul, în care, vitejia se înfrăţia cu înţelepciunea, pentru ca amândouă la un loc să împingă cu un pas mai departe hotarul cunoştinţelor noastre... In ziua când echipagiul „Italiei“ se prăbuşia lamentabil undeva, în necunoscut; când atâtea vieţi omeneşti se zbateau între hotarul vieţii şi acela al morţii; când umanitatea închipuia în culori sumbre tragica eşuare, în împărăţia îngheţului, a celor ce porniseră mândri să înfrângă Firea. Din ziua aceea s’a aflat că, pe urmele celor pierduţi vor porni Amundsen şi Guilbaud. Expediţia de salvare fusese înjghebată în pripă, fără prudente pregătiri de detaliu. Francezul sprinten se întovărăşia cu înţeleptul nordic. Era ceva magnific, ceva simbolic în această înfrăţire în bravură a entusiasmului latin cu tăcuta vitejie nordică. Dintre toate expediţiile pornite pe urmele „Italiei“, nici una n’a fost întovărăşită de mai multe simpatii şi de mai puternice nădejdi. Tânărul „as“ al aviaţiei franceze, condus de ştiinţa bătrânului explorator trebuia să izbutească. In aventurarea celor doi eroi era mai mult decât un act de cavalerism: era un gest de superbă omenie. Destinul a vrut,pare-se, să pedepsească omenia, a vrut să certe eroiismul. De patruzeci şi mai bine de zile, nici o veste despre Amundsen şi Guilbaud. Sunt undeva, în pustiul ..stăpânit de gerurile necurmate? Sau au păşit dincolo de hotarul lumii noastre? întrebări chinuitoare, pentru toţi cei ce au întovărăşit expediţia. Amundsen- Guilbaud,cu dragostea şi cu speranţa lor. ...Şi totuşi, nădejdile noastrenu se dau bătute. Ni se pare cu neputinţă ca viteazul aviator francez şi înţeleptul explorator suedez — înfrăţiţi în aceiaşi nebună avântare să ne pierduţi, căci odată cu ei ar însemna sa îngropăm acolo între gheţuri, toate nădejdile noastre. Ni se pare cu neputinţă săcredem că destinul, oricât de nedrept îl ştim noi, va pedepsi o mare faptă de bine. __ Şi în ciuda tăcerii tragice, care se prelungeşte dezolant, noi aşteptăm ştirea cea mare, ştirea că Amundsen şi Guilbaud au fost găsiţi undeva, într’un cort, mâncând carne de urs alb și bând chocolată topită în ■ apă caldă.. . Legenda este mai puternică decât realitatea. T. L. Greva de cale ferată din Indii ‘ LONDRA, 21. —pin Madras se anunţă că greva de la căile ferate din Sudul Indiilor a provocat o situaţii de serioasă. Au fost ciocniri între grevişti şi poliţie, în cursul cărora au fost omorâţi 9 agenţi de poliţie şi mai mulţi grevişti. • Spre a împiedica circulaţia trenurilor, greviştii, în număr de mai multe mii, saiut culcat pe şine in faţa trenurilor. Numeroase staţiuni de cale ferată au fost dărâmate de grevişti, cari au ridicat şinele pe întinderi destul de mari. Letratura telegrafică dintre staţiuni a fost distrusă. Situaţia agricl a Germaniei BERLIN. 21. (Radei). — Azi a sosit aci o comisiune americană în- I sărcinată să studieze situația agricola a Germaniei- Bandele bulgare Datoria guvernului din Sofia PARIS, 21 (Rador). — „Le Temps" consacră editorialul numărului său de azi, comentării recentelor evenimente din Bulgaria. Nimeni nu contestă, declară „Le Temps", că guvernul din Sofia nu are o răspundere, directă în acţiunea comitagiilor care provoacă grave nemulţumiri, când la frontiera iugoslavă, când la frontiera română. Dar guvernul bulgar are datoria să împiedice formarea pe teritoriul său a acestor bande înarmate, Cart se dedau la incursiuni pe teritoriul Statelor vecine. In această privinţă, sarcina guvernului din Sofia este anevoioasă, fiindcă e obligat să tină seamă de influenta organizaţiei macedonene. Această influentă a fost din totdeauna considerabilă în Bulgaria şi uneori domină chiar puterile publice. Pentru menţinerea păcii în Balcani, observă „Le Temps”, e necesară o politică de apropiere între Sofia şi Belgrad, politică al cărui scop ar trebui să fie încheierea unui tratat de amiciţie şi arbitraj, în cadrul acordurilor recomandate de Liga Naţiunilor. O apropriere în această formă, nefiind îndreptată împotriva vreunei alte puteri, e de dorit nu numai între Bulgaria şi Iugoslavia, dar şi între România şi Bulgaria şi Bulgaria şi Grecia, după ce guvernele din Belgrad, Atena şi Bucureşti vor fi procedat la punerea la punct a tuturor chestiunilor ce mai sunt pendinte între diferitele ţări. * SOFIA, 21 (Rador). — Agenția Telegrafică Bulgară desminte zvonurile despre izbucnirea unui războiu civil în Bulgaria. a*»» Aniversarea u?iHi'S3s'nat pitic in Jugoslavia BELGRAD, 21 (Rador). — Azi s’a serbat în toată Jugoslavia, aniversarea a 7 ani, dela asasinarea lui Milorad Draşcovici, fost ministru de interne al Jugoslaviei, de către un agent al Internaţionalei a III-a. Draşcovici, care se distinsese ca bărbat politic in timpurile grele ale războiului, a fost chemat de Pasid, să deţină portofoliul internelor, în momentele in care mişcarea comunistă pătrunsese in Balcani, constituind un pericol pentru pacea, şi siguranţa Europei întregi. El este autorul legii, prin care, pentru protecția Statului, partidul comunist iugoslav, a fost declarat pus in afară de lege. Rearaa Maria si Principele (Sîrj'îiele în revistă la parastasul dela Curtea (ie Ar$e$ O drama plină de mistere în lumea intelectuala Aventurile bizare ale unui refugiat politic la Berlin In ziua de 12 Maia, pe sectă, un anume Ugo Pennetta din Berlin a fost găsit mort în locuinţa lui. Ştirea a făcut senzaţie, Parnaia fiind o hi foarte cunoscut şi încă in cercuri cu totul deosebite: comerciale, literare, ziaristice, politice. Pe masă era o scrisoare prin care Femeita expunea soţiei sale, Alice, motivele cari l'au îndemnat să se sinucidă. Scrisul era cel obişnuit al autorului, nu trăda nici an lai de enervare sau emoţie. Pe duşumea era revolverul care servise la împlinirea teribilei hotărâri. Soţia şi cei doi copii declară că se duseseră la o petrecere, invitaţi fie o familie amică, Gleissner. Trebuia să meargă şi Ugo Fernetta, dar în ultimul moment era obiectat că a mea rău dispus şi nu-i arde de petreceri în această indispoziţie sufletească el se alia de mai mult timp, şi ameninţa mereu cu sinuciderea. — Atunci cum de l’aţi lăsat singur ? . — Ne deprinsesem cu ameninţările lui şi nu le mai dădeam importanţă, tocii sertarele şi a găsit o scrisoare a d-nei Pennetta, de pe timpul când acesta trăia încă, scrisoare prin care-i arăta cât e de nefericită, cu un soţ maniac, care trăieşte numai pentru mania lui cinematografică; totodata, in cuvinte înfocate, ii spune lui Gleissner cât de mult il iubeşte pe el. D-na Gleissner mai spune că-şi cunoaşte bărbatul. E slab de caracter şi are particularitatea că se lasă influenţat de femei mai bătrâne decât el, dar,mai energice. Aşa l-a cucerit ea însăşi: acum, d-na Pennetta, şi mai bătrână, a reuşit ea să-l acapareze.. , ASASINAT SAU SINUCIDERE? Fireşte, înfrângerea amoroasă a d-nei Gleissner a fi de mică importanţă Dar ea mai spune şi altceva, că, ori Pernetta a fost ucis, ori a fost sugestionat să se sinucidă, şi lucrul l-a făcut d-na Pernetta, servindu-se, ca instrument, de Gleissner. De astă dată, autorităţile intervin energic. Se fac percheziţii şi tot ce se obişnuieşte în asemenea cazuri. Şi cum din primul moment fusese confiscată toată opera literară — manuscrisă — găsită în biroul lui Pernetta, de astă dată un poliţistliterat e însărcinat s-o citească. Erau diferite piese de cinematograf, fără importanţă în cauză Una însă, — cea de căpetenie, capodopera la care Pernetta a lucrat până în ultimul moment, — aceea I a frapat pe poliţistul-literat. Erau într’însa fapte şi scene prea asemănătoare cu lucruri petrecute în ui tonul timp chiar în viaţa lui Pernetta. Cu alte cuvinte, drama scrisă de el, era în mare parte însăşi drama pe care o trăia el în timpul când scria. O FILA DIN CARNET Uimit de acest lucru, poliţistul a căutat, să aprofundeze şi mai mult textul II preocupa un lucru : din capt fusese ruptă o filă Acea filă, după logica textului, trebuia să conţie o scrisoare, prin care eroul explică de ce se sinucide. Cum se face că fila lipseşte ? Şi deodată, poliţistul se bate pe frunte: ia să vedem scrisoarea lui Fernella! Luând dosarul, scoate scrisoarea, şi constată că e fila ruptă din caiet. Imediat, Gleissner este arestat şi somat să arate în ce chip şi-a petrecut timpul în ziua de 12 Mani şi stabileşte alibiuri pentru toate ceasurile şi minutele zilei, afară de o jumătate de ceas — de la 4,15 până la 4,45 — când nu poate spune unde a fost şi ce a făcut. In dosar se vede însă constatarea experţilor, făcută chiar în seara de 12 Mai — că moartea trebuie să se fi produs pt la 4*2A. Va să zică: Gleissner, care avea petrecere — a fost acolo și familia lui Pernetta — s’a strecurat pe la 4,15 de acasă, s’a repezit până la Pernetta, l’a împuşcat, a scos caietul din saltar, a rupt fila cu scrisoarea, a pus-o pe masă, a aruncat revolverul ,pe duşumea,, s’a întors acasă — și gata ! IN PLIN MISTER Lucrul ar fi simplu. Cum Gleissner a colaborat, la filmul lui Pennetta, nu numai că a ştiut ce conţine, dar a şi dirijat acţiunea în aşa fel, ca să fie acea scrisoare acolo, pentru ca so poată rupe din caiet şi să se creadă — cum s'a şi crezut la început — că e o scrisoare spontanele, scrisă sub inspiraţia momentului ,în ultima clipă de viaţă. Da, dar sunt două dificultăţi: întâia, scrisoarea, deşi ruptă din caiet, e iscălită de Pennetta; or, în text acela care scria era eroul filmului, şi îl chema altfel; al doilea, scrisoarea e datată: 12 Mai 1928; or, în film acţiunea se petrece la altă dată, nu în ziua de 12 Mai când s’a produs sinuciderea. Atunci ? Acest lucru îl cercetează instrucţia. Este întrebarea dacă Gleissner, din ordinul d-nei Pennetta, l’a tot puşcat el pe soţul ei; sau dacă, sub aceiaşi influenţă, l’a inluenţat, la rândul lui pe Pernetta ca să se sinucidă. Profesorul Theodor Lessing din Hamovra, care a făcut studiul psihologic al cazului şi după care am luat multe din amănuntele fie mai sus, crede că s’ar putea ca Pernetta să se fi sinucis în adevăr din proprie iniţiativă şi să se fi dedat la jocul cu lila ruptă din caiet din spirit de răzbunare, ca să stârnească bănuieli împotriva soţiei şi prietenului cari l-au trădat. Aceasta ar presupune că el descoperise dragostea lor. Cei doi vinovaţi, sau presupuşi astfel, sunt închişi. Instrucţia lucrează febril. Lumea așteaptă cu nerăbdare rezultatul. REP. e Pernetta? Nu e uşor să-i defineşti personalitatea. Upci Pernetta era italian. In ţara lui fusese ziarist de seamă şi autor dramatic. Era şi autor de filme, îşi pusese un gând să revoluţioneze cinematograful, pe baza unor anumite idei ale lui proprii. Mai era şi bogat, dacă mai punem la socoteală că se însurase din dragoste, cu o englezoaică şi că avea doi copii foarte „reuşiţi“, putem spune că Ugo Perfta era un om fericit Aşa se prezintau lucrurile acum doi ani, când în viaţa lui Pernetta intră un element nou, care avea să-l nenorocească. Acest element este politica, Ugo Pennetta era un adversar pasionat al regimului fascist, împotriva căruia s’a ridicat cu energie, in trio zi află că e vorba să fie arestat, reuşeşte să fugă, trece graniţa, încotro s’o ia ? Se gândeşte la dezvoltarea pe care a luat-o cinematograful în Germania şi speră să-şi găsească şi el acolo un bun câmp de activitate şi în acelaş timp să şi aplice ideile lui personale întru perfecţionarea şi revoluţionarea cinematografului. Sosit la Berlin, este foarte bine primit în cercurile literare, artistice, ziaristice şi politice. Cu dubla aureolă de autor şi de refugiat, întâmpină numai simpatii. Deodată o catastrofă, tocmai când se gândea să-şi aducă familia din Italia, îi vine ştirea că guvernul fascist i-a confiscat averea. Acum situaţia este extrem de grea. Trebuie să-şi câştige existenţa. Filmele pe care le scrie nu sunt acceptate, la ziare colaborarea lui nu-i găsită necesară, iar un refugiat politic sărac are cu totul altă primire decât unul bogat, chiar când ei sunt amândoi una şi aceiaş persoană. NEGUSTOR DE FRUCTE In disperare de cauză, Pennetta recurge la o soluţie eroică : el cere rudelor din Italia să-şi deschidă credit la un mare negustor de fructe de acolo, iar acela să-i trimeată lui marfa spre vânzare la Berlin. Reuşeşte. Ugo Pennetta închiriază o prăvălie în piaţa halelor centrale din Berlin, unde el în persoană vinde fructe clienţilor, îşi aduce nevasta şi copiii. Acum, relativ liniştit, el îşi petrece nopţile cu cititul şi cu scrisul, ducând viaţa dublă de mic comerciant şi de intelectual visător. Bineînţeles, negustoria o făcea cu mare dezgust. Idealul lui era să se descurce cât mai repede, ca să se poată deda exclusiv activităţii literare. Alături de prăvălia lui Pennetta, era altă prăvălie, tot de fructe, care aparţinea unui anume Gleissner. Coincidenţa face ca şi acesta să fie un intelectual cu însuşiri artistice, în deosebi muzicale, şi cei doi vecini şi concurenţi se împrietenesc, deşi Gleissner era mult mai tânăr decât Pernetta. Gleissner avusese şi el alte planuri de viaţă. Era student când tatăl său murind pe neaşteptate, a fost silit să ia conducerea prăvăliei moştenite. In sufletul lui ducea dorul vieţii intelectuale şi artistice pe care o visase. Pernetta şi Gleissner petreceau deci adesea împreună. Şi nevestele lor se Împrieteniră. Dna Gleissner era cu zece ani mai mare decât soţul ei, şi totuşi mai tânără decât d-na Pernetta. Soţii Gleissner aveau trei copii şi al patrulea era pe drum Pe când contactul dintre Pernetta şi Gleissner părea a-l fi liniştit complect pe acesta din urmă, pe cel dintâi l-a surescitat mai mult: discuţiile de artă aţâţau în el şi mai mult dorul de a se închina exclusiv artei. O nouă catastrofă Mereu cu gândul de a relibera din viaţa pe care o ducea, Fernelta a ajuns la o soluţie indirectă, tocmai spre a putea mai târziu să se retragă din afacere, să-i dea întâi o mare extindere, căci numai aşa va putea câştiga mult iar la urma ii va fi posibil să lichideze in mod onorabil. Dar pentru extinderea afacerii ii trebuia capital. Urmărit mereu de această ideie, Pennetta găseşte şi de astă dată soluţia: el combină o modalitate ca să treacă averea sa din Italia negustorului de la care primea fructe spre vânzare. In felul acesta sechestrul se ridică, iar negustorul ii va trimete bani, treptat, pe măsura trebuinţelor, astfel ca să nu se simtă operaţia care, legalmente vorbind era o fraudă. Lucrul a mers perfect. Ugo Pennetta a intrat in mari cheltuieli şi a contractat grele obligaţii extinzflndu-şi afacerile. Aceasta satisfăcea şi imaginaţia lui de autor dramatic şi nevoia lui de a înscena: in acelaşi timp ii dădea speranţa că in curând va fi liber, bogat, independent. In sfârşit, Ugo Pennetta era liniştit şi vesel. Serile le petrecea lucrând la un film de mare concepţie, în privinţa căruia primea sugestiuni şi de la amicul său Gleissner. Intr'o bună zi însă, o nouă catastrofă vine să strice totul : o telegramă din Italia îl anunţă că negustorul căruia îi trecuse în chip clandestin averea, a dat faliment, înghiţind, bineînţeles, şi această avere, pentru care, fireşte, nu dăduse nici un fel de chitanţă. Acum Pennetta se afla pe drumuri cu nevasta şi copiii, iar pe deasupra mai era şi dator peste cap. In această situaţie disperată, Gleissner nu-1 putea linişti altfel, decât îndemnăndu-1 să continue a lucra serile la acel film vast, menit unui mare succes. Cine ştie? Poate că de aici va veni salvarea ! UN ARANJAMENT Se vede însă că Ugo Pennetta epuizase ultimul stoc de speranţe. De aceea s-a sinucis, cum spune şi în scrisoare. Se înţelege durerea ambelor familii, atât de strâns legatei. Cum era şi firesc, Gleissner se oferă să dea tot concursul finel Pernetta, ca să-şi lămurească afacerile. Se constată că situaţia nici nu-i atât de îngrozitoare cât părea. Gleissner aranjează foarte uşor lucrurile cu toţi creditorii. Ce-i drept, ca să-l liniştească pe deplin, garantează el personal pentru toate sumele datorate. Şi cum, de fapt, el trebuia să conducă şi prăvălia d-nei Pennetta, vecină cu a sa, Gleissner se contopeşte pur şi simplu pe amândouă, transformându-Ie intr’una singură. Lucrul s’a comentat în diferite feluri. Unii au spus că Gleissner citea generos, primejduindu-şi creditul său intact, pentru a servi un prieten mort. Alţii l-au acuzat de rapacitate. O întorsătură senzaţională intr'o zi au început insă să circule alte comentarii. S'au ivit bănuieli.Prima a prilejit-o un ofiţer, care s'a prezintat la poliţie şi a spus: — Revolverul cu care s'a sinucis Pernetta şi pe care dv. l’afi confiscat drept corp delict este al meui. Nu înţeleg cum, a ajuns la Pernetta: eu il împrumutasem unui domn Gleissner . Chemat numai decât și întrebat, Gleisser răspunde : — Pernetta a venit la mine fi m'a rugat să-i împrumut Revolverul pe motivul că avea să facă un lung voiaj. Politia s'a mulțumit cu acest răspuns.De-odată, un teribil strigăt de protestare: d-na Gleissner se plânge că soţul său a părăsit-o, pe ea şi pe cei trei copii prezenţi — plus al patrulea viitor — iar in schimb trăieşte lu d-na Pennetta, văduva neconsolată. Lumea nu crede. Dar după plecarea lui Gleissner, nevastă-sa i-a sco Recolta in Ungaria BUDAPESTA, 21. (Rador). -- Evaluarea oficială a recoltei de grâu, al cărui seceriş este terminat în parte, este de 24,1 milioane quintale, depăşind evaluarea precedentă cu 1,1 milioane quintale. Această ultimă evaluare este oficială şi depăşeşte recolta anului precedent cu 3,1 milioane quintale. Secara, al cărei seceriş este terminat, începându-se chiar treerişul ei, este evaluată la 7,9 milioane de quintale, faţă de 5,6 milioane ale anului precedent. Orzul este evaluat la 5,8 milioane quintale, faţă de 3,1 milioane produse anul trecut. Ovăzul este evaluat la 3,1 milioane quintale, față de 3,2 milioane ale anului precedent. Danii Barbu Stirssey, I. Mijijineu $i dr. parastasul de eri deta Curtea de N. Lupu la Arges