Dimineaţa, noiembrie 1928 (Anul 24, nr. 7865-7894)
1928-11-26 / nr. 7890
Anul XXIV. No. 7£90 12" PAGINI Ejiii, iuiw ...IL" , wmmmmmmmm LUNI 26 NOEMBRIE 1928 Fondată in 1904 de CONST. MILLE 3 A.SI BIROURILE: Bucuresti, Str. Sărindar No. 7 9-113 ILS; TELEFOANELE Centrala: 396/67, 324/73, 345/79, 353/54. NOASTRE direcţia: 357/72. A-tla 307/69. Provincia 310/66 Prețul Abonamentelor Lei 750—pe timp de un an ii 380— ii ii ii 6 luni ii SCO— ii ii ii 3 I, I n străinătate dublu TOT DESPRE FUNCŢIONARI Articolul despre „problema funcţionarilor publici“, apărut la locul acesta acum câteva zile, a provocat multe răspunsuri şi a prilejuit propuneri, printre cari unele destul de bine întemeiate. Insă nu, de pildă, şi acelea făcute de un cititor care crede că bugetul va fi uşurat şi funcţionarii mai bine plătiţi, dacă se suprimă dintr’un condeiu 95 la sută din personalul funcţionăresc femenin şi dacă timp de zece ani nu se mai numeşte nici un funcţionar în locul celor scoşi la pensie sau încetaţi din viaţă. In adevăr, în ce priveşte femeile funcţionare cititorul acesta scapă din vedere că majoritatea covârşitoare a personalului femenin o formează telefonistele şi dactilografele, aşa că, admind mici excepţii, ele nu sunt sinecuriste, ci aduc servicii reale de care statul nu se poate lipsi. Deci prima soluţie nu numai că ţine justă, dar nici realizabilă nu este, mai fiind lipsită de o influenţă oarecum eficace asupra dezlegărei problemei în sine. A doua — aceea cu hotărârea ca pe un număr oarecare de ani să nu se mai facă noui numiri de funcţionari — devine tot atât de puţin realizabilă, când se ţine seamă de ceea ce trebue înţeles prin expresiunea „funcţionari publici“. „Funcţionari“ nu sunt numai copiştii, subşefii sau şefii de biurou, directorii din ministere, etc., ci toţi aceia cari în schimbul unui serviciu cu caracter permanent, sunt retribuiri din bugetul statului. Aşadar, funcţionari sunt toţi militarii, toţi membrii învăţământului, toţi magistraţii şi întregul personal al justiţiei, toţi medicii, inginerii şi arhitecţii cari ocupă diferite funcţiuni publice, membrii clerului, ceferiştii, etc., etc. E cu putinţă să nu faci timp de zece sau de mai puţini ani nici o numire, când dintr’un motiv sau altul se produc vacanţe în vreuna din categoriile enumărate mai sus? A pune chestiunea, înseamnă a-i da răspunsul, care nu poate fi decât negativ. Şi sub motiv de economii, poţi, oare, să opreşti pe loc orice progres, orice dezvoltare a diferitelor ramuri de activitate? Sunt deci soluţiuni cari se exclud prin ele înseşi. Să căutăm altele. Una ar fi de pildă, suprimarea cumulului, care se practică şi astăzi. Persoanele cari ocupă două, trei funcţiuni, să se mulţumească cu una singură. S’ar mai putea face suprimări, fără să creiezi victime sau să dai societăţii elemente cari, împinse de nevoie, îi pot fi dăunătoare, atunci când şi soţul şi soţia ocupă fiecare separat câte o funcţie publică şi când venitul unuia singur ar fi suficient pentru întreţinerea lor. Ni se asigură că o anchetă ar stabili că sunt funcţionari cari au o slujbă la stat şi alta la comună sau la judeţ. E un abuz şi o nedreptate ce se face altor funcţionari. De asemenea, pot îi suprimaţi fără nici o mustrare de conştiinţă funcţionari pntru cari slujba ce ocupă e un simplu prilej de a avea, cum se spune, bani de buzunar sau sinecurişti cari nu dau pe la slujbă decât la sfârşitul lunei, ca să-şi încaseze leafa. Dar marele leac este crearea de condiţiuni economice şi de posibilităţi, pentru ca tinerii să se îndrepte spre alte cariere, decât cea funcţionărească, unde nu-i aşteaptă un viitor chiar aşa de strălucit. N. Batzaria Comisiiunea mixtă româno-rusă Campania electorală — Ai călcat ordinul guvernului». S’a interzis bătaia. — Şi eu ce fac fraţilor ? — Baţi câmpii ■ ■■ Conferința mixtă româno-rusă Cum văd Sovietele „problema” Basarabiei CHIŞINĂU_Comisiunea centrală mixtă româno-rusă se va întruni,după ultima versiune pornită din sursă autorizată, azi Duminică 25 Noembrie la Cetatea-Albă. Cu toate că formalităţile convocării aufost făcute,se pare că autorităţile noastre nu cunosc până acum ,cu preciziune compunerea comisiei sovietice. Ceiace se ştie prec s e că preşedintele comisiei va fi ca şi la celelalte conferinţe, tot In ordinea de zi a conferinţei fi. jatează ca de obice , in primai rlnd i serie dfc cnBiete inevitabile, ivite Ia frontiera Nistrului, apoi, chestiu■tea schimbului de refugiaţi, trecuţi în mod clandestin din Basarabia în Ucraina şi viceversa. In ceea ce priveşte incidentele de ironit, două din ele vor da mai mult de lucru comisiei: Atacarea de către grănicerii noştri a pichetului sovietic din Calus (Podolia), dezarmarea grănicerilor ruşi şi disrugerea armamentului. Atacul bolşevcilor asupra picheului Neporatovca din judeţul Hotin. După cum se ştie cu prilejul acestui atac a fost ucis un grăniceroman iar alţi doi au fost grav răniţi. PROBLEMA REPATRIERILOR Alt punct important din ordinea de zi este acela referitor la chestiunea repatrierilor reciproce, generalul Lepievschi. Unul din membrii, anume magistratul Smetonici, care a fos militat în altă gubernie, va fi probabil înlocuit cu un consilier de la Curtea de apel din Odesa. Compunerea delegaţiei române,,a rămas intactă. Formaţiunea ei este după cum se ’ştie următoarea. Generalul Petrescu,’ preşedinte iar d-nii lonescu Dorzcu consilier de curte şi Zshr-ria Husă’escu inspector general de siguranţă, membri. Aceasta problemă a cărei soluţionare interesată un număr apreciabil de supuşi ruşi din România şi supuşi români din Rusia, a mai fost discutată şi cu prilejul altor conferinţe ale comisiei centrale, fără în,să a fi rezolvită. Probabil că nici de astă dată piedicele nu vei putea fi înlăturate şi soluţionarea acestei importante chestiuni va fi, ca de atâtea ori până acum, lăsată pentru... o conferinţă viitoare. Facem această profeţie prea puţin îmbucurătoare pentru cei interesaţi, deoarece cunoaştem piedicile. O TEZA A DELEGAŢIEI SOVIETiCE Intr’adevăr iată care este teza delegaţiei sovietice in această privinţă. Guvernul sovietic nu vrea deocamdată să recunoască alipirea Basarabei la România, considerând această provincie ca», pământ rateze. In baza acestei pretenţii stupide a Sovietelor delegaţii ruşi, ori de câte ori se pune pe tapet chestiunea repatrierilor, argumentează astfel: De vreme ce aceşti oameni se consideră ruşi, supuşi ai republicii sovietce, şi trăesc în Basarabia, repatrierea Io, este un non-sens căci — susţin delegaţii ruşi — ei se găsesc în patria lor, deoarece şi Basarabia e tot a Rusiei. Noi — spun delegaţii ruşi n’am recunoscut niciodată Nistrul ca frontieră. Dacă delegaţia română obiectează că in acest cez rostul comisilor mixte româno ruse n’ar mai exista, bolşevicii răspund că linia de frontieră a Nistrului guvernul sovetic o consideră ca un fel de... linie de demarcaţie. Cetăţenii neavând dreptul să treacă de pe „malul stâng“ pe „malul drept“ şi vice-versa comis unile mixte au fost instituite şi se întrunesc, ori de câte ori este nevoe pentru soluţionarea acestor abaterii. DELEGAŢIILE N’AU MANA LIBERA De falit insă, după cât ştiu, nici delegaţii ruşi şi nici membrii comisiei româneşti n'au latitudinea de a discuta mai amănunţit această chestiune şi altele tot atât de importante Holul comisiei centrale este extrem de îngrădit. Ea nu constitue actualmente decât un organ de contact intre cele două state. Intre cari nu exista până acum relațiuni diplomatice sau economice măcar. Or, ca să poată fi abordate și eventual rolnlvite chestiuni ce nu privesc numai micile sau mai însemnatele incidente de graniță, comisia centrală ar trebui să aibă, cum se zice, mâna mai liberă, dânduu-i-se un caracter de comisie diplomatică. Pentru aceasta ar fi poate nevoe de unele modificări in compunerea ambelor delegaţii ceia ce se poate credem uşor realiza. In primul rând ar trebui să se renunţe la preşedinţii militari. Din informaţiile ce posedăm din sursă cât se poate de serioasă, se pare că ambii generali, preşedinţi ai comisiilor respective, stânjenesc foarte mult lucrările şi împiedică adesea soluţionarea litigiilor. ANTINOMII Chesturea apare destul de clară dacă ştim de pildă că d. general Petrescu, preşedintele comisiei româneşti nu este numit de guvern în această calitate, ci este exponentul marelui stat major. De aci, survin diverse impedimente in soluţionarea chestiunilor ce cad in atribuţia conferinţei. Neînțelegerile subsistă în faptul că preşedintele, ignorând regulamentul în baza căruia funcționează comisiunea mixtă centrală românorusă, se conduce după indicaţiile Marelui-i Stat. Major în vreme ce membrii comisiei, numiţi de guvern, sunt linuţi a respecta instrucţiunile ministerului de externe. Ceia ce sporeşte antinomia e faptul că de celemai, multe, ori nici ministerul de externe nu cunoaşte în prealabil punctul de vedere al Marelui Stat Major, ci ia cunoştinţă de el abia după ce comisia îşi inchee lucrările şi ise înaintează procesele verbale ale şedinţelor respective. T. Chestiunile ce vor fi discutate Citit! azi Viata Veselă In pragul iernei,—Ofensiva ccsarlor Demascarea unei false prinţese a Prusiei Cum proceda faimoasa escroacă La 27 Norembrie va fi judecată de Khunnlu din Kifurt „Principesa Margareta de Prusia“. „Principesa" a jucat timp de trei ani rolul principesei Margareta de India in oraşele Eifurt, Eisenach şi Ilmenau. După cum s-a dovedit acuma, ,Principesa“ nu era decât o simplă rândașă. Ca aspect servitoarea ,principesă" se prezenta destul de lamentabil. Mică de statură, neîngrijită și cu aspect neintel gent, reușea totuș să fie considerată de către cei pe cari vea fiuita să escrocheze ca principesa Margareta de Prusia. Voiaja totdeauna cu un geamantan în care era o luxoasă toaletă de bai şi o întreagă colecţie de diamante şi de perle, pe cari, după cum s'a dovedit acum, le cumpărase la Berlin pentru câteva mărci. Fosta servitoare se numeşte Martha Berth şi a fost pe vremuri rândaşă în gospodăria prinţului August Wilhelm Din timpul acela cunoştea în mod perfect raporturile familiare din casa prinţului , întemeiată pe cunoaşterea unor detalii intime, trecea drept adevărata principesă. Situaţia privilegiată de ,,principesă de sânge" o exploata în mod rafi nat, în numeroasele aventuri amoroase cu bogătanii din acele regiuni. Escrocheria n’a fost descoperită decât printr'o întâmplare. Falsa principesă povestise unor doamne din societatea dela Erfurt pe cari Ie ru nase, că trebue să plece la Potsdam, la familia ei. Cele două doamne au plecat şi ele la Berlin, spre a viza pe înalta lor prietenă şi ca să poată povesti în micul lor orăşel de provincie, că au fost găzduite în palatul principesei. Sosite la Berlin sau dus la palatul prinţului August Wilhelm, cerând -,ă . vrb' ncă principesei Margine'a Sa atunci I,a comunicat că principesa Margareta de Prusia încetase din viaţă din anul 1850. Ele nu s'u lăsat însă bătute. Au scotocit întregul palat şi au dat în sfârşit peste „Principesa Margareta“ în grajdul palatului ,unde îşi vedea de serviciu. Deşi surprinsă în funcţiunea ei puţin pipola» \taMha Berth nu s'a intimidat. Ea s'a plâns celor două doamne dela Erfurt, că e nevoită să se ocupe singură de întreaga gospodărie şi le-a rugat să vie a doua zi ca să le invite la masă în palat. Astfel, întreaga escrocherie a fost lată la iveală Procesul sa judecat cu mare zgomot şi a făcut o enormă senzaţie în toată Germania. Au fostmi ap p se fiu de martor, care au reeditat poveştile fantastice prin care falsa principesă reuşise să stoarcă sume importante de bani. Petrolul nostru pe pieţele Europei Orientale Concurenţa produselor ruseşti Nu numai în Turcia, dar aproape pretutindeni pe pieţele Orientului european, produsele petrolului nostru care în primii ani de după razboi, în special între 1922 şi 1925, deţineau cea mai mare parte a acestor pieţe, înregistrează de la o vreme importante scăderi de im-portcţiune. , Produsele Troastre, — constatările sunt oficiale şi de o dată foarte recentă,— după ce au avut să lupte m rr„rio HP Hilda, întâi contra puterei de organizare a marelui trust petrolifer „Nanht“, mici contra monopolului importului acestor produse, introdus de guvernul de la Angora, a trebuit la sfârşit să suporte şi marea concurenţă rusească. Rezultatul a fost că petrolul românesc, care în consumul Turciei ajunsese la un moment dat să reprezinte aproape 60 la sută din totalul importului, a scăzut acum la treizeci la sută. Evident, ne deoparte din cauza restricţiunilor, cum am spus, ale monopolului, iar pe de altă parte mai cu seamă din cauza politicei sistematice de penetrare a petrolului rusesc, pe pieţele Europei orientale. In vânzarea petrolului pe aceste pieţe, Rusia nu a ţinut seamă nici de preţ şi nici de condemniie de plată, urmărind doar un singur lucru: îndepărtarea produselor româneşti. Şi se pare, după arătările făcute guvernului, că Rusia a reuşit în parte. CARE ESTE SITUAŢIA IN GRECIA In Grecia, unde petrolul şi derivatele lui, cum comunică un ataşat comercial al ţării, sunt două regimuri: unul al monopolului, în Grecia veche, iar altul de libertate deplină în Grecia nouă, acolo petrolul românesc mai poate avea încă mari debuşeuri de plasare. Acessta, pentru că până acum cel puţin nu există încă concurenţa produselor ruseşti şi nici măcar temere că această concurenţă s-ar putea ivi curând. Se cere însă şi statului şi industriilor noastre petrolifere, un lucru: acela de a organiza cât mai repede şi cât mai intens exportul către pieţele Greciei, cu tot monopolul de stat care există şi în această ţară. După unele date statistice comunicate ministerului de comerţ şi industrie, monopolul Greciei are nevoe anual de aproape opt sute mii bidoane produse petrolifere, pe care şi le procură pe cale de adjudecare publică. România desvoltând, cum am spus, exportul în Grecia, ar putea să obţină dacă nu mai mult, dar măcar jumătate din această cantitate, fără a mai socoti şi posibilităţile, de export în Grecia nouă, unde comerţul petrolului este complect liber. * A. SANDU -I „ »na» I _ 11 % întâmplările zilei SĂ RE OARE ADEVARAT? O domnişoară, forţată de situaţia precară a familiei sale, îmi scrie că a căutat să-şi găsească o ocunaţie la un birou oarecare. S'a interesat la multe societăţi şi biurouri, însă pe când la unele i s'a spus în mod lămurit că nau nici un loc vacant, la altele Don Juani improvizaţi şi cu atât mai pretoşi şi au dat sa înţeleagă, ba unii i-au stius chiar pe faţă, că ar putea căpăta un loc, dacă şi ea ar fi mai gentilă şi ar consimţi să.... înţelegeţi restul. Indignată şi scârbită, biata domnişoară îmi scrie că nu se aştepta la atâta decădere morală din partea bărbaţilor la care nevoia existenţei a împins-o să se adreseze Din cele ce i-a fost dat să audă, trage concluzii puţin măgulitoare pentru sexul nostru Odată cu aceasta, se întreabă: „Nu e oare posibil ca o fată să-şi câştige existenţa, fără să se murdărească, fără să facă jertfa cinstei sale?“’ Fireşte că da Veste tot întâlneşti doamne şi domnişoare în diferite slujbe şî funcţiuni şi sunt convins că nu li s'a cerut ceeace ţi s'a pretins d tale, puţin norocoasă d soară. Ne întrebăm chiar: „Să fie oare adevărat?" Să fie adică, adevărat că ai avut parte să întâlneşti atolia ticăloşi, cari au căutat să profite de situaţia şi de nevoile d-tale? Îmi cunosc sexul şi deşi n'am o idee prea mare de înălţimea lui morală, totuşi tu greu pot admite că cei buni formează rare excepţii şi că grosul e alcătuit din oameni perverşi şi decăzuţi. De aceea socot că e o întâmplare faptul că d ta ai avut parte de indivizi din ultima categorie. Te sfătuim, prin urmare, să ti ţii demnitatea nepătată şi să cauţi a răzbi in viaţă pe calea cea buni şi cinstită. MAT3 V