Dimineaţa, noiembrie 1928 (Anul 24, nr. 7865-7894)

1928-11-26 / nr. 7890

Anul XXIV. No. 7£90 12" PAGINI Ejiii, iuiw ...IL" , wmmmmmmmm LUNI 26 NOEMBRIE 1928 Fondată in 1904 de CONST. MILLE 3 A.SI BIROURILE: Bucuresti, Str. Sărindar No. 7­ 9-11­3 ILS; TELEFOANELE­­ Centrala: 396/67, 324/73, 345/79, 353/54. NOASTRE­­ direcţia: 357/72. A-tla 307/69. Provincia 310/66 Prețul Abonamentelor Lei 750—pe timp de un an ii 380— ii ii ii 6 luni ii SCO— ii ii ii 3 I, I n străinătate dublu TOT DESPRE FUNCŢIONARI Articolul despre „problema func­ţionarilor publici“, apărut la locul acesta acum câteva zile, a provocat multe răspunsuri şi a prilejuit pro­puneri, printre cari unele destul de bine întemeiate. Insă nu, de pildă, şi acelea făcu­te de un cititor care crede că bu­getul va fi uşurat şi funcţionarii mai bine plătiţi, dacă se suprimă dintr’un condeiu 95 la sută din per­sonalul funcţionăresc femenin şi dacă timp de zece ani nu se mai numeşte nici un funcţionar în locul celor scoşi la pensie sau încetaţi din viaţă. In adevăr, în ce priveşte femeile funcţionare cititorul acesta scapă din vedere că majoritatea covârşi­toare a personalului femenin o for­mează telefonistele şi dactilografe­le, aşa că, admi­­nd mici excepţii, ele nu sunt sinecuriste, ci aduc ser­vicii reale de care statul nu se poa­te lipsi. Deci prima soluţie nu numai că ţin­e justă, dar nici realizabilă nu este, mai fiind lipsită de o influen­ţă oarecum eficace asupra dezlegă­­rei problemei în sine. A doua — aceea cu hotărârea ca pe un număr oarecare de ani să nu se mai facă noui numiri de funcţio­nari — devine tot atât de puţin re­alizabilă, când se ţine seamă de ceea ce trebue înţeles prin expresi­­unea „funcţionari publici“. „Funcţionari“ nu sunt numai co­piştii, subşefii sau şefii de biurou, directorii din ministere, etc., ci toţi aceia cari în schimbul unui serviciu cu caracter permanent, sunt retri­buiri din bugetul statului. Aşa­dar, funcţionari sunt toţi mi­litarii, toţi membrii învăţământului, toţi magistraţii şi întregul personal al justiţiei, toţi medicii, inginerii şi arhitecţii cari ocupă diferite func­ţiuni publice, membrii clerului, ce­feriştii, etc., etc. E cu putinţă să nu faci timp de zece sau de mai puţini ani nici o numire, când dintr’un motiv sau al­tul se produc vacanţe în vre­una din categoriile enum­ărate mai sus? A pune chestiunea, înseamnă a-i da răspunsul, care nu poate fi­ de­cât negativ. Şi sub motiv de economii, poţi, oare, să opreşti pe loc orice pro­gres, orice dezvoltare a diferitelor ramuri de activitate? Sunt deci soluţiuni cari se exclud prin ele înseşi. Să căutăm altele. Una ar fi de pildă, suprimarea cumulului, care se practică şi astăzi. Persoanele cari ocupă două, trei funcţiuni, să se mulţumească cu una singură. S’ar mai putea face suprimări, fără să creiezi victime sau să dai societăţii elemente cari, împinse de nevoie, îi pot fi dăunătoare, a­­tunci când şi soţul şi soţia ocupă fiecare separat câte o funcţie pu­blică şi când venitul unuia singur ar fi suficient pentru întreţinerea lor. Ni se asigură că o anchetă ar stabili că sunt funcţionari cari au o slujbă la stat şi alta la comună sau la judeţ. E un abuz şi o nedreptate ce se face altor funcţionari. De asemenea, pot îi suprimaţi fără nici o mustrare de conştiinţă funcţionari pntru cari slujba ce o­­cupă e un simplu prilej de a avea, cum se spune, bani de buzunar sau sinecurişti cari nu dau pe la slujbă decât la sfârşitul lunei, ca să-şi în­caseze leafa. Dar marele leac este crearea de condiţiuni economice şi de posibi­lităţi, pentru ca tinerii să se în­drepte spre alte cariere, decât cea funcţionărească, unde nu-i aşteaptă un viitor chiar aşa de strălucit. N. Batzaria ­ Com­isiiunea mixtă româno-rusă C­ampania electorală — Ai călcat ordinul guvernului». S’a interzis bătaia. — Şi eu ce fac fraţilor ? — Baţi câmpii ■ ■■ Conferința mixtă româno-rusă Cum văd Sovietele „problema” Basarabiei CHIŞINĂU_Comisiunea centrală mixtă româno-rusă se va întruni,­du­pă ultima versiune pornită din sursă autorizată, azi Duminică 25 Noem­­brie la Cetatea-Albă. Cu toate că formalităţile convo­cării au­­fost făcute,­se pare că au­torităţile noastre nu cunosc până a­­cum ,cu­ preciziune compunerea co­misiei sovietice. Ceiace se ştie pre­c s e că preşedintele­ comisiei va fi ca şi la celelalte conferinţe, tot In ordinea de zi a conferinţei fi. jatează ca de obice , in primai rlnd i serie dfc cnBiete inevitabile, ivite Ia frontiera Nistrului, apoi, chestiu­­■tea schimbului de refugiaţi, trecuţi în mod clandestin din Basarabia în Ucraina şi viceversa. In ceea ce priveşte incidentele de ironit, două din ele vor da mai mult de lucru comisiei: Atacarea de către grănicerii noştri a pichetu­lui sovietic din Calus (Podolia), de­zarmarea grănicerilor ruşi şi dis­­rugerea armamentului. Atacul bolşevcilor asupra piche­­ului Neporatovca din judeţul Ho­tin. După cum se ştie cu prilejul a­­cestui atac a fost ucis un grănicer­oman iar alţi doi au fost grav ră­niţi. PROBLEMA REPATRIERILOR Alt punct important din ordinea de zi este acela referitor la chesti­unea repatrierilor reciproce, generalul Lepievschi. Unul din mem­brii, anume magistratul Smetonici, care a fos militat în altă­­ gubernie, va fi probabil înlocuit cu un consi­lier de la Curtea de apel din Odesa. Compunerea delegaţiei române,,a rămas intactă. Formaţiunea ei este după cum se ’ştie urm­ătoarea. Generalul Petrescu,’ preşedinte iar d-nii lonescu Dorzcu consilier de curte şi Zs­hr-ria Husă’escu inspec­tor general de siguranţă, membri. Aceasta problemă a cărei soluţio­nare interesată un număr aprecia­bil de supuşi ruşi din România şi supuşi români din Rusia, a mai fost discutată şi cu prilejul altor confe­rinţe ale comisiei centrale, fără în­,­să a fi rezolvită. Probabil că nici de astă dată pie­­dicele nu vei putea fi înlătu­rate şi soluţionarea acestei importante chestiuni va fi, ca de atâtea ori pâ­nă acum, lăsată pentru... o confe­rinţă viitoare. Facem această profeţie prea pu­­ţin îmbucurătoare pentru cei inte­resaţi, de­oarece cunoaştem piedi­cile. O TEZA A DELEGAŢIEI SOVIE­­TiCE Intr’adevăr iată care este teza de­­legaţiei sovietice in această privin­­ţă. Guvernul sovietic nu vrea deo­camdată să recunoască alipirea Ba­sarab­ei la România, considerând această provincie ca», pământ ra­teze. In baza acestei pretenţii stu­pide a Sovietelor delega­ţii ruşi, ori­ de câte ori se pune pe tapet chest­i­unea repatrierilor, argumentează astfel: De vreme ce aceşti oameni se con­sideră ruşi, supuşi ai republicii so­viet­ce, şi trăesc în Basarabia, re­patrierea Io, este un non-sens căci — susţin delegaţii ruşi — ei se gă­sesc în patria lor, deoarece şi Ba­sarabia e tot a Rusiei. Noi — spun delegaţii ruşi n’am recunoscut niciodată Nistrul ca frontieră. Dacă delegaţia română obiectează că in acest cez rostul comis­ilor mixte rom­âno ruse n’ar mai exista, bolşevicii răspund că linia de fron­tieră a Nistrului guvernul sov­etic o consideră ca un fel de... linie de demarcaţie. Cetăţenii neavând drep­tul să treacă de pe „malul stâng“ pe „malul drept“ şi vice-versa co­mis unile mixte au fost instituite şi se întrunesc, ori de câte ori este nevoe pentru soluţionarea acestor abaterii. DELEGAŢIILE N’AU MANA LI­­BERA De falit insă, după cât ştiu, nici delegaţii ruşi şi nici membrii comisiei româneşti n'au latitudinea de a dis­cuta mai amănunţit această chesti­une şi altele tot atât de importante Holul comisiei centrale este extrem de îngrădit. Ea nu constitue actualmente de­cât un organ de contact intre cele două state. Intre cari nu exista până acum relațiuni diplomatice sau eco­nomice măcar. Or, ca să poată fi abordate și e­­ventual rolnlvite chestiuni ce nu privesc numai micile sau mai în­semnatele incidente de graniță, co­misia centrală ar trebui să aibă, cum se zice, mâna mai liberă, dân­­duu-i-se un caracter de comisie di­plomatică. Pentru aceasta ar fi poate nevoe de unele modificări in compunerea ambelor delegaţii ceia ce se poate credem uşor realiza. In primul rând ar trebui să se renunţe la preşedinţii militari. Din informaţiile ce posedăm din sursă cât se poate de serioasă, se pare că ambii generali, pre­şedinţi ai comisiilor respective, stânjenesc foarte mult lucrările şi împiedică adesea soluţionarea litigiilor. ANTINOMII Chesturea apare destul de clară dacă ştim de pildă că d. general Petrescu, preşedintele comisiei româ­neşti nu este numit de guv­ern în această calitate, ci este exponentul marelui stat major. De aci, survin diverse impedimente in soluţionarea chestiunilor ce cad in atribuţia con­ferinţei. Neînțelegerile subsistă în faptul că preşedintele, ignorând regulamen­tul în baza căruia funcționează co­misiunea mixtă centrală româno­­rusă, se conduce­­ după indicaţiile Marelui-i Stat. Major în vreme ce membrii comisiei, numiţi de guvern, sunt linuţi a respecta instrucţiunile ministerului de externe. Ceia ce sporeşte antinomia e fap­tul că de cele­­mai, multe, ori nici ministerul­ de externe nu cunoaşte în­­ prealabil punctul de vedere al Marelui Stat Major, ci ia cunoştinţă de el abia după ce comisia îşi in­chee lucrările şi i­­se înaintează pro­cesele verbale ale şedinţelor respec­tive. T. Chestiunile ce vor fi discutate Citit! azi Viata Veselă In pragul iernei,—Ofensiva ccsarlor Demascarea unei false prinţese a Prusiei Cum proceda faimoasa escroacă La 27 Norem­brie va fi judecată de K­hunnlu d­in Kifurt „Principesa Margareta de Prusia“. „Principesa" a jucat timp de trei ani rolul principesei Margareta de I­n­dia in oraşele Eifurt, Eisen­ach şi Ilmenau. După cum s-a dovedit acuma, ,Principesa“ nu era decât o simplă rândașă. Ca aspect servitoarea ,principesă" se prezenta destul de lamentabil. Mică de statură, neîngrijită și cu aspect neintel gent, reușea totuș să fie considerată de către cei pe cari vea fi­­­ui­ta să escrocheze ca principesa Margareta de Prusia. Voiaja totdeauna cu un geaman­tan în care era o luxoasă toaletă de bai şi o întreagă colecţie de dia­­mante şi de perle, pe cari, după cum s'a dovedit acum, le cumpăra­se la Berlin pentru câteva mărci. Fosta servitoare se numeşte Mar­tha Berth şi a fost pe vremuri rân­daşă în gospodăria prinţului August Wilhelm Din timpul acela cunoştea în mod perfect raporturile familia­re din casa prinţului , întemeiată pe cunoaşterea unor detalii intime, trecea drept adevărata principesă. Situaţia privilegiată de ,,principesă de sânge" o exploata în mod rafi nat, în numeroasele aventuri amo­roase cu bogătanii din acele regi­uni. Escrocheria n’a fost descoperită decât printr'o întâmplare. Falsa principesă povestise unor doamne din societatea dela Erfurt pe cari Ie ru nase, că trebue să plece la Pots­dam, la familia ei. Cele două doam­ne au plecat şi ele la Berlin, spre a viz­­a pe înalta lor prietenă şi ca să poată povesti în micul lor oră­şel de provincie, că au fost găzdui­te în palatul princip­esei. Sosite la Berlin sau dus la pala­tul prinţului August Wilhelm, ce­rând -,ă . v­rb' n­că principesei Mar­­gine'a Sa atunci I­­,­a comunicat că principesa Margareta de Prusia­­ încetase din viaţă din anul 1850. Ele nu s'u lăsat însă bătute. Au scotocit întregul palat şi au dat în sfârşit peste „Principesa Margareta“ în grajdul palatului ,unde îşi vedea de serviciu. Deşi surprinsă în funcţiunea ei puţin p­ipola» \taMha Berth nu s'a intimidat. Ea s'a plâns celor două doamne dela Erfurt, că e ne­voită să se ocupe singură de în­treaga gospodărie şi le-a rugat să vie a doua zi ca să le invite la masă în palat. Astfel, întreaga escrocherie a fost lată la iveală Procesul sa judecat cu mare zgomot şi a făcut o enor­­mă senzaţie în toată Germania. Au fost­­mi­ ap p s­e fiu de martor, care au reeditat poveştile fantastice prin care falsa principesă reuşise să stoarcă sume importante de bani. Petrolul nostru pe pieţele Europei Orientale Concurenţa produselor ruseşti Nu numai în Turcia, dar aproape pretutindeni pe pieţele Orientului european, produsele petrolului nos­tru care în primii ani de după razboi, în special între 1922 şi 1925, deţineau cea mai mare parte a a­­cestor pieţe, înregistrează de la o vreme importante scăderi de im-portc­ţiune. , Produsele Troastre, — constatările sunt oficiale şi de o dată foarte re­centă,— după ce au avut să lupte m rr„r­io HP Hilda, întâi contra pute­­rei de organizare a marelui trust petrolifer „Nanht“, mici contra mo­nopolului importului acestor pro­duse, introdus de guvernul de la Angora, a trebuit la sfârşit să su­porte şi marea concurenţă rusească. Rezultatul a fost că petrolul ro­mânesc, care în consumul Turciei ajunsese la un moment dat să re­prezinte aproape 60 la­ sută din to­talul importului, a scăzut acum la treizeci la sută. Evident, ne deoparte din cauza restricţiunilor, cum am spus, ale monopolului, iar pe de altă parte mai cu seamă din cauza politicei sistematice de penetrare a petrolu­lui rusesc, pe pieţele Europei orien­tale. In vânzarea petrolului pe aceste pieţe, Rusia nu a ţinut seamă nici de preţ şi nici de condem­niie de plată, urmărind doar un singur lu­cru: îndepărtarea produselor româ­neşti. Şi se pare, după arătările fă­cute guvernului, că Rusia a reuşit în parte. CARE ESTE SITUAŢIA IN GRECIA In Grecia, unde petrolul şi deri­vatele lui, cum comunică un ataşat comercial al ţării, sunt două regi­muri: unul al monopolului, în Gre­cia veche, iar altul de libertate de­plină în Grecia nouă, acolo petrolul românesc mai poate avea încă mari debuşeuri de plasare. Acessta, pentru că până acum cel puţin nu există încă concurenţa produselor ruseşti şi nici măcar te­mere că această concurenţă s-ar­ putea ivi curând. Se cere însă şi statului şi indus­triilor noastre petrolifere, un lu­cru: acela de a organiza cât mai re­pede şi cât mai intens exportul că­tre pieţele Greciei, cu tot monopo­lul de stat care există şi în această ţară. După unele date statistice comu­nicate ministerului de comerţ şi in­­dustrie, monopolul Greciei are ne­voe anual de aproap­e opt sute mii bidoane produse petrolifere, pe care şi le procură pe cale de adjudecare publică. România desvoltând, cum am­ spus, exportul în Grecia, ar putea să­ obţină dacă nu mai mult, dar măcar jumătate din această canti­tate, fără a mai socoti şi posibilită­ţile, de export în Grecia nouă, unde comerţul petrolului este com­plect liber. * A. SANDU -I „ »na» I _ 11 % întâmplările zilei SĂ RE OARE ADEVARAT? O domnişoară, forţată de situa­ţia precară a familiei sale, îmi scrie că a căutat să-şi găsească o ocun­aţie la un birou oarecare. S'a interesat la multe societăţi şi biu­­rouri, însă pe când la unele i s'a spus în mod lămurit că nau nici un loc vacant, la altele Don Juani improvizaţi şi cu atât mai pretoşi ş­­i au dat sa înţeleagă, ba unii i-au stius chiar pe faţă, că ar putea că­păta un loc, dacă şi ea ar fi mai gentilă şi ar consimţi să.... înţele­geţi restul. Indignată şi scârbită, biata dom­nişoară îmi scrie că nu se aştepta la atâta decădere morală din par­tea bărbaţilor la care nevoia exis­tenţei a împins-o să se adreseze Din cele ce i-a fost dat să audă, trage concluzii puţin măgulitoare pentru sexul nostru Odată cu aceasta, se întreabă: „Nu e oare posibil ca o fată să-şi câştige existenţa, fără să se mur­dărească, fără să facă jertfa cinstei sale?“’ Fireşte că da Veste tot întâlneşti doamne şi domnişoare în diferite slujbe şî funcţiuni şi sunt convins că nu li s'a cerut ceeace ţi s'a pre­tins d tale, puţin norocoasă d soară. Ne întrebăm chiar: „Să fie oare adevărat?" Să fie adică, adevărat că ai avut parte să întâlneşti atolia ticăloşi, cari au căutat să profite de situa­ţia şi de nevoile d-tale? Îmi cunosc sexul şi deşi n'am o idee prea mare de înălţimea lui mo­rală, totuşi tu greu p­ot admite că cei buni formează rare excepţii şi că grosul e alcătuit din oameni perverşi şi decăzuţi. De aceea socot că e o întâmplare faptul că d ta ai avut parte de in­­divizi din ultima categorie. Te sfă­tuim, prin urmare, să ti ţii demni­tatea nepătată şi să cauţi a răzbi in viaţă pe calea cea buni şi cins­tită. M­AT3 V

Next